Marian Ilie - Premiile Eminescu

 

Premiile Eminescu

 

Ei, da, citind interesantul text de mai jos ma dumiresc si eu... total!

 Avem de a face cu o ingerinta neomarxsista in universul  lui Mihai Eminescu, ultimul romantic al Europei - unde valorile traditionale sunt pe cale sa fie etichetate la gramada cu vestita "placuta suedeza" si scoase in afara circuitului. Noi, romanii am mai trecut prin asta acum vreo 6-7 decenii si sper ca am invatat lectia, astfel incat lucrurile sa nu se mai repete.

O astfel de "tovarasie" ii repugna lui Mihai Eminescu si "epigonilor" ce-i cinstesc memoria.

Eminescu a fost cu adevarat un multicultural - si nu doar prin accesul la culturile nationale contemporane lui, ci mai ales prin profunda cunoastere a civilizatiilor vechi, asa cum o dovedeste in magnificul sau periplu din "Memento mori". Pretinsul multiculturalism neomarxist este zero-cultura, cata vreme exclude manifestarile spiritului uman, inteligenta, sensibilitatea, creativitatea, imaginatia...

 

 

"Distrugerea poeziei sub pretextul feminismului

articol scris de poeta Adina Velcea

 

Premiile din ultimii ani acordate celui mai bun volum de debut de poezie din anul anterior nu întâmplător au ajuns la reprezentante ale feminismului. Dar să o luăm treptat.

Organizatorul concursului este Memorialul Ipotesti Centrul National de Studii "Mihai Eminescu". Conform regulamentului, acesta selectează cele cinci volume care intră în finală și juriul alege câștigătorul, prin vot secret. Tot el alege și juriul, pentru o perioadă de zece ani.

Juriul actual este format din dr. Alexandru Cistelecan (Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș), dr. Mircea A. Diaconu (Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava), dr. Mihai Iovănel (Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București), dr. Alex Goldiș (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), dr. Andrei Terian (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu).

Anul acesta organizatorul a șters înregistrarea de la festivitate pentru că una din poetele nominalizate a citit o poezie care conținea cuvinte licențioase (conform declarației organizatorului).

Limbajul licențios nu este  menit decât să atragă atenția de la lipsa totală a oricărei urme de poezie din text și este un motiv de a replica susținătorii acestui gen că prea e lumea pudibondă, că se refuză dreptul la libera exprimare, că poezia s-a schimbat, nu mai trăim vremurile de acum o sută de ani etc.

Faptul că premiul poartă numele lui Eminescu, se acordă în orașul Botoșani, locul natal al poetului, este călcat în picioare de cei abilitați să decidă, în frunte cu instituția care îi poartă numele.

Drept este că Eminescu s-ar răsuci în mormânt...

Am îndrăznit să-l întreb pe unul din criticii din juriu dacă îmi poate spune în baza căror criterii poetice a fost decis căștigător acel volum.

Căteva cuvinte despre criticul Iovănel. Acum 2 zile posta un text despre care scria: „dintre postumele lui Eminescu, textul acesta se numără printre preferatele mele. dacă ar fi avut timp să revină asupra lui, poetul i-ar fi adăugat probabil rime, majuscule și semne de punctuație - dar îmi place f mult și așa”.

Ulterior, revine și scrie: „scuze, se pare că am încurcat fișele. textul reprodus mai sus nu e din postumele lui Eminescu, ci din antumele lui Florentin Popa, mai precis din „Dezintegrare” (OMG, 2021)”. Domnul critic nu a realizat că textul cu pricina nu avea cum să fie al lui Eminescu.

La întrebarea mea în legătură cu existența unor elemente poetice  în textele premiatei, m-a întrebat la ce „elemente poetice mă refer.” De aici, m-a preluat un purtător de cuvânt care a început să-mi explice că poezia a evoluat, că nu mai putem avea pretenții să se scrie ca pe vremuri, că mesajul primează, că „genul acesta de text de care se folosește Ileana Negrea (premiata) a început să devină curent și omologat în lumea literară acum 20 de ani. „Generația 2000”.” (Florin Ionescu)

Păi da, știu, tot de atunci datează și premiul acesta, mai exact din 1998. Păi ia să vedem, ce legătură cu poezia există? Nu m-a lămurit. Mi-a repetat că eu caut ce nu există, că poezia e doar o etichetă, că (evident) nu am citit toate genurile de poezie și probabil caut vreo urmă de lirism așa cum m-a învățat poezia conservatoare pe care o prefer (afirmă dânsul).

Îi spun că nu consider că lirismul la care se referă este necesar, că am citit toate genurile de poezie și primesc un cadou:

„Am amintit deja singura trasatura care ar putea fi considerata generala (daca excludem poemul in proza, cum am convenit mai sus) - este un text asezat in versuri, nu in proza. ” (Florin Ionescu). Mai spune că degeaba mă opun, din moment ce „exista un camp social unde asa ceva este considerat poezie”, uitând că sunt câmpuri sociale mai mari care consideră că așa ceva NU e poezie.

Mă declar mulțumită și cer și părerea asupra esteticii poetice. Nu primesc răspuns.

Cercetez mai în amănunt situația și dau de un cenaclu al feministelor.  Dar nu doar atât! Ci o grupare queer, mad în toată regula, din care face parte și premiata, și cea care a citit scrierea cu cuvinte licențioase. Membrele se adresează cu „tovarășa”, participă la întruniri online, solicită donații punând la dispoziție un cont bancar.

Medeea Iancu, cea care a stârnit o reacție asemănătoare în 2018 când a citit de pe telefon un text cu cuvinte licențioase, actuala Sophie Polanski (pe FB) este și ea acolo. La întrebările pe care le-am adresat criticului azi, chiar m-a întrebat de ce ar trebui să fie separată poezia de proză. Păi pentru că premiul acordat este pentru POEZIE, nu?

Grupul respectiv are următoarea descriere: „devenim mai vizibilx în scena literară locală, ne simțim reprezentatx, în primul rând ca persoane queer, dar mai ales ca scriitorx queer. Vocile, experiențele noastre particulare, nișate, apoetice, politice sunt auzite.”

De ce am înșirat totul aici? Pentru că situația este următoarea: acest tip de mișcare este susținută și organizată. Sub fusta feminismului, doctrină care promovează afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale, se ascunde de fapt altceva, concretizat în căteva cuvinte de premiată:

„Cred, ca poetă și mai ales ca cititoare de poezie, că e foarte important să încetăm cu dihotomia politic - estetic. Nu putem separa identitățile noastre multiple, adeseori marginale, de vocea lirică. Mesajele pe care le transmitem au o dublă valență, de a instiga și alina, deopotrivă. De a ne face văzute și a vedea prin intermediul poeziei. De a lua paradigma curentă a societății și a da cu ea de peretele Istoriei, de a o înlocui cu istoriile noastre personale, cele mărunte, ignorate și invizibilizate atâta vreme!

În România violența domestică este la ordinea zilei.

În România abuzurile asupra femeilor și fetițelor sunt la ordinea zilei.

În România disprețul față de comunitatea queer este la ordinea zilei.

În România discriminarea, înfierarea și stigmatizarea persoanelor cu suferințe psihice sau identități mad sau neurodivergente sunt la ordinea zilei.

Îmi doresc un viitor în care poetele să fie egale cu poeții. În care să nu mai existe femiciduri. În care să nu mai existe proiecte de lege care să cenzureze dreptul la exprimare și autoafirmare al persoanelor queer! În care să nu mai vorbim cu scârbă despre asistații social. În care să nu mai trimitem la groapa de gunoi familii precare. În care să nu mai existe ură rasială sau etnică. În care să nu ne mai fie rușine să vorbim despre menstruație sau depresie. În care să nu mai existe nimic tabu, nimic neatacabil. În care să avem compasiune, dragoste și grijă unele față de altele.”

Termenul queer este diferit de LGBT, care se referă doar la persoane lesbiene, gay, bisexuale și transgen. Queer include nu doar aceste grupe, dar și persoane intersexuale, pangen și heterosexuali cu practice sexuale considerate non-normative, precum sadomasochism, fetiș, etc. Așa ceva încurajează această mișcare. Nu e vorba doar de feminism.

De ce am spus de un feminism prost aplicat? Pentru că femeia din textele respective numai slabă nu este. Femeia aceasta atacă, provoacă, pune la pământ zece bărbați. Își arată ostentativ părțile anatomice initme și cu ele luptă. Nu, nu mi-e milă de această femeie.

Se vorbește de inegalitate, dar uite că juriul (format din cinci bărbați) a dat premiul unei femei, deși avea și un nominalizat. Anul trecut premiul l-a luat Deniz Otay, în anul 2020 Anastasia Gavrilovici, în 2019 Mina Decu, în 2018 Cristina Stancu, din 1999 de când se acordă acest premiu, dintr-un total de 23 de premii, 13 premii au fost acordate unor femei.

Am căutat detalii și despre editură, eram curioasă cine a publicat aceste texte lipsite de valoare poetică. Ei, aici vine surpriza mare, iată prezentarea editurii:

„Editura frACTalia este o colectivă de stânga, interesată de promovarea unei gândiri ecologiste și a unei scriituri performative, și se axează cu precădere asupra literaturii experimentale, teoriei feministe, teoriei queer și a noilor materialisme. Susținem textele și vocile feministe și intersecționale care își propun demontarea ierarhiilor de gen și a structurilor de putere implicite acestora, favorizăm dinamicile decoloniale în raport cu configurațiile geopolitice actuale și avem în vedere o politică de insurgență, mai degrabă decât una de rezistență. Dintr-o perspectivă ideologică, frACTalia urmărește să construiască o comunitate deschisă prin care să facă vizibile discursurile marginale, să pledeze pentru valori neierarhice și să participe la producția de cunoaștere alternativă. Vrem să depășim noțiuni precum cele de: autor, autenticitate, originalitate, creativitate, prin articularea unei forme nomade de a imagina și figura realități sensibile și moduri de expresie. Editura frACTalia a susţinut de la început publicaţii, autori şi evenimente mai puţin promovate pe scena literară românească.”

Bun așa! De-aici și adresările cu „tovarășa”.

Acum chiar pot spune Adio, Poezie.

(mai am de cercetat cui aparține editura, prevăd că o să am o surpriză!)

Cu asta, gata! Mă întorc la poezie, că prea mi-e dor!"

 

Premiul National Mihai Eminescu 2022

 

Motto:  Si apoi amorțeala/Și apoi regretulŞi panica/Că am mai futut o relație/
Orice numai să am control  (Ileana Negrea, din volumul premiat)

 

“Ileana Negrea este femeie cis, feministă, queer și mad, trăitoare la limita de sus a precarității. Scrie din intersecția acestor locuri.”

[In traducere: cis (nu cunosc sensul), queer (ciudat), mad (nebun)]

 

Premiile Eminescu 2022

18/01/2022   UN Cristian

 

Marta Petreu a cîştigat a XXXI-a ediție a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia. Juriul a fost alcătuit din: Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu, Mircea Mihăieș, Ioan Holban, Gabriela Gherghișor și Vasile Spiridon
Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu“ a acordat Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opus Primum pe anul 2021. Juriul format din Alexandru Cistelecan, Andrei Terian, Mircea A. Diaconu, Mihai Iovănel și Alex Goldiş a desemnat cîștigător volumul scris de Ileana Negrea, Jumătate din viaţa mea de acum (Editura Fractalia). Celelalte volume nominalizate au fost: La bella Italia: antipoemejurnaliere (Andrei Codrin Bucur, editura Tracus Arte), Dă tot ce ai (Alexandra Pâzgu, editura Tracus Arte), Cei cinci ani de muţenie: poezie (Ioana Zenaida Rotariu, editura Tracus Arte) şi Nu mă întrerupe (Cătălina Stanislav, editura OMG).

 

 

 

Gala premiului "Mihai Eminescu" pentru debut, ștearsă de pe internet. O artistă a spus o poezie având conţinut sexual VIDEO

50

Autor: Teodor Serban

Duminica, 16 Ianuarie 2022, ora 09:57

15337 citiri

 

Cătălina Stanislav, poeta care a iritat juriul de la Botoșani FOTO Gabriela Cuzepan

Memorialul Ipoteşti - Centrul Naţional de Studii "Mihai Eminescu" a şters de pe pagina sa de Facebook înregistrarea Galei de decernare a Premiului Naţional de Poezie pentru debut, după ce una dintre poetele nominalizate a recitat o poezie cu un pronunţat conţinut sexual.

Cătălina Stanislav a citit, în timpul galei, poezia "Gwyneth Paltrow şi cu mine", care conţine, în opinia juriului, un limbaj licenţios.

"Mă gândesc la posibilitatea de a face sex cu el

și până și felul în care i se ating dinții de sus de buza de jos mă scârbește

mă gândesc că și eu vreau să merg la baie,

doar că mă tem să nu-mi pună ceva în băutură

pare destul de ok, dar zice că se masturbează când îl întreb ce face, adică ce job are

lucrează în IT

pe aproape, mă gândesc, dar nu spun

eu le studiez pe cele care ne-au ajutat să ne câștigăm dreptul la vot, condus, la a ne folosi vaginul pentru altceva

în afară de născut copii, reproducere, uneori candidoză", sunt o parte dintre versurile poeziei.

"Recitarea unei poezii care include şi cuvinte sau expresii licenţioase este alegerea exclusivă a poetului/poetei. Nu încurajăm un asemenea demers, dar nici nu putem avea opţiunea de a interzice în vreun fel modalitatea în care înţelege să se exprime un creator. Ca atare, în considerarea dreptului la liberă exprimare, mai ales în domeniul literar, Memorialul Ipoteşti nu poate cenzura modul în care un tânăr poet încearcă să devină cunoscut publicului larg. În urma apariţiei în mediul online a înregistrării în care o poeta nominalizată înţelege să recite una dintre poeziile sale care conţine cuvinte licenţioase, am decis, fără a ne pronunţa asupra valorii literare a textului citit, retragerea de pe pagina Memorialului a înregistrării", a anunţat instituţia de cultură de la Ipoteşti.

Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" - Opus Primum pe anul 2021, acordat de Memorialul Ipoteşti - Centrul Naţional de Studii "Mihai Eminescu", a revenit tinerei poete Ileana Negrea pentru volumul "Jumătate din viaţa mea de acum".

 

Al doilea comunicat

UPDATE: 16 ianuarie 2022, ora 16.00, Memorialul Ipoteşti, Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu, al doilea comunicat:

„MEMORIALUL IPOTEȘTI, UN SPAȚIU AL LIBERTĂȚII

Referitor la acordarea premiului Eminescu pentru debut Opus Primum, în media și în spațiul virtual au apărut o serie de informări corecte, dar și o multitudine de dezinformări și incriminări, de fake news și acuzații. În discuție sunt cel puțin trei probleme distincte: legitimitatea premiului și a acordării lui, competența juriului și, înainte de toate, responsabilitatea Memorialului Ipotești. Nu e singura dacă când incompetența și invidia, impostura și reaua voință, când nu e vorba despre lipsă de informație se erijează într-un bastion al patriotismului, moralității și al corectitudinii. Maiorescu însuși era acuzat de cosmopolitism, acuzație care echivala cu un stigmat și cu un blam.

Nu vom face aici o discuție despre ce e arta. Lovinescu spunea că „singura imoralitate în artă e lipsa de talent”. Cât despre talent, forță expresivă, existență și poezie, angajare în discurs, un exemplu de radicalitate este Eminescu însuși. Pe de altă parte, în joc este subtila relație dintre inerție și experiment. Curajul de a fi diferit intră în contradicție cu gustul care pentru publicul larg rămâne totdeauna în urmă. Un scandal a fost volumul Nu al lui Eugen Ionescu, care punea sub semnul întrebării, cu dramatism, condiția marii literaturi române. În Franța, Ionescu avea să suporte acuzația că nu face ideologie. Intră în ordinea firescului ca arta să șocheze.

Nici nu vom discuta despre ce e libertatea de expresie. A exclude dintr-o competiție un volum pentru că apare la o anumită editură, pentru că autoarea e prietenă cu alți poeți pe care unii îi blamează, pentru că într-un poem apar cuvinte obscene e un abuz pe care Memorialul Ipotești nu și-l poate permite. I se impută Memorialului o practică anulată moral de la Revoluția din decembrie 1989. Orice criteriu de eliminare e arbitrar și poate deveni prilej de discriminare. Într-un timp al fracturilor sociale, Memorialul Ipotești e un spațiu al incluziunii și al libertății.

Strict administrativ vorbind, Memorialul Ipotești creează cadrul instituțional al acordării acestui premiu. Responsabilitatea lui este de a asigura un spațiu de competență și de validitate. Tocmai în acest sens a apelat la un juriu format din universitari sau cercetători de prestigiu. Decizia de a face nominalizările și de a stabili câștigătorul îi aparțin în totalitate. De altfel, fiecare dintre cărțile nominalizate a fost prezentată în cadrul festivității de decernare de unul dintre membrii juriului. Nu stă în puterea juriului să decidă ce poeme să citească poeții nominalizați.

În fapt, prima dintre victimele acestui scandal de presă este chiar câștigătoarea premiului, poeta Ileana Negrea. Nimeni nu mai vorbește despre ea, despre poemele ei, despre discursul ei, căci toată atenția a fost atrasă de una dintre poetele nominalizate, care nu a obținut premiul, dar care, în cadrul festivității de decernare a premiului, a citit un text considerat (sau care poate fi considerat) obscen. Mai mult: în spațiul virtual, Ileana Negrea, câștigătoarea premiului, e asociată cu fotografia poetei care a citit poemul incriminat, pus pe seama poetei încununate cu Premiul Eminescu.

De la Pliniu cel Bătrân care spunea Sutor, ne ultra crepidam până la celebrele vorbe ale lui Ian Hus O, sancta simplicitas! distanța e uriașă. Nu vom spune nici una, nici alta. Vom spune în schimb altceva: Cultivarea libertății și a libertății de expresie e unul dintre mijloacele de a sluji memoria lui Eminescu.

Dacă Memorialul Ipotești a decis să șteargă înregistrarea Galei Premiului, a făcut-o întrucât pagina sa este publică, fiind accesată inclusiv de copii.
Prin acest gest, nu ne delimităm de decizia juriului, avem toată încrederea în criteriile de selecție pe care le-a aplicat și nu ne exprimăm opinia cu privire la valoarea literară a textului.
Înregistrarea discuțiilor despre poezie, a momentului premierii și a discursului laureatei va fi disponibilă în cel mai scurt timp pe pagina Memorialului.“

Va trimit reacția poetului Radu Cătălin Melinte. Pe facebook sunt multe de acest gen!

,,Iată că au trecut peste noi și zilele Eminescului. Și iar și din nou au fost premiile de la Botoșani. Premii care nu mai reprezintă de cel puțin zece ani premisele talentului și profesionalismului. Atât în lirică, cât și în critică. De remarcat și de salutat valul de indignare produs de numele și produsele premiate. Însă indignarea perie un aspect superficial. Limbajul uzitat. Limbajul nu este nici pe departe un criteriu. Limbajul, cuvântul să fim exacți, reprezintă materia primă în artă scrisă, cărămizile pe care se ridică edificii sau cocioabe. După putință fiecare. Foarte puțini însă înțeleg că fenomenul este unul estetic și tematic. Și că astea două trebuiesc unite de liantul semiotic. Adică de simbol, valență, arhetip și alte asemenea bazaconii ce dau mâncărimi de cap multora. La Botoșani s-a premiat o propagandă politică ieftină. Propagandă a unui liberalism deșănțat cu tendințe autoritare și demagogice, fără prea mare legătură cu arta poetică, afară de faptul că poezia a devenit o platformă politică și de implementare de direcții. Atenție! DIRECȚII nu CURENTE LITERARE.  

       Cei care sunt preocupați de fenomen știu bine că nu am inventat noi șmecheria asta! Tendințele acestea de politizare culturală și academică sunt de mult prezente pe meleagurile unor "democrații vechi" și unor "civilizații statutare". Îmi sparg plămânii de vreo cinci ani pe aici, atrăgând atenția asupra acestor practici. Știu că nu pricepe nimeni. Dar cum sunt idiot din fire, mă agit ca sifonul în cană. Fenomenul de care vorbim este recent vizibil la noi. Minoritățile sexuale își fac vocal și acid dorința de a norma și înregimenta un sistem social bazat pe platitudinea acceptării extremismului în favoarea ierarhiei bazată pe merit și valoare. Bineînțeles că în spatele lor se află politicul și economicul. Știm cu toții că poetul de curte nu e o specie nouă. Au contraire. E prolifică și perenă de când s-a înțeles că masele culte sunt un pericol pentru Stat. Mulți vor crede că spun baliverne. Chiar sunt dacă așa vor unii. Nu e nevoie să mă valideze cineva. Realitatea în teren arată că mediul academic și științific este bolnav de tot felul de politici represive cu terminații în "ism". Universitățile sunt enclave de barbarism scolastic, de dogmatism retrograd și de calibrat etic și moral "intelighenția". Oare de ce ne mirăm că ultrafeminismul acuzator și perfid este premiat prin intermediul unor inse bine dresate (plătite) să umple fițuici cu propagandă penibilă. Adevărat că plozii ăștia născuți după "rivuluție" habar nu au de precedentul comunismului. Dar asta nu-i scuză și îmi pare că nici nu se sinchisesc că în comparație, ar râde și cu fundul un agitator de colhoz de la Lunca Mica de pe timpul răposatului. Cam atât sunt de buni "agitatori". Deși practică un fel de comunism cu iz de liberalism. În fine, ce mai contează?

        Problema mea este legată de estetică și de tematică. Că "pizda războinică care"( citez din autoarea premiată, una Negrea) latră dogme de egalitate sexuală și misandrie pe principiul că dacă nu mă fute nici unul, toți bărbații e porci, și vrea egalitate, nu mă sperie. Nu mă sperie nici măcar faptul că e analfabetă poetic. Aceste amazoane castrate pot scrie ce vor. Știința statisticii zice că muierea nu le are cu scrisul la nivel de artă, știința psihologiei zice că femeia are o fire analitic constructivă pe paliere și nu utopică să poată crea atât de bine forme abstracte de artă precum porcul de Ion. Că de, de la dimorfism sexual până la resorturile creative Maria e diferită de Ion. Asta să potolesc curcile proaste care o dau cu egalitarismul. Nu recunosc nici o formă de egalitarism decât în bazele virtuții, în bazele valorii. Sunt domenii unde doamnele dețin monopol. Foarte multe. Nu în artă, din păcate. Cum nici în domeniul mineritului sau exploatării forestiere. Că așa e natura umană. Pe care unii o tot mistifică și îi tot îndoaie regulile, doar, doar or mai câștiga un fotoliu călduț sau un prozelit buimac de cap. Politica nu are ce căuta în artă. Arta este ultimul bastion al libertății în timp ce politica este idealul corupției. Aceste două sfere de interes nu sunt compatibile în ruptul capului.

     Așadar dragi cititori, nu vă oripilați de limbaj. Nu poți interzice unui scriitor nici un cuvânt și nici o imagine, căci sunt naturale, vin din structura naturală a omului. Fiți însă atenți la ce direcții și ce veleități aduc cuvintele. Ce vedeți dumneavoastră premiat este propagandă pură. Limbajul este un mijloc, nu scopul. Limbajul este folosit pentru a deturna atenția și a creea false litigii. Femeile astăzi sunt egale bărbatului. Nu toți sunt porci cum nu toate sunt curve ce fată plozi și îi aruncă sau îi neglijează. Fiți atenți la generalizarea propusă de poetesele gen Medeea Iancu, Anastasia Gavrilovici sau Ileana Negrea, ultima proaspăt premiată. Și nu uitați că în spatele lor se află niște bărbați care profită de slabă lor pregătire intelectuală și mai ales de sensibilitățile lor emoționale (frustrări prietene cu psihiatria) plecate din faptul că nu înțeleg și nu au fost crescute in spiritul competitiv al valorii și astfel se cramponează să schimbe lumea în loc pe ele.

      Unii din ăștia de profită a fost și în juriu. Unul Iovanel mare criticel, pe care l-am inopinat cu prezența mea acidă (cum altfel?) pe pagina lui de Facebook. Omul nu a putut răspunde nimic la ce am spus. Dar precum toți acești copii teribili, liberi și rezistenți, neoliberaliști cu apucături de tirani, nu a putut reacționa decât cu "exterminarea" dușmanului, recte moa, apăsând butonul de block. Bine că nu are robinet că la Auschwitz sau sârmă ghimpată și Siberii. In rest nici o deosebire. 

    Acești copii sunt crescuți de cărtărești și liiceni pleșuvi (de la marele Pleșu, mare la burdihan de câtă avere a făcut cu editurile statului român), sunt susținuți din umbră de fel de fel de komartini și mihokci cu edituri sprijinite pe bani publici. Nu trebuie să marșăm pe limbaj în acest caz. Trebuie să fim atenți la paradigmă și la direcția impusă. Nu mai este vorba de Poezie. Poeți nu fac propagandă. Poeții creează. Și nici nu vă faceți griji, atâta timp cât nu le cumpărați prostiile și scuipați in urma lor, greu se vor impune. 

     Încă odată felicit și mulțumesc tuturor celor care s-au simțit lezați de propagandă poetică ascunsă, recunosc, sub limbaj și au scuipat în urma acestor trântori de toate sexele ,genurile sau credințele artistice care vor să impună egalitarismul totalitar pe bază de ce ai între picioare și cu cine /cum ți-o tragi. Domnilor din juriu atât: dacă te iei după femei ajungi la miros de pește stricat. Oricum nu-i departe de borta curului!"

 

Eminescu i-a judecat, 

sentinta Lui e difinitiva si irevocabila, doar ca urmasii n-au fost in stare sa o puna in executie. Nici noi, cei de azi nu suntem in stare. Suntem anchilozati. Si nu ma refer la confratii "amatori", ca mine, ci la cei peste  3.000 de membri ai USR, care platesc o cotizatie ce le confera si anumite drepturi. Faptul ca unii dintre ei sunt in tabara anti-Eminescu, ca sa zic asa, nu este normal, dar mult mai anormal mi se pare faptul ca ceilalti, sa le zicem traditionalisti, tac chitic, nu misca in front. Trebuie sa stie ca extinderea buruienii neomarxiste nu le va fi deloc favorabila, asa cum schimbrea de regim din 1989 n-a fost deloc benefica pentru majoritatea romanilor, pensiile de la USR urmand sa intre in caruselul "progresist" precum milioanele de pensii ale romanilor de rand.

Nu sunt singurul care gandeste asa, precum o demonstreaza primele replici primite la mesajul meu precedent, astfel:

 

---------- Forwarded message ---------

"Mulțumesc! Mi-a mai venit inima la loc crezând ca sunt demult depasita, dar din păcate, nu prea mai am speranțe în viitorul care ne așteaptă, ce sa mai spun de poeziei, literatura, arta.." (Gabi)

 

---------- Forwarded message ---------

"Astea care își etalează organele și dorințele/orgiile sexuale să zicem că în numele pretinsului feminism se satisfac în public, dar JURIUL, dnii profesori universitari, care le admiră, chiar să-și bată joc într-un asemenea hal de poezie, de POETUL nostru NEPERECHE?!!! Să le confere premiul Cărtărescu, Iancu, Patapievici, numai nu EMINESCU! Ce sacrilegiu, Doamne! Ar trebui, în cazul acesta, renunțat la premiul de debut, care poartă numele marelui înaintaș.

Bravo Adinei Velcea și lui Radu Cătălin Melinte!" (Nicolae)...

 

---------- Forwarded message ---------

"Regretabil! Ceea ce se întâmplă este strigător la cer! A circulat înregistrarea pe facebook. Au fost comentarii despre această grupare feministă, care, după umila mea părere, promovează o proză de prost gust și nu poezie! Am intrat și eu pe paginile lor și am rămas uimită de ceea ce fac aceste domnițe, care, cu siguranță sunt susținute și încurajate cu un scop: acela de a distruge orice valoare estetică a poeziei adevărate, care, prin mesaj și trăire, aducea întotdeauna un plus valoare atât cititorului, cât și  creației poetice. Frustrarile și neîmplinirile lor ca femei s-au transformat în confesiuni fără perdea, pline de cuvinte licențioase, ajunse la limita rabdării cititorului. Care este mesajul acestei poezii?! Nu mai vorbim de limbajul poetic!  Se spune că poezia este sufletul nostru, ea izvorăște din inimă și pune lumină și culoare în fiecare cuvânt. O societate superioară scoate la lumină din sufletul său poeții cei mai buni, care ajung cuceritorii lumii prin cuvânt, prin căutările lui de tipare nedescoperite, neumblate. Ce au făcut ele?!... Au testat capacitatea unui juriu de a promova!  Prin tupeu și lipsa oricăror norme ale esteticii, au scos la lumină o lamentabilă frământare a unei frății bolnave, pe care ele o consideră o alternativă de viitor cu idei sustenabile pro conviețuire și armonie.  Juriul reprezintă o voce care se face auzită! Cum a putut să comită o asemenea eroare tocmai la un concurs care promovează un simbol al neamului, la un concurs care poartă numele unui poet care a fost obsedat o viață de perfecțiunea rimei? Poezia a fost din totdeauna o delectare spirituală care a creat, prin forța cuvântului, muzica inimii și a sufletului.  Aici suntem deja în tenebrele temnițe ale unor minți marcate de căutări lăuntrice haotice, rătăcite pe cărările umbrelor din noi. Vă mulțumesc pentru demersurile dumneavoastră, care au fost ,,un risc asumat”, în condițiile în care mulți oameni cu greutate găsesc explicații dezarmante și debusolante pentru noncreații și nonvalori! Nu mă simt depășită de căutările noi ale poeziei, dar mă simt profund jignită de astfel de ierarhii create cu bună știință. Vă prețuiesc"  (Mirela)

 

 

... sau raspunsul de mai jos, insotit de o exemplificare interesnta, ce contrazice "scuza" penibila cu care orgnizatorii si-au motivat stergerea videoului cu premierea,  dand vina pe o alta poeta, care  si-a citit un poem mult mai putin porno decat mostra apartinand premiatei. Cititi-o si faceti-va cruce in fata celor 5 universitari sau maestri intr-ale scrisului membri ai juriului, ale caror chipuri probabil inca mai poarta urmele "tratamentului" obscen la care i-a supus premiata Sandra Brown a Poeziei, asa cum povesteste ea insasi in videoul din atas.

 

PROMOTORI SAU PORNOMOTORI LITERARI?

 

YaHoo!  

 

 

---------- Forwarded message ---------

Eu aș simplifica lucrurile, concluzionând: dacă câștigătoarea Premiului Național Mihai Eminescu Opus Primum, în calitate de femeie, a reușit să le dea m*ie la toți cei cinci conferențiari universitari membri ai juriului, înseamnă că asta este ceea ce merită "distinșii" jurați!

 

(A se vedea poezia din imaginea alăturată!)

 

Vor rămâne în istorie ca fiind aceia care au premiat o dezaxată pentru că le-a dat m**e! Ea, lor, nu invers! 

 

Eminescu, din fericire, nu are deloc de-a face cu acest gest grobian, scabros și vulgar până dincolo de limite!

 

În schimb, aspectul cu adevărat cutremurător, terifiant chiar, este acela că nimeni, niciodată, nu ar putea să manifeste mai mult dispreț față de memoria lui Eminescu decât au manifestat, prin alegerea făcută, cei care fuseseră mandatați ca ÎN NUMELE LUI, în calitate de reprezentanți ai spiritului său creator, să acorde premii naționale pentru poezie!

 

Din acest punct de vedere, consider fapta lor diabolică! E ca și cum episcopi și mitropoliți ai creștinătății ar premia Satanismul în numele lui Iisus! Mai mult de atâta dispreț nu cred că se poate!

 

Deci, vorba lui Vieru: EMINESCU SĂ ÎI JUDECE! (Mihaela)