Colocviile de Marți
28 iulie 2015, 5 pm, Calderon 39
Anul VI, nr. 7 (68). Parteneri: Asociația Culturală Româno-Indiană,
Academia Internațională Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România,
Asociația Culturală Aromâmească, FundațiaDumitru Drăghicescu, Liceul de Artă
Dinu Lipatti, Centrul Român de Istoria Presei, Teatrul Robert Calul. Format: Addresses, Intervenții, Teatru de
poezie, Întâlniri, (Re)lansări de cărți și publicații, Concerte, Proiecte,
Portrete, Ateliere Creative
Tema: HUS ȘI NOI
Comunicări:
Puși Dinulescu: Comentarii la
SCRISOAREA I
Sorana Georgescu-Gorjan: UNESCO
şi Ansamblul Monumental brâncuşian
George Anca: Jurnal indian
Aristotel Bunescu: Şahul în
şcolile româneşti
Corneliu Zeana: Povestiri dintr-o
epigramă
Viorel Speteanu: Ian Hus 600
Bianca Michi Nema: Van Gogh 125
Teatru de poezie:
Poeme de Gellu Naum interpretate
de Gabriela Tănase
Poeți recitând din versurile proprii: Rodion Drăgoi,
Gabriela Tănase, Coca Popescu
Film:
Cristian Radu Nema: Uite Cannes
Lansare de carte
Nicolae Dan Fruntelată:
Lambretta, Semne, 2015
Prezintă: Dumitru Radu Popescu
Surender Bhutani: Light On A Dark
Past. Varșovia, 2015
Ioan Aurariu: Prin vremuri de
război, Semănătorul, Tismana, 2015
Coordonator: Dr. George Anca
JAN HUS:
Ia seama şi nu-ţi împodobi mai
mult casa decât sufletul; ai grijă, în primul rând, de edificiul spiritual.
Toţi oamenii răzbună mai curând
jignirile ce li se aduc lor, decât pe cele ce i se aduc lui Dumnezeu.
Gândeşte-te mereu la ce eşti, la
ce ai fost, la ce vei fi. Condamnă-ţi trecutul, îmbunătăţeşte-ţi prezen¬tul,
teme-te de viitor, adică de păcat.
Mă bucură faptul că totuşi a
trebuit să citească cărţile mele, şi că în speranţa că vor găsi ceva necurat
le-au citit mai sârguincios ca şi sfânta scriptură.
George Anca
LA CINCI ANI DE ÎNTÂLNIRI
Criticul
Marian Popa are în lucru o monografie dedicată operei lui Puși Dinulescu. În
cartea sa Anca, a pus îndeschidere motto-uri printre care din Schlegel și
Gârbea. Cum parcă i-aș lua-o înainte cu mai dreapta busculare a lui Puși, mă
întreb, totuși, dacă ar reține, de această dată, astfel de motto-uri:
Care este mai
exact obiectul idealului? Ceea ce diferențiază omul de animal este că, în timp
ce la animal percepția este totdeauna actuală și practică sau utilitară,
formând corp atât cu dorința cât și cu obiectul – la om percepția se poate
disocia – el poate să observe propria sa dorință, s-o prindă, s-o separe de
percepția obiectului, s-o izoleze și s-o mențină în fața lui ca pe un obiect
actual și real. Animalul animat de o dorință, merge imediat spre satisfacția sa
imediată; de altfel, omul practic, utilitar, merge și el tot așa. Animalul, ca
și omul practic, rămâne în planul
realului, omul artist „reușește să se smulgă din el și să așeze acest real în
care figurează propria sa dorință ca pe un tablou” (D. Draghicesco).
Sunt vise ce
parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre care ne
întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvășind
printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate găsi de ars — hârtiile încurcă
— am dat peste o scrisoare care mi-a deșteptat amintirea unei întâmplări
ciudate, așa de ciudată că, de n-ar fi decât șapte ani de când s-a petrecut,
m-aș simți cuprins de îndoială, aș crede că într-adevăr am visat numai, sau că
am citit-o ori auzit-o demult. (Mateiu Caragiale)
Ovazihian: Nu prea eşti nebunatică. Răposata
mea soţie se căţăra pe pereţi...
Elena Suditu: Am să fiu...
Ovazihian: Nici subtext n-ai,
fetiţo...
Elena Suditu: Am să am şi
subtext... (Teodor Mazilu)
ea râdea – se bucura mult – eu
eram serios – dar fugeam ţinând-o de braţ. şi doar mai târziu, când a fulgerat
şi s-a făcut o scurtă zi albă, am văzut că trecusem cu mult de curtea noastră.
(Mircea Ivănescu).
Nu las în urma mea nici un ADN.
(Puși Dinulescu)
Am început Colocviile de marți,
ultima zi de marți a lunii, la Centrul Cultural Jean Louis Calderon din
București, la finele lui 2009 cu o întâlnire și o lansare Puși Dinulescu:
Salonul literar “Sorana” / Clubul
Calderon, Str. Jean Louis Calderon, nr. 39
vă invită marţi 8 decembrie 2009
ora 17
la lansarea cărţii Le vieux
garcon par Pouschy Dinulesco
Traduit du roumain par Michel
Wattremez
Editions Meronia, Bucarest 2009
şi vizionarea filmului
dinulescian Noces a sirene (1997)
Prezintă: Helene Astalos, Paula
Romanescu, Puşi Dinulescu
Amfitrion: George Anca
Autorul este bucureştean,
absolvent al Facultăţii de Litere şi al Academiei de Teatru şi Film
Romancier, dramaturg, poet şi
scenarist
“Et notre vie a passe. Un des mes
amis, critique litteraire, ecrivait qu'un roman est une histoire sur une perte
de temps. Je crois que Protopopesco avait raison. C'est bien ce qu'est mon
roman: la photographie d'une perte de temps” (page 236)
8 decembrie
2009. Eminescu sau exilul au făcut de data aceasta loc, în rostirile
convorbitorilor, bucuriei unei traduceri bune: Le vieux garcon par Pouschy
Dinulesco, Roman, traduit du roumain par Michel Wattremez, Editions Meronia, Bucarest,
2009. Şi-au exprimat aprecierile: Helene Astalos, George Astalos, Paula
Romanescu, Adina Romanescu, George Anca – amfitrionul Colocviilor împreună cu
Mihaela Popescu, directoarea aşezământului gazdă -, Horia C. Matei, Mihai Elin,
Sorana Georgescu-Gorjan, Noni Cristea, Gabriela Tarabega, Ionel Săvitescu ş.a..
Autorul, marele scriitor Puşi Dinulescu, a citit, împreună cu actriţa Doina
Ghiţescu, pagini în română şi în traducere franceză din romanul lansat pentru
prima oară într-o limbă străină, precum şi din volume de poezie a sa eruptă
prin surpriză în ultimii ani.
Această
versiune, considerată reuşită, inclusiv de vorbitorii francezi de faţă, autorul
şi-a ascuns-o, aflat la Paris, în casa lui Georges Astalos, prezent acum şi el
la Calderon. Edituri franceze i-au refuzat (traducătorului) publicarea din
lipsă de “disidenţă”, în timp ce autorul alesese să ignore, printr-o veritabilă
poetică inversă, teroarea comunistă, să scrie o poveste de dragoste în
Bucureştii studenţiei anilor ’60, anume la asasinarea lui Kennedy. Numai că,
romanul publicat în româneşte în 1980, Galaxia burlacilor, are, în traducere, o
continuare a iubirii, ca în Dragoste în timpul holerei de Gabriel Garcia
Marquez, până la senectute, burlacul narator şi Monica neconsumându-şi-o însă.
Voir comunism şi holeră.
Comentatorii
s-au transformat în personaje, bărbaţii în bătători de paşi de front, doamnele
în îndrăgostite domnişoare bătrâne. De la Eu şi Robert Calul (inclusiv numele
teatrului său particular din anii ’90) la Gaşca şi diavolul, cărţile sale se
însumează într-o comedie unică, de eros ironic, boemă şi dramatism pierrotesc,
poate şi cabotin, de genul personajului jucat de Laurence Olivier. Oricum,
colocviile s-au transfigurat şi prin vizionarea filmului dinulescian (termenul
meu) Nuntă cu sirene, când se insinuaseră în trăirea noastră (artistică
dejament) şi Irina Petrescu, Mitică Popescu, Ernest Maftei. Deosebit de un
Edgar Wallace, care-şi transforma piesele în romane, Puşi Dinulescu şi-a
bricolat din filmu-şi piesa Nunta lui Puiu ce se joacă la Craiova şi Piteşti
(“sunt un dramaturg de provincie”). Ba încă, săptămâna trecută, a fost o
reprezentare-lectură la cenaclul metropolitan condus de Mircea Micu, a ultimei
versiuni din Adevărata casă cu ţoape. Ca
într-un eroism stilistic, de recunoscut tot printr-o sacrificială receptare,
Puşi Dinulecu s-a plâns, în Calderon, că nu l-a înjurat nimeni. Nu-i ajunsese
că-l făcusem pornograf. Dar şi Astaloş, că nu există pornografie, că, altfel,
ar fi desfiinţată jumătate din literatura universală.
31 august
2014. Cinci ani, împreună cu Puși Dinulescu, am făcut colocviile, multe din
respect pentru el, colocviul din 28 august 2014 fiind De la Ion Creangă la Puși
Dinulescu. Rupându-mi un picior, îi recitesc cărțile și voi spune, am impresia,
că mă speriu, în valoric, comensurându-l. Mai vedem.
El își face
nezăgăzuit moda. Cărți retro, cărți noi
pe cine fericind ori enervând. Am recenzat și eu vreo trei (vide mai jos, după
autoprefață, cu titluri separate – le puteți sări momentan pentru a ajunge
poate la antiinvoluția în curs de probatoriu, chiar peste autoreflecțiile
pușiene despre ratare în ton cu Nae Ionescu sau Cehov), ba aș adăuga și un Nick
în dodii per il maestro.
Gellu Naum - Athanor
(Dintr-un stravechi gest ars de
patru mii de ani)
Fosnet al cenusii
memorie stinsa a focului
peste tatuajele de
calcar
camasi de apa limpezi
între nisipuri
viermi vegetali
ocolind pietricelele
vuiet al galetilor
cazute în fântâni
dar toate acestea se
petreceau sub o patlagina
si într-o buna zi el
a iesit sa vada
deasupra noi sedeam
lânga araci
si cârliontii ni se
întindeau spre ei
groapa de var se cam
paraginise
prin ceata umblau
pasarile amenintatoare ale somnului
noi ne feream pe cât
puteam
si el ne rezema cu
ochii
Gellu Naum - A patra
pestera
Hai sa ne tinem de
feriga în timp ce se certifica poetul Marior
sa cultivam
tristetile carnasiere
noi cei porniti
vertiginos spre mare
spre plaja bântuita
de frisoanele unei înalte ruginiri
o doamna de marimea
unei seminte ne placea foarte mult
ea îsi clatina capul
pe baza triunghiurilor noastre
de ce nu întelegeti
ca e sotie de doctor cu inima ca n-avem dreptul
ca dormitam într-o
groapa cu lei
ca ea este un fel de
ceva (scrie pe ea) un fel de cum s-ar zice care se piaptana prelung
în timp ce o alta
fiinta se plimba pe partea cealalta si noi sustinem sus si tare ca nu exista
nici o parte cealalta
ca am pus bamele în
pamânt si la Doamna-firar al dracului de pamânt ca l-a rascolit ploaia ca avem
datoria sa înaintam spre mare si sa punem bamele în pamânt
doamna aceea bizara
contesta atributele poetului Marior
în timp ce noi
profetizam
(avem si niste
martori dar nu mai fac doi bani)
câtiva considera ca
totul se exprima în cuneiforme
ei au omizi pe revere
poate se vor mai naste
noi n-avem dreptul
fiindca ne exprimam în omizi
în adapostul unde
vuieste doamna aceea cu inima
Gellu Naum - Heraclit
Pe radacini vechi,
dormeam un somn noduros. Pe crengi, fratii mei îsi zvântau pletele lungi.
Vântul încetase. Apoi, deodata, a început o parasire uriasa.
1
O pasare de lemn a trecut
de pe copac pe tabla caselor
copacul astepta o
pasare de tabla
pentru mine toate
erau perfect conjugate
dar eram pasarea de
lemn si de tabla care sedea pe un scaun si se uita pe fereastra
(Îmbratiseaza-ma,
soarele meu ud. Toiagul ochilor s-a ratacit. Cel ce doarme le împrumuta pomilor
varul inocentei noastre. În soba, cuvintele trosnesc usor.)
2
Visam peisaje
acustice
dealuri sonore
piramide cu muzica piane abia înfrunzite
visam ritmul diurn al
pamântului
ghitare energice
baterii
si toate si apesi
pe-o clapa cu efect sigur si ochiul danseaza
atingi o coarda bine
cunoscuta si piciorul râde si se bucura
(Trecând prin seve,
o, sora mea necrutatoare. Cu flori nemiscate. Pâna când muntii mei s-au urnit.
Afara, soarele îmi ocrotea comorile de balegar.)
3
Stateam la spatele
meu si visam sa ma bucur ca piciorul meu
cautam cuvinte
hexagonale
la limita de sârma a
linistei
cautam culori lungi
îmi era foame de culori lungi
visam manusi si ghete
de sunete violete
si casele sunau si
norii fosneau
si eu oxigenam în
gând nenumarate turme de oi si le fardam
pentru marea
transhumanta de primavara
apoi dupa munca
aceasta istovitoare
treceam în fata mea
si-mi stergeam sudoarea de pe frunte
4
Noaptea cocosii aveau
creste de tipat
rasuflarea lumii îmi
aburea geamul
si eu îl stergeam cu
un prosop curat
du-te careva de vezi
câinele asta
apoi o femeie foarte
frumoasa îmi dadea lapte
poate avea foarte
multe lampi nu mai stiu
vorbeam încet sa nu-i
sfâsii camasa
ea îmi dadea lapte si
pâine si pornea desculta pe drum
spre est spre vest
spre surd spre mort
5
Apoi fluviul frenetic
si prietenii mei
înotând adormiti
(Noi ne iubeam ca
pomii, la umbra unor sprâncene stufoase.
Ca trecatorii, în
fum. Lampile noastre erau pline de fructe. Ma
culegeam din tine. Te
odihneai pe banca tacerilor mele.)
6
Seara când reintram
în cubul meu
vroiam sa ma bucur
si lucrurile fumegau
în contururi incerte
cerbul vecinului
tropaia în bucatarie
dar cei doi batrâni
cu un ou la ureche
ascultau tacerea
intacta a galbenusului
si clipeau ritmic
dupa tic-tacul ceasornicului
7
(Departe, vedeam cum
îti arde tipatul. Din loc în loc, unde
nisipul contura
obrazul unei umezeli ucise, ramâneai vizibila.
Podar al acestor
treceri, noaptea lega capetele drumului.)
Apoi imensa ecloziune
si printre atâtea
lucruri deosebit de grave
pe urechile mele de
piatra se asezau fluturi
ANONIM
Mama mea Yiddishe
versuri în engleză
De Mama mea Yiddishe
Am nevoie mai mult ca niciodată
Mamei mele Yiddishe
să-i mai sărut
fruntea ridată
Mi-e dor s-o mai ţin
de mână
Ca în zilele cu bine
să-i cer iertare
că am făcut-o să
suspine
Puţine-i fură
plăcerile
Nepăsându-i de modă
sau stil
Bijuterii comori
Fiindu-i surâsurile
de copil
Ştiu că îi datorez
ceea ce sunt
măicuţei dragi duse
de pe pământ
Minunii mame Yddishe
Mamei, Mama mea
(Cântec inclus în
filmul Păpuşile Morţii de Ben Todică)
Surendre Bhutani:
Self-Annihilation /
Samozniszczenie
Portrayed in
arbitrary terms
things are full of
spiritual emptiness
a toxic waste of
daily life
does not encourage to
be positive
An escape from the
real self
does not bring
sensuousness to language
when longing is
stronger than knowledge
it creates some undesired moments
The remorseless
passage of time has arrived
life accentuates the
fragility of love
posterity is still
guessing for me
and truth is replaced
by chaos
It seems that I have
been walking
on a road of
annihilation
Surender Bhutani
Auto-Anihilare
(Self-Annihilation /
Samozniszczenie)
Portretizate în
termeni arbitrari
lucrurile sunt pline
de goliciune spirituală
deșeuri toxice de zi
cu zi
nu încurajează a trăi
pozitiv
Evadarea din sinele
real
nu aduce senzualitate
limbii
când dorul este mai
puternic decât cunoaşterea
creează unele
momentele nedorite
Trecerea nemiloasă a
timpului a sosit
viața accentuează
fragilitatea iubirii
posteritatea este
încă ghicitoare pentru mine
și adevărul este
înlocuit de haos
Se pare că mersesem
pe drum
auto-anihilării
Trecere prin Oraşul
Interzis
A Passage to the
Forbidden City
Acest oraş are un
destin coercitiv
e mereu crepuscul ori
întuneric
claustrofobia a fost
odată referenţială
acum anarhia
încolăceşte vieţile ideologilor
Povestea romanţei
osândite e doar story
nu se mai adună
fugară graţie
cazi neajutorat în
timpul narării
şi fiecare ascultător
e prins în trapă fără cheie
Orice plimbare spre
oraş se hazardează
străzile sunt replica
unor vise stranii
toate pietrele au
premoniţii aproape întunecate
fiecare se mişcă fără
o busolă morală
Trebuie să-ţi capeţi
prag mai înalt durerii
toleranţa opresivă
este norma constantă aici
risipă-i de statui
pentru închinătorii la strămoşi
o duhoare din ceruri
sălăşluie de jur împrejur
Mai presus de toate
s-au acceptat semnale rele
în general se
cauzează şi se primesc ofense
nicio trecere nu e
lină încotrova
fiece mâncărime are o
disperare existenţială
Astfel este rutina în
acest oraş interzis
Pe Străzi din Beirut
On Beirut Streets
Vederea însăşi este
implantatată
cu claritate de
coșmar
dar trucul a fost
repetat
fie pe psihicul tau
sau
pe modelele recurente
din istorie
Aţa conectând
violenţa de stat cu războaiele civile
este foarte mult încă
intactă
conflictele pot
deveni adesea invizibile
dar nu-s
niciodată departe de oameni
De la ruinele romane
la prezentele ruine
metaforele iconice
ale declinului deplâng
toate aceste elegii
pentru civilizații efemere
se amestecă printre
pietre găurite de glonţ
Vremurile se schimbă
Eroii de azi pot
deveni nebunii de mâine
dar triştii oamenii
vor rămâne asupriţi
aceste străzi
tentează să le umbli
până când îţi scot
sufletul
On Beirut Streets
The sight is implanted
itself
with nightmarish
clarity
but the trick has
been repeated
either on your psyche, or
on the recurring
patterns in history
The thread connecting
state violence to civil wars
is still very much
intact
conflicts may often
become invisible
but they are never
far away from the people
From Roman ruins to
present ruins
the iconic metaphors
of decline deplore
all these elegies for
efemeral civilisations
mingle among
bullet-pocked stones
Times are changing
today's heroes may
become tomorrow fools
but the sad people
will remain oppressed
these streets tempt
you to walk
till they sap your
soul
Pe Străzi din Beirut
On Beirut Streets
Vederea însăşi este
implantatată
cu claritate de
coșmar
dar trucul a fost
repetat
fie pe psihicul tau
sau
pe modelele recurente
din istorie
Aţa conectând
violenţa de stat cu războaiele civile
este foarte mult încă
intactă
conflictele pot
deveni adesea invizibile
dar nu-s
niciodată departe de oameni
De la ruinele romane
la prezentele ruine
metaforele iconice
ale declinului deplâng
toate aceste elegii
pentru civilizații efemere
se amestecă printre
pietre găurite de glonţ
Vremurile se schimbă
Eroii de azi pot
deveni nebunii de mâine
dar triştii oamenii
vor rămâne asupriţi
aceste străzi
tentează să le umbli
până când îţi scot
sufletul
DIMITRIE GRAMA
Patriotismul la români
"Working class hero"
este un cantec poate mai putin cunoscut al lui John Lennon, in care John, cu
oarecare ironie, ne spune: "a working class hero is something to be!"
De ce un poet-trubadur-rockartist din Anglia capitalista a anilor -60,-70 a
secolului trecut vine cu o astfel de afirmatie, valabila in exclusivitate
sistemului comunist? Poate pentru ca John Lennon a fost un spirit liber si
responsabil, analizand in mod critic societatea umana in general, fie ea
capitalista sau comunista si mai ales pentru ca el, ca de fapt marea majoritate
a poetilor, a fost un vizionar. El a avut puterea intelectuala si spirituala
capabila sa penetreze demagogia si ipocrizia social-politica a timpului, intr-o
uniune europeana, compusa la acea vreme din vreo 15 -16 ttari, toate cu mici
exceptii. conduse de partide "social-democrate", care in fond erau
partide socialiste de tip vestic. Aceste partide au introdus conceptul de
"political correctness", care nu este altceva decat un mijloc de
control si de manipulare "asa cum vrem noi, potentatii", au introdus
"respectul fata de" si acceptanta indiscriminatorie" a altor
etnii si religii si in aceiasi rasuflare, au limitat dreptul europenilor la
libera expresie religioasa si chiar au interzis unele traditii milenare
crestine, deoarece acestea ar putea "ofensa" alte etnii si religii
care s-au pripasit pe la noi.
Acele vremuri, de la sfarsitul
secolului trecut, au cunoscut aparitia si dezvoltarea unor forme ridicole de
psicologie sociala si de nivelare a tuturor indivizilor la, in cel mai bun caz,
"mediocritate". Nu numai in Europa de Est, ci si in cea de Vest,
apare ceva destul de nou in istoria omenirii: parvenirea
"social-materiala" bazata pe demagogie si nimic altceva. Astfel, John
Lennon, in cateva randuri expune ambitia omului spiritual marunt, a plebeiului,
a smecherului si demagogului gaunos sa parvina si cea mai rapida cale de
parvenire este aceea de folosire a ignorantei majoritare, care in naivitatea si
prostia ei, allege nonvalori ca reprezentanti, sefi de sindicate si de partide,
in general isi aleg, din ciurucuri, eroii.
Acesti eroi sunt cei care stiu
cum sa manipuleze mintile "clasei muncitoare" si clasa muncitoare isi
incordeaza muschii si straluceste de mandrie!
Astfel se deschid cai noi si
rapide de imbogatire si prin imbogatire, de parvenire sociala, de egalitate
aparenta cu lorzii sau marea burghezie. In cinci - zece ani de zile, eroul
clasei muncitoare, poate egala sau chiar depasi avutiile multor nobili sau industriasi
si culmea, se
poate ajunge la acest nivel de
bunastare, fara sa ai vreo idée revolutionara, fara sa inregistrezi vreu patent
international, fara efortul de a duce mai departe si dezvolta atelirul mecanic
sau de croitorie al tatalui, ci doar prin simpla demagogie! Acesta este de
multe ori telul mitocanului, care fara scrupule si prin Show original message
metode viclene, ajunge undeva sus de tot, de unde nu mai poate sa vada locul de
unde a plecat si nici pe cei care, in in prostia lor naiva, l-au ridicat acolo.
Totusi, in majoritatea tarilor din Europa de Vest, datorita faptului ca
princiipile democratice, in mare masura, oricum functioneaza, s-au introdus
legi si regulamente stricte de control, mai ales financiar, al tuturor cetatenilor, dar mai ales controlul celor
alesi sa conduca societatea din punct de vedere politic si moral, de la alesii
primariilor pina la Primul Ministru. De fapt, in Vest, un "om
politic", este mai controlat si cercetat sub "lupa obstei",
decat un comerciant sau un cetatean oarecare.
Coruptia a existat si in mici
proportii sunt convins ca mai exista in Vest, dar atunci cand institutiile
democratice, Senatul sau Parlamentul au fost amenintate de decadenta
distrugatoare a coruptiei, atunci s-au luat masuri.
Daca un reprezentant al
poporului, un senator, ministru sau premier de stat, este suspectat de
Coruptie, Furt sau Imoralitate in general, acel om politic este obligat sa-si
dea demisia din functia politica reprezentativa si daca cumva, acel cetatean,
bazat pe puterea si
influenta sa politica, a profitat
de vreun "lant al slabiciunilor" si intr-o perioda scurta de timp s-a
si imbogatit, ei atunci o piatra nu se lasa neintoarsa oina cand nu se lamuresc
toate lucrurile.
Un divort, din care inculpatul
ramane "sarac", deoarece, ca un facut, toate avutiile familiei au
fost scrise pe fosta sotie sau pe copii, nu-l salveaza pe
ministru/senator/presedinte de la puscarie si familia de la confiscarea tuturor
bunurilor care nu pot fi justificate prin
munca cinstita si prin salariile
bazate pe acea munca.
In general aceasta lege se aplica
tuturor cetatenilor, indiferent de pozitia lor sociala, indiferent de etnie sau
religie si indiferent de apartenenta politica sau institutionala (ai controlam
pe toti, dar nu pe cei de la Securitate, Fisc sau PSD).
Aceasta atitudine si pozitie
morala a obstei, a institutiilor si a
poporului care a creat "statul democratic", este un act de
patriotism!
Un act de curaj civic si de
responsabilitate intr-un spatiu si intr-o peroada de timp unde nimeni, absolut
nimeni, nu este mai presus decat legea.
Un bun prieten, poet din Piatra
Neamt, care-i in vizita la mine in Gibraltar, imi spune ca "Parlamentarii
romani au Imunitate" si asta inseamna ca ei nu pot fi judecati atata timp
cat sunt ministri, senatori, presedinti....!
Ce tara si ce popor poate accepta
asa ceva si dece? Cum se poate explica logic sau moral o astfel de ordine, prin
care eu inteleg, ca daca ai fost ales si ai ajuns in pozitia de incredere de
unde sa-ti servesti tara si poporul, ti se da si dreptul la Furt Liber si
Nelimitat. Deci, un parlamentar cu un mandat mai lung, poate acumula averi
imense, fara sa fie nevoit sa dea socoteala cuiva. Toata lumea, chiar si
Politia si Justitia, stiu ca acel parlamentar
este un hot, care a furat si continua sa fure, dar nimeni nu poate face
nimic,
deoarece hotul este Imun la
Drepate.
Fascinant!
Intr-un timp, prin anii 2000 -
2005, ma intrebam, cum de sunt atatia romani Euro multimilionari? Erau oameni
care au pornit de la nimic, din acel sistem comunist, unde nimeni nu avea vreo
proprietate privata insemnata si chiar daca ar fi avut vreun atelir mic de
manufactura sau o fabricuta, de unde un asemenea profit extraordinar, care aici
in
Vest, prin munca cinstita este de
neconceput.
Apoi am aflat secretul care scoate
milionari pe banda rulanta in Romania; este vorba de Furt.
Romania, tara cu milionari si
multimilionari, care in aroganta pe care le-o da puterea corupta, imoralitatea
si totala iresponsabilitate, svideaza atat poporul roman, cat si opinia
internationala.
Pentru ca se stie in toata lumea
ca "Romania este altfel" si lucrurile cu care ne putem mandri ca
romani sunt in general, Saracia si in special, Coruptia.
Mai greu de inteles este faptul
ca intr-o Europa Unita, cat de cat decenta, Romania, sau mai bine zis
reprezentantii Romaniei sunt accepati si chiar au drept de vot in UE.
De ne-nteles este faptul ca UE
accepta ca Romania sa aibe o lege atat de aberanta de "imunitate" a
omilui politic in fata legii!
Cine stie ce forte obscure sunt
in miscare sau altfel exprimat: "de ne-nteles sunt caile Domnului!"
Dar ceeace este nu numai de
ne-nteles, dar de-a dreptul tragic, este Convietuirea Simbiotica a romanilor,
de la taranul ne-educat la academician, cu Coruptia.
Metaforic vorbind, am impresia ca
romanul s-a casatorit de buna voie cu Frica Neangajarea-Iresonsabilitatea si
are ca mama soacra Ipocrizia si Coruptia.
Aceasta casatorie este un act
nepatriotic si toate scuzele imbrobodite in inflorituri geografice, istorice
(da vina pe altii: turci, greci, rusi, etc.), nu justifica aceasta casatorie.
Romanii ar trebui indemnati la
divort!
Sa se desparta de cei care il
mint si il fura fara mila si fara rusine.
Sa se desparta odata de cei care
fac neamul de ras.
Romanul ar trebui sa caute si sa
scoata la lumina, din locurile unde s-au ascuns de prea multa vreme: Curajul,
Responsabilitatea si Decenta.
Dimitrie Grama, 17 Iulie 2015
BEN TODICĂ
Salutare neică!
Nottara era cu 7 ani MAI TINAR
decit Caragiale....
Caragiale si Nottara erau
colaboratori si prieteni la catarama, fapt care nu l-a impiedicat pe dramaturg
sa-i faca ochi dulci sotiei actorului, Amelia Welner. "Nenea Iancu" a
lasat principiile deoparte, inca o data, si a ispitit-o pe doamna Nottara,
actrita si ea. Intalnirile amoroase se consumau chiar in patul conjugal al
familiei Nottara, pana cand, inevitabil, sotul incornorat a aflat de adulter.
Intr-o dupa-amiaza, cand nimic nu
anunta “furtuna” pe Bulevardul Dacia, Nottara (despre care amantii credeau ca
este plecat in turneu) a deschis usa dormitorului conjugal si si-a gasit
partenera de viata, pe jumatate dezbracata, in pat, langa Caragiale. Culmea e
ca dramaturgul ii si purta, fara jena, halatul si papucii lui de casa, lucru
care l-a determinat pe actor sa aiba o replica monumentala: "Coane, am inteles
sa-mi iei nevasta, dar si halatul, si papucii?!"
Presa vremii, respectiv ziarele
"Democratia" si "Romania Libera", a relatat scena:
"Balamuc la Teatrul National din cauza boroboatelor directorului (n.n. -
I.L.Caragiale). Scandalul pornise de la surprinderea directorului, de catre
Nottara, in patul sotiei sale, actrita Amellia Wellner, cu care era casatorit
inca din octombrie 1883".
Din acest moment, nimic n-a mai
putut reface relatia dintre ei, dovada ca, mai tarziu, cand Caragiale a fost
numit director al Teatrului cel Mare, acolo unde Nottara juca, cel din urma
si-a dat demisia.
Dar Caragiale i-a tras-o si
Veronicai Micle, marea iubire a lui Eminescu
.... El avea 28 de ani, era neinsurat, ea avea 30 de ani si era vaduva!
Caragiale era cu 2 ani mai tinar decit Eminescu...
Caragiale urma sa plece la Viena
. Un amic , dorind sa fie spiritual :
cand te intorci de la Viena , sa-mi aduci si mie un sifilis vienez ! Caragiale
il intreaba : si daca nu te gasesc acasa , pot sa-l las doamnei?
Publicat de George Anca la 7/20/2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu