Circularele
Căpitanului (1)
Doctrină
naţionalistă, Legionarii în
eternitate
14
martie 2025
Circularele Căpitanului (1)
14 mai 2022|Doctrină naţionalistă, Legionarii în eternitate
CORNELIU ZELEA CODREANU
Circularele Căpitanului
România românească
Antologie de texte
comentate de Ion Coja
Editura AEVEA
*
Cuvânt
înainte
Circulările şi manifestele Căpitanului sunt de
covârşitor folos pentru cei ce vor să cunoască Mişcarea Legionară.
Sunt în ele răspunsuri şi deslegări pentru toate atitudinile individuale şi
colective, pentru toate problemele neamului românesc, de azi şi de mâine.
Aceste circulări în afară de valoarea lor istorică şi documentară asupra
diferitelor momente prin care a trecut Legiunea, îndurând înfrângerile şi
smulgând, peste moarte, toate biruinţele, constitue ceea ce numim şi vom numi,
noi legionarii, de-acum înainte: linia Căpitanului.
Cei ce vor voi să trăiască în adevăratul duh legionar şi să nu greşească în
acţiunile lor, vor face mereu apel la această linie, se vor întoarce mereu la
isvorul curat al acestei cărţi de neegalată gândire şi de supremă credinţă în
destinul românismului în lume. [Bucureşti, 1940]
MIŞCAREA
LEGIONARĂ
*
Importanța
Circularelor
Circularele au fost documente ale vieții interne de
partid care au orientat activitatea legionarilor, de la Căpitan până la ultimul
primit în rândurile Mișcării. Au avut greutatea unor ordine și instrucțiuni de
uz intern, cu caracter obligatoriu de cele mai multe ori. Asemenea documente
sunt emise de conducerea oricărui partid politic. Este interesant să faci
comparația între Circularele Căpitanului și cele emanate de alte partide.
Diferența este copleșitoare mai ales din punct de vedere etic, moral. Este atâta
idealism în ceea ce a încercat să facă Codreanu, în ce și-a propus să obțină de la camarazii săi: un comportament ireproșabil ca ținută
morală. Corectitudine, respect pentru legile firii și ale credinței ortodoxe,
disponibilitate la un devotament total pentru interesele Țării împins până la
sacrificiul neprecupețit al vieții, Mișcarea legionară numărând printre membrii
săi un număr impresionant de martiri, care și-au dat viața fără niciun regret,
fără nicio ezitare în numele crezului lor naționalist și creștin. Spre a-i da
autoritate și consfințire supremă.
Diferența dintre un patriot și un naționalist: în principiu, orice brav
cetățean este patriot și, ca recrut în armata Țării, depui jurământ că îți dai
viața pentru Patrie, apărând-o de dușmani. Și chiar îți dai viața dacă situația
îți impune acest sacrificiu, ca combatant într-un răzbel.
Naționalistul însă face ceva mai mult, el își dedică viața Patriei, își
trăiește toată viața năzuind să fie de folos Neamului și Patriei prin tot ce
face. A fi naționalist este un mod de a trăi, de a-ți folosi puterile și
aptitudinile în beneficiul celorlalți, al celor din Neamul tău. Naționalistul
are grija de a găsi forme cât mai potrivite pentru a se pune în slujba
intereselor naționale. Se preocupă ca această grijă să nu cedeze în fața
intereselor personale sau de grup. Pentru naționalist suprema lex est salus reipublicae:
salvarea republicii, a Țării! Nu cunoaște un comandament superior!
În Circularele sale Căpitanul ridică ștacheta demnității de legionar la cote
neimaginate de niciun partid politic. Pe drept cuvînt Petre Țuțea aprecia rolul
Căpitanului în destinul Neamului românesc a fi fost acela de pedagog la scară
națională. Iar dacă luăm în calcul faptul că „jumătate din poporul român a
aderat la Mișcarea legionară” – cum aprecia în 1945 un document al Partidului
Comunist din România, este un lucru extraordinar că un program atât de
idealist, de exigent pentru ținuta morală a fiecărui legionar, a avut un ecou
atât de puternic în rândul maselor populare, care a scornit la un moment dat pecetea „corect ca un
legionar”!
Nimeni nu este profet în țara lui! Această observație s-a făcut din experiența
trăită de marii reformatori ai omenirii, a căror valoare nu s-a bucurat de
recunoașterea imediată din partea celor din mijlocul cărora s-au ridicat!
Corneliu Zelea Codreanu este o excepție extrem de onorabilă pentru poporul
român care s-a regăsit în viziunea Căpitanului despre ce trebuie să fie un legionar!
Modelul imaginat de Codreanu, atât de exigent, a găsit ecoul cel mai puternic
în milioane de suflete de români, din toate categoriile de populație. Așa ceva
nu s-a mai întâmplat cu nici un mesaj politic, de partid, nici înainte, nici
după Mișcarea Legionară.
Importante sunt toate documentele privitoare la doctrina legionară. Impunătoare
este și personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu! Este impresionantă grija sa
pentru dimensiunea spirituală a legionarului, pentru perfecționarea sa morală, sufletească.
Dar lucrul cel mai impresionant este faptul că doctrina legionară, atât de
pretențioasă, atât de exigentă sub aspect etic, a fost îmbrățișată de un număr
atât de mare de români!
Mișcarea legionară este performanța cea mai strălucită din istoria modernă a poporului
român! Iar lucrul acesta nu se poate înțelege și aprecia ca lumea fără să citim
cu atenție aceste Circulare ale Căpitanului. Aceste „circulări”, cum le-a numit
autorul, cu o pronunție conformă regulilor de profunzime ale gramaticii limbii
române. Circulările sunt documentele cele mai semnificative, mai edificatoare
pentru viața din interiorul Mișcării Legionare. Cine vrea să judece
personalitatea Căpitanului și prestația istorică a Mișcării Legionare trebuie să pornească de
la textele intitulate Circulare. Sunt fundamentale, sunt documente cu valoare probatorie
maximă!
Ion Coja
*
Textul
nr 1
Chemare
către
Purtătorii Duhului nou al Vremii
LEGIONARI,
Cuvîntătorii partidelor politice cutreeră din nou oraşele şi satele cerându-vă
ajutor pentru ca să se poată reface. Sub domnia lor românismul de pretutindeni
a sărăcit şi a îngenunchiat în faţa străinului pripăşit de curând. Rosturile
mari ale Patriei sunt părăsite. Lumea noastră politicianizată, nu mai vede în
faţă decât interesul partidului, pentru a cărui biruinţă sacrifică în fiecare
zi şi în fiecare ceas, însuşi viitorul nostru ca neam.
Se prăbuşesc pădurile din munţi încăpute pe mâna veneticilor. Geme inima în
Moţii şi Maramureşenii uitaţi de toată lumea.
Muncitorii Români părăsiţi îngroaşă rândurile comuniştilor jidani.
Comerţul românesc, lipsit de protecţie, îngenunchiază în lupta neegală cu
străinul.
În cadrele armatei noastre glorioase pătrunde tot mai adânc şi tot mai sus,
germenul disolvant şi conrupător de conştiinţe. Şi ceasuri grele se prevăd în
viitor. De vom fi chemaţi cândva la marele examen internaţional cine va mai
apăra pământul ţării şi gloria Drapelului nostru?
Ţăranul român îşi vinde produsul sub preţul de cost. Misiţii s’au înmulţit şi
ne inundă. Cafenelele sunt pline de cămătari şi de samsari. Ei se îmbogăţesc în
dauna celor cari muncesc. Poporul este spoliat. Românul înglodat în datorii a
ajuns rob modern al bancherului jidan.
Ţara împărţită în partide, care se sfâşie unele pe altele, se dărâmă sub ochii
noştri.
Conducerea partidelor nu este o conducere de mână tare, şi nu are nici un pic
de direcţie naţionalistă, de oblăduire şi încurajare a elementului românesc,
care ţine de multe secole pe umerii săi, viaţa ţării.
LEGIONARI,
În faţa acestei situaţii, şi mai înainte ca politicianismul condamnat să se
poate reface, am tras spada şi am înălţat steagul cel nou al vremii. Se simte
prin aer tot mai accentuat nevoia unor alte principii de viaţă politică şi
morală. Despoliticianizarea ţării este o poruncă a vremii. În locul partidelor
parazite, se simte nevoia unui braţ creator. În locul şovăelii în conducere, se
simte nevoia unei baghete magice, căreia să i se supună toată suflarea
românească. În locul partidelor desbinate, veşnic în luptă, unitate de comandament.
În locul partidelor mereu aplecate străinilor, politica de neatârnare şi
încurajare a românismului susţinător de ţară. Spuneţi celor ce vin din nou să
vă apuce mâna, că ceasul lor s’a terminat. „Pot pieri toţi cuvântătorii
aceştia”. De acum încolo de un singur glas va trebui să ascultaţi, tainic şi
nepătruns ca Dumnezeu: chemarea Patriei. Acest glas să-l audă toată suflarea
voastră. Lui să vă supuneţi într’un singur
suflet.
ROMÂNI,
Atunci când glasul şi braţul vostru vor proclama victoria, România va reînvia.
Vor înflori în ea ca bujorii, copiii voştri.
Străinul o va respecta. Duşmanul se va teme.
SOLDAŢI AI „GĂRZII DE FIER”,
Când vouă vă este hărăzit de Dumnezeu să făuriţi această Românie nouă, când de
la Nistru până la Tisa, neamul vă aşteaptă să vă primească în nesfârşite
aplauze pe scena istoriei, isbucnească din piepturile voastre de oţel,
strigătul nostru de
luptă şi de victorie: Trăiască România românească! Trăiască „Garda de Fier”!
CORNELIU ZELEA CODREANU,
Comandantul „Gărzii de Fier”
*
Textul Chemării este impresionant prin
tabloul României anilor ’30, atât de asemănător cu ceea ce se arată a fi
România de azi, văzută din acelaşi unghi, al interesului naţional, al responsabilităţii
pentru viitorul Neamului românesc. Să fie acesta motivul, unul din motivele
pentru care publicul românesc naţionalist se arată a fi tot mai interesat de
doctrina legionară ?
Să reţinem câteva formule:
– Lumea noastră politicianizată, nu mai vede în faţă decât interesul
partidului, pentru a cărui biruinţă sacrifică însuşi viitorul nostru ca neam ;
– Se simte nevoia unor alte principii de viaţă politică şi morală:
– Un singur glas, tainic şi nepătruns ca Dumnezeu: chemarea Patriei!
Din perspectiva gândirii politice teoretice, este cu totul remarcabilă critica
pe care legionarii au adus-o partidelor politice şi politicianismului generat
de acest sistem. Spre deosebire de alţi critici, legionarii au imaginat şi o
alternativă a acestui sistem, pe care au experimentat-o cu rezultate mai degrabă
pozitive. Propaganda anti-legionară, în primul rând prin minciună şi
diversiune, se străduie să ascundă aceste rezultate.
Să consemnăm şi idealul, nici pe departe exclusiv legionar: o Românie
românească. O asemenea Românie nu va înceta să fie o gazdă bună pentru
minoritarii etnici sau religioși, deoarece este românească și tradiția
toleranței față de Celălalt, a bunei înțelegeri. Tradiția lui „să-l lași și pe
altul să trăiască”… Dar trebuie hotărît cu strășnicie că există și un cod de
reguli de bun simț și de loialitate recomandate minoritarilor, în paralel cu un
cod de reguli pentru majoritari, pentru etnicii români, cu obli gații
specifice. Una din obligații fiind aceea de a asigura caracterul românesc al
viețuirii în România, de a nu-l
abandona pentru mode trecătoare.
Mi-aduc aminte de intenţia cu care le-am propus studenţilor prin anii ’80, un
curs special despre “limba română ca valoare spirituală”: să identificăm ce
este românesc în limba română, reflectând o forma mentis românească, o amprentă
a experienței românești de viață…
Nu tot ce se întâmplă în România are caracter românesc, nu oglindește ființa
românească. Strădania unui partid și a unei guvernări naționaliste trebuie să
se îndrepte înspre această finalitate: caracterul românesc al majorității
populației să se regăsească în caracterul românesc al vieții pe care a duc locuitorii
României. În stilul de viață, în idealurile care ne animă, în tradițiile pe
care le cultivăm, în programele de viitor, amprenta românească să fie cât mai
vizibilă, cît mai apăsată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu