RESPOSABILITATE EMINESCU - Lui Dan Puric

RESPOSABILITATE EMINESCU,

MARE NAȚIONALĂ, PLENARĂ, CONŞTIINȚĂ

Lui Dan Puric

Motto:

"Dumnezeu e sus şi nu-i culcă-te" 

(după un conațional ungur, din Leghia, Aghireş-Fabrici)

Întru profund şi flămând răsărit de soare, de binecuvântare,

eu sunt eu 

prin Dumnezeu dor uşor şi greu, culori-curcubeu,

În plinătate de iubire candidat de a candida la fericire.

Realitate cu luciditate şi responsabilitate de neam şi țară cu pluguri ce ar încă din toamnă şi în primăvară,

ar şi grapă plugurile pentru semanătură 

cu nimb şi aură-doină şi lumină a pâinii şi păcii ară

scoțând în evidență rară eminență, comoară, primăvară,

ce dă-n vară holda să s-aplece cu-ndurare sub seceră,

că ce se seamănă se şi adună pe sufletul tuturora cu responsabilitate şi nobleță, conştiință de neam şi țară

a ceea ce e iubire şi pasiune ce o am

pe picior mioritic de plai şi gură dar din dar de Rai cu mioritic şi pragmatic înduieşător doinit grai,

că-n responsabilitatea ce o am şi eu prin Dumnezeu lucru bun nu se face cu greu,

deşi Eminescu e fire din firea neamului meu,

e şi al meu Dumnezeu de doină de lumină,

liturghie de pace şi pâine dulce minune de dulce grădină

trasă viitor vrednic praznic în mâine

duh de viață-conştiință națională

peste veacuri să biruie duh de adevăr,armonie-

doina pe omeneşte geto-daco pe româneşte,

doină care-n suferință doineşte şi-n mai departe munceşte, construieşte

şi cu Ana zidită-n mănăstire are de noi ştire,

 răzbeşte, pătimeşte, 

aşa cum şi iarba simte şi creşte în patria limba română 

pe româneşte,

cum mioritic simte omeneşte cu îndemână,

în primăvară pe inima şi toana, 

placul tuturora, 

nimb şi aură de doină de lumină ce-şi pipaie rodul în grădină şi holda, 

lanul, în hotar cu talanții îmulți cu har, ca-n biserica care ne-adună întru dreptul să fim ceea ce semănăm

şi secerăm, 

adunăm, întru răsarit de soare, 

de bimecuvântare,

falnic viitor sub al țarii noastre tricolor,

că noi ca oameni suntem nişte oameni:

arucăm cu pâine în loc de bolovani,

iubind pe celalalt, pe vrajmaş, pe duşmani,

iubind, ca pe proprii semeni,

avându-l pe Eminescu povață, națională conştiință,

după cum zice Țuțea o sumă de voevozi în dreptul de a fi pâine de o ființă, zi de zi

impecabil de a fi util zi :

carămidă între cărămizile vii,

Templu-Turn de veghe fară pereche, pur şi simplu

redută de aparare întru răsărit de soare, 

de binecuvântare,

în iubire România mare, candidat la fericire,

că-n ceea ce suntem prin Eminescu ştim cine şi ce suntem din fire,

din rădăcină: floare de pelin sau flore de sulfină,

că frumosul e dar, e substanță,

e Iisus-o mare şi națională, plenară, conştiință.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE