România în marș forțat către inexistență
Ion
Măldărescu
Editoriale
02 Noiembrie 2026
„Trăiască Nația! -
Sus cu dânsa!” (Mihai Eminescu)
Au trecut 80 de ani de la
asasinarea Mareșalului Ion Antonescu și 37 de ani de la asasinarea primului
Președinte al Țării, Nicolae Ceaușescu. Doi conducători patrioți care au fost
victime ale trădării de Țară a regelui Mihai I și al doilea, de „Cina cea de
taină” a lui Gorbaciov și George H. W. Bush Sr. de la Malta, din decembrie
1989. Am mai amintit și cu alt prilej de acel blestem care se abate asupra unei
țări care și-a ucis conducătorii. În cazul României, iată se împlijnește.
După acel blestemat decembrie
1989, la cârma unei țări fără datorii externe cu industrie și economie care
exporta produsele în peste 100 de țări ale lumii și o o flotă apreciată
ca fiind a patra din lume, cu fabrici, uzinei și tot ce avea trebuință românul,
au venit la conducere javrele trădătoare: Ion Iliescu, Petre Roman, Emil
Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johannis și acum, clovnul universal
Nicușor Dan. Cel mai distrugător trădător de țară din istoria României a
fost-este Ilie Bolojan, slugă prea plecată a lui Macron & Ursula von der
Leyen via Bruxelles-Davos și a „Bilderbergilor”, care a distrus Țara și a
transformat-o în teritoriu sub ocupație militară americană și franceză. Culmea
cinismului este că toate aceste acte de obediență sunt prezentate drept
reformă, responsabilitate și modernizare, în timp ce românilor li se cere să
strângă cureaua, să accepte sacrificii și să privească neputincioși cum suveranitatea
națională devine o simplă lozincă de discurs. În numele unui europenism de
paradă, țara este administrată ca o anexă, iar interesul național împins la
periferia deciziilor. Când conducătorii uită că sunt în slujba propriului popor
și confundă guvernarea cu executarea unor ordine externe, nu mai vorbim despre
„leadership” (că tot ne-au îndopat DOO-mul cu englezisme), ci despre o gravă
criză de demnitate politică. Iar istoria, mai devreme sau mai târziu, va judeca
nu după comunicatele triumfaliste, ci după ceea ce au lăsat în urmă aceşti
trădători: o Românie cu spatele plecat.
Bolojan, acest criminal, după ce,
cu mare greutate, s-a dezlipit de scaunul din care fusese demis, a lăsat în
urma sa o marionetă numită Luca Niculescu despre care, același Bolojan a spus: „…este
un coleg de Guvern bun și îl consider un profesionist al diplomaţiei române”.
Asemenea catastrofei Țoiu, nu? Zic eu.
În jalnica situație în care ne aflăm noi, românii, noul trădător afirmă că
trebuie să sprijinim Ucraina cu bani și armament. De ce? Poporul român suferă
de pe urma măsurilor luate de dictatorul distrugător Bolojan, după stoparea
funcționării surselor de energie (zeci de hidrocentrale, cazul Vidraru și
Centrala Nucleară de la Cernavodă), cerând poporului român să facă economie la
consumul de energie pentru a da bani escrocului internațional Zelensky. Acesta,
cu banii românilor făcuți cadou de Bolojan, și-a cumpărat surse de afaceri în
România. Niculescu, după cum se vede, și el slugă a sorosist-globaliștilor
repetă trădarea.
Poporul român rabdă, dar până
când? Demonstrația din București a oierilor cărora li se iau oile pentru a fi
ucise sau îngropate de vii, arată că se poate. Globaliștii vor foamete și
decimarea populației planetei și vor aduce apa în stare de raritate. Treziți-vă
români, altfel nu vom mai exista nici ca Țară, nici ca popor. Degradarea
calității actului de guvernare, a sistemului de învățământ și de sănătate, a
infrastructurii critice sunt elemente care au slăbit coeziunea socială și
încrederea cetățenilor în stat. Toţi cătăraţii pe fotolii ministeriale ne
vorbesc de ajutor pentru Ucraina, despre progres, tranziție verde, reforme și
solidaritate europeană, în timp ce românul este tot mai sărac, mai bolnav, mai
prost instruit și mai lipsit de speranță. Apa, hrana, energia și resursele
vitale nu trebuie să devină instrumente de șantaj economic și social! Nu avem
nevoie de scenarii apocaliptice și nici de profeți ai catastrofei, ci de
vigilență, responsabilitate și conducători care să apere interesul național. Când
școala se prăbușește, spitalele se sufocă, infrastructura se degradează, iar
guvernarea pierde încrederea propriului popor, nu mai vorbim despre simple
eșecuri administrative, vorbim riscul major în care se află ţara. Treziți-vă,
români! Suveranitatea nu este o relicvă a trecutului, hrana și apa nu sunt
privilegii, iar România nu este o proprietate de înstrăinat. O țară ai cărei
cetățeni își pierd încrederea, demnitatea și speranța riscă să-și piardă,
încetul cu încetul, viitorul. Iar indiferența de astăzi poate deveni dezastrul
de mâine! Sculați-vă români și cereți-vă drepturile de om, iar, voi,
jandarmilor, nu uitați că faceți parte din acest popor pe care l-ați tratat cu
gaze lacrimogene, tunuri de apă și lovituri de bastoane.. El, poporul vă
plătește pentru a-l apăra, nu pentru a servi guvernele trecătoare.
Cred că primele versuri din
„Internaționala” lui Eugène Pottier, scrisă în 1870 în timpul Comunei
din Paris se potrivește perfect cu starea gravă a României de azi și cu ceea ce
ar trebui să facă poporul român. Iată forma actualizată și adaptată stării de
fapt în care se află Țara: „Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,/ Voi, osândiţi
la foame, sus!/ Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,/ Să-nceapă al javrelor apus!/
Sfârşiţi odată cu prezentul negru,/ Sculaţi, popor de osândiţi!/ Azi nu sunteţi
nimic în lume/ Luptaţi ca totul voi să fiţi!”. Cine ar fi crezut că, după
atâtea decenii de speranțe și sacrificii, România va ajunge din nou în situația
de a avea nevoie de un asemenea strigăt de trezire? Primele versuri ale
„Internaționalei”, scrise de Eugène Pottier în 1870, par astăzi un avertisment
peste timp. Atunci când nedreptatea devine regulă, iar conducătorii sunt surzi
la vocea poporului, vine vremea ca cetățenii să-și recapete demnitatea și să-și
ceară drepturile. Nu prin ură și răzbunare, ci prin solidaritate, curaj civic
și acțiune democratică. România nu este moșia guvernanților, nici tabla lor de
șah și nici o simplă cifră în registrele Bruxelles-ului. Este țara noastră, iar
viitorul ei nu poate fi negociat peste capul propriului popor. Destul cu
resemnarea! Un popor care tace în fața degradării propriului stat riscă să
devină spectator la propria-i dispariție politică.
Auzi, Ursula von der Leyn? Auzi
saltimbancule, Nicușor Dan? Auzi Niculescule, premier idiot de trei parale? Voi
trădătorii, feriți-vă de furia mulțimii când aceasta se va răscula și va vrea „sânge,
nu pământ!”, cum a zis Coșbuc! La rândul său, riscându-și viața, Eminescu
scria articole în ziarul „Timpul”, în care critica guvernul, pe care îl
considera că era împotriva națiunii române. Închei cu celebrul lui salut „Trăiască
Nația! - Sus cu dânsa!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu