une
confession aborigène à canberra
elisabetei
pentru
ben și soției lui minunate din ziua în care s-au cunoscut
pe
marele zid chinezesc
~*~
acest
poem este o confesiune
din
ziua în care transmodernismul
a
mai făcut un pas înainte
aproape
uitasem
ce înseamnă binele
te-ai
născut ca să-mi reamintești
că
pentru aborigeni răul nu există
în
acea zi ben fusese invitat
la
canberra de primul ministru al australiei
să
developeze însemnele de dragoste
iată
voi
face să dispară pacificul
și-l
voi înlocui cu dragostea voastră
iată
vă
voi arăta cum poate să râdă și să plângă
marele
zid chinezesc și cum îl voi înlocui
cu
dragostea voastră păscută verde-crud
de
sacre vaci
de
anul nou chinezesc
din
aprilie roșu înflorind
zece
mii de ani
pe
scara metempsihotică a îmbrățișării perfecte
înainte
și înapoi a sufletelor logodite cu dumnezeirea
ți-ai
întors spre mine chipul
aidoma
termitelor irizându-mă
sub
razele albe ale lunii răsfrângându-ți-se
albăstrie
ideograma marii lumini
peste
coreea
și
peste pekin
și
peste australia
și
peste oceania
ca
și cum în fiecare clipă
ar
fi trebuit să mă înveți
cum
se trăiește fericit
când
alfred de musset i se confesează lui tao tzî
și
tu ești de față
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu