Ioan Miclău-Gepianu - IA-ȚI PE UMERI CRUCEA SFÂNTĂ

 

IA-ȚI PE UMERI CRUCEA SFÂNTĂ

 

 

 

~*~

 

Când privești la vechi istorii, vezi mișcarea unei ape

Unde generații ritmic vin în albie să sape!

Vezi cum râul harnic poartă pe aceleași vechi cărări,

Volburoase unde-n spume ce se sting în larg de Mări!

 

La fel gloriile-s spume, faima negura pe brazi

Când vezi mândra omenire în ce hal ajunse azi!

Ce-au luptat vitejii lumii și-nțelepții cei străbuni,

Când noi azi, progenitura, greu ajungem a fi buni!

 

Noi suntem urmași de-Apostoli? Ori ne împlinim Cuvântul,

Când prin inimi și prin creier ca-n pustie bate vântul!

De morală și simțire suntem seci, ca boaba seacă,

Iar copii și mame-n lume cu-a lor lacrimi se îneacă!

 

Încă n-am izbit de grindă fruntea noastră adormită,

Tot lunateci și cu vise batem calea de ispită,

Ca apoi să plângem iarăși învocând asprimea sorții,

Chemând Cerul să ne scape, să ne ia din calea morții!

 

Și tot alții sunt de vină când poporul cere seamă;

Ști-nvățatul cum servește tulburosul blid de zeamă,

Căru-i zic spiritual filosofice științi,

Ce tot bând-o omul nosstru își încurcă a lui minți!

 

E de-ajuns, lăsați lumina și-adevărul să pătrundă

Până-n adâncimea voastră, inimi răul să n-ascundă,

Ci să-l zvârle, iar iubirea zorii dragostei să-nchege,

Să avem din nou un suflet și o omenească lege!

 

De-ai îngenuncheat Române, ia-o iar ușor la deal,

Te ridică și ne-arată al tău cuget triumfal,

Al tău dor de sfântă viață, de unire și iubire,

E de-ajuns cu lacrimi sterpe și cu jilavă jelire!

 

Ia-ți dar vatra-n stăpânire și o seamănă cu flori,

Căci e scris în Ceruri sfinte, TU, Române n-ai să mori!

Ți-am dat Sabia și Crucea, de ce dormi, de ce visezi?

Ia-ți pe umeri Crucea sfântă, căci e timp să te salvezi!

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

2016