când
echinocțiul de primăvară trece linia vieții
elisabetei
~*~
ne
iubeam în olimp
și
daimonul se-ndrepta spre pericle
cu
puțin timp
înainte
de discursul funebru
era
de echinocțiul de primăvară
ca
azi
înaintam
fără teamă
sub
privirile lui de războinic
mi
s-au părut îngăduitoare
timpul
se dilata
veneam
din viitor
și
tu mă urmai
înfășurându-te
cu
toate firele dragostei toarse
de
durerea tuturor femeilor
pe
drumul mătăsii
auzeam
corul
femeilor-sclave
din
comunism
săpând
pe glia străbună
mai
retezând cu sapa
o
vreme hidra realității
așteptându-și
bărbații-sclavi
pericle
ți s-a părut în olimp că a spus
să
aprinzi focul care unește linia vieții
și
luminează din vechime la noi
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu