Ca
Iisus, pe crucea Sa
~*~
Sus
spre cer provita
reper
al neamului, pe Golgota și, în hora satului,
cu
sângele care nu se face apă, nici apă sfințită, deș, în veac ni de leac,
în
hora realitate
și
hărnicia nemului care-și poartă snaga, în destin senin, cu portul și vorba, cum,
ii portul, tradiția și vorba nemului, în România, pe altarul Soarelui, imensa
tablă de șah al pământului,
cu
Cumințenia României,
cu
tei înfloriți pe sfânt pământ de pace, cu pace liturgic și, cu prunci de prunci
botezați și, responsalizați,
capabilizați
compatibili și inteligenți, Nică fără frică, când se burtică, când la muncă, cu
poruncă se ridică și,
Vica
ca pruncă harnică.
LângăVica
extraordinară,
iarna,
vara, cu viața-
mi
incediară,
în
totuși iubirea cu fericirea
exemplară
minunea și, flacăra,
în
bună zi, clară,
cu
bună veste și, poveste unic și specific, etic, energic și, etnic distinct, magnific
la
obiect, cu subiect, cu predicat distinct și infinit, la obiect.
Ești,
un brav, Ben men, lângă, Pavel, un bolnav,
pe
care, tu-l lauzi, îl bravezi,
deși-i
un nimurug opincar și la coada vacii,
ești
niscai ceva și cineva, mai popular, un idiot, cu Domn Savaot, demn și peste
tot, în toate, cu lumină lină și, de toate pomină, în doină și veste bună, cu
Vica, cu har, nevastă-mea zână și sfătoasă Ileană Cosânzeană, de poveste, o
isteață la țesut și-n război, cu lăcatul și cheia, cu suveica și,
cu
bărbatul la muncă,
în
hotar și la masă, scrie,
cu
har, la scris, cu rost, artist, că ea nu doar de formă face pe harnica, pe
femeia, pe harnica gospodină
și
e de pomină, în grădină,
că
nu umblă haihui că ea e grozava grozava și e, chair brava, zeea,
că
e și mamă la copiii, pe bune cinstind pe Eminescu,
Vica
și, pe lăudabila,Veronica Micle,
îi
genială și verticală, cu școala de dincolo de școală, în mare naturală și
matură școală în lecție de viață,
cu
adevăr,
cu
Marele Luceafăr astral și, național,
raportat
la universal și monumental național
și
fără egal,
național.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE




Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu