Ioan Miclău-Gepianu - Atenție...la șobolani!

 

Ioan Miclău-Gepianu: Atenție...la șobolani!

 

 

Șobolanii sunt o cunoștință veche pentru om.

 

Însăși Istoria notează multe catastrofe ale omenirii, provocate de aceste ființe rozătoare, atât în vremile străvechi, cât și în cele moderne de azi.

 

Pe lângă faptul că sunt niște cărăuși notorii ai multor malarii, rozând funiile vechilor corăbieri, devastând culturile, grădinile, crescătoriile de păsări, mieii ori purceii nou născuți, astăzi ei sunt responsabili pentru izbucnirea de mari incendii, prin roaderea instalațiilor și conductorilor electrici din clădiri.

 

Europa, își are legenda sa din anul 1348, când șobolanii, cărați de prin porturile lumii și ascunși prin mărfurile corăbierilor, s-au înmulțit atât de rapid, încât au devenit o calamitate. Fiecare pereche are annual

 

15.000 de descendenți și sunt extraordinar de adaptivi la mediu. Rod orice, înoată împotriva cursului apei până la o distanță de 1,5 km, sar și de la o înălțime de 40 de metri, urcă orice suprafață verticală și pot sări peste un obstacol de până la un metru înălțime. În sfârșit, infectați și cărând cele mai teribile boli, în 1384, ei răspândesc un microb, care secera în Europa 25 milioane de oameni, aproape un sfert din populația acelei vremi. Pentru că ei pătrunseră pe continent prin porturile Mării Negre, boala a fost numită,”moartea neagră”, de care, odată atins, nimeni și nimic nu mai putea aduce salvare. S-au impus atâtea măsuri pe vremea aceea, încât se poate zice că șobolanii schimbară soarta istoriei. În Asia, actualmente aceste rozătoare sustrag, spun unele statistici, aproximativ 48 milioane tone de orez pe an din culturile oamenilor. SUA, apreciază dezastrele lor, de asemenea, annual, pînă la 1 bilion dolari, din care majoritatea s-a datorat incendiilor mari datorate roaderii conductorilor electrici.

 

Distrugerea lor nu e ușoară, fiindcă devin imuni repede la orice tip de otrăvuri. Ba mai mult, asemenea drogurilor, odată imunizați, simt nevoia otrăvii care îi face mai confortabili. Într-o lucrare de specialitate se dă un exemplu, când, pe insula Engebi, în vestul Pacificului, în urma unor experimente nucleare, la câțiva ani, oamenii de știință, mergând să cerceteze efectele, se așteptau să nu găsească nici iarba verde, în schimb au găsit o sănătoasă colonie de șobolani, care nu numai că erau mai viguroși, dar și viața le era ceva mai lungă.

 

În sfârșit, vechii indieni și chiar și cei de azi, considerau șobolanii aproape făpturi supranaturale, zeități, numai pentru puterea deosebită a acestora de a rezista condițiilor climatice.

 

Indonezienii de astăzi nici nu omoară șobolanii, tot pe aceleași motive de cult. Oricum, civilizațiile secolului nostru știu exact nenorocirile aduse de aceste rozătoare, impunându-se cele mai severe măsuri împotriva răspândirii lor. Așadar, ”atenție la șobolani”.