Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE 82 (necorectat/necenzurat/needitat) + comentarii

 

MERE PADURETE 82

 

Noi  suntem niște prunci al patriei, șoimi indiferent de vârstă indiferent de vârstă copiii cu stil, gen românesc, cu obiect, firesc, cu supravețiuire, chiar dacă-s politicieni, sfârnari vânduți corupți și ipotetic incopetenți, lași, dar ce ce să competenți, decăzuți ca pe vremea imperiului roman, după ce Decebal nu s-a lasat înfrânt și, cu victorie, indiferent de efort, că a fost efort, c-a existat ca să existăm, în România pe teritorul vechii Geto-Dacii-Felix, ciungite, ciopârcită, ca să existăm, încă incompletă România teritorial, c-așa ni-s vecinii colaterali, că avem străni buni, generoși, adevărați Hristoși.

- Ai devenit un Hamlet al taranului roman.

- Tu, nu ți-ai pierdut boii de la bicicletă, probabil incredibil, dar adeverat: -"N-aveți boi pe limbă", la păscut iarba limbii române!

- "Nu mere, cu: - să vedem cum ni norocul!"

- Viața-mi era, Ca-n filme, un fim de Manole Marcus, urcat, în corcoduș cântam ca un măgăruș, un canar, îmulțit, cu har... habar, Canarul și viscolol, dar cine te iartă pentru ce n-ai făcut, din Orgolii de Augustin Buzura, în comentarii de Daniela Zeica Buzura, un un as, în Istoria literaturii, o strașnică, cu ideei extraordinare, că pușcă doi iepuri dintr-o pușcătură, alinându-mi suferința prin reușita ei, că are prestigiul ei incomparabil, că cere practică și speranța e Punct și de la capăt ca-n Acțiunea Zuzuc, chiar dacă și, în Republica Moldova, tot rușii cu radiațiile lor erau cei vinovați, că Cornel Coman și Margarreta Pogonat, în Drum, în penumbră ca om făcut al merelr pădurețe, Pepe și Fifi, din, cu întâmplarea adevărată: Explozia, cu actori unul și unul, mari actori români și mișto gagici, din România, în demers legal să facă trotuarul, în străinătate, cu totul ca la marginea Bucureștiului, Dincolo de Calea fereată?

- Cum ții durerea deoparte, cu ce ți-ai propus?

- Punga cu libelule, că paștile măsi, nu exită ca butoiul să nu se aprindă..., că marinarul scria vorbe de iubire pentru draga sa ca Fănuș Neagu, aluzii și iluzii...

- Iată ce mărturisiri.

- Are stil scriitorea vasluiană Vasilica Grigoraș care scrie, nu se preface, are talent nativ fără nici un truc.

- La viața mea mi s-a întâmplat să citesc cu nesaț, de două, trei ori ă carte. Acest lucru mi se întâmplă și cu ,,Merele pădurețe” Felicitări!

- Asta ce ziceți, distinsa doamna Melania, acest lucru, pentru mine, e îmbucurător, că nu-i o ceapă digerată, chiar dacă "la un moment dat, cineva, cu vorbele lui de apreciere, mă bucură, că doar vorba bună, mult aduce." Aș fi conversat cu drag și făinoșag, cu acest om și scriitor, dar ocazia nu mi s-a ivit, ițit, așa cum nici cu Persic Florin (dar cu Vișan, Dorel Vișan actor și fostul director al Teatrului național, din Cluj (de pe lângă Cluj, dintr-un sat, însă e altceva aparte, cu fiecare aparte). E un om drag acest om artist, că întodeauna este un Dumnezeu, dar de ce zic eu? Nu, mă plâng, că-s sărac ca Creangă, dar șchiopăt rău financiar.

- Care om nu are necazuri fiind atins de beteșug, de boală și bătut de Dumnezeu, cu crize și facturi care te înfundă, în tina insolvenței și a mizeriei, că nici pentru cărți, cu sponsorizarea, nu mă știu descurca, iar drept de autur, cine-mi dă?

- Un alt film Moștenirea.

- Teodor-Flaviu Celemen, spaniolu zis și Mascuru, a fost, din Cluj pe la mine să-și ia rămas bun, la revedere, că miercuri, poimâne se rentoarce, cu avionul, în Spania, la fetele, Adela și Flavia care le are, în Spania, se rentoarce, cu nevastă-sa noru-mea Ioana-Cristina, în satul acelui poet, cu măgarii, poet care o luat, în secolul 20 premiul Nobel, că, în Suedia a fost evaluat, apreciat, de astfel, pentru astfel de premiu, cu astfel de meritrocrație, că o astfel de plată și răsplată merita, pentru munca sa, muncă, pentru Mircea Cărtărescu al nostru a fost nominalizat și armonizat doar, dar ce vă spun, om-român, român-om, în limba română înflorind ca un pom, în dom, în domul descătușării Brâncuș, din India (să mulțumim și pentru lucru aiesta, atâta, cât e, că e și asta o iubire și o fericire și nu-i, bre, puțin lucru bun, cal de dar care să se coate la dinți, după pilda lui Iisus, nu vă mire!

- Am informat-o pe draga de Mihaela-Ștefania și pe Daria-Loredana, Caratista care regreta, că n-a avut ocazia să-l mai revadă pe Teodor- Flaviu, înainte de a pleca, în Spania (ținând cont de distanța, depărtarea lui, la care pleca și neprevăzutul care putea surveni, pentru acest Homo sapiens, român plecat de acasă).

- Văzându-mă bolnav mi-a crepat lemnele, mi-a văruit, pictat, prin casă ca să mă lase aranjat, pentru iarnă, că e o hore, până la anul, când se va rentoarce acasă, în România lui dragă, că nu-i era de șagă, dragul de România lui, ieșind din casă, dar e un semn de întrebare dacă revii tu/îți va veni doar hirul.

- Pavele esti singur acasa?

- Da.

- Atunci cu cine stai de vorba? Crezi ca-i Vica acasa?

- Îmi este/era suficientă teleportarea lui Vica, în somnul ei de veci. Unii învață pocăr, joc de noroc, își risipesc înțeleciunea și talanții, învățând astfel de prăpăstii cu pistoale ca să facă om-ucidere nu doar prin USA și prin școlile ei, dar pe cine mai doare capul de tot ce se întâmplă și, în cazul mistruației?

- Ceanura...și picătura de ploaie (film).

- Voi nu simțiți mila și marea îndurare a lui Domn Savaot - Dumnezeu, că nu-l vedeți pe Dumnezeu - îndurător? (Exodul:34:6) Despre noi, câte nu se vor ști la unoment dat! Cum ne-am trezit, am pus pe foc ca să nu ni se răcească-n casă nepăsându-ne, că consumăm lemnele și să zgriburim economisind combustibilul, lemnele, cum lui Iohannis, nu-i pasă și ne vinde austriciecilor lemnele din pădurile Romàniei, în ciudă, ciuda, că mama ne moare de necaz, pentru risipa șk distrugerea ce o face fără nici o milă, fără scrupule și fără suflet, cuget ca un parvenit oarecare din Ciocoii vechi și Ciocoii noi de Nicolae Filimon. Trezit m-am dus și eu ca Geo Bogza paznic de far, ca, în Mizil, pe Olt/în Rarău, s-a urinat, pișet, fără nici o jenă, eu, în baie, baia făcută, cu Vica și Daria și ea cheltuind pentru mozaic și faianțare, precum și canalizare și pentru tot ce a fost necesar și nevoie.

- Poate ca ar fi bine sa-i invitam pe turci in tara si atunci cred ca – sa le tzatzaie curu austriecilor cand o sa-i vada la granita.

- Bucurii și sănătate, cu drag, în drag de și făinoșag de Romània!

- Mult Stimate Maestre, BEN TODICĂ, Întâi de toate ,,: La Mulți Ani 2023! Cu bucurii, sănătate și succese! Ne bucurăm mult de a citi, de a afla din scurte destăinuiri amănunte valoroase din existența Maestrului Ben Todică, amănunte ,,mari” de adevărat eroism, pe care Domnia sa le-a dat la o parte din destăinuirile curente din spiritul său de a  da un exemplu pentru cei în cauză, neinsistând asupra calităților sale personale. Domnia sa mulțumindu-se de a se desfășura pe planul patriotic atât de dorit în actualitatea existentă. Zilnic, acest mare Om răspunde la peste patruzeci de solicitări românești și internaționale privind creațiile cultural -literare, neîntrerupând activitatea aceasta imensă de benevolat nici măcar atunci cănd a suferit un accident major, aproape mortal de coloană vertebrală. Pentru cei impătimiți de a evoca mereu ce este românesc, cu o patimă dulce ca mierea, Dl. Ben Todică este un lider permanent care îi remunerează pe cei merituoși cu apariții video, sau publicitate, dar și ca un fin mentor care îndreaptă nu numai greseli de ortografie ci deseori de tact, prin exemplul său. Îmi amintesc din cele citite sau  împărtășite indirect de dânsul cât este de uman, receptibil și de sensibil Domnia sa. Relatez, la cutremurul care a avut loc anii trecuți în Australia Scriitorul Ben Todică  a păstrat o destul de lungă perioadă de spaiimă pentu familia sa și pentru alte suflete, casele din zonă glisând într-o falie în ,,V” deschisă de violentul  cutremur sub case, pasibil de-a absorbi și propria lui casă cu toate sufletele dragi. A ținut în sine, cunoscător fiind de la surpări din Ciudanovița, teama de posibila, marea și eventuala vibrație mortală de alunecare spre adâncime, de înghițire a caselor. Din fericire vibrația s-a oprit, dar spaima de a aluneca spre adâncime a rămas un timp chinuitoare, dânsul asistând în tinerețe la surpări în bazinul de minereu de uraniu, fenomen catastrofal căruia nu i se putea nimeni împotrivi. Mai simt și eu, azi, acea spaimă de a se muri îngropat de viu. Sărbătoarea împlinirii de 70 de ani în 22 noiembrie 2022, noi spunând din nou în cor ,, La Muți Ani Drag Maestre Ben Todică, Viață lungă și plină de succese și impodobită de recunoștința noastră!!!”

Acel moment unic a  trecut fără fastul atât de imperios necesar unui lider care a adoptat  mărturisirea: ,,eu sunt cel mereu în slujba voastră pentru că eu  simt româneste sentimentul că eu sunt ,,cel care pot să vă ajut, fără a astepta de la voi nimic pentru mine, ci de a investi totul în spiritul patriotic pentru România și pentru tot ce este românesc.

 Am plecat din Ciudanovița fiindcă nu mai puteam suporta sacrificiul semenilor mei și al meu și voiam ca ajungând la antipod, peste lume, în Australia, să pot ajuta măcar vocal și cinevizual îndreptarea unor situații din România transformată artificial în domeniu comunist.

Dragul nostru Ben Todică îți mulțumim pentru faptul că existi, ca un trimis celest între noi. Ne bucurăm de D-na  Profesoară Vasilica Grigoraș care a difuzat creația Dumneavoastră literară și a contribuit la reînvierea tradiției literare a vasluienilor din care faceți parte. La Mulți Ani Și de aci înainte și iertați-ne dacă uneori greșim nefiind destul de activi la îndemnurile literare ale Domniei voastre. Cu deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu

- E frumos aici la Dumneavoastră, ai dat de o perlă, cu Vasilica Grigoraș (în Sâmpetru-Almașului aveam și eu, o mătușă, mătușa de la Grigoraș, Dâncan Maria. La ea, când a fost să moară mama ei, Păhuță Maria care, cànd era să moară, Veronica, la ea a fost trimisă, a fost dusă cu vorba la mătușa de la Grigoraș ca mamă-sa să poată înghiți paharul morții și, pe, când s-a rentors cei aflați la păhuțești, pe ulița maicii bătrâne, Păhuța, plângeau pe ascuns de copila Veronica de 5 ani, fata și a lui Tudoru lui Horlău, Pușcaș care staocuia, pe lângă Îmbulzâtu, Terec și unchiu Gheorghe de la Punte) Viața-i plină de paradoxuri, ortodoxe și idealuri. Și, tu, Cargoiu-Rusu Melania ești un om deosebit, un poet apreciat și venerat, cu spirituală soartă, în Canada, ești de marcă, distinctă, generoasă și luminoasă cu soarele binecuvântării și bunăvoinței, în sufletul alduit, poetic, că nu e român să nu fie pe lume, în culme poet al neamului, suflet imaculat, din sufletul lui ca așiderea sânge din sângele lui, pur și simplu exemplu, în meritrocrație, cu distincție spirituală, iubire pe verticală națională. Mi-s prea sărace cuvintele, când e vorba să-mi apreciez prietenii. Sunt un mare neândemânatic. Cu bine!

Zuzuc se petrece, are acțiunea, în Deltă, în 1977 fiind și eu datașat pentru o lună la Tulcea ca veterinar, era Pestă porcină la ruși, în Kiev și eu meșterin meseria, profesia de Veterinar, acoale, pentru a preveni boala. În ciuda țânțarilor și ploașniților șederea mea aici, în Tulcea fiind pitorească și minunată, eu însumi fiind prin acea vreme un Zuzuc ceva mai mare plecat după 5 luni, pentru o lună de la Vica, cu dorul și prospețimea lui Vica.

- Distinsa doamna si nobil Suflet in Duh, sora Melania Rusu Caragioiu, Multumesc pentru patrunzatoarea scrisoare si zic si eu cum zice Pavel ca mi-s sarace cuvintele si as prefera sa va imbratisez frateste. Azi ma simt calatorind intr-un balon dus de vant, plutesc si am senzatia ca toti o facem. Inainte mergeam intr-un tren pe o cale ferata si eram sigur ca va urma o gara. Azi in balon printre nori si ceata nu mai speram decat la a intra in rezonanta unii cu altii precum ecourile viselor noastre pentru a ne pastra divinitatea. Divinitatea parintilor nostri. Va iubesc si ma simt onorat de scrisoarea dumneavoastra, Ben Todica

- Tu, ești veșnic bine bine dispus? Ca pasăre căzută din cuibul, din Carpați, ce mai zici voinicește, încătro te îndrepți nemuritor, brav ca român, în limba română luându-ne apărarea, cu bravura voastră? Mai ești și prostdispus cateodata cum doar Iisus n-a fost, când predica, - în pustiu - care ca Ben, nu făcea mofturi, figuri de stil ca pacienții care vin la animare, inutil? Acum câteva minute #Coaliția Pentru Națiune a depus prin mail la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție un Denunț împotriva vinovaților de dezastrul cauzat de vaccinare. Fapta? Genocid în forma prevăzută și pedepsită de art. 438 al. 1 lit. g C. pen. - „vătămarea integrității fizice sau psihice a unor membri ai grupului”! - vătămarea integrității fizice și psihice a cel puțin mai multi cetățeni printr-o acțiune de natură eugenică ce poate fi calificată ca fiind scopul de a distruge în parte un grup național, condiție esențială a infracțiunii de genocid. Vrem și noi un sistem filozofic, cu sensuri variabile și valabile, infirmând pe Cioran ca o regalitate era Noica/Blaga, în Triologia cunoașterii, că era omenesc și firesc asemeni cuvântului de onoare Zuzuc, din Acțiunea zuzuc, cu prostii taică, Ben, c-ai luat trenul Mere padurețe din nou, sătul de lichele, de politicieni corupți și așa ziși șmecheri ca imerialii ruși care ne-au radiat printre alte rele și mutații prin câmpul Gama, un experiment prin care netrebnicii ne contamina și nefast ne îmbionăvea, în acest drum de penumbră, în conul de penumbră, cu cădere personală liberă, a dragostei, cu pompierii, în alerta, cu apariția lui Salamandră/ catastrofă, în guvern și, în președenție ca președinte mut ca lebeda lui Blaga poetul cu Idila și filozof căutând adevărul și numai adevărul, raționalul, în realitatea ei crudă și de baladă/ de apă de ploaie și otravă, frate, din zari și depărtari, cu mari așteptări de cioflingar/ Lulu, pârlit ca la Pârlitul lui Marin Preda, când și Miron Radu-Paraschivescu avea să-i spună ceva, în bani, cu prețul salcâmului din grădina cu aventurile copilăriei, unde eu către vale aveam dudul dus aici și replantat aici de Dragomir și de bunica, fătoaia Nastasia Iancu Ferghete, din Dragu/apusenii lui Avram Iancu și a lui Horea.

- Am sindrom metabolic? Sunt bine și plin de energie, cu toate aceasta fară vita seler complex. Mi-am descoperit burta (acces de grăsime, din vina ficatului?) pe la 16-18 ani, dar vital, cu dorința de a trăi ca dumneavoastră, cu bunăstare generală.

- Ne îngrășăm/ slăbim?

- În obiceiul pământului e povestea Mere pădurețe, narațiune diversă, bogată, cu paleta largă.

- Într-ale vieții ne știm și noi locul sublim, cum subliniam, că ne anihinliem, în bationul disciplinat a ordinii și curățenie lotre, harnice, a lui Vica, cu liturgice, în câmp, între cucuruzi cu sapa/ cu cetera, în holdă ori cu coasa prin iarbă, pe rât, unde avem un câștig prin munca sârguincioasă, veșnic, în alertă, dialectic și prsgmatic, cum știi, Ben, știi foarte bine, pe viață și moarte din proprie inițiativ și intuiție de socio-ecuație, de fericire, cu nemurire.

- Mergi orbește cu capul înainte? Se irosește aiurea talanții, chiar și, cu încă teama de covid.

- Mai avem gărgăuni, eu cu Vica, iar, tu, cu buna și simpatica ta, asiatica Ming. Mama și Vica era, cu gust artist și, cu bun simț. Erau simțitoare ca adiera unui vânt căldicel, mângâitor, veșnic, în pas alergător.

- În Punct și de la capăt, după moartea soției lui, se reanoadă o altă romantică poveste de dragoste.

- Noi ne vedem lungul nasiuui. Știu, că-i iar la ameazăzi, când vine Daria coboară de pe lângă satul fără câini, coboară din singurătatea ei de pe deal cam de pe unde avea casă Vinuc de pe deal, cu lelea Florica, doamna Ioană învățătoare a cărui viață a fost nefericită, de tânără văduvă, cu o fetiță și, nefericită, deci știu că-i iar ameazăzi doar, când Daria merge la școală să igenizeze cu mătura, dimineața aprinzând focul, în centrală, cu îndemânarea femeii, cu experență, cu multă practică care-o înzestrase ca pe Vica, cu îndemânare, cu hărnicia dotând-o mama natură și obișnuința, dându-i adoua natură, în dreptul de a fi.

- În dragoste, cu cele mai bune intenții și, în Mere pădurețe. Cum ne îmbunătățim imunitatea/ sănătatea?

- Omul e ce mănàcă ce gândește, chiar și asta contează ca celulă canceroasă care crește enorm, uriaș. Nu rămâi ca om acolo unde ești. Ne bazăm unul pe altul ca familia pe membri ei.

- Fiecare suntem, cu viața noastră, dar păcat, că nu-i lăsăm gură căscată pe ceilalți fericiți.

- Nu l-am întrebat pe Dan, Daniel Salapa, în ce stadiu e cu corectura, nu l-am chestionat, din teama să nu fiu întrebat de bani, că nu-i aveam, mă încurcam, în facturi/ cheltuieli colaterale? Nu s-a grăbit, nu-s dator încă? Tot eu voi fi cel care nu va rămânea dator, că tot eu m-oi achita omenește și pentru corectură și pentru editare, tipărire. Profesorul Salapa, s-a put îmbolnăvi, dar eu nu l-am întrebat, nici măcar de anul nou nu i-am urat și mă mustră conștiința, cum parlamentarii nici nu se sinchisesc. Cu toții s-aveț parte de bine și de sănătate!

- Baltagul un filn după fenomenala povestire, roman al lui Mihail Sdoveanu, Baltagul, un roman scris, cu minte așezată, așa cum cu talanți, a orânduit-o Dumnezeu luninoasă și năzdravână, cu talanți îmulțiți.

- Sănăte, bucurii și la mulți ani, fericiți ani dumneavoastră, soției, ficei și viață bună și cu bine!

- Iată an fără omăt. Nu știu de ce mie mi se pare, că tu, înțelegi ce nu se spune, în cuvinte de craința și speranța, voi veți înțelege și, chiar mai mult.

- Mai mult de cât e înstare nu poate face, omul.

- Daria-i răcită și mă întrebă: -"Să viu/nu pe la dumneata ticule? N-aș vrea să te răcesc, dar oi purta mască. N-am oprit-o. Mă intrigă lipsa colectivității. Mâine vine și Miha (Mihaela-Ștefania Celemen). Tu, Ben, cum Dumnezeu, o mai duci? Bați toaca la urechea surdului? Mi tare dor de tine, frate de departe.

- Daca ai sti ca l-am intrebat pe doctor cat costa eutenasia ca asa m-am scarbit de hipocritii astia criminali care ne predica democratia si pacea in media zilnic. De ce criminalii in serie Pavele?

- Eu am tratat doar animale. La astia nu ma pricep. Să ai parte de bine și de binecuvântare luminatoare! Hanul dintre dealuri, că ce-i românesc nu piere ca Concurs alt film ca-n viață, că totu-i Amin, că dai pumni, în viață, ca Mihalache Preda, din Osânda, cu Amnza Pela, din filmul lui Sergiu Nicolaescu, in gama de filme de care îmi amintesc, minunată e amintirea, memoria și, ci Mere pădurețe, frate-meu, că minunată-i amintirea, redepănată ca realitate!

- Și m-a cuprins dorul greu, unde a fost drumul meu?

- Unde dragoste era și prietenie. Între adevăruri era Vica. Între noi au fost romantisme, în miezul pâinii. Trenul de aur, nu doar, că copilul trebuie să-și cunoască tatăl, el cu serviciu fiind ba colo, ba dincolo, mai ales pe vreme de război. Aici e vorba de aurul poniei salvat de statul român ca să nu-l risipească rușii curbesc și neomenesc, cum l-au risipit pe tezaurul românesc, dat pe vremea lui Lenin rușilor, în custodie ca unor neoameni, bandiților contra umanității, zălogindu-ne și pe vremea lui Stalin, deși rușii datorau românilor, chiar și despăgubiri de război. Între timp Hitler era, cum e Putin ca turbat, deși pâinea se mânca din greu și, cu lacrimi. Tu, ce posesie ai? Era marcus, era la știrile din sport, orce leuț contând. Nu l-am întrebat, pe Teodor-Flaviu, cum a ajuns, în Spania?

- Noi arătăm exact cum a fost. Sunt oameni care nu cred, în nimic, n-au man gură de credință și speranță, însă noi ca lume bună, suntem ceea ce drept Dumnezeu suntem, că suntem, că existăm. Pentru patrie, ce grozăvie de film, că noi avem cum se spune? Înțelepciune, pe lângă sentimente, avem dragoste și pasiune, că suntem ceea ce suntem, că va veni o vreme de iubire, o vreme de prețuire ca Eminescu de neatins, rug aprins, univers cu sens.

- Roșcovanul e ca Pistruiatul filme a cărui scenariile sunt scrise de Francisc Munteanu.

- AMURG FĂRĂ BURG - de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: AMURG FĂRĂ BURG, de Adrian Botez, UN AMURG DE RUGĂCIUNE - 7 Ianurie 2023 – în memoria Tatălui meu pământesc – IOAN... Motto : Amurg fără Burg / Amurg Demiurg / Stă la sfat cu Craiul Murg...

- Un amurg demiurg, în suflet cu pasiune, în rugăciune, în artă și, în chinăciune lumii și luminii minune lumină, în grădină. Așa-i omul, cu vrșnic nemulțumiri ca Galax-ul lui Popescu Gopo, tu  ca un fiu al Munților, din copilăria/ adolescența, când, tu, Ben, tu, ai trecut Dunărea ca atâțea alții.

- Am trecut pe uscat.

- E clar, că nu mai ardem vrăjitoarele pe rug, pe rugul aprins, cu Mere pădurețe, cu conștiința mea și a lui Vica (Fantezie după firea lui Gopo cu Galax-ul lui, fantezist, însă artist și, chiar uman și altruist, dar ce grozăvie, un robot, automat, dar nici tu, nu-ți imaginezi fantezia lui Gopo).

- Gopo mi-a fost profesor.

- Super! EA

- Nu știu cine și de ce bagă strâmbe, chiar schimbă semnele turistice ale vieții, cu plus și bonus, Iisus al tinereții liturgice, de pace al omenirii ca Mesie a iubirii.

- Câtă răbdare ai, să culegi acele imagini și să le potrivești cu spusele poeților! Cel mai mult ne-a plăcut poezia despre zeii care nu prea mai sunt de folos. Ne numărăm și noi printre nebunii apărători ai frumosului, adevărului și dreptății, dar tu, Ben, ești primul, cu multă prețuire, Lidia și Ionu

- Printre multe altele ca Marcel Proust, un mare scriitor fracez, un îngrozitor de însingurat, beteag, mare scriitor și minunat maistru a scrisului, chiar și, tu, bihoreanule strălucești ca un altul, Ben, dar, tu Chigrila între flori și, în grădina, cu floru și floricele a distinsei doamnei Florica, un iz și parfum de România, din partea Bihhorului, Oradea ca Maria Bocșe cu altă distinstincție, a etnologiei și folclorului plin de farmec și energie, o magie ca cea a frumoasei adormită ca frumoasele flori din grădina doamnnei Florica, o prințesă ca cea a Martei Bibescu care vă stă alături prietene, Ioane de Bihor, în dragoste și dor de România pentru care vorbește distins, cu erudiție poezia plină de gratitudine și lumina naturii firii românești și o întreagă națiune a înțelipciunii șj fericirii, dovadă, a iubirii tale, cu parfum de România, din toate fibrele, pline și divene de adevărate simțăminte de poezie a ralității și responsabilității celui cu adevărat dintre românii de pretutindeni botezați, cu adevărat, în Gepiu, România, tu, cu adevărat însemnând pentru români și România, cu care într-o zi ne vom contopi, pâine de o ființă, prin conștiința noastră de inimă albastră ca un Emil Cioran, Eminescu și Brâncuș, comoară rară și artă a succesului, a scrisului ca drept Dumnezeu, model spiritual pentru urmașii-urmașilor ca Ștefan Cel drept și sfânt al sfinților ca boțul de humă, fibron, cu ochi, în lumina relității, lumina din lumina care belește ochii la lume ca o culme a ei.

- Dragă Pavel - Bună dimineața! Doresc din inimă și conștiință să-ți multumesc pentru cuvintele frumoase de aprecier pe care mi le-ai adresat cu ocazia primirii acele prestigioase Diplome de Merit de la Instituția de Cultură ”Armonii Culturale”-România. Cu drag și frăție, Ioan din CRINGILA, N.S.W

- Marcel Proust, un mare scriitor pe care mai putini il citesc decat te citesc oamenii pe tine. Nu e bine sa fii nici prea mare ca nu te mai intelege nimeni si in mod special nu mai au rabdare sa te inteleaga. E bine sa ramai SMERIT -  ASA CUM TE DORESTE DOMNUL.

- Nu-i supoziție Eminescu. Dorel Vișan zice, că noi vom regreta că n-am dăscălit, să învețe pe tineri despre Eminescu și nemurirea lui, o adeverată tinereță spirituală, fără a înșela pe nimeni, în tot fiind un Dumnezeu, drept Dumnezeu. Noi știm de unde începe istoria și filozofia, un drept de a fi pasional național și tradițional, genial. Pădureanca lui Slavici expusă, în film, transpusă, chestia cu holera, din primul război mondial, în care moare și unchiul Ferghete Petru, chiar clevetindu-se, c-ar fi murit unchiu de holeră și, nu împușcat ca și cum pandemia, că n-ar fi murit de glonte, mai ales că ești mobilizat pe front și mori imfam, omorât...

- E un lapidar și fără nuanțare și detailare, că e o teroare și boala, dar și războiul mizerabil.

- Tu, permanent tabuu, îți amintești de Eminescu inteligent și, chiar aici e grozăvia și, màndria cu omenia de România.

Prin Eminescu ne-avem perenitate

și raționalitatea, integritate,

cu realitate

și, cu sănătate, că nu-i vorba de formă fără fond, profund,

în intervenție salutară, de comoară rară, fără intervenție parazitară, împotriva societății/ poporului român/ împotriva statului român.

*

- Flurona e o infecție comună cu gripă și covid simultan... La Sinaia s-au relut sezonul de schii, c-aici, dar nu și la Ciubăncuța a nins ca la Noica la Păltiniș.

- Sus națiunea, trăiască nația și România! Eminescu-I ca un răsărit de soare. E un european și universal marele și fără egalul național, monumental, dovadă, că nici noi nu trăim, în van ci un năzdrăvan și, un șuhan.

- Arta e inima și, nu minciuna după  care politica și politicienii se ascund nebun, cât timp om sincer ca Eminescu-s un reper un senin cer, pe un picior de plai și într-o gură de Rai România culpa mia (ce dulce omenie, cânt de ciocâdlie, e neuitare și binecuvântare plină de bucurie).

- Ce naiba, crește iarba și speranța e o încercare și, nu moare, după cum ne spune istoria și românii și România nu piere, că nu piere. Am datoria ca să ne ducem mai departe istoria, în măreția de România, cu mândria și omenia, cu bucuria...

- Nici eu, dragule, nu știu cum sunt ca umbră pe pământ și ca sfânt, în dragostea verticală, pe verticală, în adevăr spre viață națională mânat, din spate ca la carte, pentru avea aparte, de parte și de carte. Cu inima saltându-mi de bucurie și omenie, în cânt de ciocârlie, cântare a cântăril și, cu rostul românilor, în iubirea iubirii și îndumnezăirea îndumnezăirii, sfințirii și, potrivirii, cu firea firii. În Ștefan Luchian multă culoare distincție și valoare socio-umană.

- Un gand pios in memoria celui care a fost scriitorul Corin Bianu. Odihneasca-i Dumnezeu sufletul, Acolo, in Cer!

- Care ți propășirea neamului amice profesor pripice, că doar un geniu a avut neamul nostru care și-a pus șeiile pe cai, în drumul spiritual, spre rai, cale, adevăr și viață, maistre? Potlogaru.

- SE APROPIE ZIUA NAȚIONALĂ A CULTURII ROMÂNE, A NEAMULUI ROMÂNESC, A SFÂNTULUI MIHAI EMINESCU - LUI MIHAI EMINESCU ȘI VERONICĂI MICLE, IUBIRII LOR TRAGICE, LE DEDIC ACESTE POEME. DOMNUL SĂ-I BINECUVÂNTEZE ÎN CER! AMIN! ACESTA ESTE UN DAR FĂCUT COLEGILOR MEI, SCRIITORII, DE ZIUA LUI MIHAI EMINESCU! ÎL ROG PE BUNUL DUMNEZEU SĂ PRIMIȚI CU BUCURIE ACEST DAR. Aș fi onorat dacă ați publica poemele în revistele pe care le conduceți sau pe site-urile dumneavoastră. Mulțumesc. Fie ca Domnul să ajute acest neam să se trezească la realitate și să se salveze în istorie!

NE IUBEAM ATÂT DE MULT

Ne iubeam atât de mult

încât ne uitam, iubito, unul

în ochii celuilalt

de mii de ani

timpul se subțiase,

beat,

decolorat

înțepenind

maiestuos și înalt

........

- SLĂVIT SĂ FIE! - de Ben Todica, versuri ŞTEFAN DUMITRESCU. Un videoclip recitare la versurile poetului intitulat: COLINDĂ LA ANIVERSAREA LUI MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN DUMITRESCU

- Mulțumesc mult, iubite frate Beni. Domnul să ne binecuvânteze, să-i binecuvânteze pe toți românii! Fie ca Domnul să salveze neamul românesc. Amin. Cu stima, Ș D .....

Clipocind dulce adormitor

Iar eu chiar sunt malurile

Tale mângâioase

Care te poartă pe braţe de la-nceputul lumii.. .

*

- Stimate domnule Ștefan Dumitrescu, Mii  de  mulțumiri! Am  citit-o  pe  nerăsuflate! M-am  minunat, m-am  înspăimântat! Mihai Eminescu a fost, este și  va rămâne etern un Iisus al poporului român! Cu  recunoștință, Prof. Toma Bălășoiu

- Despre "Doina lui Eminescu" - varianta necenzurată. Se pare că de la această poezie i s-au tras vieţii lui Mihai Eminescu toate consecintele ulterioare: primele semne ale bolii, "liniştirea" lui gazetărească, tratamentul îndelungat şi neadecvat şi, în final, regretata trecere prea timpurie, prea nedreaptă, în ...Veşnicie. În 1947, fragmentul Doinei, turnat în bronz, aflat pe spatele statuii lui Mihai Eminescu de la Iaşi, inaugurată în 1929, a fost "şters" cu dalta şi ciocanul.

Doina lui Eminescu, varianta autentică și necenzurată

DOINA

de Mihai Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot românul plânsu-mi-s-a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate

Din Hotin şi pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Calea noastră ne-o aţin

Şi Muscalii şi Calmucii

Şi nici Nistrul nu-i înneacă

Săraca ţară, săracă!

                                            ..... AS-Barda

*

- Cum să nu știi și tu să vorbești cu nădejde ca phonex, că tu ca un Zamolxis birui, în credință, speranța și curajul prisosindu-ți cu plinul belșugului de ideei, în divin de idealuri ca-n Idila lui Lucian Blaga fozof poet și prozator, cu renume și cu pitoresc și cu inedit Bazil Gruia.

- Cu adevărat veșnic și universal e Fără egal Eminescu.

- Eu mă îndoiesc omenesc, românesc și exist artist și altruist, că sunt cel ce sunt, pe pămân ca Eminescu cel drag și sfânt, om-sfânt și sfânt-om. Să ânfloresc ca să rodesc românesc, omenesc.

- Drumeț, în calea lupilor, crudă ni istoria! Fără durere nu se făurește arta.

- Pioner n-am fost înainte decât într-o piesă de teatru, într-a cincea, înainte văzându-l pe Pui, Sotelecan Vasile, care, în 6 octombrie, iar eu, În octombrie, în acel an împlinisem 14 ani, dar prostuț nu știam nimic, că la vârsta cu pricina poți intra, în UTM, dar comadanta de pioneri Magda Kis mă sâcăia, cum de-s UTEmist și pioner nu-s? profesoarei, îi stam ca un nod, în gât. Ca și cum mi-ar vrea rău, să merg la casrel la Rapid și să ies, să nu mai fiu, îmi zicea profesoara, dar eu nu m-am mai dus nicăieri și am rămas membru, dar ce fenomen se produse, că începusem să învăț și am fost într-a opta făcut și pioner. Văd, chiar acuma filmul Răscoala și profesorul, Sinoschi Ioan, în Aghireș-Fabrici, în biblioteca din castelul Rapid, la iubiți cartea mi-a dat să povestesc despre romanul Răscooala, o carte scrisă foarte, cu succes, de Liviu Rebreanu (filmul e regizat de asemenea bine).

- Dragi colegi, La început de an vă doresc sănătate, inspirație în folosul Culturii Române. La Mulți Ani! Felicitari initiatorilor si participantilor la o asa frumoasa actiune. Fie-n veci slavita coloana vertebrala a spiritualitatii noastre, Mihai Eminescu!

- Ești mare creeator și ca profesor recunoscut ca atare și reală, autentică valoare!

- Tu, ai un fel al tău plăcut, fericit, de a fi. Un alt unchi inginer agronom, Fătu Mitru, Dumitru, eu, îl găsesc la gospodăria agricolă Dăbâca, de unde țâpându-l, traserându-l la Crișeni și Boteni hotar, de unde-i rechemat la Dăbâca, că-l iubeau țăranii și-l prețuiau, că el nu greșea nimănui nici, cât negru sub unghie, că ea cinstit și mirositor ca busuiocul firul de calomfir, calapăr, cum avea și Anica lui Juncu Partizanului.

- Eminescu, Marele Singular Neuitat al neamului... Astazi, 17 ianuarie l-am omagiat la Potlogi, cu participarea a numerosi confrati din Bucuresti, Targoviste, Ramnicu Valcea, Pitesti si, bineinteles, Potlogi. Voi reveni cu detalii...

„Iară noi? noi, epigonii?.. Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,

Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;

În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;

Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!.”

                                                     ....... Pot Logaru

*

- Stimată Doamna Mădălina Marcu (Secretariat Președinte USR), Vă transmit urări de bine, sănătate și fericire în Noul An 2023! Exprim sincere scuze și neasemuit regret că sunteți în situația de a citi Documentul din Attach. Acesta conține cuvinte, limbaj obscen, mizerii publicate de diferiți autori (creatori de literatură românească) sub egida/ diriguirea USR. Este absolut jenant, neconfortabil, necivilizat și degradant. Domnia Voastră cu bunăvoință, demnitate și devotament profesional veți trece peste acest moment stânjenitor. Vă mulțumesc cu condescendență pentru sprijinul de Secretariat în fața acestei situații. Cu sincere mulțumiri și deosebită considerațiune, Prof.univ.dr. Ioan Gâf-Deac, București, 15 ianuarie 2023

- Multe nemulțumiri. Ceva-mi da, relevanță speranță.

- Todica - MY BABY - Poezie/Poetry in South Australia. George Balica de la radio/timisoara recita versuri din lucrarile poetei Mariana Gurza din Timisoara, transpuse pe imagini de oraviteanul Ben Todica din Melbourne, in interpretarea actritei chineze Ming Ming Dong din Shang Hai, pe plaja oceanului indian de la 12 Apostoli din sudul australiei, versuri leganate pe notele compozitorului Gheorghe Iovu, recunoscut in tara si in lume pentru muzica sa ambientala, terapeutica.

- Erare umane est. Cantemir ce film de referință istorică ca Invenția lui Aurel Vlaicu, puterea de a zbura, trecând, în zbor Carpații, că așa ca ficatul filtru   organismului (cum îl detoxificăm ficatul gras, cu steanoză etc.?) Nimic nu-i fantezie.

- Fiecare răspundem de frumusețea fotbalului.

- Un actor profesionist, mare artist. Iată o frumoasă și strălucită oglindă a neamului românesc și a unicului și specificului omenesc românesc provita și propice-sânătate a pământului. Te ador admirându-te într-o clipă, cu a lui Dumnezeu zel pe aripă.

- Ce rămâne din timp și, din om?

- Valorând mult mai mult, în acest cult artist al vieții, îți simt elexirul tinereții, iz a ceea ce-i iubirea, sictir fericirea.

- LA MULȚI ANI, FERICIȚI ANI!

- Filip cel bun un fim din lumea comunismului fără nici o hibă. Veșnic am avut griji, cum să trec pe zebră, cum să sar ropcii-copcii, că-s doar un om cu curaj, cu lașitate/ori cu răspunderi uriașe, că e și cu, cu un viitor uriaș, care din neatenție ne poate scăpa. Care ni dar cina minimală? Despre ce vorbim? Iar-i după noi potopul sau doar o glumă proastă ca la români/ca la nimeni și pe nicăieri? Știm disciplina Covidului, restricțiile de care ne urât, când dă naiba/dracul naibii peste noi, cu iubirea peste noi, că nu-i de zis, comentat nimic, că ce-i zice când măsuri, nu se iau/se iau ioc, nu-i așa, când foamea și insolvența la facturk cioca-boca la ușa?

- Ce, grozav și minunat film: Dumbrava minunată, o poveste a comunismului și a tuturor veacurilor, o poveste delicată și complicată.

- Unde la soare e frig.

- Ai trăit, în mediul și ambianța care nu te complexat artistic, în abianța care total te-a inspirat, în amintirea unor vremi cu amintiri din copilărie mai fărămițate, mai altfel ca un Creangă.

- Amândoi conjugăm și declinăm.

- În Multe privințe avem dreptul condamnatului la moarte, fără să-mi explic nici eu de ce? Nu cumva-s prea rigid? Noi suntem foarte apropiți, cu un soi de timiditate care pe mine mă, care mă iubire însingura ca pe Marin Preda, cu Pârlitul de o corectitudine capio de capio și înțelepciune rară și aparte, cu pssiune.

- Tu, ești schimbat, în bine și, carul mare fiind, în același loc e o certitudine,  permanență și pescărușii zboară, iar valorile se lovesc de țărm și, în Melborne ca la Costanța?

- Nu-i adevarat! Aici in Sud totul e invers. Chiar si broastele de la usi se inchid pe dos. Asta o fi motivul pentru care australienii isi schimba cu atata usurinta genul.

- E pe faleză, în Constanța, e o fascinație, un pitoresc, o priviște de potivești. Noi nu ne învinuim, nu ne acuzăm de nimic, că noi suntem o oglindă morală, în fața omenirii ca obiectiv al păcii comportându-ne ca fata cu comportament de fată vergină/ de fată fecioară/ dezflorată.

- Aventura spirituală cea de a scrie Mere pădurețe, e bravă și îndrăsneață precum și temerară și, cu plin curaj, cu irizație, drept Dumnezeu, abnegație românească și omneescă, de omenie și, de Românie! Socru meu e homosexual si e fericit asa in doua lumi. Canta la pian. Gateste bine. In special Curcanul de Craciun. Ce sa fac. Feminitate peste tot.

- Ilustrate de câmp îmfiorătoare dramă, cu reclajul, avortul.

- Poate asta e motivul. Ca-i periculos avortul. Si e si PACATOS. Observați, cât de bogați am fost, cum am fost, spiritual, în comunism?

- Eram câștigați cu lameni formați, intelectuali școlați, în comunismul neinfectați de covid-19, când, în condamnatul ceaușism, nu era crize, în ciudă, că noi becisnic ne plângeam și umileam țara fugind tâlhărește din sfânta România fără teama, că infectăm, contaminâm pe careva mai mizerabili ca noi/ Victor Hugo, în creer cu cocoșați și Lolobrigida ori Alexandru Dumas și altfel de capă și spadă, din istoria încâlcită al Franței și Parisul misterios, în care Marta Bibescu și Panait Istrate se școlau și se scria, cu Romaine Roland alături de Proust/Brâncuș și Van Gogh.

- Nemuriitorii lui Sergiu Nicolaescu sunt fii de lele nebună. Veronica, e fată bună. Revăd Zapciul Iancu Jianu, cu Adrian Pintea.

- Am promis ca revin cu detalii despre marcarea la Potlogi a Zilei Culturii Nationale si aniversarii zilei de nastere a Marelui nostru Emin. Puteti viziona sinteza activitatii, din care va recomand mai ales primele 15 minute, continand un foarte interesant expozeu al eminescologului Nicolae Georgescu despre Mihai Eminescu si harul sau inegalabil intr-ale jurnalisticii.

- Ajutoare umanitare Pot Logarule. (film). Parusan e leac împotriva căderii părului.  Picu film pentru copiii și despre țăruză, cum scrie pe hârtie. Copiii pun mereu întrebări.

- Nu, mesajul n-are nimic a face cu Potlogi, ci cu atmosfera tare apasatoare din mediul nostru litgerar - ca o mare agitata unde busolele au luat-o razna. Si asta nu de ieri, de azi. Se pare ca nici Dumnezeu nu e in masura sa limpezeasca lucrurile, daca noi nu ne decidem incotro vom merge. In definitiv, nu toate portile ne sunt ferecate si nici macar nu exista lacate care sa nu poata fi deschise cumva...

- Unele aspecte intrigă. Scriem spartan, cum se zice și dacă sunt atent nu rămân repetent. Ce complexe creative ai, în modestia ta, Ben ca sfânt al României?

- Ca muritori de rând am făcut suficient și facem suficient, facem bucurii pe a vieții valuri/ ni-s mai aproape dinții, decât părinții. Mere roșii e un film.

- Mere roșii, nu-s Mere pădurețe, că se narează ca-n Risipitorii despre medici. CU GLUGA PE OCH de IOSIF NAGHIU.

- Inima mea, căci e numa a mea. Mai sunt localnici in Ciubancuta?

- izvoarele codrene sunt eterne, codrene, pururure pure.

- Numa cine, nu face, cine nu scrie, nu greșește, tovarășe! BUNĂ DIMINEAȚA, CE FACI?

- Vica era frumoasă ca o Maria Tănasă, ca o fecioară însă de pe Someș, din podișul Someșan, în curățenie ca o Ave Maria era Ludovica, VICA, din Ciubăncuța care înduieșa multă lume, cu drag să aibă, în grădinuța ei o varietate de flori, unele ca ale lui Florica din Bihor, acuma aflată, cu bărbatul ei, în Australia, cu prietenul meu Ioan Miclău-Gepianu, un strălucit poet care știm ce a făcut, pe care puțini îl vor ajunge și îl vor întrece prin scrisul lor cu rost și rânduiala lor artistă și meșteșugită, așa, cum puțini o vor întrece pe Vica mea orucât se vor strădui să mențină sustenabil orànduială, rostuială, cum visa să-i fie curată viața ei enormă, în amploare de binecuvântare, având bunăvoință și șarm, har, cum rar, de lumea n-avea vorbă de mustrare, când era vorba de harnica și îndemânatica Vica, o femeie de pomină, nemaipomenită și cum rară, în a fi cu rost și folos tuturora, o femeie pe inima tuturora, cu înfiorare și pe plăcerea lumii care avea parcă nevoie de ea ca de ceva divin și senin, că ea, soru-sa Anicuța lui Ionaș, Păcală și moșa Măriuța erau invitate la nunți și la tot felul de ospețe ca bucătărese, să gătească ca femei curate și bune, îndenânatice gospodine deprinse să orânduiască și să rostuiască ritul.

- Singurul bucluc in care merita sa intram de fiecare data cand apare. E reconfortant...

- Totu-i fain.

- Mare bucurie. Încă un pas la realizarea capodoperei ”Mere Pădurețe” Capitolul 69. Pic cu pic s-a făcut Marea. Cu drag și multă prețuire. Ioan Miclău-Gepianu

- MULTUMIM FRATE IONICA SI DISTINS SUFLET IN DUH! Cu iubire, Ben Todica

- Numai de bine fie-ne, frățâne întru frățietate și dreptate, cu sus nația!

- ...cred ca realizezi ca e un material de acum un an. Ca am inceput sa colectez si corectez si dau un pic de sens in o saptamana de ore intense. O fac pentru ca o consider importanta pentru Pavel si pentru cultura locului nostru strabun, pentru sufletul nostru de roman exploatat de vremuri. In speranta ca se va gasi un filantrop care sa finanteze constructia acestui roman serial. Suferinta si zbuciumul din glodul perlei numite Ciubancuta. El este un simbol impotriva noii oranduiri globale, impotriva distrugerii institutiei familie crestine. Trauma creata de globalisti viitorului speciei umane, demolarea constiintei si sufletului. Omul se naste si astia de cum apare toarna ciment pe suflet si il pietrifica. O civilizatie a bolovanilor se construieste. Marea durere este, daca nu-i oprim la timp ca nu va mai fi nimeni ramas care sa-l citesca. Bolovanii nu citesc.

- Zici mare adevăr Benule. Și e adevărată vorba din bătrâni: ”bogații sunt mai zgârciți la a da, decât săracii care-și impart mămăliga cu cel nevoit”. Dar, sub formă de OM sărac a venit și Dumnezeu, și totuși bogatul nu la dăruit. Așa va veni iar Dumnezeu. Doamne Ajută pe cei în lipsă!

Lumea s-a-ntors cu susu-n jos

Urât e-acum ce-a fost frumos

Și asta se întâmplă, iată

În lumea cea civilizată

Unde valorile perene

Sunt aruncate-n fund de ghene...

Dar zic să nu vă întristați

Oricât ar fi să vă mirați

Vizionând ceva ce-aduce

Un suflu nou în lumea ciu-ce

Vechi-hitul; I want to break free

Acolo unde n-ai gândi

Cu Marele Conducător

În rol de simplu spectator...

Mirați-vă, dar cu măsură

De sus-în-josul din cultură

Ducând valorile perene

Pe scenele nord-coreene!

                               (MI)

*

- Nu-ţi vine să crezi: Doresc să fiu liber, melodie pe marea scenă nord-coreeană! MC

- Un ecou pe care nu am cum sa nu vi-l impartasesc - e atata naduf si atata realitate in el!

- i-apoi până când, până când?

Să o ducem tot așa, plângând?

Doamne te rugăm să ne aperi,

Amin,

Melania Rusu Caragioiu

*

- Tu, ai propriile calități, cu greutate qintal-aur de faur spiritual. Eu, eram un timid incorigibil, tot timpul scribălam, scriam, învățam să mă exprim exersând fără să știu, că voi ajunge vreodată la un rost, dar, îmi intrase, în cap, cu încăpățânare, că trebuia să scriu neapărat, mă sacrificam și-mi dam silința, cu toată modestia ce o aveam păstrându-mă permanent ca să devin cine sunt, cu drept de a fi, vorba lui Pr.Al. Stănciulescu-Bârda, cu tot sfatul înțelept a lui Ilie Marian nu știu, prietene, Ben, nu știu ce-i odihna. M-a telefonat din Spania Tedor Flaviu a lui Tudorel Celemen din Urișor, Dej ca să vadă ce mai fac, mă întreba cu simțul umorului, mă întreba, din Spania, din camion, mă întreba, blajin, cu vorba bună, dar apropo, tu, Ben, ce mai faci, iubire, ce-ți mai amintești, din cipilărie, din vremea aceea, fițosule și fantasticule magnific și mușchetar român literar, cel, cu filmele proiectate pe peretele extraordinar din spatele blocului, din Ciudanovița, c-aveai pasiunea și dragostea ta nemaipomenită, cu știre /nu a părinților?

- Sub cerul aiesta senin înfloream cu propriu-mi destin, așa cum sunt ca om pe pământ. Înfloresc ca mecul lui ioan Barbu ieșit dinainte de vreme melc, melc... codobelc din cochilie si hop in uniune.

- Eu, sunt neam de straiță de nu merit să intru, în Uniunea Scriitorilor și pentru asta mă amărăsc ca Marele singuratic, un singur pe lume-sfântă treime, cu dimensiune de lumină lină, din lumină. Sunt ca un Ioan Creangă, cu conștiință de scriitor, dar mai dologit, în grijania, că niciodată, chiar dacă am scris, cum am scris inedit, original, 15 cărți publicate ca un crai de ghindă/crai de curte veche de Mateiu Caragiale? Grozavi mai sunt unii, dar nu eu un prăpădit. Dacă deschideai o conservă, îl auzeai pe Ceaușescu, dar era grozav irațional, dar nu era tragic/ dramatic. Ce film, Puterea, în ep0ca de aur, cu baraj și piesaj, cu indicații de partid și întrecere socialistă și, cu domnul Duma care nu îmbătrânește de loc, cu oameni care trebuie lichidați, nu găsești, ce găsălniță, ce joc de fațadă și de bravadă a celui ce face față descurcând toate firele, că-i și un stoian arestat care-i scos din închisoare? Bravura se face sub dictatura și ocupația nemțească, cu acțiunea, în 1944.

- Felicitari domnului Ioan Miclau in Armonii Culturale!

- După cum văd eternul prieten strălucește ca poet admirat, apreciat ca om-poet și ca poet-om, român demn.

- La Targu Mures literaturile romana si turca s-au intalnit din nou spre a-l omagia pe Eminesu si cinsti cultura romana. N-am alt merit decat acela de a fi deschis acolo o usa, in urma cu o luna si jumatate, impreuna cu prozatoarea Gulsah Elikbank...

- Multe Felicitări Potlogare și pentru impulsionarea și patronajul marilor sărbători naționale. Sunteți cu adevărat și un mare impresar și dispecer, alături de marii scriitori ai României de azi. Mult Stimate Domnule Director, Ioan Miclăû-Gepianu, Vă felicităm din tot sufletul pentru frumoasa performanță literară în continuu progres care este recunoscut pe plan național și în Diaspora pe plan internațional, Felicitări! Felicitări! Felicitîări! Suntem màndri ca frați romàni de performanțele  Domniei voastre, Doamne ajută și de aci înainte spre lauda Domniei voastre, a  Limbii și literaturii romàne. Mulțumim Onoratului For literar ,,Armonii culturale” sub Direcția Domnului Director George A. Stroia, care v-a remarcat din nou și v-a premiat, Cu deosebită admirație, MRC

- Felicitări, frate de condei !

- Trebuie să mă reculeg din învelișul universalei mele imaginații, în care plutesc încă: - O fi întradevăr ori eu visez, ca întotdeauna! O asemenea onoare, o văd o îngăduință de la lumina Dumnezeească al Divinului  - Dumnezeu! VĂ MULȚUMESC FOARTE MULT, CU CEL MAI PROFUND RESPECT ȘI ALEASĂ PREȚUIRE! LA MULȚI ANI CU SPOR ȘI SĂNĂTATE! Ioan Miclău-Gepianu, Australia

- Prietene, oare ce ți-am spus clar ca isus provăduind ca un păstor blând, ț-am spus profund ca un fericit, ca cel mai iubit dintre pământeni, acei români dintre români, pentru români pentru oaneni escaladați pe înălțimi cu profunzimi ai sfintei treimi/ micimi. Din două-n două ore mă trezesc să-mi bag pe foc lemne, că nu vreau să-mi fie frig. Multe de scris e cum ai zis.

- Dragă colegule de condei Pavel, Ești îndreptățit să te bucuri de Capit.70 al cărții tale Mere Pădurețe. Și eu m-am bucurat citindu-l în întregime. Ai o largă deschidere Pavel în lumea imaginației creației literare, plus un suflet mare înspre iubirea Țării, fapt ce te ridică în aprecierea literaților, desigur celor care rezonează la înaltele tale simțăminte artistice cu o  limbă neaoșă românească, populară. Cu drag și prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Mulțumesc pentru aprecieri care doar tu le formulezi dezinteresat ca-n filmul Ultima frontieră a morții.

- Tu, ești grozăvia grpzavilor.

- Aventuri la Marea Neagră, cu Florin Persic, un guraliv, Hărmălaie, plin de el, deși reacționa, cum și eu săream, în sus indignat, când lumea satelor mi se adresa, de mă bulversa, frustant, când mi se adresa cu: - "domnu doctor", deși nu mă simțeam vrednic de titula aiasta, că nu urmasem cursurille facultății de medicină veterinară. Mă opăcise câmpeanu Gavril, Iepurucu care-mi retezase scurt nemulțumirea, că, cu aceeași gură zici și câine și jupâne, așa, că la ce să te mai amărăști, să-ți faci inima rea pentru atâta lucru, îmi zise ca să mă convingă, să-mi arate, că nu te superi pentru fiece? Răspund cum răspund, dar, îmi place, când sunt lăudat.

- O proză îmbogățită prin rime este foarte atrăgătoare. Sunteți foarte consecvent în stilul folosit. Felicităti,

- Tu, zici cum zic și nu-i lucru rău, omule! Mergi prea departe cu infatuarea. Vica știa, c-avea ceva pentru mine și pentru aceasta ea mă ținea, se ținea de capul meu ca nimeni din viața mea. Ea mă primise și mă acceptase așa cum eram, în sufletul ei rănit de dragoste. O găuază din psihologia, în care mă canoneam. Cine se aseană se adună de bună seamă. Cine ce grijă îmi avea?

- Cum se ucide candoarea...

- "Am luat ceea ce era al meu, Sfinte Părinte

Și acum, galben ca albina dreaptă,

Mă întorc în fagurele întunericului cosmic."

Asa scria in urma cu un an fratele nostru intru Pamant si Cer Adam Puslojic, pentru ca in ultima zi a anului ce a trecut chiar sa se intoarca in fagurele intunericului cosmic, pe care sunt sigur ca il va stralumina cu sufletul sau cel "bun la toate". Aflu de-abia acum, din revista (Cervantes 41, pag.12-15), ca Adam nu mai este printre noi. Fie ca Dumnezeu sa-l ia in grija Duhului Sau Sfant si macar din cand in cand sa-l puna sa mai povesteasca despre fratia dintre romani si sarbi pe care el a sintetizat-o in cea mai elevata forma. Drum bun prin campiile Universului, frate Adam!

- Adaugi adorabele nuanțe la Mere pădurețe. A scris și amărăciunea aiasta. Bâtrâna către bătrànu: - "Mă Ioane am tăiat găina, ce să fac din ea?" - "Horincă/ pălincă", zice Ioane, omul ei. Elexirul tinereții, film și: Rug și flacără (unde-i și care-i întrebarea?).

Tu ești pur și simplu: un mare, cel mai mare hulit și iubit

ca om potrivit,

la locul lui sfințit pentru oameni provita buni-nebuni.

*

Binele din adoua natură a firii și din natura de român. Masina neagra a securitatii ne-a torturat.

- Lasa, c-o, s-o vedeti, pe asta altoita, deacuma. Cu cât se măresc pensiile din 2023, de fapt. Anunţul făcut de Nicolae Ciucă.

- La cinemaraton la ora era un interviu cu Doina Cornea. Îmi fac inimă rea, un un gust  aamar ca rădăcinile amare, din Omida de pe îngusta vale al Călmățuiului, cu Desculț și răscola diferită de a lui Liviu Rebreanu, cu secvanțe, cu noblețe și tandrețe, din Mere pădurețe și un Petre Petre cu Nadina boieroica tăvălindu-se pe ogor/ mălăină (nu cum o făceam eu cu Vica, un fel de paște a blajinilor). Prin Duhul cel sfânt inspirat scriu la Mere pădurețe, în mine emoția fiind o cratimă, ceva sfânt fără speculație. Naivitatea e pitoresc-artistic. E o bucurie, o clipă de nădejde, o credință ca a lui Dinu Săraru, din filmul Clipa, Dragoste și revoluție.

- Mult suflu artistic ca om, mare om!

- Tare ușor plâng și la filmul Actorul șî sălbaticii. Am devenit sensibil de când, cu AVC, HEMIPAREZA, CĂ nu prea sunt, în apele mele și, nu prea sunt, în apele mele tulburi bine și, neplăcute. În rolul lui caratase joacă Toma Caragiu un frumos și talent total național fără pracedent, om dăruit filmului și a teatrului.

2023! La Mulți Ani cu Sănătate,

Domnul să vă dea de toate

Și trai bun PE SĂTURATE!

Redirecționat și mult implicat,

Cu drag și stimă,

Melania Rusu Caragioiu

*

“Nu poti învata nimic pe nimeni; poti doar sa ajuti pe cineva sa descopere.” Galileo Galilei Război, în bucătărie și, O lacrimă de fată. Nu greșesc dându-mi cu părerea. Totul e o filozofie cu diplomație încăpățânat sănătoasă, cu stil. Cand esti: blank#blocked.

- Mai sunt si alte reviste in lume, dar va propun o pauza recreativa... Până și Stan și Bran sunt îndrăgostiți de muzica românrească, dar noi!?

- Nu-i chiar ce se spune, că doar ca și caii betegi de boala ursului cu botul de iesle mușcându-și ieslea și legădu-se de-a 'mpicioarelor.

-  Nu stiui daca pitecantropii din tagma lui Elie Wesel cunosc cele de mai jos, dar e bine sa le remintim pe toate caile ca, iata, israelitii il iubesc si apreciaza pe Mihai Eminescu. Citez din articolul lui Lucian Zeev Herscovici, de la pag.31:.

 

" Mihail Eminescu a beneficiat de traduceri numeroase, în circa 60 de limbi diferite. Printre care şi în limbile ebraică şi idiş. Traducătorii erau iubitori ai operei lui, care stăpâneau limba română, aveau cultură românească şi cultură filosofică – şi care stăpâneau limba ebraică şi cunoşteau Biblia Ebraică şi Talmudul, sau limba idiş şi gândirea evreiască est-europeană. Eminescu nu a fost primul poet român tradus în limba Bibliei şi în limba vorbită de evreii aşkenazi."

- Ma bucur sa constat ca si in Filiala Dobrogea a USR, din care fac parte, Mihai Eminescu a ramas pe soclul sau inconfundabil, in care sens redau mai jos un citat din revista atasata: "In contextul dat, Angelo Mitchievici (profesor universitar de literatură română și literatură comparată la Universitatea „Ovidius” din Constanța, doctor habilitat, eseist, prozator, critic literar român) la Conferința întitulată „Două simboluri ale universalității în literatura mondială: Yunus Emre și Mihai Eminescu” (organizată în colaborare cu Institutul Yunus Emre Constanța și Biblioteca Provincială Loan N. Roman, 12 octombrie 2021, Constanța, România) a menționat: „Eminescu prezintă un spectacol fără precedent în limba română. Supunând româna la cea mai grea încercare a narațiunii poetice, arată tuturor că limba română a epocii ar putea întâlni unele abstracțiuni și cele mai înalte forme de exprimare, că are capacitatea de a reproduce gândirea filosofică și că poate exprima, de asemenea, cele mai fine emoții. Multe limbi au astfel de „momente”, iar astfel de „momente” fac limbajul unic. Oamenii sunt conștienți de acest moment care este în general transmis prin capodopera si autorul...." (Angelo Mitchievici, citat in articolul de la pag. 9-10 semnat de Galina Martea).

- Cineva batjocorește România.

- Mult Stimate Maestre Ben Todică, Vă mulțumim pentru lecția lămuritoare a ortodoxiei din Ucraina. Dumnezeu pune la încercare credința noastră. Persoane ca Domnia voastră duc un apostolat în mențimere credinței ortodoxe a românilor, Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă des tăria de a menține calea pe poteca îngustă a adevărului și a suferinței spre mântuire, Amin, Melania Rusu Caragioiu

- Doamne Te rog ocrotește pe cei drepți!

- Daria, în drum spre școală mă telefonează să-mi spună, că-i pe drum ca să am grijă, să nu alunec și să mă nenorocesc mergând să deschid vranița, portița ce dă din curte spre drumul cu deschidere spre adevăr și viață cale către Hristos-fat-frumos al vieții cu înviere, de lumină lină Ioan Alexandru de la Topa și, Constatin Brâncuș de la Hobița, Târgu-Jiu, Craiova.

- Poftiti la-ntrecere, va rog

Nu vreau sa fiu un pisalog

Dar va provoc - in Romania

Sa guverneze poezia

Si-n poezie, va mai spun

Sa se impuna cel mai bun!

                              .... (MI)

Cu certitudine, Eminescu a fost in Dobrogea. De acolo, iata, urmele lui au purces peste mari si tari catre lumea turco-tatara. Mai mult decat laudabil efortul D-nei Guner Akmola de a-i asigura calatoria, punandu-i la dispozitie corabia limbii tatare...

- Pentru Mere pădurețe am un petec de cer și un suflet de poet ca reper ca măsură dumnezăiască a firii firesc ceresc bisericească. Cu bine și, cu mulțumiri! (îmi spui ce-i fericirea ta cu Ming?)

- Am fost cu ea la urgenta azi toata ziua cu inima. bataile inimii intre 41 si 176 pe minut de la stat intins si ridicat in picioare apoi stop pentru o clipita. Suntem foarte ingrijorati.

- Vestea proastă, că bună, nu-i, mă îngrijorează și pe mine și mi de voi doi, zău, sincer vă spun, drăguților, dar sper sincer ca viața voastră să revină la normal. însătoșire grabnică! Răul, nu-i bingo, în viața nimănui. Printre spini și, colți de piatră, spinii ne înspină, iar câinii ne latră și ne înhață de picior că, în viață cu boală și dor, nu-i bingo, nu-i ușor. Dumnezeu fie, cu voi ca iar să fie bine pe la noi!

- Multe sentimente și, sentimente, emoții și empatii, că toată viața demonstrăm adevărul și viața.

- Un mare adevăr a fost expus aici, Dar fiecare român, indiferent de vârstă trebuie să întindă mâna fraților români rătăciți, dezgustați, neștiutori, rău îndoctrinați spre a le arăta drumul spre reconciliere, drum abordat în vederea renașterii patriotismului, a  înfrățirii sincere, a reînvierii tradiției, a stimării și stimulării cunoașterii valorilor românești, a românismului și a dragostei de a cunoaște rolul, contribuția și locul României în cultura universală complexă și meritul literaturii române. Neglijând aceste deziderate, cu timpul ne anihilăm în lume ca români și ne înstrăinăm de românism și de cultura română, Tineretul trebui să se cultive suplimentar față de disciplinele scholastice citind mult, făcând conspecte, întreținând legături de cenaclu în acest sens, ascultând conferințe și orice fel de surse pozitive spre instruire. Doamne ajută, Melania

- „Mihai Mălaimare: Cei de vârsta mea sunt ultima generație cu biblioteci citite, cu biblioteci în case, cu biblioteci râvnite în gând. Avem între 65 și 80 de ani. Cu alte cuvinte, acum 20 de ani eram încă în putere și la Putere. Și atunci, de unde prostia asta imbecilă care conduce România acum? Cine a adus-o la putere, cine a votat-o, cine și-a pus încrederea în ea, cine a mandatat-o să distrugă tot, să vândă tot, să ardă tot, să facă praf și pulbere una dintre cele mai frumoase și mai bogate țări? Noi? Unii dintre noi? Nu pot să cred. În bibliotecile de care știu, despre care vorbesc nu există cărți care să îndemne la așa ceva, lecturile noastre nu au fost în această direcție, educația noastră de acasă și din școală nu putea să ne ducă aici! S-a întâmplat ceva, ceva monstruos, ceva ce nu are legătură cu fibra noastră adevărată, s-a petrecut ceva dincolo de noi, dincolo de credința și valorile noastre.

URA! Ura mizerabilă a celor pe care în naivitatea lor, foarte mulți dintre români i-au așteptat și-i mai așteaptă încă, ura și disprețul sinistru, de nimic justificat, dar un dispreț de văcar, de slugoi ajuns stăpân, de criminal gata să împuște pe oricine nu este de acord cu el! Ura ăstora și a flecușteților Europei ajunși și ei în fruntea bucatelor după ce mai ieri, într-un elan și o veselie turbată tăiau de-a valma capetele celor care până atunci le fuseseră stăpâni, ura lor și a celor care, la adăpostul interminabilelor stepe și ale icoanelor pictate măiestru de Rubliov, ne-au considerat întotdeauna demni de a le fi șerbi, ura unora care nu știu decât să urască și nu au făcut decât să urască în tot mileniul cu care se mândresc a fi primii mereu și oriunde, nu doar aici! Ura aceasta universală împotriva unui popor care, la adăpostul bibliotecilor cu care se bucura să-și umple pereții caselor și ale sufletelor l-a făcut să le aprecieze tuturor acestor hiene umane mai întâi cultura, arta și apoi să se mire doar de scrâșnetul de dinți cu care a fost din totdeauna întâmpinată mâna noastră întinsă, ura aceasta a sfârșit prin a fi, iată, extrem de eficientă: au făcut inutile bibliotecile noastre și munca dascălilor noștri și dragostea părinților noștri și emoția cu care fiecare suflet de român întâmpina primăvara. Inutile din moment ce putem să avem în fruntea țării astfel de specimene care, în toată viața lor nu par a fi citit mai mult de o carte de benzi desenate, și aia la closet!

O vom putea, oare, lua de la capăt?

Ne vom mai ridica, oare, vreodată din această duhoare de prostie și neomenie?

Va mai fi România vreodată țara celor care citesc și înțeleg ce citesc?

Se va mai numi această țară ROMÂNIA?

Ne vom mai numi, oare, vreodată, ROMÂNI?

Deocamdată suntem în adormire, nu ne-am revenit din uluiala de a ne vedea furați pe față de cei cărora le făceam semne de prietenie și-i primeam cu flori când veneau în vizită, și-i lăudam și-i admiram când le vizitam țările!

Știu că ne vom trezi!

Știu că vom învăța să nu-i mai așteptăm, să nu le mai întindem mâna, să nu-i mai lăudăm, să nu-i mai primim!

Deocamdată sunt semne că ne-am săturat de porcăria cu care ne-au gratulat, de nesimțirea cu care, invitându-ne la ospețele lor ne priveau nevestele și ceasurile și bicicletele și aurul și sarea și petrolul și pădurile și...

Știu că ne vom trezi și mă rog Bunului Dumnezeu să ne facă să ne amintim că suntem o generație care a acumulat biblioteci pe care le-a și citit și că am născut o generație pe care am crescut-o în aceste biblioteci și, mai ales, în spiritul lor.

Altminteri ar trebui să cred că după ce ne vom trezi, vom da dracului bibliotecile și vom învăța și noi să urâm și asta ar fi groaznic pentru că voi, dragii noștri "prieteni tradiționali" ne-ați urât pentru averea noastră, dar noi vă vom urî pentru că după ce ați furat-o, nu mai avem nimic de pierdut!

Luați aminte la asta!”

- CANTEC DE LEAGAN de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un videoclip audio recitare la versurile poetului intitulat: CANTEC DE LEAGAN dupa cartea RATAT DE METAFIZICA despre care Kosta Vianu scrie:  ”Ratat de Metafizică”  - sau: despre erorile, de azi și de ieri, ale omenirii – în general - și ale omului, în special. Acest clip mi-a fost blocat de You Tube. Este unul dintre cele mai reusite. Dupa doar 13 ore de la lansare a fost blocat. Desigur ca am atacat in el perpetuarea speciei in laboratoare cu o productie de 30 de mii/pe an, laboratorul. 37 minute de munca blocate de niste indivizi care suporta exterminarea naturii crestine a omului. I-am trimis o copie domnului Adrian Botez ca sa o aibe in arhiva, s-o foloseasca in vre-o prezentare particulara. Asta e viata. Mergem inainte.

- MULȚUMESC BENULE, Ești Omul integru, perfect și iubit! Ioan

- Iată omul deștept de fapt.

- un pavel banatan!

- Dacă interezează, cateva aspecte video  de cum a fost sărbătorit Mihai Eminescu in Canada. Sănătate si numai bine vă dorim! Observatorul

- Prostia cu sumanele negre, un vicleșug a securușrilor de a securiștilor ca să-l bage la zdup pe Victor Petrini profesor universitar la filozofie. Securiștii prost înțelegând, probabil sau rău intenționați, îl acuză, deși om nevinovat și-l condamă un nevinovat.

- Adevăr, adevăr, cum spui.

- Totu-i frumos. Luminos și tandru ca bună ziua înhami ziua la munca de zi cu zi, în cuget românesc și pitoresc artistic, cu firesc de doină și, în lumină de pomină, de comoară rară, în limbă ronâna literară de fagure de mire și de fericire națională, în orizontală pe verticală exemplară. Nici un șto și nici un coi, că și noi am venit la voi, așa cum și voi ați venit la noi. Aveam și eu principiile mele de viață. Tu știi asta.

- Decât un câine turbat pe uliță mai bine legat la tine-n ocol, căci unde dragoste nu e, nimic nu e, vorba lui Marin PREDA, după Apostolul Pavel.

- Cel ai iubit dintre pământeni e un film imoral, o porcărie de film. Ce-i ciudat, eu scriind Mere pădurețe am rupt-n fericire. Nu-mi calc pe inimă, cuvântul și principiile, cum nici, tu, n-o faci, Ben-phnex-felix. Ming, cum se mai simte, fericitule? Alături, împreună, cu copiii, nu aș fi singur, ci îngrijit de ei. Miha a venit de vuneri acasă să isprăvească ferm ca actorol Ștefan Iordache, în cel mai iubit dintre pământeni și Ben Todică cel mai iscusit, din: Mere pădurețe, că el făcea ce făcea ca să fie lucru bun, extraordinar și exemplar, îmulțit, în har, după cum gândești pro eminescian, exiști, cu stil, românesc.

- Nimic fără Dumnezeu.

- Galax e un film de marele Gopo/ Saizescu, simpatic și empatic ca ceva real, deși era robot, un aparat (filmul e bine, uman gândit). Pădurea de fagi, film, că nu se ști din ce tufă sare iepurele, dar ce mai zic eu ca tufă/fufă de veneția? ca Căpitan pe Arcă ca un Noe, pe Arcă, fără Vica, de cât timp și fără tine, Vica am prea multe ca un al naibii lup de mare provita la Mere pădurețe, cu permis/fără permis, însă singur, în paradis și, interzis, proscris ca Robin Hood/ Robinson Crusoe, buimăcit de griji și, probleme. buimăcit de griji și, probleme. ram ca Hurduc, Mureșan Alexandru, Sănducu din Osoiu ca Maftei ca acel Pop, din Valea lungă/ Valea Hrani, Zalha, Sălaj, un înțelept al satului. Procaina ar fi medicament al tinereții Pop Matei s-a născut pe vremea revoluției lui Tudor Vladimirescu, 1821 și, trăind 148 ani, în Osoiu, unde curios au venit să-l vadă, din București, Parhon și,.. a venit până la Osoiu (vezi Monografia comunei Recea-Cristur. E vorba de o problemă a minții.

- Dacă între oamenii unei națiuni poate exista discordie din anumite cauze, povestirile scrise sau orale sudează visarea care nu poate fi răpită nimănui și care în imaginație lucrează ca o peliculă de film, stergând ostilitățile. Mulți scriitori s-au aplecat supra mitologiei și au creai pagini nemuritoare care au încântat generații întregi de la vârste mici până la senectute. Dar dacă nu toate popoarele au o religie necreștină monoteistă sau politeistă cu zei și zeități, în schimb au propria lor tradiție și bagaj de folklor care recunoaște un subiect invizibil sau sculptat de om, drept subiect cu putere supremă la toate popoarele, sau evenimente mult asemănătoare, care ne aduc aminte de nasterea biblică a primului om și evenimente asemănătoare de pe terra, ,,îmbrăcate” în cuvintele cultului respectiv. Acele Credințe în ansamblul lor se seamănă, (ă se vedea anumite pagini din cartea religioasă de căpătâi a fiecărei națiuni). Găsim și în religia creștină trăsături asemănătoare altor rellgii, exemplul de aci al ,,Sărbătorii porților”, sau lupta dintre bine și rău, David și Goliath  Binele după încordarea și lupta lăuntrică a strădaniei de a învinge., sau... după ajutorul Lui Dumnezeu, ,,binele învinge”. 

Eu consider multe părți din mitologie asemănătoare religiei creștine, după ce am  îndepărtat ,,înfloriturile nebuloase” și tocmai de aceea cred în marea circulație a mitologiei. Într-un civânt o mare sursă de povestiri autentice sau prelucrate chiar oral fac deliciul legendelor, incită curiozittea cercetătorilor căutând dezlegarea  fiecărui mister presupus ascuns sub așternutul întâmplărilor. Mitologia greacă este cea mai incitantă poveste a religiei și a faptelor fără egal care încântă fiecare generație de cititori, rapsozi, cercetători. Mulțumim mult pentru abordarea acestui subiect care ne suscită fantezia și ne duce într- o lume care pare a fi fost odată. Cu stimă, Melania

- Sunteti o fiinta generoasa.

SEMĂNĂTORUL -

DIN VREMURI DE ALTĂDATĂ

(Versiune nouă)

E vremea să ies pe-afară

Și să-mi cercetez ogorul,

Iși zicea, sătul de iarnă

Și de griji, Semănătorul !

                  ..... (IMG)

*

Mulțumesc Frace Benulee, E formidabil tot ce ai pus și reprezintă acele sfinte și adevărate icoane ale Semănătorului. Parcă văd mâinile părinților noștri. M-am gândit imediat și la Vica lui Pavel Ferghete, fiindcă cu siguranță așa semănau și ei! Cu drag și multă, multă prețuire,

- Ce gând frumos și inspirat ți-a dat Dumnezeu inspirat, cu duh sfânt frate Ionica. Cuțitul ne-a ajuns la os. Îmi împac sorocul, cu menire nădejdea și scopul.

- O POSIBILĂ DISCUȚIE de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un video clip recitare la versurile poetului din seria: AMURG FĂRĂ BURG de Adrian Botez PARTEA A III-A (o mica selectie) TRIUMF DE BUCOVINĂ- VITEJIA-i Cuib de Pajuri – pregătindu-și Zbor de Moarte : / MUNȚII le-ascuțesc la Gheare – CRIST le sfarmă Somn și Soarte ! / A bătut un Ceas în Ceruri – plutitori sunt Ucigașii : / BUCOVINA se trezește : RUG și RUGĂ îi sunt Pașii !

- Ana Aslan și cu Parhon din București, până la Osoiu să-l vadă pe Maștei cum de a trăit până la 148 ani? Suntem temători a celor sfinte. A fost trădat Tudor de Ispilanti.

- Multumim domnule Ben Todica, pentru materialele pe care ni le-ati publicat. Profesorii: Anusca-Doglan Elena si Nistoroschi Mirela.

- jos palaria mea, fantastic output! A

- Îți mulțumesc din suflet, Ben! Zi liniștită! Dorina

- Ce vă antrenează sa să vă urce spre propria victorie?

- MULȚUMDSC DIN SUFLET! ȘI PENTRU CATRENELE ALERGENE, PENTRU CRONICA PUBLICATĂ ÎN „BOGDANIA”! LA MAI MULT ȘI LA MAI MARE! NM.

- Nu-mi pare rău, că mor, îmi pare rău, că n-am știut să trăiesc, am auzit/ am citit undeva aiasta.

- Dorel Visan in filmul IACOB

- Te miri și admiri cum se transpun unii de adevărat, real, rațional, logic, intuind persomajul, în pielea personajului și, în realitate vorbind firesc, așa cum biserică ne vorbesc fresca, în limbajul picturial, real și înzecit.

- Trebuie sa invatam sa-l deosebim pe Dumnezeul Adevarat si Divin de cel IMPUS DE SATANA care si azi scurma prin biblie scotand si adaugand formule de CONTROL si INROBIRE. Dumnezeul ADEVARAT il primim de la PARINTI si de la SUFERINZI. Asta fara discriminare intre oameni, animale si plante.

- CA Apa, ÎN izvor ne izvoresc, în izvor: vorbele, în algoritm, cu ritm și rimă, liric, harnnic, cu spor și, cu zor, în spor, de bun praznic ca, în Nunta Zanfirei.  

- Nu renunta cu usurinta. Cauta-L in PROFUNZIMEA ADEVARULUI SAU, IN CREATIE.

- Ce nu există scris, nu există. Cocoșul decapitat. a naibii film fir-ar să fie!

- CATRENE ALERGENE de Ben Todica, versuri NICOLAE MATCAS. Un videoclip audio recitare la versurile poetului intitulat: Catrene alergene ~*~ UN CURENT CANCEL PE PLAIURI MIORITICE? - O mólimã prin urbe îi dã zor: / Dã jos statui - c-ar fi de renovare. / De la mutarea sau dosirea lor / Nu-i doar un pas pân-la anihilare?

- Exprimările artistice rămân în poveste ... Este nevoie de hrană spirituală, să nu ne lăsăm sufletele pustiindu-se ... Doamne ajută! (DM)

- Și epigrama trebuie să aibă locul ei în universul liric. Să-i deschidem ușa! (AM)

- Sincere FELICITĂRI, dragă Ben pentru videoclip! Sincere FELICITĂRI dlui profesor Nicolae Mătcaș pentru superbele catrene! Multă sănătate și spor în toate! Cu drag, Vasilica

- Ben-frate, mulțumesc de surpriză. Catrenele mele cu tâlc cred că sunt înțelese mai mult sau întocmai de cei vizați de pe loc, deși nu totdeauna agreate, pentru că le provoacă alergii, descoperindu-le viciile. Cei care nu-s la curent cu realitățile vizate s-ar putea să treacă indiferenți pe lângă unele, neînțelegându-le poanta. În plus, șiretlicul meu de profesor de a apela la unele cuvinte rarisime (neologisme, arhaisme, regionalisme, creații artificiale în spiritul limbii, deci inteligibile, în esență; fonetisme „de-acasă”, deplasări de accent sau accent diferit de cel obișnuit pentru a semnala fie că e vorba de alt cuvânt decât de cel cunoscut, frecvent, fie că e vorba de o altă nuanță semantică decât cea mai cunoscută a aceluiași cuvânt) - pentru a contribui la îmbogățirea vocabularului și la formarea simțului lingvistic - de asemenea pot crea poticneli la prima lectură. Uneori, pentru a preveni cititorul asupra pronunției deosebite de cea uzuală (invErs, spre deosebire de frecventul Invers, mOlimă, față de molImă etc.), mai pun, în scris, accentul pe vocala respectivă, însă cititorul de azi, grăbit cum este, sare peste acest detaliu. Așa cum dvs. vă mirați de frumusețea și bogăția limbii române, așa nici eu nu mă satur să-i savurez tainițele, ascunzișurile, să-i descopăr nestematele, să mă joc întruna cu cuvintele, să le zornăi, ascultând cum sună, și să împărtășesc bucuria cu alții.

În principiu, bună lectură fără pregătire prealabilă, neaoșă (invitație la dans dintr-odată).

Dar cele spuse de mine mai sus, tocmai ele fac să ezitați sau să vă poticniți pe ici, pe colo la prima lectură (întâlnire cu neașteptatul, neprevăzutul): orbalții - citit orb (pauză nemotivată) alții,; cAnicului plagiat; ștreamp (un fel de prăjină cu crăcană la capăt), pe care îl pronunțați streamp; cancel (n-ați observat că e anglicismul la modă și l-ați pronunțat altfel decât în engleză; sfAnții (veche monedă austriacă: n-am nici un sfanț), pe care, din neatenție și grabă, l-ați pronunțat sfInții, înSă (La noi mankurții, însă, pun, în gloate/ Iluștrilor înaintași juvețe), pe care l-ați pronunțat înCă (în contextul dat aproape că ar merge!); în cuvântul mOlimă chiar am pus accentul pe O tocmai din cauză că trebuia accentuat astfel, dvs., însă, l-ați pronunțat așa cum sunteți obișnuit,  molImă; Și o fabrică de arme - ați citit primele 2 cuvinte într-o silabă, și-o, și ați denaturat ritmul: Tihna unei lumi ce doarme - 8 silabe, Și o fabrică de arme - tot 8 silabe; ș.a.

Observațiile de tipicar le fac din fuga calului cu toată bunăvoința, vă rog să nu vă supărați prea tare pe mine. Plus că și boala profesională de profesor de limbă română de-o viață la facultate nu-mi permite să trec indiferent pe lângă asemenea „licențe”...

Încă o dată mulțumindu-vă pentru strădania de a-mi face o duminică plăcută, vă doresc bună dispoziție, odihnă plăcută împreună cu familia și o săptămână creatoare. Recunoștință, NM.

- Eu ma bucur sa recuperez limba romana cu un profesor ca dumneavoastra. Lectura mea demonstreaza ca doamna profesoara de romana nu ma tinea in 3 si 4 degeaba de o aducea pe mama la scoala cu cureaua de piele a tatei si ma croia in clasa de fata cu toti colegii de ingheta profesoara dupa catedra. Citind invat si ma leg tot mai strans in acest colac al salvarii identitatii mele. Cu iubire, Benoni din Iezer, Vaslui.

- Măi, hăi baiatule ești înflorat, cu frumoasa împănata și nemaipomenita nestemata limba română, cu îndemână și eternă limba cea română. Uneori Vica era impenetrabilă, însă pe mine mă citeai după moacă. Oamenii-s lumini și umbre.

- si cum de a ramas grea? doar din priviri?

- M-am exprimat incorect că o penetram de drept și de fapt și ea dăruindu-mi-se total plenar, cum mai rar, plină de a dragostei vrere și plăcere, plină de har și dar ca dar din dar, ea prin sine făcând, cum se zice: rai pe gură de rai și pe picior de plai, fiind o minunăție de muiere, zee-paralee-zmee a limbii, în sensul bun a limbii române, române- străbune, eterne, în adevăr și dragoste de viață, cu drept de a fi. Educația e abilitatea de a asculta și a-ți urma binele, cu mintea și sufletul, pentru bine, în general din imbold tradițional și, național ca ceva monumental educațional, natural, din firea-firii ca Mesie a iubirii. Clipa e filmul după romanul lui Dinu Săraru, cu asemănare cu Niște țărani, că spunea adevărul și plăcea, că avea o largă deschidere către universalitate. Ben Todică are propria energie plină de omenie (e omul cultural ca jalon, adevărat fenomen). Ca Dinu Săraru ești magic, emblematic și magnific. Unii bandiți sunt contra umanității care aduc suferință națiunii (Putin e un mare ticălos ca corupții, tagma jefuitorilor, politicieni români fără bun simț).

- Multe greșeli au mai făcut aleșii noștri. Doamne ajută poporul nostru, Amin!

- Suflet cu pasiunea scrisului, cum rar, amice, tot scriica un om beteag, cu bola scrisului, în sânge ca pur sânge a Arab lui George George Coșbuc, tot așa și tu, accepți lupta, că viața e o luptă, deci, tu, te lupți EXcesior, ești un brav, cu adevărat. Ești cu adevărat ceea ce reușeti a fi, cu dreptul de a fi! Ultimul împușcat, condamnat la moarte Nicolae Ceaușescu.

- "Nu, trageți, în prietenii mei, poporul!" (DAR APOI EL, MIȘELEȘTE A FOST UCIS, În ciudă, că s-a abolit condamnarea cu moartea și nici un Ipu,/ LETU,/ Lulu na mai fost condamnat la moarte de atunci altul, c-a nici alți vinovați ca vinovații să n-o opățească ca ceaușiștii, omorâți încă, chiar, în ziua de Sfântul Crăciun de parcă altă zi n-ar mai fi existat sub soare, pentru dragul de Nicolae Ceaușescu. Am urmărit cu sufletul la gură revoluția și am plâns și eu și Vica ca un copil nevinovat, inocent. mi-a fost milă, miluiește-i, Doamne cu marea ta milă, că eu și Vica i-am jelit.

- Oamenii adevarati au plans. Toti cei cu credinta si frica de Dumnezeu au plans pentru ca stiau unde-i satana care urmeaza.

- Care a sosit si domneste planeta.

O frumusețe, cu noblețe

din interior, și scriitor de viitor cum rar,

cu îmulțire cu har.

*

La mulți ani! mama ei de tranzițiie! Colinele vezi, după animale bolnave, de Nicolae Breban și Dreptate, în lanțuri.

- Despre mine, numai bine...

Multumesc, frate Codrine

Aferim, aman aman

Ma facusi de... Anton Pann

Dar imi sta frumnos in clinci

La pagina unu-cinci...

                                ..... (MI)

*

- Te admir, te citesc, esti un mare prieten, Serban Codrin Denk. Pe unii străinătatea îi departă de credința neamului, de esența ei. E un om astral, Potlogarul aiesta, Ilie Marian. Vasile Dan Marchiș merită promovat. Ca pasărea universului, pe altarul soarelui, în zbor, cu spor ca păstrăvul înotând, în aval spre izvor.

- Dragi prieteni si confrati, Astazi, intre orele 17.00 - 17.50 puteti viziona pe linkul curiertv.ro (Facebook) un dialog, sper, interesant despre dragoste si literatura. Cine nu are posibilitatea vizionarii in direct va putea recupera ulterior, pentru ca va voi trimite linkul cu emisiunea.

- Dumneavoastră ce mai ziceți de viață, despre... Ilie"pintilie", drag, îmi ești, tu, mie!  BEN TODICĂ E PHNEXUL, NĂDEJDEA LIMBII ROMÂNE STRĂBUNE, O MARE DRAGOSTE DE ADEVĂR ȘI VIAȚĂ. Cu ocazia revoluției din decembrie 1989 și eu, dar și, Vica ne-a pornit plânsul, îl jeleam pe tovarășul Nicolae Ceaușescu.

- De ce numai la noi in Romania? Ne era din nelegiuirea făcută, că n-are să ne mergă bine.

- Neajunsuri am. Merg cum am mers si alaltăieri cu mașina, cu Marous-Mistrețu și mi rău, greață, vomez ca un porc, în ciudă, că n-am fost o marhă alcolică/ vacă nebună, alcolică, mi s-au înecat corăbâiile, mi s-o s-o stricat fleacuriile. Mihaela se enervează pe mine, deși-s suferind și nu din vina mea vomez, mi se întorc mațele pe dos. Mă curăță ca pe un copil. Îmi zice, că i milă de Daria, că Marin o batjocorește, că-i un animal leneș Marin, un necioplit: brutal, violent domestic. Pe Daria Marin Teci o chinuiește.

- Admirăm tenacitatea Scriitorului Pavel Rătundeanu Ferghete de a persevera în a-și aminti și a adăuga noi pagini la Romanul ,,Mere pădurețe” fiind mereu proaspăt și activ în găsirea de fațete noi. În trecut apăreau cărți în rimă sporadică mai ales în literatura pentru copii, ceeace face acum cu multă facilitate Autorul romanului ,,Mere pădurețe”. Este de remarcat această înfloritură perfectă adăugată ,,Merelor pădurețe”, Cu stimă și Felicitări, Melania Rusu Caragioiu

- Multumim distinsa doamna si nobil suflet in Duh, Melania Rusu Caragioiu! Cu recunostinta, Ben Todica

- A apărut Revista Bogdania nr. 103-104, ianuarie-februarie, 2023. Lectură plăcută! Nicolae VASILE

- Multumim Marian! O revistă diversă, bogată hrană sufletească, spirituală. Unii au fantezie, bogată imaginație ca Dorel Vișan, cel care mi simpatic și empatic și e ca Florin Persic artist èi, scriitor (m-am uitat, luni, în 13 februarie, să-i caut, în librărie, să le caut cărțile, cărțile-cărților. la aiestora doi.)

- MON DIEU de Ben Todica, versuri JIANU LIVIU FLORIAN. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: MON DIEU ~*~ / - Mon Dieu! E de groaza! / Nu mai poate intra nicaieri! / Fara sa faca vreo prostie! / – Cine, / – Cum, cine? Inspectorul Clozout! / Este infatigabil! / Pe toti, ii apuca groaza, de cum il vad!

- Răspund fiecărui scriitor pe limba lui, Suntem cu toții geberație de sacrificiu, din varii motive; Mon Dieu, Soyez avec nous; Mulțumim mult dragul nostru Lider!

Daria:

- "Eu,cât umblu și-mi căr apă și mă dor șalele."

- Tovarăși frumoasă este viața, nu, în nici un caz ca pe când, în Franța cetățenii doar francezi ți e adresa cei cu cetățene și atunci, cànd cu capul revoluționari, în franța li se adreseaz, cu cetățene. Animăluțul deabia fătat e un neputincipos, cu efort se acoală pentru toată viața, dar foarte simpatic e (cei care se iubesc încap într-o cutie de chibrite, că și mie-mi zice mama, că tătă mă mănâncă, dar am văzut, că nu mă mănâncă.

- Adevărată celulă a vieții e familia.

- lumii). Meii zburdă ca și, când inimile, a mea și a lui Vica, băteau ne fugărea zburdalnic și obraznic.

- In ciuda supararii (sic!) mele pe revista Plumb - careia i-am "facut cateva recipise frumoase in "Ce pana corbului lui Poe!" si i-am trimis (fara ecou) volumul insotit de o cronica semnata de un critic cunoscut la unul din volumele mele - nu pot sa nu recunosc ca e o revista serioasa, asa cum o laudatio-neaza D-na Livia Ciuperca. O revista de filiala care isi respecta membrii, in care sens remarc anuntul privind alegerile din USR. Nu stiu cate alte filiale au revistele lor sau au publicat in vreun fel detaliile perivind alegerile. Filiala Dobrogea a facut-o prin posta electronica. Novice cumj mi-s, ma intreb insa cand si cum vom sti ... ""vorba vine... eu pentru cine votez"?

- Mariane. Va bea cine e vrdnic de ea și tu Ilie și Ben, nu un nimurug ca mine, profesore.

- Of, of, of - tu-i mama ei de viata! Iti doresc sa te pui pe picioare, ca avem de beut o holirca din aia de pe la voi....

- Un om între oameni, pentru oameni ca un Bălcescu ca un provivat, vivat, omule! Nici eu ca Florin Persic deabia scăp de egoul meu, de mine însumi, cum zice și Eminescu cel vestit și, atât de hulit de neciopliții țarinii/gliei Rimâniei, cu o doagă lipsă neisprăviții aieștea, fără să o recunoască trăsniții franc, eliminați, din rândul oamenilor. Noi, la noi a plouat, iar acuma-i polei, șliboviță, un fel de ninsoare apoasă, pe care nu o explic, în contact, cu acoperoșul lipăie ca păsăretul, prin stufărișul coasa lovind, tăiind nada-stufărișul, acea iarbă și papură, din deltă (ieri, îmi telefona de prin Spania pe unde nu mai era la căpșuni/ peco, ci, cu tirul, el zicea, cu camionul, căra portocale, telefonându-mi părea vesel de preocuparea, pe care o avea, din ianuarie, în America Teofil Vlaicu oare ce o fi făcând, că de prin mai în vară, nu m-a mai sunat, cum nici verișoara Taylor, tot, din USA, nepotă de a lui George Ferghete, nu mai sunat/ sau scris și parcă mi s-a făcut dor de ea cum și de tine, Ben și Ming, acea mică păpușă asiatică, o scumpețe, cu frumusețe și noblețe și eleganțe, care ce mai face, mai suferere săraca ca Hortesia Papadat Bengescu, scriitoarea, cu muzica e de Bach/vă pace Brams, o enigmă ca cea al Otiliei de George Călinescu /Scrinul Negru, cu apusa lume aristrocratică burgheză/ capitalistă, în floare? Mai e un Florin Găvruș-Piciu a Dihorului, aiesta la noi, în Ciubăncuța, așa cum o fost Mândraia, Rusu Aurel, un altu de a lui Gilău, Borișca, Revnic Vasile care-i propuse lui Vica să-i facă un copil, că el, Borișca, îl (Cornelia lui, nevastă-sa Cornelia mai trăiește de peste 92 ani fără nici un ciledi/ copil. înzestrează, cu ce vrea ea. Tinerețea nu vine cu cetereași, cu bal, ci cu spital, Tu, ce zici, ce cugeți?

- Să fii-ti sănătosi, s-aveți viață bună și bucurii! Noi suntem ca o mănușă.

- Zorin Diaconescu și maxiliniam, ce mai zic, că fac, adică: cu ce se laudă dumnealor, spună pentru Mere pădurețe?

- Ce amărăsân, nemulțumire aveți, vă rog filozofați ce credeți de la tinerețe, până la bătrănețe, ceva esential din abis, în paradis și, invers, cum ar sprovăi? Mulțumesc povita pentru amabilitate, că mă refeream la Ilie Marian care mi-a scris cu o clipită înainte, de o secundă, că-i doar cu poșta ispravnic, în folosul citotorilor etccetera, eccetera, că nu mă pricep a cetera. Multă sănătate! Încercarea supărare n-are și seranța moarte n-are și înviorează, înviZă credința neamului, că nici sângele apă nu se face. Îmi veți spune dacă se aprobă să fie publicată, în revista Arena litera. Sănătate și bucurie, împlinirea tuturor dorințelor!

- Cat disrespect pentru o lucrare si daruitor. Nu a-ti merita sa existati ca exemplu de gardian si indrumator. Tara are nevoie de suflete nu de robi. Pavele nu te du sluga la nimeni. Tu ce faci, faci pentru natie nu pentru tatici. Fii mandru DE CE ESTI!

- Iată câinele lătrău și pisica neghiobă care nu e înțeleasă, că generalul Basta a demolat, în Ardeal multe biserici creștine, că nu erau catolice, ci neaoș românești, după vorba bătrânilor erau Latine. Eu vreu să-mi publicați, în revistă, nu deci pentru concurs, v-am trimis. De ce n-ar fi inedite, domnule (sunt nedumerit: cine mai scrie ca mine nevândut altui neam străin, zici din O.B., burtă ca neocomunist, fără să lecturați ca să puteți zice documentat, justificat, în numele marelui adevăr, în cale spre mântuiere și spre înviere ori, tu nu mai crezi, în patrie și limba română? Nu vă supărați a aiasta deja e cu totuși, altceva ceva mai omenesc și vă înțeleg, maistre, că dumneavostră, nu faceți de capul dumneavoastră.

- Nici chiar așa. Supun textul colegiului de redacție ca să decidă.

- Tot mai multi mari artisti ai lumii isi asuma riscurile si militeaza pentru pace. Propun sa dedicati ceva mai putin de 15 minute videoclipului de mai jos, cu discursul lui George Roger Watters in Consiliul de Securitate al ONU pe tema razboiului din Ucraina si a razboiului, in general. Da, este vorba de marele muzician, compozitor, textier, aranjor si solist vocali al trupei Pink Floyd din anii  '60-'80, cel care avea sa sustina fastuosul concert la caderea Zidului Berlinului si din a carui creatie mai recenta am ales hitul "Is This The Life We Really Want?" (Asta e viata ce ne-o dorim cu adevarat?) inregistrat in 2017 - al carei link il postez aici, cu textul, in original si traducere, atasat. Vizionare si lectura placute!

- Pe unii pentru meditația lor pro pace, îi premiază, dar pe noi mai puneți pofta-n cui, sărac fiind, mânci spanac, verze și ca săracii, desculții lui Zaharia Stancu rădăcini amare, cum se mânca la Omida lui Darie și-n Flămânzi, prin 1907, la Liviu Rebreanu și, prin Pripasul lui Petre Petre și la Năiță Lucian, din Cornu Caprei, cu vânătoarea de vulpi și Niște țărani a lui Dinu Săraru, Duliu Zanfirescu...

- Sărăcimea româniei suferă și se revoltă.

- Eu pacifist scriu, dar, îmi public, oricât de trist ar părea, îmi public pe banii mei, deși ce scriu e pentru neamul meu scriu.

- Sunt mereu evenimente, fiecarte făcându-ne să plângem sau să râdem. Ieșind din iarnă și din pandemie să ne bucurăm de suflul inoitor al vieții și binecuvântat de Dumnezeu. Alături o poză de la întâinirea de Dragobete cu ansamblul Tineretului  românesc ,,DATINA” din Montreal-Canada.

- Cu bucuria-n suflet e de trăit mult și bine, scapi evadând și si de la greu dând fugă de la greu-rău fără a fi laș, ci vesel ca un licean năstrușnic. Mă bucur, că starea ta e bună, veselă, în general, cu poftă de viață, așa, cum era a lui Vica mea, o poznașă, cu proverbul pe buză, proverbială, știind să evadeze, din răutatea lumii, lumească, din vreme înorată la vreme, cu mult soare, la multă căldură de om și, chiar și întristarea să fie un bine necesar. La mulți ani, fericiți ani și ție și lui Ming multă să nătate și dragoste sinceră, nici pe tine nu te uit, că-așiderea, cu eccetera, ecceterea plus inspirație! A pătruns ca eveniment, cu sens acest Sfânt Valentin, în viața românilor, deși Dorobete pupă, țucă, fetele e naționalul care ne amintește cu sărutul de Constantin Brâncuș din Hobița (cu numele de Valentin a fost pruncul lui mătușa Viruța, Elvira oficial, în acte, măritată, cu bădiucul Ionaș, de la Dunești, Sălăjajan care locuia lângă unul Dumitru contabil la sfatul popular, secretar fiind unul Păhuță, pe ulița păhuțeștilor, a maicii bătrâne din sus, că și mama, mamii se trăgea, de pe ulița amintită, din neamul păhuțeștilor și până a se mărita cu Teodoru lui Horlău, Pușcaș se chema Păhuță. Vica era ambalată, abătută, când se simțea tristă și beteagă, în acele zile, când deabia ieșit din Spitalul de Recuperare, Cluj, deabia am ieșit, din Clinică de la Vasile-Marius Rusu ca atare deabia întors, sosit, acasă, în Ciubăncuța și trebuia să mă rentorc, în Cluj chemat de Miha ca să-mi ajut soția să se deplaseze la baie. Rostul lui Vica era la casa ei, în Ciubăncuța, aici casei, la casa ei era zeu, egoul și Dumnezeul, în pofida faptei ei, c-aici, își avea realul și rațiunea, timpul și locul ei. Sâmpetrenii-s oameni neoși și harnici, la lucru bun spornici ca Ionu Petri și Ionu Țanghi, dar nu doar ei nu le fie de deochi. Nu le fie de deochi și de bănat, ci de bine, Doamne, ajută-le să-șo rânduiască trebile! - nu le fie de deochi și de banat!

- Va trimit, in atas, recentul numar al revistei Arena literara - nu evitati pag. 165-169 - si Regulamentul concursului de poezie Radu Carneci organizat de revista, la care va invit sa participati. Chiar sper ca inclusiv acest numar al revistei sa va dea un imbold...

- Din opera mea n-ai nimic pentru a selecta pentru concurs, maistre Marian, ca să face pe plac hatârul domnului profesor și mebru al USR, de multe ori, chiar și, în juriu, dar deși prieten, eu nu-i cer, să mă avantajeze după cum i se scoală dumnealui, eu scriind în felul și stilul meu, mai altfel, mai original, mai greu de înțeles, că dacă-s sarac și pretențios și nu-s citit atent, nu-s înțeles (nu mă citi fușărit, că dacă vrei să mă înțelegi înarmează-te cu timp și, cu răbdare, dar cu dragoste mai ales. Eu n-am la îndemână: cu paște murgule, iarbă verde, nu-s cu participarea pe la concursuri, că eu la tragere de loz, în plic, nu càștig, eu câștig doar muncind! Munca scrisilui, efortul, creației, cine, îl poate coantifica, maistre,

Ben, probabil Plotlogaru, că el cândva, nu știu cum, m-a descoperit, dar tot el e dator să spună așa de a dracului de ce i-am căzut pe tronc, pe plac, că trebuie să fie înteresant, adică de ce profesorul nu m-a lăsat corigent/ repetent?

- Pavele, tu esti cumva un unicat as zice exponent al unui curent inca neinregistrat in poezie, caruia i-as zice "Bla-bla", in sens pozitiv al denumirii. Daca vrei sa participi la concurs trebuie sa tii seama ca poeziile trebuie sa fie inedite (nepublicate si nepostate), asa ca te invit la strung - cu mare atentie la aspectul grafic si corectitudinea gramaticala si mai males fara dezlanare a imaginilor. Succes, MI

- Iată siceritatea și bravitatea lui Ilie Marian!

- Apropo, Pavele, nu am cum sa avantajez pe cineva, eu nu-s decat ispravnicul la posta redactiilor, in slujba mai ales a cititorilor.

- Istoria va adeveri de partea cui e adevărul. Vica, în pofida a tot și toate e o încăpățânată-n sănătate, e rujată-'mbujorată ca trandafirul roșu care ne împodobește fereastra de la drum, ne-o rujează ca rugul de câmp și ca bujorii din hotar și scânteuțele. Sănătate, bucurii și felicitări! Mult farmec are Fuego Paul Sirgiu, un om trăsnet, plin de farmec și drăgălaș, însă, nu răruruț, cu drag de România mea, voi ce mai ziceți, că faceți, dragilor, ingeri a lui Dumnezeu?

- La vârsta mea destul de tânăr de abia mișc de abia umblu toate pacostele-s pe mine Parcă totul se hârâie totul sunt ca stabilitatea mea nu prea bună de alta dar tu îți vezi de ale tale eu de ale mele și așa mai departe numai la mere pădurețe.

-N-ajung așa că Servus Ioanei Servus Vasile Servus Gheorghe Servus că așa cum îți zice mumă ta din Moldova scumpa de ea. Iară și iară ai fost minunat, că te urmăresc cu sufletul la gură, emoționat, la radio internațional, că tu, ești ceea ce ești, o minunăție parcă lucrată și prelucată de harnicile și îndemânaticele mâini ale lui Constantin Brîncuși și Ion gură de aur, Mihaela Dincă știind cum să te învârtă și sucească ca Sucă-om sucit, iar tu, ca bărbat, român, cu adevărat român pe sine și pe Limba română stăpân ești un nealcoș, cu limba grăită, îngrijită, ești, din limba română nemaipomenită-comoară, chiar, că fagure de mire ni limba, un lucru rar și, când zic asta, o zic doar să fie zis, că la tine totul are precizie, substanță, nuntită, cu subiect și predicat, cu punctul punctat pe "i", în omenia și, cu omenia din inima nemului. Prea puține scriu, în ultimul timp, probabil și dacă nu recunosc: la mine a venit decadența, că cioarsă-i, târșesc ca un om beat și fericit e cel care nu-i atins de nici o maladie. Frumos ai mai vorbit la Radio internaționa, rămâi un om de doină și de pomină, în limba română, un om între oameni ca Nicolae Bălcescu. Ești un universal ca Eminescu, dar altfel ca mucalitul Creangă, ești un domn între domnițele frumoase din București și, tu ești un om bun, cu calitățile tale, în balanța vieții, cu conștiințe, cu eleganțe și noblețe și Mere pădurețe, cotrobețe, de-ale noastre, cu adâncime, în marime, cu dimensiune a înțelepciunii și răsăritului luminii, că ai menirea ta, disponibilitatea ei, în vocea ta, că ești, cu vocea ta provitta România, chiar dacă totul e sacraficiul, că fără asta nimic nu e lumină lină zori de zori-ziorerlde ziuă. Tu te pui cruciș-peziș, evident, intens, cu sens, viața ta pentru, în slujba omenirii ca Mesie a iubirii, în fantasticul și, cu fantasticul tău prezent, permanent strălucind de voință, de viață și de adevăr, tradiționalulului ca om a două, a două lumii, cum zici excepțional și esențial special autentic, și a brațelor cărora îi cresc fantastic revenind aripi și fantastic, din abisul, cu dialectic ca diamant, talisman viu, făcând față, cum de fapt ești ca român adevărat, veritabil,  cu rădăcinile și cu aripile tale întinse spre, pro zbor.

- Sănătate, bucurii și felicitări!

- În divin, abis și invers, îi Ben al meu. Tu, știi să trăiești minunat ca un copil într-o lume minunată, cum ne-am doorit, în lumea, cu povești de bune vești? Un înger de om, în al României literar dom cu har, în înflorirea de ram, dar și de Har, paznic harnic și dialectic de far, om potrivit la locul potrivit cuvânt sfințit ca Dumnezeu și cuvânt sfânt și iubi Teodor Dume cu nume și renume, culme, cu dimensiune și înțelepciune, în lumină lină de românime, în România versus, cu universus, în sens de rug aprins, în sens și consens de măr cu roadă pe lângă drum, dar pentru călătorul căruia i se stă cu drumul astâmpărându-și setea și foamea ca ceea ce e minunea șoimului cu aripile întinse, în zbor necontenitor, în zbor spre soare depășind, în desăvârșire, cu fericire, candidând nd fericire ca Ștefan Mihuț scriitor de viitor cutezător depășind, cu profund de păstor blând nor, cu nor, în astral național. Privesc, contemplu, prin geam ram de brad și soarele electric atârnat de un stâlp uriaș de beton dincolo de drum, la Sandu Crăciunaș, cocoșu roșu, după cum îi zice Suciu Ionel din Pustuța, un say de peste deal, din comuna Recea-Cristur, o așezare caldă, omenească, un tărâm de basm ca satul Ciubăncuța, un sat mitic ca atàtea sate mitice și mioritice miorești, cu oi năzdrăvane, nu prea multe, cum le zice scriitorul Mircea Eliade de pe strada Mântuleasa, în Nopți de Sânzâene fabulos și magnific, cu români care ca și cavaleri au știut istoric ca Dragobete au țucat fetele, dar mai ceva voinicește ca cei trei voinici ori cavalerii ordinului basarab ca mușchetari basarab și-au apărat, cu pilda lor parodic și hiperbolic, drag lor de țara lor, cu drag și făinoșag Paul Surugiu, Fuego- România te iubesc, cu iz de Moldova, țara Românească, Valalahia și Ardeal, Transsilvaniaia o asezare dulce, cu: șes, câmpie, deal și munte, cu păduri de brazi, fagi, stejari pe care președintele Iohannis ni-l vinde ca un spân și hapsân așa cum și Iliescu a vândut și distrus uriașii industriali de nici o ispravă, în mineriade rebele, ucigaș, distrugător austrieticilor care nu ne vor mama lor, în Șhenghel, deși noi românii numai bine le-am făcut, le-am vrut și le vrem, de când suntem, cu cinste și cu Dumnezeu, pe acest sfânt pământ vrednici, pe cernoziom, pe acest pământ afânat, pământul aiesta miraculos roditor, pământ de viteji harnici și lucrat temerar-cutezător, neînfricat de țărani destoinici și bun praznic, dialectic, cu faima lui Paganini și Enescu, Eminescu și Brâncuș.

- Stimați Poeți, Scriitori, Vilegiaturiști, Răsfoind evenimente din trecutul apropiat am găsit o reclamă primită în ajun de An Nou 2023. întrucât este și o notă despre ,,WORLD CONGRESS OF POETS” cred că procedez bine aducând la cunoțtință Evenimentul petrecut în septembrie anul 2022, an cu probleme de pandemie, dar activ poetic, despre care ,,Divina Boat MSC cruisse” ne amintește. Ca divertisment și eventuală invitație de viitor consider că este important și plăcut de știut,

- Cum zice sălăjnul, doamna Melania din Sașa, profesorul Emil Lazăr, directorul Muzeului Municipal Dej, împreună, cu doamna Măruță, că și eu aș fi om someșan, Samis, în spiritul eminescian de pe văile Someșului, din podișul Someșan, din Sâmpetru-Almașului, mutat, în 1 octombrie 1976, în comuna Recea-Cristur, satul Ciubăncuța, Cj.

O-ho-ho și o-ho-ho-o

Și de ninge și de plouă

Vatra veche-i mereu nouă

Ca găina care ouă

..... (MI)

*

- Între alte surprize plăcute avem și surpriza cu drag asteptată de a citi încă un interviu acordat de Maestrul Cineast, jurnalist, Scriitor, Benoni, Ben Todică- Australia, in revista Surasul Bucovinei. La Mulți Ani,

- Vă doresc lectură interesantă! Materiale pentru următorul număr se primesc, prin email =mugurel_sasu@yahoo.com,  până la 01.05.2023, vă rog să intitulați „pentru revistă” pentru a nu se confunda cu ceea ce se trimite pentru concursul literar (vidi editorialul - pag1). Primim texte al autorilor din orice țară, condiția este ca ceea ce este scris în altă limbă să aibă și traducere în română. Mai sunt trei continente de unde încă nu avem colaboratori, adică America de Sud, Africa, și de ce nu, Antarctida. Cărți pentru popularizare prin pagina de carte nouă a revistei se primesc pe adresa = Ioan Mugurel Sasu, loc. Vama, jud. Suceava,str. Vadului. Nr.1, cod poștal 727590. Cu mulțumiri pentru atenția acestor rânduri și revistei, Ioan Mugurel Sasu

- Tu, Elviră, din visteria inimii ce mai scoți? Cu drag, îmi amintesc de tată-tu Ioan Moldovan Cetereașu, și de mamă-ta, Elvira și, era ceva fain, de poveste pe lângă Ambrosie Mureșan, păduraru și pe lângă bădiucul Lesandor Pop brigaderiu, din Ciubanca, pe lângă pod, Marchiș Ioan, domnul Florean și Cuii.

- Datini frumoase. Dacă femeia româncă a crescut la opaiț și fără cărți de citit în schimb a cusut și a țesut podoabe de neuitat. Tradiția orală a trăit și este plină de bogăție. Aci este adăugat și ceea ce a creat limba română cultă, materiale scrise de mare valoare, Cu mulțumiri lui Dumnezeu și românilor inspirați,

- Superb! V-a multumim distinsa doamna Melania Rusu Caragioiu!

- Sarmanul postasul meu

Lua cooletul din Bacau

Dar l-a zapacit zapada

Si-l trimise in Canada

De-unde Doamna Melania

Mi-l trimise-n Romania...

Dup-atata umblatura

Zau ca merit-o lectura!

                      ...... (MI)

*

- Tu, ești fericirea și iubirea, Vica mea și, nu trec anii mei printre teii înfloriți, cu soare răsărit, în târziu, în asfințit ca cel mai iubit răstignit, provita, sus ca Iisus, sus pe Golgota. Viața ne era frumoasă și, petrecerea fabuloasă lângă a Ciubăncuței crăiasă, Vica asemeni lui Eminescu Veronica Miclea și mămica, tot Veronica care minunea, își minuna și cinstea neamul, românca ca năstrușnica Vica. Tinerețe stai cu mine, că acuma mi mai bine (Oana Bolga, de sub Vladeasa, Huedin). Erai speranță și lumină, fotosinteză, în grădină și lumină divină, cu lumină lină, cu aripi întinse și zbor ca dimineața, în zori, în spor țăranul cu ziua-nhămată la lucru bun. Unchiul Petru Ferghete, căzut, în 1915, în linia întài pe front e tatăl mătușii Elvira Ferghete, educatoare, Soția colonelulu Stănescu Toma, rănit, în al doilea război mondial, pe front (era din Caracal, dar era grozav olteanul, pe care, îl salvaseră, colegii lui, soldați ducându-l pe targă peste 40 km, până la spitalul de campanie, Dumnezeu dându-le subordonaților lui, gândul cel bun, c-atunci, când rușii înaintau colegii subordonați ascuzându-l, în acea pădure sub frunze, ei soldații retrăgându-se, din calea rușilor, rentorcându-se soldații subordonați de unchiu contând salvarea atunci, când rușii se depărtaseră și salvându-l pe unchiul Toma Stănescu, salvându-l pe acest generos unchiu Tom, un apostol Toma care pipăise rănile lui Iisus ca un necredincios care ambițios vroia să vadă cu ochii lui rănile celui mai iubit, eu având norocul să-l cunosc, pe strada Galați (Babeuf) la nr.3, în vremuri de culme, pașnice/ când el rănit, nu mai putea pricreea, din cauza pușcăturii, în testicole/ coaie-în organele genitale.

- Vă doresc lectură interesantă! Materiale pentru următorul număr se primesc, prin email =mugurel_sasu@yahoo.com,  Primim texte al autorilor din orice țară, condiția este ca ceea ce este scris în altă limbă să aibă și traducere în română. Mai sunt trei continente de unde încă nu avem colaboratori, adică America de Sud, Africa, și de ce nu, Antarctida. Cărți pentru popularizare prin pagina de carte nouă a revistei se primesc pe adresa = Ioan Mugurel Sasu, loc. Vama, jud. Suceava, str. Vadului. Nr.1, cod poștal 727590. Cu mulțumiri pentru atenția acestor rânduri și revistei, Ioan Mugurel Sasu

- Draga frate Ben, Multumesc mult, a fost o surpriza foarte placuta. Si dl Sasu mi-a trimis revista. Azi am citit emailurile, am rasfoit revista, care estede foarte buna calitate. Ii voi raspunde dlui Sasu maine, dupa ce mai citesc din ea. Noi am scapat cu casa si gradina neinundate, doar fara electricitate vreo 5 zile. In multe locuri din zona noastra - Hawke's Bay, din Gisborne, Wairua, Auckland a fost dezastru. Ceea ce am vazut, vedem la TV sau auzi de la animite persoane este trist si deprimant. Am reusit astazi sa ascult si sa ma uit la ultimele 4 videoclipuri pe care le-ai realizat. Esti ca intotdeauna deschis sa interpretezi poezii de diferite ca tematica si forma. Am intentionat sa iti trimit niste materiale pentru publicare inainte de a ne lovi ciclonul Gabrielle. N-am reusit, apoi cand am intrat intr-un fel de normalitate cu electricitatea, cumparaturile etc, am avut moralul si energia foarte scazute. Si musafiri... O sa ma mobilizez si iti trimit cel putin un material peste cateva zile. Avem acum din nou emotii cu ploile care au inceput de astazi si care vor mai dura 1-2 zile (asa zice prognoza). Sanatate multa tie si familiei si tot binele din lume. Cu mult drag, Valentina

- Aveti grija de voi! Nu ne parasiti cu luntrea. O sa fie bine si la iarna cald ca nu suntem in Europa. Haz de necaz, Cu drag, Ben si Ming

- Să vă amintiți de amintirea mea! În București sunt și 100 de decebeli, poluare fonică, ce-i de făcut cu infernul asesta, că-i o țgănie? Care-i relația mea cu globul, cu pasiunea mea, cu ideealul, că-i vorba de viitorul meu, un drept al meu, drept care-l am eu, cu egoul meu (neouroral trebuie să ne schimbăm, adaptăm, că trebuie să te shimbi și să-ți trăieșți viața într-un fel).

- Stârnind și râsul comicului ca la o comedie bună.

- Un scriitor prolific. Un om cumsecade. Un om brav, serios și frumos de bogat, în poezie. Tot ce exalta din Vica era ca o explozie, ca floare care înflorea, cu pistil, cu... ovulație mi greu de explicat... înghițai în sec de plăcere orgasm, o învăluire de emoții, epamatie, ți rupea, în 14, în trăire de iubire care ai fi vrut să nu se sfârșească, să fie fără sfârșit, în omenie, că era o întreagă poezie a omeniei universului, clitorisul dând tonul plăceri și acelei nebunii exoterice, cu biochimie intensă internă universale, cu veșnică senzație de amintire și neuitare (asta era un ceva, o culme a esenței, a reacției dragostei, cu iz de busuioc și de tei, a măr din sân, pentru că fie moșul, cât de bătrân, tot îl molfăie, cu poftă, simțind fiori la păsărica/ pruna ei). Ce mai faci, cu sănătatea Dume? Mulțumiri, Doaamne ajută!

- Somn veșnic linistit, Catalin!

- Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Catalin! Asa de tanar si a plecat spre Eternitate! Aici, pe tarmul fluviului Saint Laurent (inzapezit cu zapada proaspata) voi aprinde o lumanare pentru sufletul lui! Condoleante familiei indurerate! Asta-i viata...destinul...cine stie?! Am raspuns prin Reply to all. Toata stima, Alexandru Cetateanu

- Din Sâmpetru ne-am procopsit, cum s-a procopsit, în ȚICĂU, părăsind Humuleștiu, din Târgu Neamțului, cu Eminescu la poale lungi pofticos și, la mămăligă și sarmale de parcă, nu erau destule bestiile de pisici, cu isprăvile lor lacome, dar dragi bătrânului și hâtru lui Creangă, în dosul aiesta de lume, că, nu se sătura hămăsitele doar cu șoricime, unde mai veneau copiii și boierimea, în distrație și distins, în acest mai ascuns loc pitoresc. Cum să nu zic eu mai țărănoi, că nu-s a naibii motroșit, și sclântit, sucite-învârtite socotelile, cu dichis și, cu socoteli deșiuchete și, a naibii ca la babele care alba-neagra dau, în bobi, c-așa încurcă dumnealor și Bilanden și Putin, că tăt pe mâna naibii-s ambii, de nu-i lasă ONU să fie ștabi, cum s-ar zice să nu se bage, amestice, în ciudă-i ,că un ciuri-buli, toroștele și moarte, în popor, că tot om ucidere fac măgălăii și război sânt, nici unii nufac, mutalăii naibii! unde nu le fierbe boscoanele (oala lor,) cu stroșeli și rău, cu boambe și bieții oameni să fie singuri la herup, în gura lupului rusesc!

- Domnule Pavel, N-am priceput nimic, nimic, din ultimul text. Noi suntem tare necăjiți de moartea celui mai apropiat colaborator al nostru. Putem glumi ?/

- De bună voie și nesilit de nimeni m-am căsătorit, cu Vica. Vica era inima mea, fericirea și iubirea mea. Cu voia Celui de Sus, sper sa se intample ininte de sosirea marilor calduri ale verii.... Bun filmul Campiona. Serioasă muncă, multă muncă pentru a șlefuii, pentru a lustrui și pentru a obține performanța. Răspunderea apasă pe umerii mei, dar sub apăsarea grozavă parcă nu-s eu și eu, am voință, că există conștiință... 

" Motto: "E un curcubeu deasupra sufletului tău" (Labiș).

PR-F&BT.

Vica te copleșește cu iubirea ei vinovată, nestearpă, că ți-o daruie dar din dar natural, pe Daria de România, un dar tradițional, bun național, un fruct acru, o corobeață de Ciubăcunța, că mărul pădureț fată, ce vreți, fată ceva mai cu moț, ceva mai aparte, mai aparte incredibil, dar adevărat ca la  carte, detin senin ca-n film (aici e mai artist, Iuliana Marciuc care e cu de toate, cum nu regret, că mă răsfață filmele ei).

COMENTARII:

Mere Pădurețe

Ioan Miclau

 

Dragilor Sfinți ai Limbi Române,  O Sfintă Treimi ai României,

Melania - Ben - Pavel,

 Am primit  Capitolul 82 al cărții ”Mere Pădurețe” carte pe care o văd o capodoperă a prezentului si viitorului uricarilor români.

Am citit întregul Capitol - 82.  Dacă ai inima ruptă din cea mare a neamului, atunci cartea va fi o fericire adusă de  cei doi Maeștrii în Dialogul lor greu de visat a fi să se nască sub un condei românesc.

  Ce bine zicea distinsa doamnă Melania Rusu Caragioiu, căci nu crede a fi cineva a nu fi gustat din copilărie un ”măr pădureț”. Și eu sunt unul care am gustat, crescut fiind pe la pădure, ce amintire îmi aduce și azi. Eu personal știu ce însemnarră zeii ce se jucau prin crengile Mărului pădureț și imaginația mea viitoare.la maturitate, Da, căci zice Melania în continuare: Eu consider multe povești din mitologie asemănătoare religiei creștine după ce înlăturăm ” înfloriturile nebuloase” Și tocmai de aceea cred în marea circulație a mitologiei.

   Apoi, revin iar din Capitol 82, la alduitul de Dumnezeu, Pavel Rătundeanu Ferghete, înecat în izvorul Muzelor, să știe că nici aici, noi Eu și Ben nu suntem mai bogașți. Adun din pensie sâ-mi pot onora facturile tot mai înfrumusețate ca valoare. Stomacul le calculează întotdeauna: Despre Fratele Ben ce să mai povestesc, îi mulțumesc ca la găsit pe omul cu gură de aur - Mihai Mălaimare care zice: ”Cei de vârsta noastră sunt ultima generație cu biblioteci citite - Mă uit și eu prin biblioteca familiei mele, fermecat de atâta frumusețe, și mă mir ce s-o fi întâmplat cu cititorii de altădată. Dar vorbim de cei prezenti, că cei de altă dată, sunt pe drumul către Dumnezeu, La cine lăsăm Cartea, cartea devenită indispensabilă, alternativa ființei noastre umane. Greu de știut a da da răspuns la asemenea întrebări, când lumea a devenit digitală.

    Și să nu mai caut și superlative, mai ales că sunt și un gângăvit, afirm din toată conștiința, care îmi este perfectă, căci momentan această  Carte mare ”Mere Pădurețe” va deveni un izvor binefăcător generațiilor viitoare.

Cu ales respect,

Ioan Miclău - Gepianu

 

Pavel Ferghete

to me, melania

 Iată o altă scrisoare Duh sfânt și un amin, cât sufletul nostru fratern-senin și divin, etern al limbii și al ierbii române, străbune, pur și simplu-pur sânge, în lege! 

Noi prin scris vărsăm surplusul, în Mere Pădurețe, cu noblețe, tandrețe și mândrețe, excelent și inteligent, cu mândrețe măr cu măr unul, cu unul, că viața-i gata să ne dea altă lecție, istorie, că Romània ni buna, șcena, vocea România cu tei înfloriți, în Las Fierbinți, fizic, un frumos candid, splendid și, frumos, luminos, grăitor, gradual-sinfonic, dinamic. PR-F