INSEMNATATEA
LUCRURILOR
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Priveste orice lucru din aceasta lume ca pe o umbra inconsistenta si
nu-ti lega inima de nimic. Alipeste-te de Singurul Dumnezeu nestricacios,
nevazut si plin de întelepciune, „neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele
ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad
sunt vesnice” (2 Corinteni 4, 18).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 162
MINCIUNA
-
Arhiepiscopul Iustinian Chira -
Temelia tuturor relelor din lume este minciuna. Minciuna este o mare
hotie, pentru ca rapeste cel mai scump lucru, care este adevarul. Minciuna te
face sa cazi în eroare, în ratacire, te împinge în toate prapastiile din lume
si, în cele din urma, în prapastia cea vesnica.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele
Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p.
70.
RESPIRATIA
SUFLETULUI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Rugaciunea este materia pe care o respira sufletul, precum vazduhul este
materia cea fireasca pe care o respira trupul. Noi respiram prin Duhul Sfânt.
Fara Duhul Sfânt nu poti spune din toata inima nici macar un cuvânt al
rugaciunii. Rugându-te stai de vorba cu Domnul fata catre fata, si daca ai gura
inimii deschisa prin credinta si prin dragoste e ca si cum ai trage atunci din
El bunatatile duhovnicesti ale Duhului Sfânt pe care le-ai cerut.
Sfantul Ioan din Kronstadt, In lumea
rugaciunii, traducere de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti,
2003, p. 23
PODOABA
PRIMAVERII
-
Sfantul Inochentie al Odessei -
Privind la podoaba cu care se îmbraca natura în
anotimpul primaverii, privind la verdeata ce se iveste de pretutindeni si la
florile ce în jurul nostru sunt presarate cu îmbelsugare si asemanând toate
acestea cu golatatea si amorteala de mai înainte, cine nu va zice ca natura,
care a dormit somnul iernii, s-a desteptat acum ca dintr-un somn si, urmând
pilda Sfintei Biserici, a început si ea a sarbatori ziua Învierii.
A trece aceasta sarbatoare nebagata în seama ar dovedi
o neiertata nepasare catre Însusi Întemeietorul ei, Care fara de îndoiala nu
este Altcineva, decât Însusi Atotputernicul Facator al naturii. Caci daca pâna
si cel mai neînsemnat pictor nu înfatiseaza tablourile sale înaintea ochilor
tuturora, fara un anumit tel, apoi cu cât mai vârtos întelepciunea dumnezeiasca
nu se poate sa preschimbe întreaga suprafata a pamântului în vremea primaverii
într-un minunat si fermecator tablou, fara sa aiba în vedere ca prin aceasta sa
dea învataturi folositoare acelor vederi carora ea înfatiseaza acest tablou.
Asadar sa nu fim nebagatori de seama fata de planurile
întelepciunii dumnezeiesti, ci sa ne sârguim a iesi si a ne stramuta cu mintea
noastra în templul cel mare si larg al naturii, spre a primi învataturi de la
acea mareata priveliste care se desfasoara acum într-însul.
Multe gânduri si simtaminte frumoase desteapta
primavara în sufletul nostru! Dar mai cu seama ea ne da trei învataminte mai
însemnate:
a) Primavara ne aduce aminte de facerea lumii, de
starea noastra cea dintâi si de caderea noastra;
b) Primavara ne slujeste ca o icoana vie a reînvierii
noastre din moartea pacatului si ne arata ce trebuie si ce nu trebuie sa facem
pentru aceasta înviere;
c) Primavara preînchipuie reînnoirea viitoare a
tuturor lucrurilor si învierea noastra care va avea loc la sfârsitul lumii.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 23-24
VESTIREA
PRIMAVERII
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca primavara ierburile rasar din pamânt si îsi
desfac frunzele, florile si roadele; si pomii, de asemenea, încep sa
înverzeasca, sa înfloreasca si sa rodeasca, desi în timpul iernii în ei nu se
întrezarea viata, pareau a fi neroditori si aproape ca nu se osebea un pom de
altul. Primavara este închipuirea Învierii mortilor.
1) Crede ca asa se vor ridica si vor iesi din morminte
trupurile noastre cele moarte în care am fost tainuiti, întocmai precum vedem
acum ca rasar ierburile din pamântul în care au stat ascunse iarna.
2) Asa precum în timpul iernii nu putem cunoaste care
sunt florile si roadele ce se afla într-o anume iarba sau într-un anume pom,
asemenea nu putem sti de pe acum ce se ascunde înlauntrul fiecarui om, în inima
si în sufletul aceluia – binele sau raul, cucernicia ori necinstea – si adesea
luam binele drept rau si socotim raul ca fiind un bine; însa la Înviere toate
limpede ni se vor adeveri.
3) Asa precum în timpul primaverii frunzele si florile
ierbii si ale copacilor, iesind dinlauntrul lor, se arata la lumina si,
îmbracându-se parca în acel frunzis si cu florile acelea, iarba si pomii le
înfatiseaza astfel privitorilor un chip minunat si o priveliste preafrumoasa,
asemenea si la Înviere se va arata în trupul Sfintilor acea frumusete care sta
tainuita acum în sufletele lor si trupurile lor cele întoarse la viata se vor
îmbraca în acea stralucire ca într-un vesmânt preaminunat. Dupa cuvintele Apostolului,
ele vor fi asemenea cu preaslavitul trup al Mântuitorului nostru, „Care va
schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face dupa chipul trupului Sau de
slava” (Filipeni 3, 21). Sfântul Ioan Gura de Aur ne spune, mirându- se parca:
„Acel trup se face asemenea cu al Celui Care sta de-a dreapta Tatalui, al Celui
Caruia I se închina Îngerii, al Celui înaintea Caruia stau Puterile cele
netrupesti, al Celui Care este mai presus de orice Începatorie, Stapânire si
Putere” (Omilia 13 la Filipeni).
4) Asa cum primavara iarba si pomii care s-au uscat
arata întocmai ca în timpul iernii, adica sunt neplacuti si urâti la vedere si
pentru nimic altceva nu sunt de folos decât pentru a fi pusi pe foc, întocmai
si trupurile oamenilor pacatosi vor fi despuiate si hidoase, dupa cum sunt si
în vremea de acum, sau poate ca se va arata în ele o si mai mare urâciune, caci
pacatul si întunericul ce sunt ascunse acum în inimile si în sufletele lor se
vor vadi atunci dintru înfatisarea lor, fiind spre marturie ca acestia nu si-au
petrecut viata pe pamânt întru Hristos, ci în pofte si în desfrânari.
5) Iar din acestea învatam ca orice om are înlauntrul
sau frumusete sau urâciune, cuviosie ori necinste; or, ceea ce nu au înlauntrul
lor, aceea cu adevarat le lipseste. Credinta, dragostea, rabdarea, smerenia si
toate celelalte trebuie sa fie înlauntru, iar daca acestea nu se afla acolo, în
inima, atunci ele nu sunt altceva decât o fatarnicie ce se arata pe dinafara ca
si cum ar fi ceva, însa de fapt nimic nu este.
6) Nu se cuvine a osândi si a judeca pe nimeni, dupa
cum si a lauda pe cineva nu are nici un rost, caci adesea nebuneste îl numim
rau pe cel care de fapt e bun înlauntrul sau si zicem ca este blând cel care-i
plin de rautate pe dinauntru si în acest fel devenim judecatori nedrepti. De la
acestea ne opreste Apostolul când zice: „Nu judecati ceva înainte de vreme,
pâna ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului si va
vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare-si va avea de la Dumnezeu lauda” (1
Corinteni 4, 5). 7) Sa cautam prin credinta binele si împodobirea sufletului si
sa I le cerem pe acestea lui Hristos, întrucât El este singurul Care poate sa
ne curete sufletul de întinaciuni si sa ni-l împodobeasca; si nu cumva sa
alergam dupa stralucirea lumii, caci frumusetea sufletului este vesnica,
întocmai ca si duhul însusi, pe când cea trupeasca nu-i decât vremelnica.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 211
RUGACIUNEA
DOMNEASCA
-
Arhiepiscopul Iustinian Chira -
Aceasta rugaciune este temelia cultului Bisericii lui
Hristos. Numai un Dumnezeu putea sa-i învete pe oameni o rugaciune atât de
desavârsita si atotputernica: de o simplitate cutremuratoare, dar si de o
adâncime si perfectiune ametitoare… ca într-un dumnezeiesc strop de lumina, în
rugaciunea „Tatal nostru” se cuprinde întreg universul spiritual si material al
omului. Aceasta rugaciune a aprins sufletele tuturor Sfintilor, a dat tarie
tuturor crestinilor, a luminat viata stramosilor, a mângâiat suferintele asupritilor,
a fost temelia vietii oamenilor desavârsiti…
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele
Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p.
113-114
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu