Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 3 (necorectat/necenzurat)

 

MERE PADURETE TARZII 3

- Dacă te repezi, până la mine te servesc, cu o pălincă/horincă.

- PALINCA IMI PLACE CEL MAI MULT.

- Tu însă bei zamă de ploșnițe. (WHISKY)

- VOTKA SMIRNOFF.

- Iubirea și corectitudinea e, în aer, fraer.

- "Ce-s eu tren japonez ca să-ți spun ora exactă" (din chimia lecții de viață).

- "Familia-i familie" (tot, din Lecții de viață). E o viață de acasă, cu momente și gusturi, intense și imense. E ceva sfânt familia, e relația de lungă durată, e legătura și trăirea dinte doi opuși, de sexe diferite. Ea, nu vrea, tot ciolanul, os de ros și, de ronțăit? Unora li mai ușor să se spele pe mâini ca să fie ca Sergiu Nicolaescu, că ai noștri politruci scârboși cobesc și fac nefăcute, își bat joc ca de Iisus Hristos, dinaintea răstignirii. Toți politicienii sunt incompetenți și corupți. Cum să nu mă stresez? Cum să n-o iau pe arătură?  Cum, îi cu premiul care mi-l dai pe loc? Tu, știi, tot ce conteză, în timp ce timpul ne greblează?

- Cand tie-dor de Vica aseaza-te cu ea la masa si stati de vorba. Tu iti bei ceaiul sau cafeaua sau palinca iar ei ii pui in fata ce obisnuia ea sa bea. Poate pui si niste fructe sau biscuiti si ai sa vezi ce bine iti va prinde dupa o astfel de sedinta. Procedeaza asa saptamanal si ai sa vezi ce bine iti va prinde. Sufletul ei va veni la tine in vizita si-ti va vindeca dorul. E un fel de Spovedire pe care o practica regulat chinezii.

- Vica nu era o Cioceolina, că nu era macinată de remușcări, total opusă moral și acestui, etici și a codului estetic, manierat fizic. Vica, inimile noastre, la ambii vor bate ca la doi nemiritori-ambele inimi la ambii vor bate ca la doi săteni, nemuritori.

GRĂITOR ȘI-N VIITOR-LIMBA ROMÂNĂ

 

Tu, ce zici, Ben ca sctiitor, intuitiv creeativ și, ca inovator, perspectiv, în limba română care, chiar arhaică, pe Arcă, în străbună biserică, arcă frescă și pitorească stărăbună, că  ni de fel bătrână, ci tânără, cu iz de tunerețe, străpână și, limba română,

cea română,

cu poftă de a fi, în artă, cu arta succesului, pe artarul soarelui la maxim, din inimă, la noi cu, îndemână și pas cu pas, cu lucru bun, în curaj, temerar, legendar, fagure de miere,

un nesaț superb pe care inima ne-o cere,

pe a lui Dumnezeu vrere și plăcere,

cu adevărat Dumnezeu, în drept de a fi, cu drept Dumnezeu, dar din dar, lucru bun,

grăitor și-n viitor.

*

- Puterea prezentului e cu liniște și, împăcare, soare răsare, în aură auroră, viață, adevăr și, nimb și transformare, în schimb, în Eu îmi induc medincatos somnul și, nu mi rău, bravule. Tu, cum te descurci, cu somnul? Dormi bine, Ben?

- Secreția de melatonină, hormonul somnului e întârziat de telefon.

- Sunt un sentiment uman absurd, de om absut și, mere pădurețe. Traiul meu, cu Vica n-sa fost șifonat, n-a fost ticăloșit și blamat, că-i cum nu te aștepți: eficient și incredibil, dar adevărat: inteligent. Ceva din spusa, din ce a spus, scris Ilie Marin Poogaru, nu m-a convins, că parcă nu la mine s-a referi, cum nici Ion Cristofor-Filipaș, că era din satul cu Dan achizitorul de viței,cel care a fost și pe la noi la Ciubăncuța,deci dintre niște țărani,îmi scapă satul de unde se trage,că nu-i vorba de Vânătoare de vulpi/Niște țărani a lui Dinu Săraru(că mai sunt și corupți,la ce să zic:cine?) Nu, că nu l-aș înghiți, pe acest Ion Cristocor-Fipaș care mă ține ca pe Jar, nu-i vorba de romanul lui Liviu Rebranu: Jar. Știu, recunosc că eu mai mult sun țăran, decât scriitor. Mă enervează doar, când unii vorbesc aiure, straniu. Veți face totul, că eu, nu mă simt vinovat. Două creere, al tău și, al meu e mai mut ca unul, nu găzești, Ben? Cu talentul și experența ta, ești de admirat. Tu, ai și alibul necesar, dar nu pentru Ion Iliescu care se face vinovat de sângele vărsat (ce minciună sfruntată, îmbârligat?) Nu, vă faceți griji și de ce v-ați face? Cin și, ce să vă exolice, în numele legii ca liturghie autentică și de pace, în spice? Noi nu trăim nelimitat, cu nelimitat. Cineva ne somează întotdeauna, cu abuz, cu a ne acuza pe nedrept, cu ce vinovați, nu ne dacem neam Ben, men. Pretutindeni falsuri, în scrisuri cu și cu alte violențe. Și, natura, își arată pere erența, de a fi mereu pe fază făcând bine, că timpul e grăbit să ne dea în freză  ca să ne dea borșul pe nas de om gras, compas. Să căltorești, tu ca pe vremuri mai înflorești, în istoria religilor, lui Mircea Eliade, filozof și romancier de mirabilă sămânță, din nopți de Sânzâiene și chestii parachestii. Noi cârmuim, iubim, sublim, țara, România, dragă țara mea. Mi dor de tine, mi dor de  ce se cuvine, că noi nu suntem împușcă, în lună, după cum, în guvernare prostie sună. Emil Dandea un pitician, cap- coadă, moț ca și crăișorul trubun Avram Iancu, un plus valoare-Iisus care a dat, a scris testamentul: pro fericirea națiunii. Politicieni veniți acasă, cu plus valoare pentru români care de pretutindeni s-ar reântoarce acasă. Că oamenii au plecat, în străinătate, după ce s-au închis, minele, dar dacă s-ar redeschide din nou minele, ar revenii românii acasă. Să nu uiți că ești român, cum nu uita DArtagnean și fiu-su, că-gascon, mușchetari ca ceilați tri, cu toate, că-n total erau 4 ca cei 3 evangheliști, care și ei, de fapt era tot 4. Mușchetarii români, pruncii lui Vica tot 4 era nealcoși. A trecut prea multă vreme și nu aflu despre starea lucririlor și, tu mai faci cu calmul/ cu nervii tăi, că cine ne covinge de viața fără voi. Care-i întorsătura fericită, cu zilele codimentate?

- În viață e bine, să ai grijă de toate.

- Cum să încredem în noi? Se poate să ne încredem în sine, încredere în sine, că orice-am facem, ceilalți neciopliți ne încalță și pierdem, în noi. Ce, cum comumnicăm, deși, nu-i, demonstrăm, adică nearătăm contra, că noi ne îndoim, că energia e viață și, nu-i ce zice badea-domnul Ilie care gândește ca el fără energie, fără viață gândește despre mine dar nu mai crede că nu mai gândeste pozitiv, cu super viață, cu conștiință, just, chiar dacă faci bine. Aici, în scrierea mea e sufletul și cugetul meu, drept Dumnezeu și-i important, că văd, că scriu, că-s recunoscător pentru cea ce sunt să știu, Ilie Marin, că sunt cea ce sunt și arăt bine, că pot fi. Sunt cool, cum sunt profesoare!

- PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - MERE PADURETE 79 (ne...

- A naibi-i patima de a-și irosi banii și sănătatea, Tudorel fain-făinel techergheul (sta ca pe jar certărețul și nemulțumitul aiesta.

- Viața-ți rupe sufletul, ți-l descalță si-l muta de la locul lui.

- Erau puși ca îngrijitori, infirmieri, dar se dovedeau bandiți contra umanității, erau devastatori, în azilul bestial, că erau niște spurcăciuni personalul iadului (asta ce însemna că trebuiesc condamnată  bestialitatea acestor bestii și nemernici lipsiți de omenie, nu-i așa, că-s monștri și ce fac: monstruozități?)

DIN CIUBĂNCUȚA, ECUAȚIA, CU MÂNDRA, ROMÂNIA MEA

 

Tu, trăiești prin povestea

narațiunea și înțelepciunea, cu pasiunea și minunea,

Vica mea ca pe cer o sfântă stea, cu tot ce-i vestea, povestea și ea

cu strălucirea specială,

pe verticală și normal-morală,

în orizont pe orizontală, în cer ca sfâmt al meu reper sincer și cu caracter,

în fericirea a mea,

cu România care mă înălța,

iubirea și nemurirea mea din România țara mea

și Vica,

minunăția,

Vica,

din ecuația Ciubăncuța mândrei

de mâdra mea.

*

- Eu sunt curis de ce faci tu frumos și misterio, armonios în limba română ea românâ, Dacia Felix, fix-pix- de România. Mea, Maica precesta, provita. Ai abilități, cu responsabilități și cu talanți îmulțiți. Totul e fain la tine, Ben, în stilul tău. Tu ești alături de noi tulburănd apele și așa tulburate, ca câinii, ieșiți din matcă, ca câinii furioși, apeles tulbure și turbate.

- Se lungeste balada!

- Alții sun îngrijorați de consumul de droguri. "Nemuritor e numai gândul," cum zice actorul Emanuil Petruț. Petrus Dincă, servus? ce mai faci, scriitor Petrus, ești ca Heghel, fain-făinel, voinicel, cu craci-n sus? De la cine, câte avem de învățat ca tot neînvățați ca botezați, să murim sublim-intim și idem între arome, cu secrete parlamentare speciale și rare, în aceeași câ tare cap compas să nu ne ajugem cu prăjina la nas, cu pas cu pas a lucrului bun, pur și simplu, exemplu de templu, în cădere liberă, cu receptor preceptor, pe cap ca călărețul, în pustie, înainte mergător, cu omenie, fără cap, că ziua bună ți-am dat și belele am căpătat? Marin a fost cu ideea de a adăposti animalul gestant, scrofa vizibil cu pui, purcei, în pântece (Doamne, pe multe le-am mai putut asista la fătare, la naștere, în unele cazuri chiar mintea mea fiind cea care fată distocic/normal, firesc în regulă, fără să trebuiască să intervin și eu ca veterinar, ca Asistent veterinar/ Tehnician veterinar !) A fătat până nu demult 4 purceluși și Daria, mă întreaba de asta. Marin și Daria are până acuma la scrofiță 9 purcelași care sug la ea. În Sâmpetru la mine-n sat o glumă:

- "Are, are măta purcelași, futea-u-aș!?

- Toate centrele cămine, orfeleniate și azile trebuie controlate, zice Marcel Ceolacu, că s-au furat case, bunătăți și bunuri al celor bătrâni.

- Îmi povestește telefonic, Daria:

- "Cei 9 purcei, sug, îi grabdă, scrofița, nu se dă la ei." Sunt scroafe tuieșe tuioșite care-i omoară, îi calcă. Dăm sfaturi altora, da culmea, nu le urmăm, nici, când, îmi dau eu sfatul mie ca ce mie mi mai drag pe lume.

- Nu toate lucrurile-s roz.

- Sunt multe de făcut, în viață și nu-ntoate reușim.

- Reusim exact cat ne este dat sa cunoastem. Considera-te binecuvantat ca ai o viata atat de bogata.

- Primează în mine egoismul, ispita răului? A fost vreme, când am și, când am beut, dar acuma nu mai pot, s-a dus totul pe sfârlă.

- Ai fost un artist viu al vietii tale. Ai modelat-o EXTRAVAGANT.

- Cum vine din pământ și iarbă verde?

- Nici Van Gogh nu a vandut nici un tablou cat a fost in viata inafara de unu si ala cumparat de frate-su cu un dollar de mila.

- Mai e o vorbă bună: cine se aseamănă se adună. Mai multă îngrijire, iubire, profericire izvor de dragoste și dor, a vieții și a tinereții. Am trăit toată viața fără a răni pe nimeni. Binele, din bine, cu  bine, se face. Ben ești un spectacol spiritual și un miracol savant și inteligent, de mine dependent.

- Multumesc asemenea!

- "Marin a zis că nu știe dacă mai poate sta plin de strlucire cu mine," îmi spune Daria, mi se plânge.

- "o zi bună!" El către Daria:

-"Mă întrebi, nu mă întreba."

-"Sunt întrebări ca la cinema." Îmbătrânirea satului care e, în declin și fenomenul e trist, dispare, încet, din miracolul satului care, încet-încet piere, că și, în Ciubăncuța locuitorii, țăranii s-au rarificat, cum și șeptelul nu mai e ce o fost, în număr mare de animale domestice (parcă cineva ni le-au furat.) Satul numai e paradisul rustic, nu mai e minunea care a fost. Nu-i o gospdărire bună, vrednică a satului care și-a pierdut din farmec și, din dinamic și din legea naturală a firii, că guvernații nu-s justițiarii de viață, nu mai sunt cei de altădată, cei din comunisul marx-leninist, etc, și dinamic artist. Undeva-i eroarea umană, pe care n-o mai recunosc ca greșală a lor, a neocomuniștilor care nu mai au o rânduială responsabilă, cu justificare rațională și justițiale, cu reguli impecabile. De mic am vrut și am scris, vroiam să scriu o carte pentru asta mă rugam să-mi dea puterea pentru a scrie măcar o carte, vroind să am, exagerat, îmi doream, Dumnezeu să-mi dea înțelepciunea lu Solomon, cel, cu pildele lui, că și bunicul, Ferghete Viorel era un înțelept a satului lui, mai fiind mulți alți săteni, chiar dacă bunicul, îi mai lua peste picior, pentru vorbele de șagă azi sunt, Ben și surprize, că noi, nu ne batjocorim), Viorel era batjocoritor, calm și plin de soarele râsului, cu gustul aromat a merelor, că înțelepciune, ce ni-o dă mândru soare fără modru, dar el era om de, pentru familie și aiestea, nu erau ce zic doar vorbe (succesul tău, vizibil e și al nostru câștigul, chiar dacă nu-mi spui, Martin, ce-ți mai face inima? (prietenilor, prieteni, îmi sunteți dragi, în duh, cum zice și bunul Ben, Amin!

- Dumnezeu ti-a dat intelepciunea lui Solomon in schimb restul au urmat si urmeaza iadul, zombismul si nu te aud, nu te pot citi si intelege. Curand va fi aprobata legalizarea pedofiliei in Europa si nu m-ar mira sa urmeze legalizarea zoofiliei: femei cu caini si barbati cu oite. Lumea e condusa de o mafie groaznica in care criminalii se ascund unul dupa altul de la o alegere la alta. Pastreaza-ti credinta si continua sa scrii ca scrii pentru respectul cuvantului dintai.

- Noi  singuri ne compicăm viață. Istoria ni bogată și, țara ni frumoasă. Frumusețea are, totuși iubirea, are un ceva uman și un social cu un național-universal. Altceva, ce era, că-i ideea ta obsesia pecare nimeni, nu ți-o poate scoate, din cap, nu cumva cu pioneze în loc de materie primă: aurul cenușiu, mintea, că și duduia ți o conflabilă ca la Viorel Ponta, prim ministru plagiator nepedepsit de legea lor, a politicienilor, cum nici cei, cu azile-iad, nu vor fi pedepsiți, că toți, cu toții sunt niște anticriști, niște mitocani care nu iubesc oamenii, dar culmea, nu iubesc ca oameni răi, nu iubesc desperando-anapoda, că-s niște gringo, străini, nu iubesc florile, dar nici România nu li dragă! Care-i misterul secretul, din frunze?

- Secretul din frunze e so lasi incet peste ele, sa tragi un pui de somn.

- La ce-ți folosește, în culori de liniște, orgoliul?

CA OM

 

Tu, de obicei, ce inițiative iei la ce scriem noi amândoi ca purici potocoviți, cu 9 ocale de fer ca om cu fler om de caracter

având doar mândru cer ca sincer reper, când sunt totul pentru tine

ca scriitor român și, în tot impecabil și compatibil cu viața dar bătrân român și, cu adevărul, Dumnenezeul-Cuvântul care știm ce e, în iubire, că-i mai viril, mai uman cuvântul ca mine și, că e ceea ce se cuvine, în iubire, în fericire, e bine, e Dumnezeu,

deși pur și simplu, exemplu n-are sânge-n vene,

dar ce să zic, de ce să mai comentez, la ce să critic și să mă contrazic ca un limbric,

că-s  în pericol ca bătrân, român, sunt, în pericol

și, în spectacol numai eu ca mine, un pârlit iubit,

în România, un bătrân sfințit

ca om potrivit la locul potrivit.

?

*

- Gândul lui Dan Spătaru îi e vioară. Tu extraordinar, ești un exemplar, exemplar (ești, tu, cu povești diferite, ca la gala de premieră a filmului românesc). În mine ai dreptate, e glasul pământului, oricât ai fi de spectaculos și, surprinzător și, tu ești voinicos ca iubitul Horea (Avram Iancu eroul național). Românii, în România lor au fost marginizați ca botezați. Avram Iancu în Abrud a avut lupte sângeroase. Experențele lui Iancu și preoții erau cunoscute în timpul războaielor/ în armată. Iancu era hrăzit de Dumnezeu ca să conducă moții, iobagi (când eram copil, se râdea pe seama filmului: I-o bagi la 16 ani); Iobagi la 16 ani. Horea era Nicola Ursu un om uriaș și înțelept. Avram Iancu avea înțelegerea față de răsculați. Războiul țărănesc dura de la o recoltă la alta, că acel trio conducea pe săraci. Moții au bisericile mici, că nu erau lăsați dracii să mai poate lupta cu popii aieștea, era o vorbă în Apuseni ce l-a format ca lider. Iancu aiesta, un armonios și frumos între frumoși, depășindu-și condiția. Avram Iancu a iubit pe Erjii, într-un balcon ca Romeo și Julieta, că Iancu și Erji erau interziși. Aici e doar necredința noastă, că-i o notă de dramatism și-n povestea de dragoste a lui Romeo. Iancu și julieta, unguroaica Erji de România, unguroica salvându-l în Abrud, Verona de România - ca-l salva pe tribunul român, pașoptist, de la 1848. Mă, Ben, Iancu a fost cel care a zis:

- "Vreau să îmi văd națiunea fericită". Moții sunt cei care se salută cu:

- "Doamne ajută!" Inima,

ÎN ETICA ROMÂNEASCĂ

 

Inima mea e Vica, iubirea, minunea,

România mea  fortificat forte, prin și cu drag, în drag, ca la carte, frate,

cu făinoșag să dăinuiască și Lidia Buble din vorbește lumea, să înflorească,

în culori curcubeu tricolor, cu specific de popor și suflet și cuget de poet românesc, în firesc haiducesc după cum grăiesc haiducesc și țărănesc în arhaic, dinamic, foarte apreciat, frate: aur cenușiu strecurat, curat și luminat

ca de basm, balsam, în decor pitoresc, fresc de scriitor și bisericesc

festiv sărbătoresc ca un blat de tort și omenesc efort,

ca fericită să ne fie, cu minunea, națiunea și, înțelepciunea românească,

la mulți ani, etern, fericericiți ani mulți să ne trăiască

și și, să ne dăinuiască

ca pentru rod domul-pom, prin om

să ne înflorească, în etica românească.

*

Daria-i la Cluj la niște analize medicale, la 12 e deja acasă. Mi-o promis și Vlaicu Teofil, că vine pe la mine ca să stă o oră de vorbă/ pahar de vorbă.

- "Eu la plesneală am dat în viață", am intrat, cum se mai spune:

- "Am intrat în viață." Daria a fost la domnul învățător după castraveți și roșii, că nu contra bine, cu principiile de viață. Dumneavoastră părinte, popă de țară, cum vă place să vă autonumiți, neaoș românesc, olteresc, vă ziceți cinaș și ușor, cu dor de dor, în limba pur română, străbună, de dulce doină, în lumină de grădină, cu roi, alduită și de pomină vorbe, în grai de străbun român, cu vervă cunosct, în, început, când Dumnezeu a avut ceva de zis și a și făcut, apoi, și pe om ca adevărat maiastru, pe om ingenios, luminos, din lut l-a făcut ca un Arghezii transilvan, la Mărțișor l-a meșterin ca tine, în limba română pe răzătoare a luminat, cu binecuvântare, în grai încàntător de floare grăitoare în drag de cazanie și cânt sfânt. În tot de Mere pădurețe e o frumusețe, noblețe și o nesfârșită colonă și corolă cu lumina nestrivită, de frumusețe, că nu suntem nelimitați, în fixarea noastră de acel de acasă luminoasă acasă. Tu, ești o emoție și o strălucire, cu pitic a lui Alina, pitici voinici, cu lipici, a lui Luminița și a lui Arici pogonici, cu lipici, în joaca de pici, cu mulți paraziți, purici de aici, de pe aici. ...printre arome și esețe, în arome și frumuțe a lumii noastre, întragă poveste zi după zi, de existență cu cel mai înalt nivel, fain-făinel.

- Mananci slana si ceapa desigur ca mirosi diferit de unu ce mananca peste si scoici.

- Tu, ca turcii ăști pricepuți, la negocieri samit NATO.

- Sobolani financiari digitali.

- GEN DE BALADĂ

 

Asta-i o treabă cu treabă-I ISPRAVĂ;

E memoria, mintea, artificială și,

totuși pe verticală și,

cu înainte de toate, cu școală de dincolo de școală străbună,

de limba română,

cea română, că, omul, e cel care-și fură propria căciula,

cel care înșală și te fură pe față,

fariseu și fără scrupule,

ateu și lipsit, văduvit, vitregit și îndepărtat de benefic echilibru,

că-i,

în lipsă de Dumnezeu,

drept Dumnezeu de a fi, neavând făinoșagul ardelenesc,

cu calm și cu mișto de drag, de Sibiu, Sebeș-Alba,

cu veșnicia din Lancrăm,

că Blaga mut e comparat, cu...

și e ca o lebedă de legendă, în viscol,

cu propriul spectacol, festival național și, în ger

universal: zgribulit, covrig,

de frig, gen de baladă, de omenie, cu parfum, cu irizație,

în socio-umană ironie-comedie,

ecuație de Românie.

*

Balta mai are mult pește.

CU ALCHIMI, COMEDIE

 

După toate fervescențele rebel, rele,

din rutina noastră zilnică,

cu calitate și cu necalitatea noastră zilnică,

cu tri supărată de corupți neisprăviți, răi, ca-s dulăi, câini râi, vădit, turbați și,

în funcții politice parvenite,

cu anxietate și schizofrenie

un fel de nebunie evadați de la pshiatrie,

din azile cu bolunzeală și cu moarte, în vacanță,

că vor fi vinovații, niște hoște ramolite, vor fi în pușcării, la răcoare,

că pedepsele naibii n-au supendare,

că-s cu toți, cu toții-s hoții, bandiții,

c-avem resurse de rău,

cu dezabilități, cu depravare-câcare care pe uni-i îngrașă,

că politic e o prostelă, o stare de cocleală și alterare,

că nici copilul, sugarul,

nu se alăptează,

că-i bolunzelă, nebuneală, lăpădare, din interes de fes,

bandiții se îngraașă pe seama naivității noastre: Picaso/Van Gogh-Eminescu, Brâncuș,

că doar aieștea-s cuminți și sfinți de ai noști

(asta are coerență ori condamnarea, pedeapsa e cu suspendare și răutatea vulgaritatea să rămână fără pedeapsă ca o ciumă/râie la călcâie, deși evidentă e crima idioată, crimală- cumințenie, fără omenie de omenie

(ce se întâmplă e de tri păduchi, hipi, e curvărie, că nu se face haz de pricaz, că ce se întâmpă e ciudat, dar real, de mare necaz mare pricaz național, fatal, că făptașii n-au haz, în haos, cu marele pricaz, marele necaz

(cu toată hărmălaia am luat-o hărmălaie, nu la deal, ci la deal,

din colac peste pupăză, pasăre,

că-i pasăre mândră și maiastră,

dar,

îi pute cuibul, că lupului, îi crește părul, dar la năravuri n-au renunțat și,

eu unul m-am îngrețoșat intoxicat de precar,

m-am intoxicat alimentar,

săriți de pe cal, în banal fix și pix, având ochelari de cal,

ca Hal la spital, dar pe la noi e bal mascat

care nu ne trebuie cum nu ne trebuie nici antrax, un complex de infecție,

de din lac, din puț, ajungând în lac,

din cofă în ciubăr, în devăr de realitate crudă de ciudă,că nici,nu se poate sta

cu ferestrele deschise

pentru a-l putea vedea pe Eminescu

 înafară de debara,

în plină natură copleșit de izvorul,

din copilărie și cu mult soare și căldură, cu multă natură,

fără război, mizerie,

cu a boambelor câcănărie,

ciumă și pandemie socio-comedie,

cu alchimie și biochimie.

*

Noi ne ducem pe drumul bun, potrivit. Toată Povestea, cu iubirea noastră a fost un vis, însoțit de zeița Fortuna, zeița norocului. Rumegați voind să vă salvați prezența, de fapt  viața, că nu plimbi doar ursu? Să zicem că vi se, vă deznodă, golondul, șiretul, dar chinezoica ta se îndoaie, îngenuche ca să-ți le lege? Ce aveți, cu făinoșag de România? Alegi ce-i mai bine și pentru tine. Încremenit, în preconcepții; de asta ce zici?

- Există un ID de gheață.

- Că nu doar marea e faină, că și muntele e frumos dar e și pericolos și impresionează și pitorescul de la Marea cea mare, cu făinoșag, în drag de drag ca ceea ce-n iubire, mie mi mai drag fără compromisuri, dar, cu cusururi, c-altfel cum îți explici distrugerea pădurilor, azile de iad și satul care încet piere auto distrus de românii și senatorii, ciorsurile politice, al României. Ceaușescu și cominiștii au repopulat orașele au constuit blocuri și fabrici giganți ca neocomuniștii să le vândă la străini aproape pe nimic pentru a ne nimici țara care și-a descoperit calitatea și acuma, să se distrugă, sa risipeasca și ce a fost bun și eficace, că bolunzii și-au perdut măsura, cu principiile morale, principii de biblii, de pace eficace- liturghie de pâine de o ființă, în enormul lan, cu spice, tras în pâine și pace, în mâine, scânteie care ne ține flacăra vieții, că viața și adevărul ne ține în viață, conștiință vie și de omenie, de Românie. Ești tot atât de simpatic, mă susții de fapt,l upți, că-ți dă mâna și mintea, cu sufletul, cuvântul, drept Dumnezeu, de drept, de Dumnezeu. Ai așa o afinitate de Mere pădurețe. Îmbini utilul, cu plăcutul, cu cuvâtul- Dumnezeul.

- Turistul într-un sat din Ardeal:

– Auzi bade, în satul ăsta unde faceți voi palincă?

– Dapăi..., domnule dragă..., vezi dumneata biserica aia?

– Da.

– No..., numa acolo nu!

- Eu nemaiavând pași, cum ți-am mai zis, Marius Celemen-Mistrețu după ciufală a mers în hotar, în Cârligătiră, undeva spre Escu, dar a venit pleoștit trist, că prunii n-au rodit, nu rste rod. Așa că unde e, neică țuica? A dat înghețul, în primăvară, când pomii erau, în floare. E strigător la cel,cu  ce se făcea la căminele-azil. Iohannis zice: trebuie stârpit din rădăcină (chiar așa  va face? Ori vorbim doar să vorbim vorbe? Doar glumim, nu- i așa?) Răul trebuie stârpit din rădăcină? INCREDIBIL DAR ADEVĂRAT. Viața ne dă în gât dar ne mai dă o șansă (suntem amândoi convingători prin Mere pădurețe. La azile cămine de bătrâni, de cămine de români ai văzut ce minune au făcut descreierații, nenorociții, bolnavii de avere, avarii și lacomii, aceste dihănii ciudate alcătuite din contraste, și făcut nefăcute, în cruda turbata și înfometata societate flămânzită de îmbogățire, bolnavă de avariție societatea asta politică? Oare până, în cele din urmă, răul va fi, cu adevărat, pedepsit? Visam, că-s în hotar la strâns fânul, în bodi/în fàrcituri și eu eram sus pe boade și după cum, îmi zicea Vica dând de jos din brazdă ca să iasă frumoși și ca fànul și dacă plouă să stea uscat ca zahărul. E bine s-avem grijă de casă și de familie; apropo ce mai zice Ming, dar tu, men Ben, c-așa, noi n-am vorbit, în direct și parcă, îmi vine așa un dor de dor, c-ar, c-ar fi magic și dialectic, magnific, în Codul Leonrdo Da' Vinci, că după savaiver cu făimoșii și, cu luptătorii, e o aventură, că unde iubire e și, Dumnezeu e, cum ne spune Sf. Apostol Pavel (nici într-un caz eu, un prăpădit pârlit?) Tu ești într-un mare fel. Eu, stai liniștit m-am îndrăgostit până peste cap. Cu ei, cu acești bărbați cu acești botezați responsabizați,  poți de pe cer, luna s-o iei, cântă cu stil, plină de ea, de România mea, cântă doamna cântecului Vlăduța de Sălaj, că are aplomb și curaj, are sălăjanca din Sălaj. Visam,că-s în hotar la strânsul fânului, în arșița soarelui. Eu nu-s/sunt interesat, de cum decurge istoria de Mere pădurețe.

- Concursul de frumusete din Olanda a fost castigat de un barbat: Brian Stive.

- Cu ce, cu cât mă dăruiesc, că și Mihai Constantinescu era ce era un om lipit de oameni lipit cu inima oamenilor cu cântecul. Mă ungi pe suflet. Suntem între Chin și Amin. Chestiunea e cum poți avea grijă de tine? Cum să te îngrijești lili Sandu? Cum să ne reînoim? După ce biologic m-am învechit și am devenit un ciors și, nu mai am, decât ceață în creer, dar nu și copii la grădiniță, că și nepoții, îmi erau de școală și de biserică? Din ce privește de gereatrie (Ana Aslan 125 de ani de la nașterea ei-im memoriam, ea dând faimă procainei, determină niște marcări, trecerea timpului nostru biologic, cu echivalența noastră, dar noi știm de pasul vioi a mersului pe jos, la bătrânețe, pentru a avea sufletul voios) Sunt niște studii pe șobolani și cu ce-s importante aceste concluzii, că-i inutil explicabil gerontologic și geriateric, bani irosiți, risipiți, că bătrânii ce câștigă văzând ce se întâmplă prin azile, ce supravețuire au, în folosul cui bat apa-n piuă și ziua lor tot noapte e, că numa răsfăț nu e pentru noi, că cine de fapt au îmbunătățire a traiului, că înavuțire, fericire, au niște boși politici, tagma jefuitorilor, nu-i așa? Ce-i Geratrie și gerontrarie, că omul e complex și paradox, că nu-i doar inimă și ficat, că-i ceva real fizic, cu pași la pas un mic foc, cu proces încet, cu și cu o încetinire, o degenerare până la nivel de celulă e răsfățul politicienilor pentru noi, chiar dacă mingea e la noi, că e o stare prostă am impresia artistică și dialectică, în plină formă și nimic nu mi se pare cu eficiență, în făinoșagul și dragul vieții, dar cum e declinul biologic de fapt, cu funcții încetinite, că e și imaginstic, alimentele fiindu-ne leacuri. Însă noi cum facem, ce facem, s-avem, totuși s-avem parte de iubire, dar cum ne explicăm uitările, luați peste picior, cu prejudecata, că Bismark a determinat vârsta pensionării?

Suntem foarte stresați ca percepere, mentinare cu lupta de suprvețiire (dar cum putem face, Națiunea fericire, cu ce asumare, ce facem pentru ceilalți și pentru mine ce facem cu frumusețe sănătoasă, dar ce se cunoaste totuși, de totuși iubirea, acea flacără a nemurire, cu atâtea bolii năvălite, cu rele rădăcini năvăite barbar asupra noastră? A venit aprozarul de stradă, cu Paul din Sâmihaiul-Almașului și din cuibul ei de pe deal aude și mă sună pe mobil, de la Dochia lui Terheș, mă sună ca să mă anunțe, dar eu l-am auzit pe Paul, ca ingerul lui Fănuș Neagu, ingerul care a strigat?

- În Franța s-a descoperit o capsulă a timpului. Ei fac asta pentru ca nu li se mai scoala..., o vor in buci.

- Versurile albe ale Scriitiorului Pavel Rătindeanu Ferghete sunt ca petalele unei flori care ascund alte petale. Felicitări autorului și importantului cenzor,

Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Ești un om motivat. Tu poți face orice și ești grozav, că nu esti pasiv, că pur și simplu ești pespectiv creeativ. Ați fâcut o mare nedeterminată schimbare, în viața mea, o schimbare de calitate.

- MAI SUNTEM, versuri MELANIA RUSU CARAGIOIU. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: MAI  SUNTEM ? de Melania Rusu Caragioiu - Suntem speriaţi, suntem năuciţi de creaţiile noastre... / Am blestema, dar blestemul ni s-ar întoarece iar şi iar... / Am zbura, dar păsările pierzării nu ne îngăduiesc.

- În disperarea lui, omul era om, cred că mă înțelegi? Dumneavoastră ce știți de părintele care la editura "cuget românesc", prieten de o viață cum zice chiar domnia sa care mi-a dat un rost artis publicându-mi 5 volume: =4 volume de colinde din Transilvania, câteva mii de pagini memorabile și 1 volum Balade din Trsnsilvania. Nu-i puțin lucru, urmând Personajele nunții-Nunta dinTransilvania, pe puțin 5ooo pagini ( vreo 1o volume, însă lipsa de sponsorizare mă face să am răbdare și să stau, doamna Elen A. ,să stau pâstor blând în banca mea și să visez, chiar dacă nu se va mai realiza, fiind doar o iluzie, un vis, că ce a putut domnia sa Pr.Al.Stănculescu a făcut serios, decent și formidabil, spiritual modest, artist cu valoare autentică, viața domniei sale bătând filmul. Încă odată mulțumiri sincere și acestui om sfânt de vastă cultură, om misionar, om de omenie si om de Românie, un om binecuvântare, un om mic mare, om drept-Dumnezeu, cu dreptul de a învia și cu drept de ne învia în lumină lină imnică și de sfântă biserică, de Arcă-hristică. Cu Vica eram de o viață împreunați împreună, într-o viață de om ne-am îmbrățișat, ne-am unit cu vrerea, voia lui Dumnezeu, noi în România, inimioara, că eu cu Vica, de o viață suntem împreună ca să dăm dragostei, viață de o viață împreună, o viață de zână bună, viațâ de Sânzâianâ, de Ileană Cosânzeană ca o ștrengăriță, elevă cu părul adunat în coadă și conciu ca nevastă și eu ardeleanul cu ardeleanca Vica am fost încolăciți de soartă, că mi-a căzut cu tronc, ea m-a dat în gât, fiind drăcoaică, în sensul bun, de om  bun, cu lucru bun, dar ea m-a scăpat de blestem și de urât, m-a scăpat de urâciune, de rău, că Dumnezeu dându-mi binele, cu înțelepciune pentru toate zilele mele, bonus-Iisus. Mulțumesc pentru aprecieri, pentru părerea dumneavoastră bună, frumoasă, de om cumsecade doamnă cumsecade, laudă de zestre, cu zări de floare albastră. În organismul omului sunt trasformări, secreții hormonale ca să vie un copil pe lume și ca pitica Daria, că de ea era vorba natural, să simtă bine, mai întâi, în Arca, în burtica lui Vica ca mâmică, până a veni, a se naște fetus-om, în lumină, om doină om de pomină ca se bucure, ca binecuvântare să ne lumine casa și cu acasă frumoasă, când nu e furtunoasă, esterică, în etica de biserică, în etică românească, când nu-i  vorba de mama surogat, că-i totul la Pavel și Vica natural și tradițional, având nașterea un soroc, un noroc ca să fiu fericit și cel iubit, cel mai iubit. Fac din țânțar armăsar. Iubrea e farmecul, Vica, cu duhul ei sfânt și viața vis ca un paradis, cu dulcea ei guri. Iată sufletul unor români liberi, cu sfânt duh și văzduh, din suflet de român. Eu mereu și mereu, drept Dumnezeu sunt gata s-o ieu de la capăt, că nu greșala, ci încercarea-n-are supărare, n-are blestem a iubirii și fericirii națiunii.

- I AM AN OLD COMMUNIST HAG | (2013) Romanian film

- La Ciubăncuța am găsit zoofermă de porci și îngrijitor la ea era unul Gogancea, Mureșan, din Poiana Uănții, Ceaca-Valea lungă, Zalha, Sălaj însurat cu Dochia lui Terheș și a lui Ana care ține gospodărirea casei ca un adevărat administrator, în Ciubăncuța ca lele Nastasia fătoaia, drăgeanca măritată, cu Viorel, ea ca fată fecioriță a venit la strâns de prune la aiește a Pițulii, cu ocazia aceasta a văzut-o țangăul Viorel un fițingău de sub grumazu ceterii, Viorel Ferghete de-a învățătorului Ioan Rătundeanu și Viorel era fecior holtei, că era ca Homer, om cu caracter, om cu Dumnezeu ca Dumitru Dumitru, Petre Petre pe care i-a iubit cine nu trebuie, cum doar pe la  noi se întâmplă ca pe nicăieri și, ca pe la nimeni. Tu, ce mai faci și cum ai duci?

- Eu ce fac? Așa și aș. E frig si tremur de moment ca sa fac economie. Tu dute la plaja ca-s 40 de grade la voi.

- Eu, n-am unde să mă duc, apoi, prin beteșig am devenit sedentar, român de pretutindeni, cap de serie, laMere pădurețe, că cineva pădureț, zice pere... N-o fi același lucru, dar încă-i fain, măreț om modest, dar să nu uit, că ești eficient și inteligent, ești ca în copilărie, cu înghețata la cornet/ pe băț care putea să nu se fi inventat, în ce ne aștepta/că ce ne astepta, că n-avem nici o grijă și nu ști de globalizare și de căldură caniculă, căldură trăsnet, toridă căldura e sufocantă, cu aer greu de respirat e (apropo la voi e iarnă de tremuri de frig? În ce hit ești, chiar acuma în momentul aiesta?) La fața locului, că la plajă a stat om lângă om și se zice:

- "Ne simțim bine, da nu-i vorba de mine, e vorba că la mare e sumpă, eu nu-mi permit și gojesc în Ciubăncuța, cu scrisul, cu singura mea distracție, cu convingere, că Marin Preda/Nichita Stănescu, care se alinau cu infernal, cu vodcă, asta chiar era recordul, istoria lor, deși ei scriau opera omnia, dar votca la amândoi le aduce moartea ambilor.

GRĂITOARE FLOARE CU DRAG ȘI FĂINOȘAG

 

Dumneavoastră părinte ca o pâine fiierbinte, pasăre măiastră

zicându-vă modest, artist: -popă de țară

(e o uzie particulară și precară, Pr.Al.Stănciulescu) popă de țară,

într-o lume inteligentă-minunată, avansată și savantă-rustică, specifică și unică

pe Arcă de biserică, din România,

cu zare albastă, cu pajiște verde peste vară,

în ină vară cu surâs de Giocondă Monalisa, cu laudă de zestre,

laudator temporis acti,

deci antică legendă cu MechelAngelo, Leonado Da Vinci,

că popa meu, drept Dumnezeu

păstorea  capre abe, alese dintre cele negre, că

Popă de țară,

cu meritrocrație de măndră și cinașă Romànie, păstore

prin cultură oile, dintr-o întreagă

integră și profundă morală matură comoră literară rară,

cum rar cu har legendar, exemplar-extraordinar, în România cum mai rar

ca grăitoare floare de binecuvântare,

de grai de rai, cu plai,

picior de plai și cu gură

de rai !

*

Totul e viață și ștință cu conștiință. Tu, ca pescar, ai fost cu undița, ai hoinărit la pescuit?

- DA, CA AMATOR.

- E o instabilitate, irespirabilă politic neghiobă și idiotă de babă oarbă (în ultimul timp e turnură, cu aventură de mare prostie, surpriză, cu spuză după incendiu prăpăd/după noi potopul, că doar Vica țărancă, mă stimează, în ce cu grabă, timpul mă promovează/mă greblează, cu nerăbdare, în plin divin de România profundă mare, binecuvântare, grăitoare ca de floare, cu țărani și ogoare (îsi iau la revedere de la un tip, ins cu sens, în univers versus). La ce-ti faci retingul?

- La Inteligența Artificială și Inteligete vesele. Daria:

-"Marin, o tot isprăvit, cu isprăvitul, îi spune fratelui Marin." Și-n serialul italian Don Matteo episod 38, e ceva frumos, de groază preotul salvează de bărbatul curvar care vroia din cauza unei curve, amanta acestuia, dar după cum s-a văzut este un Dumnezeu care a salvat-o pe nevastă-sa, o mare artistă pe care bărbatul ei vroia s-o elimine din spectacol, cum și firea a abuzat pe la azilele de bătrâni, unde în afaceri a conspirat cu ministru Bodai. Gabriela Firea a fost eiminată din Giobul ei a fost suspendată din funcția ei, la presiunea străzii care demostra, protesta în București. Știm ce câtărește mai mult în viață? Trebuie să dăm explicații, cu multe detalii. Te călătotești ca turist al vieții să înflorești, cu elexir, cu vlaga, seva tinereții vieții românești brio și bio, să înflorești că de care, dacă-mi spui știu cine ești, bre vere că nu doar tu știi să bei o bere drept Dumnezeu, bere, pentru calul meu, că știi cum te numești neică Ben, că știi dacă vrei să știi ce știi!

- Ce e similar, cu har ne afectează. Încep meciul tare cu Craiova fac istorie.

- În vremuri tulburi avem nevoie de artiste și de calitate cum azi e Marcel Ciolacu, un om cu greutate ca deputatu din Ciubancu, Cornel Itu, om cu vederi largi, un om cultural, un natural distict, infinit absolut apropiat de obiectul păcii și de obiectul muncii. Pe vremuri tulburi avem nevoaie de caritate cslitate, zice Ceolacu cu greutate. În largul meu imaginează-ți că mă simt acasă, acasă la Vica în cuibul ei de pasăre, de vrabie cu valuri de căldură. Miha a venit de la Cornelia lui Borișca de la îmormântare cuprinsă în conjurație, ca Alexandru Dumas-Tatăl, cu o lume de dihanie ciudată, alcătuită, Laleaua Negră, alcătuită din contraste ca la comandarea lui Urcan Bătrânu, din Câmpia Transilvaniei lui Pavel Dan, din Tritriu... Iată un fel de a fi unic și artistic, demn de Domn Savaot distinct: unul pentru toți și toți pentru unul, că unde iubire e, fericire e și, Dumnezeu e, cu talanții nerisipiți, neîngropați, după cum scrie și la Biblie, de omenie de Românie. În noi se domesc spirite, patimi, că chestia-i să ne simțim bine. Fie-ne întru folos și lecuirea, vindecarea, trupului! Minte sănătoasă trup sănătos! Pur și simplu, regina model fain-făinel în fel de a fi, regina Maria un exemplu exemplar, cu har, cu aură, cu inima ei sacrificiu de om de seamă, pentru România, pentru români țară, mamă factor pro-viitor pentru mine prin generozitate provi O Ota cu fericire dacă scriu de scrii tuturor, cu cotext universal că devin divin plenar literar, ca floarea de colț ceva nestemat, monument natural și național, redefinit cel mai iubit, dintre pământeni, cu băi de mulțimi la priveghi. Marta Bibescu scritoare, cu ediții viitoare, curgătoare, în suflete omenești năvălitoare, curgător e ca o apă rece răcoritoare care se cară la vale doar păstrăvul luând-o în aval, la deal spre izvoare în aval spre frumosul meu Ardeal, cu someșul țâță pentru prunc, în izvoare ce-și dă drumul la vale ca albina cu zbor din floare-n floare, în lucrare de polenizare în arșiță, în căldură toridă, mare, arzândă, copleșitoare.

CĂ MAMĂ-SA...E MSMĂ-SA

 

A  venit Marius cu Miha cu nervii ei cu bosuflarea ei, o imflamație, dar nu fizic-organică,

ci mai de grabă ceva de Vică-isterică

(nu știu dacă mi bună comparația cu Vica,

în socio ecuația, de România,

că iacă un pic scârție și perfid mâța care cam zgârâie

ca mâța blândă, bolundă,

care perfid, fetid zgârâie rău,

da-i uneori mai rău și fără de rău, când?)

însă  ce zic de mă contrazic,

cu Criticii, epigonii, mei, din epigonii și împărat și proletari, unde zice de capitaliști, Mare Meu Eminescu, că de ei, de  capitilști: religia,

e de ei inventată, manipulată și de proletari depărtată și depravată,

din rădacini ca râia, pădurea, e tăiată, defrișată și politic și fizic desfințată, distrusă ca habitat

la sălbăticiuni, distrusă de huligani nebuni, pe nepusă masă, în Piața Universității cu manifestație (ca ce care n-au casă, masă că-s politicieni cu mintea sorcova vesela dusă pe la azile ca să pricopsească de acasă orbiți de ambiția să se îmbogățească peste noapte, ca miliardarii de carton și, pentru ei totul e boni-bon, cu trobon de botezați, la electrica

ca băieți deștepți, buni de țâpat, în budă, că prntru ei ciudă, ciudă, că mamă-sa moare pe rudă moare de ciudă, că pentru ei, țara e o vacă de muls (toți-s pentru unul și, unul e prntru

toți).

*

E chiaburesc-banditesc, nenatural, cu arsura care ustură nesuferit, cu disconfort. Sunt atâtea gânduri, ateâtea disperări cu doctor de bine și-n Sahara/în Gobi cu siguranță că-n România e tiroida și, diabetul, care dă neoropatia diabetică, e ceva ca curveasca politică, hoață. Chiar și hazardul are scări pentru coborâre/ excalaxare pe munte sunt alte instrumente că Tudor Barbu găsește oameni, cu  care să comunice, să fim sănătoși, feți-frumoși și luminoși Hristoșoși. Perspectiva îți oferă repere, că-ți deschidă pocasturi, armonie, ci emoție și adrenalină, cu românimea cu mii de momente de pâine fierbinte, că înflorești, când călătorești, în cultură în natură și aventură ca pescar hoinar, Dan Pavelescu, om cu ațibildul lui, stare de bine cu firul întins ca Victor Țăruș, cu ureche interioară, urechea internă, a echilibrului, cu vertij? vârtej, că se învârte cu unii casa, se învârte bolund, cu ei se învârte (Căpitanul Val- vârtej ca Cireșarii, la televizor, în copilărie, îți mai amintești, Ben?) Viața e un impediment pe viață, viața. Cum e și în Pisica de mare, că totul e țesut, cusut cu ață albă/ roșie, chestia e, cum stăm cu încrederea, dar trebuie să nu te rătăcești în labirint, că curier îl prinzi, știi tu cum să acționezi ca să-l prinzi fără zgomot. Pescărușul a ajuns cu bine, ni se lămurește în film, fain și bine înscenat și regizat și Trei zile și trei nopți lucrat.

- Cum ț-așterni așa dormi.

-  Mi's somnuros, cu toată cafeaua bită (nu pricep nici filmul cu comisarul Rex, austriac, cu multă vorbărie și eu somnuroase păsărele, eu un goțoi).

- Iubiți Prieteni, am primit Capit.79 din cartea Mere Pădurețe, pentru care VĂ mulțumesc sincer și din suflet. Pentru tine Pavele numai respect și alese aprecieri, sunt întru totul de acord cu realelele și sincerile aprecieri scrise ție, de distinsa doamnă Melania Rusu Caragioiu, Iar frăției tale Benule, mulțumirile mele pentru înțelegera ta, când ți-am scris doar ție de starea sănătății mele. Cu ochii abia reușii să citesc acest nou capitol de carte, iar radiațiile compiuerului  mi-au și readus  amețeli de care ti-am scris doar ție, Ce să mai fac ”largă pubicitate”, M-am bucurat însă foarte mult de republicarea versurilor mele dăruite prietenului scriitor Pavel Rătundeanu Ferghete, versuri inspirate din buna mea credință. Cu credință știu că am muncit o viață întreagă, și așa voi rămâne. Mi-a fost dragă poezia și credința.Cu drag, respect și prețuire tuturor. Ioan Miclău-Gepianu

- Prietenia și voința întrece orice, e ceva superior și omenesc, firesc, e un efort fără egal. Dumnezeu, vă dea bine, tot binele din lune, să vă dea sănătate, dragilor prieteni, în bine! Prietenia voastră minunată, o lume minunată a înțelepciunii, drept Dumnezeu! Dimnezeu să vă dea numai bine, că meritați, cu prisoțință! Efortul vostru, un efort si cer și eu or pentru mine să vi-l răsplătească Dumnezeu înzecit, cu zeciuiala lui (apropo am văzut la pocăitul Gusti Augustin Găvruș, lăptaru o carte cu Zeciuiala, ce trebuie dată de pocăiți lui Dumnezeu, căruia în fapt nu-i trebuie să-i dai camătă, zeciuială, nu-i place egoismul vostru să fiți doar pentru voi buni fiind dumneavoastră unilateral să vă ajutați doar voi pocăiții pe voi, cum adică? Dumnezeu așteaptă fapte bune, nu îngustime ca de la Putin, care și lui Dumnezeu și mojicul, sufletul aiesta-i urât ca dracul, deși Dumnezeu și vrăjmașului îi iartă de 77×7. Dumnezeu nu vă cere bani ca cineva din sectă/ popii, să dramuiasca/ îmbogățească așa ca corupții de tagmă, si Dumnezeu vă cere bunătate și fapte, cu suflete, mâini Curate... Cine împarte, parte-și face. Ce joc al sorții/ hazardului. Daria grijulie, complementară, cu drag:

- " Să-ți mai pui? (E vorba de suc de struguri, după ce amabilă simpatică, cu politeță:

- "îți trebuie suc, suc de strugure și eu inteligent am acceptat, ia bonomă din tot ce are, vrând generoasă, să-mi dea și mie, că ea cu inimă, om cu inimă de aur de calitate, rațional, națională și reală, c-așa-i e filială, bonom sufletul ca pâine de  ființă umană și de om, de ființă de seamă, fără seamăn, cu esență creștină și, cu verticalitate și, cu caracter cu zâmbet poet, cu reper de cer- etică și, cu estetică românească, cu vorbă proverbială normal morală religioasă ca de zicală, cu un pas distanță, cu lucru bun, nu puțin lucru de conștiință națională virală și verticală chiar zicând, cu multă iubire și grsțioasă ca Vica, mamă-sa ca o sfântă româncă/ mucenică etică, din Arcă, Iisus de ciubăncuța- Cluj- bonus, cu vorbele mai presus de Cluj, din podișul Someșan- Samvs, România. În tot e o bucurie, o omenie de Românie (viața are un firesc, că e să ne trăim viața util: eu și voi util, activ, ca să scriem scriind impecabil durabil, prețuind evident, pe genialul național-universal, Eminescu).

- PENTRU MINE MUZICA, versuri IOAN MICLAU GEPIANU. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: Pentru Concurs SAGA Versuri B1 - PENTRU MINE MUZICA - Pentru mine muzica / E-o soră geamănă cu poezia, / Ele-nmpreună îmi aduc / O stare numită: Fericirea.!

- FORMIDABIL-ROMÂNE

ÎN BIBLIOTECA MIHAI EMINESCU, DIN AUSTRALIA

 

Ioane, tu ai făcut unic, specific și inedit, gen și stil romànesc firesc,

ai făcut

ca un ambasador al culturii române, drept Dumnezeu,

ai făcut biblioteca Eminescu și rămâi o comoară rară de Românie ca țară cu drag și făinoșag după știința mea...

și,

cu Vica mirasă de Ciubăncuța tecută pe brață,

de pavel peste a casei prag, iar, tu,

departe de Bihor, de țară, că ești fagure de lapte și miere ca roi de albine cu puiet, cu regină,

în plinătate de realitate roindă,

în grădină română,

cu lumină lină deplină divină,

prin înviere,

să ne fie națiunea deplin, în artă, divină, 

în fericire,

cu soarele fericirii, Mesie a iubirii impresionându-ne tipic, dialectic, să ni se scalde cu omenie de Românie, prin  citire, chiar și-n pretutindeni românimea de oameni-prieteni, dându-ne prin tine, în limba română, o șansă la viață,

ceva unic,

cu Mere pădurețe, în deplin de tinerețe de frumusețe, tandrețe și  noblețe,

în ciuda indifereței existente acasă/pe meridianele lumii cu corola luminii uman strivite, minune a minunii  

cu lumina luminii,

în culmea culmii veșnicii, cu principii de Biblii a limbii supreme etern- străbune și formidabil, impecabil române,

în coloană fără sfârșit-Brâncuș a celui mai iubit/hulit,

român Mihai Eminescu care pe mine

mă face fericit.

*

În toat și în toate, cu sănătate ca Vica, dar la bihoreanu, Ioan Miclău-Gepianu, din Gepiu, în toate e cu doamna dumnelui Florica cu un caz fericit avea o grădință, cu flori de vers colorate și aromate care emoțional tradițional-monumental, o stare de bine și cu cântare și cu încântare de Românie profundă de țară, cu ochi mari umezi și blânzi de căprioară care la cel mai mic zgomot, tresaltă, cu toată căldura de om și cu mult soare, în dom, fie vorba între noi, căpriorei nepriindu-i spațiul domestic. Avea ioan cu multe de făcut. Are și două fete, că e ceea ce e: artist-altruist și opimist, cu talanții ca la cei botezați, îmulțiți la anipozi, în acele străinătăți. Mi necaz și ciudă fără să fac caz, haz, ca un cal breaz, cu pricaz.

CA UN POM CARE O SĂ GRĂIASCĂ, O SĂ RODEASCĂ, ÎN LIMBA POEZEAZCĂ

-IN MEMORIAM NICHITA STĂNESCU-

 

Ești un mare poet ca ciurii burii, Ioan Miclău-Gepianu român, din Gepiu,

cu reale imagini de vis de la noi, din paradis,

de paradis interzis și contazis

cum ți-am zis,

cu drag de drag și, cu făinoșag-țifroșag, în vileag, de lume, cu renume de țifraș- frumoșag, în mărime și de dimensiune natural-morală de mare valoare, de minune,

de minune reală verticală,

de floare- înțelepcune, de anume de reală minune, grăitoare,

după cum, cu adevărat se spune,

că ne place natura și aventura care, cu plugul răstoarnă brazda, din care, din glie dă rod, pentru norod, încolțește, în fine grâul, în culori de tihnă-pâine, cu odihnă de mană cerească și firească de limba română-liturghie de pace, în spice,

în românească grăitor să și grăiască ca un pom care pentru rod o să înflorească ca să rodească,

în limba românească,

în proces de fotosinteză,

în iarbă, cu splendoare de limbă vorbitoare, binecuvàntare-grăitoare sub soare,

de binecuvântare

Romània profundă, explozie de prospețime, cu profunzime de arome

de românime, în cugetare,

cu adâcime,

cu iubire la înălțime!

*

Cine-i cel care n-are defecte/efecte? Noi vei care mereu ne dăm peste cap nu greșiți, că printe droia, dodoloța de belele, facem circ fără ban la mulți ani, fericiți ani, băftoși, sănătoși și la pungă groși, bănoși și cinași cu ingerași-aștri, albatroși, în zoocomnia de România! Oare i-am zis ca cântărețul Crișan?

- "Dacă pleci i-mă Vica și pe mine, i-mă Vica și pe mine, ia-mă Vica cu tine și, în continuare ai grijă de mine!" precis, nu m-am bocit ei, lui pis, pis, te-am visat astă noapte-n vis, că eram și eu alături de tine, în paradis." Erată: noi cei

- I AM AN OLD COMMUNIST HAG | (2013) Romanian film

- Implicat sunt și eu pentr că trăiesc artistic și fizic dialectic și, firesc pragmatic românesc-Eminesc. Mulțumesc că afirmi, că nu te plictisesc, știi, ca parafrazând pe Zaharia Stanci-Darie a Dobrogii, a văii și, lungi și, înguste văi a Călmățuiului: ce mult te iubesc și-i vorba de o Maria din Omida, însă dacă-vorba de Ciubăncuța, aici a trăit de copil Vica, iar dacă e vorba vorbei de Ciudanovița, bine țin minte, mi-aduc aminte de Ben Todica care mi drag, amice mi mie mai drag pe lume, o culme pretutindeni, în două culturi, două lumi-minuni cu lumini, fără ironii, ci incredibil, dar cu adevărat, cu obiectul muncii și obiectivul păcii, că omul aiesta miraculoasă- binecuvântare a limbii române, un om spiritual-național (mi se rupe inima din viață, că se duce din viață, cu nerușinare, nelund nimic din viață, nici ce-am râs, nici ce am mâncat, nici ce-am strâns, în brață, pe Vica dodoloță.

- Felicitări pentru noul capitol ;;79 din cartea MERE PĂDUREȚE”„ Referitor la sănătate.. De la o anumită vârstă este f. greu să ne mai concentrăm spre a crea. Am observat însă dragostea din partea familiei de a publica mereu din opera respectivului scriitor. Un exemplu impresionant, familia scriitoarei Vavila Popovici care publică mult și după decesul Vavilei. Doamne ajută celor vărstnici și lăstarelor tinere dă-le realizări frumoase în toate domeniile, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Inger, ingerașul sufletului meu, dă-mi ca drept Dumnezeu, dă-mi, Doamne ca unuia închinat la icoane, cu busuioc și ajută-mș, Doamne, Doamne! A salva viața, nu e o bagăteală, expresie de bună reputație, din Declarație de dragoste/din filmele gen Liceienii, file prin care am crescut, în ochii mei cresc voinicos, frumos și luminos. Cu bine, că binele, cu bine se face (lui N.Dumitrescu-Bistrița, a părinrelui revista Izvorașul, îi plăcea cum îl salutam mai nepriceput:

- "Cu bine!" !"

- În Declarație de dragoste se zice:

- "Ca să prinzi rădăcini, îți trrbuie pământ bun, zice Ioana lui frate-su, un puști simpatic. Bătrânețea n-a venit, cu lăutari, cu eterași, că-i reticentă, prostită. Care e starea ta spirituală?

- Un lac mut. Ce parere ai de astia care te critica mereu pentru o virgula sau cratima?

- Cel mai bun timp e acel petrecut cu pasiunile tale, că binele stă la bază la temelia scrisului tău, că e cu bună dispoziție în socio-ecuație, că-i cu iubire la înălțime cu înțelepciune e o adevărată minune, române! Nu mi-am pus mintea cu ei, nu i-am băgat în seamă, i-am neglijat, mi-au scăpat din vedere, că i-am pierdut din vedere, din spațiul minții mele, că eu sunt doar pioner, deși pe bune mai întâi am fost utecist, lucru ce o intriga pe profesoara unguroaica Kiș Magda care din Aghireș-Fabrici s-a mutat după cât țin minte, în Târgul-Mureș (adică cum să fiu utecist, fără a fi mai intâi pioner, dar viceversa, poznaș chiar dacă unguroaica, șefa, vomandanta, detașamentului de pioneri, dar eu, eram cum eram, nu că aș face pe șmecherul, spălate'mi fiindu-mi toate grijilele luate sub Ceaușescu, luate ca și cu mâna, că pur și simplu griji n-aveam. Să vedem cât de cald v-a fi azi deși, în casă nu m-atinge, n-are impact, cu mine căldura înăbușitoare, deci eu am rupt-o la sănătoasa de căldură, aiasta mi s-ar potrivi ca la un om leneș, pesmetul muiat, la mine în trobă, la, la, e la modă, că-s sedentar, beteag. Fii mai blând, cu criticii mei, fii mai blând ca păstorul profund Mihai Eminescu care cunoștea pe nebunii epigoni, nouă ce ne pasă, că Dumnezeu are harul său, că așa cum se rostește în Tatăl nost, să iertăm greșiților, că una debia venită, în Ciubăncuța mi se cofezează, Melița, ciupe Maria, la părinți, la moșu Ioan și la moașa cea bătrână, din Braniște, deci acasă la părinții ei, numindu-se Câmpeanu Maria și, binecuvântat rămână sătenii tot mai puțini și, satul cu propria tanină, în grădina Maicii Domnului, cum o numea, chiar papa de la Roma poposind în România, defăimată ca marele Paganini/sfinții Brâncuși, deci ieșind din biserică și Melița dând cu ochii:

- "Eu iert, cum zicea, în biserică, dar nu pot să uit pe vrăjmaș (atunci de ce a mai mers la biserică, Maria Ciupe Maria, cu povești nebunești și deșarte, eretice și dogmatice a mers Melița ca să asculte pe popa, cun predică și cum se rogă cu har ca pace să fie, în suflet și-duhul tău spre împlinirea evanghelie de la Matei și alți trei evangheliști, că iertate fie-vă păcatele tale, că zis slăbănogului: "Ie-ți patul și te du, în drumul tău!": și și-a luat patul și pe picioarele lui însănătoșit s-a dus unde a văzut, cu o ochii, s-a dus slăbănogul, pe picioarele lui pășind mulțumit). Ce probleme dezbatem doctrinar? Iisus a văzut credința voastră, că era vorba de multa dragoste, vezi periscopa.

- "Du-te, că credința ta te-a mântuit," zice Iisus. "Omul nu e suficient sieși."

- "Avem nevoie unul de celalt," mai zice, că trebuie să fim jertfelnic, la bază fiind iubirea și smerenia, bunăcuvința până la etapa de jertfă, că un om trebuie să ajute pe semeni, să ajute dezinteresat, că totul e o pildă vie. Care altul e sensul vieții noastre, dacă nu să facem fericiți pe semenii noștri? Îndumnezăieș-te-ne Dumnezeule cu marele și fără egalul tău, Doamne, chiar dacă, nu Dumnezeu, ci lumea hebereie, rea, îmi pune coarne, din tânțar făcând armăsar, măgar/ măgăriță-mulă încălțată! Ca lacomul si trufasul nu e un talent în afaceri ci un escroc cu mult tupeu. Presiunile americane vor continua  asupra Europei şi asupra României, iar noi trebuie să fim atenţi ce reacţii diplomatice şi de altă natură trebuie să avem la astfel de încercări.

- Asta ne protejează pe noi și pe copiii noștri de dictatura și toanele unuia sau altuia care ajunge temporar șef.

- Pomenescă-te, Domnul-Dumnezeu, întru împărăția sa! Milă și iertare, la Domnul-Dumnezeu și pace, în noua ordine mondială și verticalitate caracter, pâine și pace, Domnului Dumnezeu să cerem, cu smerenie și, cu iubire, să cerem pentru toți vecii, să cerem ca-n lumea aiasta să ne bucurăm, în liniște, să ne bucurăm, de a lui Dumnezeu bunătate, de harul și veșnicia lui Iisus Hristos, în luminos și, frumos! Osana, osana și slava cu slovă sfântă, osana de slavă, cu plin divin, de artă, Domnului Iisus Hristos cel bonom și generos-luminos! Doamne ajută la toți! Dumnezeu să vă dea viitor bogat în zile!

- MERE PĂDUREȚE cu viitor mai presus-Bbonus-Iisus, mai presus de stele, aleluia!

- Lui Marius, îi umblă pizda de curva gură, îmi zice Miha: Mihaela-Ștefania. A murit, în Ciubăncuța Cornelia, nevasta lui Borișca, Vasile Revnic de 96 ani, frumoasă viață, fără ca la sânii ei să fi supt vre-un copil sugar și, Vasile a lui Gilău, îi făcea avansuri și propuner lui Vica mea ca la o rspandulă ca să-i facă, auzi, tu să-facă un copil, că îl adptă și pune averea pe copil, că și lui Vica... șo chiar nechemat la nuntă, ca musafirul nepoftit el a rămas nerușinat la petrecere (vroia să se bage sub pelea lui Vica?) Nu l-a acceptat Vica. Ii, Îmormântareava fi Marți. Dumnezeu s-o ierte și, să-i fie țărâna ușoară!

- Im Memoriam. Mitică Popescu artist-emoție și strălucire! Ca apusului de soare să rămâi uimit, admirând minunăția și măreția unui om de cinema, artist-altruist în vremuri imemorabile din comunism, că și atunci a existat oameni botezați și responsabilizați, cu ochii în soare de binecuvântare, grăitoare și de floare care înfloare, că omul cu disperare moare, se oflește ca o floare și-și dă duhul, moare ostenit și obosit, că-i de prisos acest Făt-Frumos.

- Ești cu mintea antrenată pricepută, că tu ești privelegiat. Ai răbdare și ai spiritul marelui Ion Creangă că e nevoie de o comunicare cu cititorii. Ești o mare figură. Tu te-ai implicat și integrat, în viața modernă că ai bun gust și din plin dar plin ești Împlinit ca scriitor și ești cu adevărat.

- Mulțumesc și pe data viitoare!

- Tu, nu mi-ai încălcat intimitatea, deși ți-am dat libertatea, în căderea mea liberă în prisma și în penumbra lui Grigore Zanc, scriitor comunist post revoluție perfect, funcționar, în Instituția perfectului. Se întâmplă ceva dar  nu știu ce, dar am indentificare. Dacă un spirit...îți dă gânduri, face să te îndoiești și începi să gândești?

- Noi ne cunoaștem lecția?

- LUI PAVEL DIN CIUBĂNCUȚA

 

Pe dinaintea ochilor mei

Trece un om

Cu asemănarea ce n-o vedem prea des,

Cu simplitate trce,

Precum,pe cer a răsărit o stea.

El e sărac,dar e privighetoarea

Ce-și cântă a ei cântec

E chipul lui Hristos,

El e stejarul carpatin

Și lui aceste versuri închin.

El e semănător și are de cules

Spice de grâu,cu bobul cel ales

Ce poartă chipul maicii sfinte,

El are har și are bună minte

Pe altarul țării cu dragoste le pune,

El știe frumusețea frumoasei limbi române.

Priviț-l pe dinaintes ochilor noștri

Trece un om

De care mai rareori avem a mai vedea.

A răsărit și crește precum pe cer o stea

 

~*~

IOAN MICLĂU-GEPIANU, din Gepiu, Bihor-Oradea

*

- Dragii de voi sunteți niște scumpi! Miha îmi reproșează flacără, cu țug, facără aprinsă îmi reproșează (ea era furiossă, înfuriată pe mine):

- "Ți clanța mare."

- NU UITA CA SUNTEM DOAR MARTORII ACESTEI LUMI. Daca te amesteci, te incarci cu balastul altora. Lasa-i pe oameni in clasa intii, ca sa invete ceva. Tu doar scrie si observa. Si nimeni nu-ti va mai reprosa Pavalut.

-  Am sămânță mirabile de vorbe (aptopo la scriitor, dacă n-aș avea sămânță de  vorbă, ca la un pahar de vorbă, aș fi pe nicăieri un nimeni).

- Scriitorii mari locuiesc singuri, fara secretare.

- Andreea lui Ioniuț Pop a lu popesca dusă la Azil la Câțcău: "Așa de obosiți sunt, mă simț..." Asară au zis, că se duc la Bobâlna dar au ajuns, în Dej și la Ciubăncuța au sosit pe la miezu nopții, cum de obicei bătrânii spuneau, că umblă nălucile fantomele (apropo are-i șmen ?). Miha zice de castraveții  care, îmi plac, cum, îi punea mama Veronica și Vica, la morat și se păstra bine peste iarnă. Ce face, ticu-tu o întreabă o altă Mihaela, Mihaela lui Mărgineanu.

- "De când ia Magne și B6, și, Urimil, se simte mai bine. Mersul mi dezastru, că-l întreba cineva pe Burdea, Revnic Ioan, Republică:

- "Cu dragostea cum stai?

- "Dezastru". Miha îi spune lui Ioana prin telefon:

- Și, eu, îs la țară și, că nu te teme, că lucru!" Nu-s literat, că nu trec, prin filtru cum fac scriitorii aieștea academici, profesioniști, zice-se. Eu sunt ca io. George Arion scriitorul de romane polițiste și director l, revista Flacăra, la  care m-abonat gratuit ca om de treabă, eu având social o situație penibilă și precară, de care știa și minunatul poet-scriitor Ioan Miclău Gepuanu, bihorean. Vica nu iubea pe rapandulele satului, niște prăpădite vulgare și bârfitoare la radio-șanț. Vica nu m-a jucat pe degete, dar, în dragostea ei mi-a spălat toate păcatele care oricum nu le aveam.

CĂ EU

 

VICA, M-a curățat de ispite silite, de slăbiciuni-minuni omenești de povești pine de aviditate, sete și foame, în trombă nativă nebună de firească, cu naivitate,

sinceritate și,

în sănătate omenească,

de nevoie omenească, cu căutarea echilibrului omenesc, după cum eu socotesc, maistre,

că eu eminesc grăiesc românesc.

*

Pentru Vica spectacolul gici, că nu s-a optit aici ca la Alina cu a ei pici, harnice furnici cu lipici, cu grădina aceea cu pitici, voinici, în soroc, cu noroc, în destin senin care bate filmul, prin Iulia Marciuc, că nașpa, ghici, unde mă duc, încătro, fără Vica, singur cuc, scobor, din vie, jos, sub nuc cum a coborât Gabriel-Artur Sivestri, dintr-Un Veac de singurătate, în parfum de România, cu dodoloanța, în socio-umana ecuația, că Vica și grația sunt de România. Iată ochii care nu se văd că nu se uită. Totu-i similar ca la Vica. Suntem într-un corset carmic; ții afectiv, activ, cu momentul tău de energie, cu condatură, cu esență, infinitul apropiat de obiect, pe drumul corect, cu carma pozitivă, în perspectivă, creeativă, că tu ești cu referință la sănătate (atent ești și la ce mânci și cum dormi?) Trebuie să iei tratamentele. translatarea de destin e spre senin. Eu vin din viețile anterioare ca Balanță cu percepție complet voită. Sunt o esență, în esență, chestie de conștiință, în premieră, cu soarele din rac, dar relația mea cu Vica, dar emoțional nu mi-am rezolvat dilema, în plan social, că nu sunt indiferent de război și pace, că Putin e chiar nebun sten bai, în stendal, că nu e diplomat (de ce zic eu asta?) Am starea mea de spirit.

- Perspectiva spirituală ce oferă?

- Ca pescar hoinar, ai visat la marea captură? Prin tine am trăit momente faine. George Țopescu cu cea mai frumoasă lecție, a fost, un om minunat și om activ, spontan-uman. Ben știe, cum să te ajute. Numa gândul nostru dac e nemuritor și, limba română e nemuritoare în marea ei de binecuvântare și de încântare.

- Ești om mic mare?

- A scrie cere talent și voință, pasiune și dragoste.

 

PR-F&BT.