A UMBLA- UMBLARE (Covid, să ai ,,alinare”!)
( material, după o idee câștigată de la Scriitorul M. I.)
Puțină lingvistică
NICI O LIMBĂ NU-I ATÂT DE NUANȚATĂ CA LIMBA ROMÂNĂ
Culese de pretutindeni,
și nici pe departe de a fi toate...
de Melania Rusu Caragioiu
~*~
Bunica repetă
refrenul : ,, de ce umbli la bani?”
Avem grâu de măcinat,
oare umblă moara ❤️
Termină,
odată, cu umblarea...
Ce tot umbli
brambura?
Ce tot umbli
teleleu?
-Mă, care lăsarăți ușa deschisă la
umblătoare?
Multă umblătură este pe la
primărie!
,,Bine e și
bătrânel, că umbli încetinel...(dintr-un cântec,)
El umblă prin
sat și moartea îl caută pe acasă!
Umblă pe două cărări.
Umblă câinii
cu covigii în coadă.
Umblă după ,,năcaz”...
Umblă după ,,bai”...
,,Umbla-te-ar caii lui
Sântoader”!
Umblă ca
melcul.
Umblă
împletindu-și picioarele.
Cine umblă...
găsește...ceva...
Umblă cu capul în nori...
Umblă, să nu ,,șadă”!
Atâta îi umblă gura!!!
,,Nu umbla unde nu-ți fierbe oala!”
Umblatu’ cu colinda.
,,Ia, vezi, mai umblă ceasul?”
Umblă vorba despre...
Umblă repejior...
,,... Copiii ,,noșci” umblă împreună...”
Îi umblă gura ca moara stricată!
Îi umblă gura ca melița!
,,Nu umbla la cuibul păsărilor!”
,,Umblă domnii în ,,hinceu”...
,,Apoi să te țini: umblare și umblete, pe la tribunal!”
~*~
MELANIA RUSU CARAGIOIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu