marți, 22 august 2017

Grupaj de poeme închinate poeților







CÂNTAȚI,  POEȚI  CÂNTAȚI
Grupaj de poeme închinate poeților
de Melania Rusu Caragioiu
(Canada)

 
F I R E   DE   T O R T
gazel

Trec pieptoase care,  pline,
Spre hambarele-nvechite
Dar prin colbul care vine,
Vântu’nvolbură spre mine:

Sare gardul la vecine,
Fură de pe gard cămăși,
Face rău, desface bine
Și-o tulește spre coline…

Mai foșnește stirbit lanul
Răscolit de mâini străine;
Țipă ascuțit o fată:
… O poveste cu… un spine…

S-a întors în creștet vântul,
Cu venin de mărăcine,
Trâmbe face-n porumbiște,
Pârtie, iernii  care vine…
Timișoara, 1980


 
CU  ISTORIA  PRIN  BALADĂ
Lui Nicolae Dumbravă


De sub cetină de brazi
Se-aud legende şi azi;
Toate amintind anume
Nume mari – cântate-n lume.
.      .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

Sub colină-n sat la noi
Cântă seara din cimpoi
Ion, ce zice cu alean
Un vechi cântec ardelean !
Auzi ? Şi frunza-l doineşte !
Auzi ? Şi vântu-îl  foşneşte !
Drumeţul din  drum se-opreşte !
.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

Sub gorun, la Ţebea-n vale
Fost-a Iancu ! Criş şi mal,
Pietre, oameni, frunză, ram
Îl slăvesc ! Îl cântă-un neam !
.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

Răsunat-au peste culmi
Buciume din tei şi ulmi;
Buciume de-mpotrivire
Către crunta umilire ...

Când s-au ridicat cei moţi,
Clănţăneau din dinţi cei hoţi !

*

Cu poporul de-o credinţă,
Horia poată biruinţă;
Luptă şi-mparte dreptate !

Liftele prin strâmbătate
Au schimbat pâinea-n ghiulele,
Cătuşe fac din inele
Şi deschis-au temniţi largi
Să le umple cu iobagi !
.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

Fruntea sus ! Dreptatea-nvingă !
Horia nu ştie să plângă !
Dârz înfruntă moartea cruntă ...
Numai huma este-nmfrântă !
Os cu os zdrobit pe roată
Os şi carne despicată !

Horia-şi şterge de pe frunte
Sângele... Sus, către munte
Strigă marea-i biruinţă :
,,Vremea dreaptă vine iară !,
,,Învăţaţi mereu din luptă !
,, Veţi învinge ! Doar credinţă
,, Să aveţi în Neam şi Ţară !”

Timişoara, 1980




TESTAMENT
poeților Văcărești


Cu limbă de moarte vă las puţina-mi avere,
Rămasă prin meleagurui străine !
Și cântecul mult, al meu glas
Ce moartera îl curmă-n durere
Cu părere de rău,
Nu pot prin viu grai...

Dar vă las  dragostea de ţară
ȘI-a ei limbă  sfântă
Şi creşterea ei ...
În inimi purtați-o !
Stindardul culturii să freamăte falnic
Din flacăra vie I
Din lespezi  !




ÎNDRĂGOSTIT   NEVINDECABIL
Lui Nichita Stănescu

Motto:
,,Nu cum sunt eu, sunt eu
,,Ci cum ești tu sunt eu
,,Un fel de tu sunt eu,
,,Pe care nu l-ai mai lăsat
,,Să fie eu”
Nichita Stănescu


M-ai întrebat cândva, vreodată,
De-aș vrea să fiu azi, din nou, fată
În tinerețea cea zglobie,
Și totul plin de poezie?

M-ai întrebat cât de curând
De ce fac gafe – vrând, nevrând
De i-am vexat pe toți la rând,
Dând iama drept și nu ...întrebând?

M-ai întrebat acum un an
De ce-mi petrec timpul în van,
Când sunt atâtea de făcut,
Iar eu mă mir spre... azimut  ?

M-ai întrebat  pe când torceam
Pentru urechea ta, sub geam,
Cât eram eu de curajoasă,
Cerșindu-ți un răspuns... sfioasă ?

M-ai întrebat ce mi-a venit
De, sincer, m-am îndrăgostit,
De cel mai rece, sus, din stele
Ce-mi poartă visurile mele ?
Laval,  martie, 2014




,,SE-AUD PRIN POARTA VREMII
lui Ștefan Augustin Doinaș


Se-aud prin poarta vremii, până astăzi,
Doinind  îndurerate  voci de vrajă;
Tulburător, le acompaniază
Cu foșnet și rumoare, frunza-n dungă...

De ce clamează-un corn de vânătoare
Ademenind cu năluciri, jivine
Ca sub securi și gloanțe să se stingă
Silvestre-ncoronări ale pădurii ?

De ce s-au mistuit în colți de câine
Bătrâne și zburlite, avântate,
In tăbăcirea lor înfruntătoare,
Mistrețe blănuri, fildeșuri de ceară ?

Voi, ochi înlăcrimați de căprioară,
Rostogoliți, în van, oglinzi de rouă,
Spre vechiul cavaler, ochind,  călare...

Hăituitor gonaci și vânător,
Așează-te în cronici perimate,
În evul tău de mijloc, adormind !
Rămână  falnice viețuitoare :
Sălbatica statrnicie-a vieții.

Se-aud plângând prin poarta vremii-n cântec,
Tânguitor  chemând, perfide sifle,
Vânatul, prin pădurea hăituită...




DIN  ALBUMUL  DE  LA  MANCHA
Lui Miguel de Cervantes


Ţintuit in jilţ sub pledu-i, inşirând fantasmagoric
Vise şi-amintiri mai stranii decât norul agitat,
Stă decor in casa sură, elocvent şi alegoric ...

Scriu în Mancha  felurite slove ce s-au vânturat,
Cu ciudatele imagini ale unui ev plecat...
Cu-nfocatul de hidalgo  -  un iubit erou... naiv,
Animând ilustra pană de la dramă la ... votiv !

Prin podişul plin de soare şi brăzdat de amintiri
Se deşiră calm o umbră cu tristeţe în priviri...
. . . . . . . . . . .. . . .. ...... . . . . . . . . . . .. ................
Sub o platoşă-nzăuată, muşchi de-ascet, simţ cavaler,
Biruit-a mori de vânturi  ! Fapte de-arme se tot cer !...

Os şi piele, Rosinanta e de mult  Pegas divin,
Iar stăpânul doar găvane... capodoperă... arcuş...
Trec, halucinante umbre, culcând tufe de pe pelin...

Timişoara, 1980


  

M E S A J   Î N F L O R I T
Lui Alexandru Macedonski


În Mai livezile-nfloresc
Și poezii urcă spre soare :
Cântă în graiul strămoșesc
Poeții-n  iamb sărbătoresc...

Și rozele răsfrâng culori
Și delicat se strâng în hore
Se prind  în  joc mândrii feciori
La clop cu panglici tricolore.

Și-n flori ponoarele zâmbesc,
În Mai, când și munții mai cresc...
Vrem  moarte răului atomic--
Zbor alb   în gândul omenesc !

În Mai livezile-nfloresc
Covor smălțat. Spre ursa  mare
Trimitem ca salut în zare—
Mesaj de pace,  românesc  !




SÂNUL  MAMEI
Lui Adrian Păunescu


O, Țara mea frumoasă,
Plină de bogății,
Urzește un descântec,
La tine să ne ții.

Să vină ghionoaia
Și-n ciocul ei de fier
Să-i prindă pe toți răii
Și să-i vedem cum pier

Și zările cumplite
Să se însenineze,
Să nu ne amenințe,
Să nu ne-nsângereze !
.......................................
Doamne, Tu le știi toate,
Dă-ne inimi de sfinți
Și istețime-n cuget !
Nu ne da pe... arginți...




SONET  OMAGIAL
Pentru periplul  său cu sonetul  românesc în spațiul Continentului Nord American,  iulie-august 2017
Lui Adrian Munteanu

Motto :
,,O, Românie, dintre-ai tăi
,,În veci se-‘or naște pui de lei !”
Autoarea


Muntean poet, Adrian ,–mări,
Pe drumuri de argonauți,
Pe urma pașilor pierduți,
Slove păresari prin alte zări

Un inc ce neaoș pui de dac,
Trimis din plaiuri de Boian.
La păs trecut-ai un ocean
Sprea-mbogăți un grai sărac.

Dar când descins-ai printre mulți,
Toți frați de-ai tăi, strânși în noian,
Același grai puteai s-asculți.

Și-n straiul de român tăran,
Te-au strâns la piepturi  oameni culți,
Jurându-ți dragostea de neam.

Montréal, 29 iulie 2017
Notă: Boian , sat din Bucovina strămutat  pzrțial acum 100 de ani în Canada




DIN POVESTEA INULUI


Când umblau pitici prin lume
Şi nu se născuse Maşa,
Învăţau ţâncii la şcoală
Despre " inul şi cămaşa ".

Basmele trăiau, pot spune,
Dar ... nu fantezie goală.
Astăzi s-a schimbat povestea,
Dar subiectele-s la fel;
Inului i s-a dus vestea
Ce pânzeturi face el.

Din sămânţa ca lentila,
Din irisul de pisică,
Creşte ca la potentilla
Floarea-i viorie, mică.
Se înalţă albăstrui,
Garnisit cu duble foi;
Caier de mătase-n cui
Şi la joc altiţe noi.




67
T O A M N A
parodie dupa Toparceanu


De atâta vânt și ploaie
Se stricară florile ,
Ba și frunzele se-nmoaie,
Se sufocă morile .

Trece vântul pe cărare,
Val – vârtej, ca un tehui,
Face tot ce îi năzare
Și nu stă la locul lui.

A ieșit cămașa udă
Să-și usuce cutele
Și se leagănă pe rudă ,
Ca la loto, sutele.

Eu mă duc să plimb bastonul
Ocolind băltoacele,
Urlă toba și trombonul
Stârnind iarmaroacele.

Poți citi în palma toamnei
Când sunt bune poamele,
Podgorii in Dealul Doamnei,
Îmi ațâță toanele.

Sânt gârbov de-acuma, frate ,
Mă ajută soarele
Să – mi mai desmorțesc cel spate
Și să – mi  duc picioarele .

.  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mă-ntinsei la vorbă lungă
Cu ulcica goală-n mână,
Vântul bate frunza-n dungă ,
Și – mi șoptește :  - vezi de stână !!!




  
OMAGIALĂ
Lui Alexandru Cetățeanu
Cu ocazia lansării  unui nou număr din Revista ,,Destine literare” a cărui Director este Domnia sa   și fiind  al 16-lea an aniversar ca Președinte al Asociației  Canadiene a Scriitorilor Români .


Z E N
Cine are grijă ca verbul să zboare
Și cine culge-n drag a slovei floare ?
Cine ne înalță pe un drum de Zen ?
Îl ghiciți voi oare ? Este Citizen

Multa sărbătoare a Revistei noastre
Răspândită-n lume și-n tării albastre,
Cui se datorează visul în culoare ?
Zicem cu mândrie și cu voce tare:
Este ea Revista ,, Destine literare” !

Ați vorbit vreodstă cu acest Om Mare,
Ce-n slove ne urcă visul către soare  ?
Răspândind  în  jnuru-i multă armonie,
Cine este acela ? Cine va să fie ”
Este Alexandru Cetățeanu-l  nostru,
Ce ne poartă gândul după-al nostru rostru

Poate aceste rânduri scrise din pripeală,
Vor vorbi mai bine-n lumea ideală,
Aducând omagiul  ce i se cuvine
Și urări de viață, bucurii depline !

O felicitare în grai popular,
Plină de căldură în aer polar...




ODĂ TRADIȚIEI  ȘI  OSPITALITĂȚII ROMÂNEȘTI  PĂSTRATĂ  ȘI  ONORATĂ   DE  FAMILIA  PROFESORI  POEȚI MARIANA  ȘI  OVIDIU  POPA și cu Ocazia Sărbătoririi Limbii Române, 31 august 2016, de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sîmbăta de Sus,


TRADIȚIE  ȘI  OSPITALITALE


A fost, a fost de multe ori
Și nu numai odată,
Când mândre fete și feciori
Din lumea minunată,
Au petrecut până în zori
La vatra fermecată...

În zumzet de cântec și dans
S-a însemnat o seară
Să ne-amintim de-un drum în ,,Trans...”
Cu frați de-odinioară.

Și-n prelung toast de voie bună,
Ne-am unit sufletul preaplin,
Sub clarul cel senin de lună.

Frumoși ca bradul din zaplaz
Iubiții nostri amfitrioni
Au onorat mândrul obraz
Atâtor fii de români, Ioni

În veselie și bucate,
În grai cu blândă alintare,
Primire fost-a ca-n palate,
Prin sufletul lor larg și mare !

Vă zicem ,,la mulți ani, Iubiți
Ovidiu, Mariana,
Vă mulțumim, fiți fericiți !
O Tară mândră ați slăvit,
O Românie- Mama !

Noi, vechi români, din alte zări
Vă proslăvim din inimi
Și pentru mult calda primire:
,,VII  BINECUVÂNTĂRI !!!”










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu