OCHII
~*~
În
colțul ochiului meu ceva a fâlfâit
și-atunci
m-am întors.
Era
geana uriașă a ochiului tău.
În
ridicare ea a lăsat vederii mele
imensitatea
unei mări turcoaz
în
care vedeam adâncul sufletului tău.
Pleoapele
m-au atins
scoțând
un țipăt asemănător
celui
al singurătății unui pescăruș.
El
fugitivo a îmbrățișat irișii mei
apoi
a dat buzna afară.
Am
înțeles cu greu
că
această intruziune spontană
era
agerimea unei priviri
pe
calea regăsirii.
Ochii
nu se pot apropia
până
la contopire
însă
în limpezimea și intensitatea privirii
are
loc evoluția palpitantă
a
imaginii inimii
încrustată
cu subtile emoții.
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu