Ioan Miclău Gepianu - Este în Harul Sfânt!

 

Ioan Miclău Gepianu: Este în Harul Sfânt!

 

Motto:

”Sunt copilul răsfățat al codrului natal, dăruit de la Hristos-

Dumnezeu cu darul poeziei”. Ioan Miclău Gepianu

 

~*~

Este în Harul Sfânt

 

Este în Harul Sfânt izvorul vorbei blânde,

Iar un succes de ai în sfânta ta credință,

Tu cheamă pe Hristos căci este cu putință

Ca răii să-ți distrugă firava-ți biruință!

 

Este în Harul Sfânt izvorul vorbei blânde,

Dar gelozia însă va ponegri cu ciudă,

Cercând orice gând bun să ți-l distrugă,

E piedică țn calea nimicniciei ei.

 

În stradă va țipa s-audă lumea-ntreagă

Ce josnic om ești tu și ce deșteaptă-i ea,

A lumii rele-ndată de gâtul tău le leagă,

Chiar cheamă și poporul cu pietre să te-alunge;

 

Tu cheamă pe Hristos izvorul vorbei blânde,

Și lasă răul singur să bârfească,

Să fiarbă și să crape în răul cel pătrunde.

Doar înaintea ta tot timpul vrea să treacă,

Zicând: Tu dute de te-neacă, să faci nimic nu poți,

Ori dute pune-ți gâtul sub spița unei roți

Nimic cei bun ăn lume tu nu știi să socoți!

 

Ispită deavolească-i în tot ce vrea să facă;

Așadar, stai în pace și-n sfântă liniștire,

Să ții de calea bună, să nu ridici un deget,

Și Iisus te va ține în cinste și iubire.

Așa că orice pismuire făcută-i în zadar,

Când de la Dumnezeu, ai a iubirii dar!

 

*

 

O Floare și o Stea

(Variantă nouă)

 

O floare-n câmp

Și-o stea pe cer,

Dau sens infinității!

O floare-ncâmp

Și-o stea pe cer

De-ar fi, a Țării mele sunt!

 

Distanța doar, mi-așează-n piept,

Cărări singurătății!

O piatra-n mări de o azvârli,

Dă-n cercuri apa mării…

Vibrând spre-a apei maluri.

Precum și versul meu.

O floare-n câmp

Și-o stea pe cer.

Din dorul meu răsar!

 

*

Ce mi-e mie drag pe lume

(Dedicație lui Ben Todică)

 

Ce mi-e mie drag pe lume,

Prieteni dragi cu vorbe bune,

O vâlcea cu lăcrimioare,

Răsăritul cel de soare.

 

Să văd roua peste câmpuri,

Mieii alergând pe dâmburi,

S-aud mierla dumbrăveană

Cântând doina ei aleană.

 

Și mi-e drag s-aud cum bate

Pe la cioturi scorburoase

de goruni, o gheonoaie

Repezită și vioaie.

 

Și mi-e drag să caut urme

Ce-s lăsate-n zori de turme,

Turme albe de mioare

Ca-n cer stele călătoare.

 

Când cu coama ca de zimbru

Se ridică de prin cimbru

Vântul, ce ieșind în drum

Poartă valuri de parfum.

 

La fântâna cea de piatră ,

Coțofana și azi latră

Stând pe cumpăna cea veche,

Ca-n povești smeul de veghe,

 

Când văd fumul de la stână,

Văd câmpia cea românâ,

Când aveam inima pruncă

Și purtam căciulă țurcă.

 

*

Văzute și nevăzute!

 

Cu văzutele mergi bine,

Nevăzutele te strâng,

Înfiltrați și dame fine,

Vrăjitori și panglicari

Nevăzuți la vreo lucrare,

Vin de parcă-s cei mai tari!

Toți cu sacii la salarii,

Se-nfrățesc, se bat, cu sârg,

Ce le pasă lor de lume,

De mulțimile ce plâng;

Care socotind anume,

Ar putea ușor să-i soarbă,

Dar minciuna-i patrioată,

Le descântă vorbă șoaldă;

Mulțimile cânt, dansează,

Chiar de-n sărăcii înoată!

Uite-așa ne trecem viața

Răsucindu-ne pe loc!

Dar n-ai unde să mai fugi

Nici de ape nici de foc!

La icoane-ar fi cu pace;

Ei, dar cum când, aur, banii,

Este ceea ce ne place!

Legea luxului pierd anii,

Ani frumoși…,

Cum trec sărmanii!

 

~*~

IOAN MICLAU-GEPIANU