Adrian Munteanu - DINCOLO DE UŞĂ + comentariu

 

DINCOLO DE UŞĂ

Text și podcast -

 

~*~

antisonet 1

 

Când am deschis pe negândite uşa

Ce a scâncit prelung şi fără clanţă

Am auzit din casă o romanţă.

Lângă uluci a apărut mătuşa.

 

Unchiaşul, cel ce fuse ordonanţă,

Clipeşte hâtru, scormonind cenuşa.

Stă într-un colţ întunecos păpuşa,

Dar amănuntul n-are importanță.

 

Rostesc: hello, cum o mai duci bătrâne?

- Ce să mai fac? Genunchiul m-a durut!

Pe-un dinte strâmb un geamăt îi rămâne.

 

Mătuşa spune: e un prefăcut.

- Ia spune-mi drept - o-ntreb - că nu se pune:

Câte-un drăguț mai ai la aşternut?

 

~*~

Adrian Munteanu

COMENTARIU:

Dragă Adrian Munteanu,

Un gând de sinceră admirație și felicitări călduroase pentru această perlă poetică – un antisonet cu suflet, umor și subtilă gravitate! „Dincolo de ușă” e o scenă miniaturală în care ironia și melancolia dansează discret. Felicitări pentru vocea ta inconfundabilă, care dă cuvântului vibrație și viață – și pentru constanța cu care slujești poezia românească, cu har, rafinament și spirit ludic.

 

Hinter der Tür

(Nach dem rumänischen Original von Adrian Munteanu)

Als ich, ganz plötzlich, ohne Plan, die Tür aufschob – sie quietschte lang, sie hatte keinen
Beschlag –, da hörte ich aus dunklen Reihen
ein Lied, ganz leise, fast wie aus Zensur.

Die Tante stand beim Zaun, erschien im Nu.
Der Alte – einst Soldat, nun alt und heiter –
blies auf die Glut, als käm ein Funke weiter.
Im Dämmer hockt die Puppe still im Schuh.

„Na, alter Knabe, sag – wie geht’s dem Knie?“
– „Was soll’s? Es schmerzt. Der Zahn tut’s auch nicht minder!“
Die Tante zischt: „Er spielt nur Komödie!“

„Jetzt mal im Ernst“ – frag ich –, „sprich ohne Plunder:
Hast du noch Liebeleien wie eh und je
so eine kleine Nachtbekanntschaft… wie?”

Cu prețuire,
C. W. Schenk