PELBARTUS DE TIMIȘOARA

Stimate Personalități din lumea literelor,

    In activitatea mea îndelungată m-am întâlnit cu multe informații legate de taina cărților.

     În condițiile actuale când fiecare dintre noi dorește să arate valoarea gliei străbune românești, atât de oprimată și râvnită de-a lungul vremilor , voiesc să scot iar la lumină, informații din  materiale  valoroase, pe care noi românii le deținem și care ne vorbesc despre fapte, oameni și valori bibliofile.

Deocamdată despre Umanistul Pelbartus de Timișoara.

     Sursa de informații a acestui articol se află în colecțiile Bibliotecii Județene Timiș-Timișoara. Acest articol a apărut cu multe ocazii, unele amintite în text, dar in special în Revista bibliotecilor, 1980

     Cu deosebită stimă,

 Ing. Melania Rusu Caragioiu

      scriitor

(Canada, România)

ÎN  TIMIȘOARA   S-A  NĂSCUT  UN  UMANIST, PELBARTUS  DE   TIMIȘOARA

Scurtă monografie

de Melania Rusu Caragioiu

Despre PELBART de Timișoara, marcantă personalitate umanistă  din a doua jumătate a secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea,  sursele vremii afirmă că atât de amplă a fost cultura răspândită de opera lui pe cât de bogat și de lung este cursul Fluviului Dunărea.

Pentru a putea înțelege  această mare personalitate a cărei origine etnică a fost disputată de-a lungul veacurilor ca aparținând poporului german, sau maghiar, el însuși semnându-se când era student, Pelbartus de Timișoara, după orașul său natal, trebuie să ne referim la epoca în care a trăit și a creat, având totodată în vedere marea răspândire și importanța  operei sale pentru patrimoniul culturii.

 După,,distrugerea” avarilor, odată cu venirea colonior germani, cultura germanilor a început să strălucească la sfârșitul evului mediu, în toate teritoriile de-alungul cursului Dunării și în țara noastră, fiind eclipsată numai de apariția turcilor.

Cetatea Timișoara manifestând în cultură puternice inflențe slave, a asimilat în secolul al XIII-lea și al XIV-lea și influențele culturii germane propagată prin  casta grofilor, unele izvaore afirmând aci existența unui patriciat, chiar dacă nu era pe teritoriul Germaniei.

Situația oarecum bună din acea epocă,  de care s-au bucurat cetățenii de origine maghiară, atestă acest lucru. La dezvoltarea Timișoarei au contribuit așa zisa mică industrie,  comerțul, circulația mondială puternică, În aceste condiții de drumuri de întretăiere europene deschise, interferență de cultură și de bunăstare, Ordiul Franciscan s-a constituit într-o puternică misiune internă, căutând să strângă cât mai mulți adepți. Din rândul celor mai vestiți franciscani făcea parte și Oswald Pelbart, cunoscut sub numele de Pelbartus de Timișoara, despre ale cărui lucrări istoricii spun că au avut o imensă răspândire și au găsitde-a lungul secolelor, iar umanistul autor Pelbartus  ocupând în acea perioadă un loc de frunte printre cei mai renumiți bărbați învățați de pe teritoriul țării noastre.

Nașterea lui Pelbartus ,,cade” în anul patruzeci,  secolul al XV-lea, data nu se cunoaște exact, în epoca descoperirii tiparului. Faptul că este născut în Timișoara este atestat în semnătura lui ca student: ,,Pelbartus de Timișoara”  și de ,,Scriptores O.Min.Rec.Pr.Lucas Vaddingus, Romae,1650.,  prin care se scrie că Pelbartus a fost un timișorean și că ,,orașul său a fost sub ocupație turcească; un oraș situat nu prea departe de Transilvania”.

Oswald Pelbartus provenea dintr-o familie înstărită, învățând primele noțiuni de la preotul familiei, desăvârșindu-i-se apoi o educație aleasă. Neexistând în apropiere o universitate, s-a înscris la Universitatea din Krakau (Kracovia) studiind printre alte discipline și teologia.

În anul 1463 el apare pe lista bacalaureaților, deși nu a fost găsit pe alte liste ale stidenților facultății de teologie. Aceasta ne face să ne gândim la faptul că ar fi putut studia la altă universitate pe parcurs, dar și la faptul că din acea epocă îndepărtată până la noi au răzbătut foarte puține urme scrise.

 Nu se cunoaște data intrării lui Pelbartus de Timișoara în Ordinul Franciscanilor, dar se știe că după o ședere mai îndelungată în Polonia el a intrat ca provenind din Timișoara, în Mănăstirea Ozora (oraș în Banatul sârbesc), mănăstire inițiată de Papa Martin al V-lea, fost Pius de Ozora.

 În 1483 Pelbartus ocupă un loc important în rândul erudiților din ordiul  franciscan. Se presupune că a funcționat ca profesor în orașul  OFFEN (Buda).

Tot în această perioadă i-a apărut și prima lucrare al cărei manuscris s-a găsit la biblioteca din EISTADT, lucrare începută probabil în 1471.  Lucrarea, se subînțelege, este un incunabul  purtând titlul de ,,Stelarium” și având următorea mențiune: ,,Author hujus libri videtur esse Pelbartus de Temeswar, Ord. Minorum qui dedicavit librum similem Sixto IV  Pontifici, anno 1471”.

Înainte de 1498 nu i-a apărut lui Pelbartus nici o lucrare tipărită.

În Editura lui Ryman de Oringaw, H.vonGran din Hagenau îi va tipări  Ciclul ,,Sermones” cu volumele ,,De Sanctis”, ,,De Tempore”, ,,Quadragessimales”, ,,Stellarium”, iar în 1503 primul volum din ,,Rosarium”= ,,Aureus Rosarium theologicum”, iar în 1504 ,,Expositio in Psalterium hymn”. Începând din 1504 au apărut până în 1508 toate cele patru volume din ,,Rosarium”

La apariția celui de al treilea volum  al Ciclului ,,Rosarium” autorul se îmbplnăvise și înainte de a fi terminat volumul IV, Pelbartus de Timișoara a murit la Mănăstirea Umberg ( Onumberg, Umberg, Baia de Arieș, denumirea folosită sub ocupația străină, după anumite date aflate din documente  de prin anul 1391. Alte surse afirmă că Pelbartus  a murit în 1514 la Buda). Mănăstirea Umberg era  mănăstire  franciscană aparținătoare  de OFFEN(Buda), Necunoscându-se exact data morții sale, s-au folosit datele aproximative ale apariției acestui ultim volum apărut  în 1508.

Lucrarea sa a fost continuată de un discipol al său, Oswald de Lasko, vicar. Această lucrare este cunoscută în ,,Cronica provincială din Kneiss: ,,S. 250”.

Toate lucrările i-au apărut în localitatea  Augusta Vindelicorum (Augsburg), doar edițiile mai târzii, 1586-1594 au apărut la Venedig (Veneția) și Brescia.

La creșterea popularității personaității care a fost Pelbartus de Timișoara printre cei care au contribuit a fost și J.Ryman de Oringaw, despre care contemporanii săi spuneau că este cel mai important librar al națiunii germane și trebuie respectat și cinstit acest librar inteligent cu aceeași mândrie ca și H.Gran care a corectat, plin de miestrie, aceste lucrări, iar pentru amândoi merită să fie citat versul lui Virgiliu: ,, Semper honore meo, semper celebrabere donis”.

Multele legături  și cunoștințe pe care le avea Ryman l-au determinat de a nu avea un domiciliu stabil la Oringaw, având în diferite centre o serie de tipografii, ajungându-se ca  și oficina venețiană a lui Pot Lichtenstein să-l servească și pe Pelbartus. Împreună cu maestrul tipograf H. Gran lucrau și abați franciscani, urmărindu-se și faptul ca prin legăturile franciscanilor să ae obțină numeroase comenzi. Din alt punct de vedere franciscanii urmăreau și ridicarea meritului ordinului lor.

Calitatea lucrărilor sale era dată și de marele număr de oameni instruiți care lucrau în tipografii, un exemplu oferindu-l Wolfgang Amst, licențiat al Universităâii din Frankfurt și prieten al umanistului Ulrich von Hutten.

În ceeace privește tiparitul oprelor lui Pelbartus, pentru vremea aceea, la puțin timp după descoperirea tiparului, este impresionant totalul operelor sale părând a fi însumat 50.000 ( cincizecu de mii)  de volume. În ciuda acestui mare număr de volume răspândite, s-au găsit ulterior foare puține volume în mănăstirle franciscanilor și aproape deloc în Ungaria și Transilvania,  un motiv pentru noi de mândrie-Biblioteca Județeană Timiș-Timișoara, deținând un exemplar din iclul  Sermones: ,,Pommerium quadragessimale” . Operele sale atât de valoroase se cumpărau aproape de sub teasc pentru marele lor răsunet laic și pentru marea lor popularitate.

SItuația grea  a poporului din vremea când scria Pelbartus transpare și în Istoria Ungariei, scrisă de istoricul Klein. Era perioada în care Ordiul franciscan lupta împotriva păgânismului, mai precis, a impilatorului otoman.

Operele lui Pelbartus de Timișoara au fost preluate și transpuse în  cronicile maghiare  în care au fost incluse zeci și sute de pagini. Predicile și Legendele,în special,  iar faima lui a crescut atât de mult încât poporul a început să-i atribuie și versuri și lucrări anoime.

 Cert este că Pelbartus și-a câștigat  o mare popularitate adresându-se în oprele sale poporului, luptând pentru egalitatea în drepturi a tuturor popoarelor, chiar dacă aceasta o spunea mai voalat, exprimându-se într-un limbaj accesibil înțelegerii poporului, ( deși predicile erau redactate și expuse în limba latină, aceasta întârziind oarecum pătrunderea în masele largi).În expunerile sale ,  pentru destindere și captarea atenției, Pelbartus mai presăra deseori  câte o scurtă satiră.

Umanistul Pelbartus est considerat și ca un făuritor de limbă literară, știind să se ferească de forma prozaică, iar ideile sale și profunzimea sentimentelor sale, vederile sale umaniste l-au apropiat de iluminism

Pentru aceste motive în literatură a pătruns afirmația că vederile sale pentru epoca sa au constituit ceeace mai târziu a realizat Dimitrie Cantemir.

Biblioteca Județeană Timiș -Timișora, numără printre valorile sale de patrimoniu cartea lui Pelbartus de Timițoara, postincunabulul: ,,Pommeriu, quadragessimale, Augsburg, 1502, în care pe prima pagină se află o gravură care îl reprezintă pe  autor

Bibliografie”

   orvatHorvH

1.     1. Horvath Cyrill, Temesvari  Pelbart és Codexeink, Budapesta,1891,  48 p.

2.     Szilagy Sàndor, A  màgyar nemzet Torteneto,vol. IV, Budapesta, 1896, p. 547,

3.     Wettel F. Biographische Skizzen, Temeswar, 1908, p. 86-103  

4.     Flocon A., Universul cărții, București, 1976, p. 167;  169.

5.     Revay  Lexikon, Budapesta, 1922, vol. 15, pag 17 ; vol. 14 pag 650

6.      Pommerium quadragessimale Fratris Pelbarti Ordinis Sancti Francisci  ( Augsburg, 1502)

Nota.

Materialele consultate se găsesc deasemenea în fondul  de carte al Bibliotecii Județene Timiș- Timișoara.

       O copie a acestei monografii se găsește în colecțiile Bibliotecii Institutului de Medicină din Timișoara la cota : 470, Caragioiu Melania- Pelbartus de Timișoara : omul și opera / Melania Caragioiu,- Timișoara: I s.n.I,1980, - pag.41-46 : 24 cm. – Bibliogr. p.46 În : I MISCELANE I bibliofilie I.Coligat 92.Pelbartus de Timișoara,

        Deasemeea la Biblioteca fostului Comitet de cultură a Județului Timis și în Compendiile de la Sesiunile științifice anuale, probabil , 1980, ale  Consiliului Culturii București, România

.