vineri, 9 noiembrie 2018

U P A N I Ş A D E - Versiuni de George Anca




Versiuni de George Anca


KATHA


domnul miluiască miruie-ne pre noi nevoi-vom a prinde taina dintru scripturi ne lumineze împăcarea doamne –tihnă-odihnă-tihnă

   

I


1

                             Vajasravasa lacom de cer îi dădu tot avutul un fiu Nachiketa pe nume avea (1)


precum urmărea cele daruri spre jertfă la preoţi băiatul îşi simţi mintea întru sraddha trezvită (2)

cel ce ofrandă face vaci slabe nemaiadăpându-se nemaipăscând fără lapte nefătătoare ajunge în rele locuri (3)

tată zise atunci cui mă vei da a doua a treia oară morţii te-oi da (4)

mulţimii în frunte din mulţi mai bunul mă-ndemn ce veste lui Yama trmite-se-va azi cu mine (5)

adu-ţi aminte străbunii plecaţi vezi-i pe cei ce sunt şi-or veni fiinţe grâne muritoare iarăşi veşnic răsărind-înfrăţind (6)

oaspe de foc un brahman intrând în cămin gazda îl omeneşte adu apă fecior al lui Vivasvat-soarelui-domn (7)

cel ce ţine flămând un brahman în casa-i îşi pierde speranţa şi dorul frîţia şi duhul vieţuirii
roadele jertfei şi bunelor fapte şi odraslele şi cirezile i se iau acelui nebun (8)
(Yama:)
brahmane oaspete de vază de-ai petrecut flămând trei nopţi în casa-mi mă plec dezleagă-mă şi a împlini îmi cere trei dorinţe (9)
(Nachiketa:)
sfânt Domn al morţii drept binele dintâi doresc împăcare tatălui Gautama
nemânios recunoscându-mă şi primindu-mă la întoarcerea de la tine acasă (10)
(Yama: )
prin mila-mi tatăl tău Anddalaki fiu lui Aruna te-o recunoaşte blând ca mai nainte
când întorce-te-vei somn tihnit dormind noaptea (11)
(Nachiketa:)
întru raiul svarga-loka unde nu-i spaimă tu nu eşti nici bătrâneţe nu foame
sete nici mizerii acolo afli mângâiere întru svarga-loka (12)

ştii domn al morţii de Agni cum îndrumă spre Svarga rogu-te rosteşte-mi-l pe de-a-ntregul credinţei
cum de se ţin nemuritori cei din Svarga-loka aceasta mi-e a doua voire (13)
(Yama: )
o Nachiketa rosti-ţi-voi taina lui Agni de-ndrumă spre plai de rai recunoaşte-l
spre vârful necuprinsei trancendenţe şi rostul ultim şi-n fundul inimii oricărui (14)

deplin desluşi pe Agni izvor izvodiră apoi altar de crez lemnul arderii zilnice
băiatul repteă ce-aude ci al morţii domn îi spune mai departe (15)

cu drag de-acum agni se va chema şi cu-al tău nume mahatma
mai primeşte şiragul acesta în feluri de culori şi chenare (16)

Trinachiketas trei scrieri trikarmakrit îmbie petrecerea prin naşteri şi muriri
Brahmaja atotştiutor înluminează întru sine tihna fericitoare (17)

Treinachiketa într-unul Nachiketa vieţuind se deznoadă de suferinţă
încă în trup înainte de moarte cu bucuria raiului Svarga-loka (18)

aceasta e o Nachiketa cvalea lui Agni spre svarga ce ţi-a fost a doua dorire
lume o va chema pe numele tău Nachiketa cere-mi al treilea bine acum (19)
(Nachiketa: )
e o îndoială despre cel dus de pe lumea asta mai trăieşte ori nu mai trăieşte
aceasta vreau s-o aud drept a treia plinire (20)
(Yama: )
drag Nachiketa descumpănitu-s-au înşişi zeii străbuni la taina aceasta prea greu de pătruns
mai bine tăcere cere-mi altă dorinţă a-ţi împlini (21)
(Nachiketa: )
grăieşti domn Yama de-a zeilor înşişi descumpănire la taina aceasta greu de pătruns
ci învăţător mai bun ca tine întru acestea nu se află şi n-am dorinţă mai mare de împlinit (22)
(Yama: )
copii şi nepoţi cere-mi trăitori o sută de ani cirezi elefanţi aur şi cai
moşii întinse cere-mi şi viaţă lungă ani cît ţi-e voia (23)

orice alt dar cere-mi avere viaţă pe viaţă poţi Nachiketa fi stăpân al largului pământ
bucurându-te de toate plăcerile (24)

iar şi iar cere-mi toate podoabele grele de pe-a muritorilor lume
uite răpitoare codane în car cu lăute nici un bărbat nu le ajunge ia-le îndată ţi le dărui
ci Nachiketa nu mă ispiti de suflet după moarte (25)
(Nachiketa: )
domn morţii trecătoare sunt toate acestea secătind tăria simţurilor omeneşti
se trece viaţa în clipă ţine-ţi dar caii şi carele dansul şi muzica (26)

nu satură pe om averea niciodată Yama chiar dacă în putere îţi stă să-mi dai toată bogăţia
am singur dorul dinainte-ales şi ţie rogu-mă doar pentru a sufletului înadeverire (27)

acel ce întru moarte veştejindu-se aici dedesubt află de firea necăzătoare a nemuritorilor
cum s-ar mai bucura într-o prea lungă viaţă la ce-ar mai cădea pe gânduri de plăcere frumuseţe şi amor (28)

domn al morţii cumpăneşte-mi descumpenirea oamenilor petrecerea sufletului după liberarea fără întoarcere
aceasta-i plinirea de taină şi de neînţeles eu Nachiketa cerându-ţi-o (29)

2

(Yama: )
două căi sunt una spor minţii cealaltă plăcerea simţirii neasemenea ci amândouă omul legându-l
bine-i de cel ce apucă pe drumul gândirilor bune pe când cel dedat plăcerilor cărnii îşi pierde ţinta omenească
(dinaintea insului a cădea i se aştern două neasemenea drumuri unul bun întru duh altul frupt trupesc fără mai om) (1)

tot omul e e două ori or frupt or duh preya or sreya
cel văzător de cumpănă o ia pe calea sreya cel înşelat de lume-apucă preya (2)

norocul harului te fericeşte Nachiketa părelnica ferice înfruptare de-ai lăsat
şi n-ai luat-o pe cărarea îmbuibării-n vipt de-o înglotează oamenii (3)

cel întru har ştie oarba avidya cum se desparte de văzătoarea vidya
te însetează Nachiketas de vidya cât şi-ar hălădui kama ispita (4)

cei de avidya orbi în părere amarnic zadarnic se cred cu mintea întreagă
îndură pe bâjbâite drumul precum orbul de orb îndrumat (5)

poteca plinirii-ntru har nu-i răsare împătimitului de-avere mândritor
a lui e lumea asta alta nu-i şi iar şi iar sub sabia-mi (6)

rar norocoşii a auzi călăuzirea-ntru har rari a pricepe printre cei ce aud
ferice de rostitorul vederii şi învăţăcelu-i auscultător (7)

slava de dincolo în neadevăr ar rosti-o înlumitul de sine nălucit
suflet şi suflet întru har mai ascuns ca ascunsul adeveri-va (8)

treaza-ţi vedere n-ai pregândit-o pricepe-se numai prin preaînaltă rostire
adevăr adeverind de laudă învăţăcel preaiubit Nachiketa bună-venire (9)

ştiu trecătoarea cunună a lumii fără drumnălucire spre nemişcătoarea eternitate
astfel mistuitu-m-am cunună întru focul tău Nachiketa lăuntrică bucurare în infinire (10)

tu Nachiketas ştiinţă avut-ai preafericirea a adeveri dor plin temei universului
jertfirilor noimă tărâm de laudă neînfricoşat învietor lăsat-ai tot întru viaţa harului (11)

n-auzi nu vezi celui de sus asemănare ci sufletul dintâi pe cale nesmintit înalţe-se
presus bucuriei şi durerii din trup întru nemărginit ascunsul inimii atoateţiitor (12)

cel ce aude din gură sacră petrecerea adevărului plin pricepându-l
îmbrăţişează fântâna nestinsului izvor din fericire-ţi Nachiketa (13)
(Nachiketa: )
dincolo de dharma dincolo de adharma dincolo de cauză şi efect
dincolo de ieri şi de mâine unde îţi afli a ta fire Yama (14)
(Yama: )
Veda rostitu-s-a desăvârşita fire îndurările vieţii de brahmacharya
întru adevărul adevărului rostitor întâi aum (15)

acesta este desăvârşitul Brahma acesta este desăvârşirea fără săvârşire
acesta este sat-chit-ananda-vigraha adevărul atoateîmplinitor (16)

această silabă poarta raiului este şi deschiderea porţii
această silabă este slava lui Brahma şi întruslăvirea (17)

nu naştere nu moarte mai apasă pe înslăvitul nenăscut nenăscând
suflet dintâi de pe urmă nemoartea la-a trupului strivire (18)

cel ce strivitor se crede sau se crede strivit nu crede
duhul de sine de nestrivit nestrivind na hanyate (19)

fărâma nemargine tainei de suflet ci însufleţita slavă-i mai de nepătruns deasupra şi-n inima fiinţelor toate
numai cel fără dor de mântuire şi înălţare nesmintit nevoindu-se întru haru-i petrece presus durerilor (20)

aici durează dar departe se mişcă deodată în lume şi dincolo
de el ales îl ştiu în binecuvântare întru suferinţa fiinţelor (21)

fără trup dar în trupul fiinţelor toate din zare în zare
pe lume desăvârşitul har cine-l poartă suie durerile (22)

întru harul slăvit nu scripturile poartă nici şcolirea nici ascultarea cea nesupusă
domnul alege omul binecuvântându-l cu întruchiparea-şi (23)

nedezlipitul de rele neînfrânatul cel afară de calea credinţei încrezut
n-ajunge harul oricât de învăţat s-ar numi printre predici (24)

dacă brahmanii şi kshatriya ţin credinţa şi tot mor
dacă domnul morţii chiar şi supus pieirii cine mai afle harul (25)

3

sinele sinea amândouă sălăşluie întru tainiţa inimii îndumnezeite
umbră şi lumină rostesc brahmanii încincit jertfitorii şi-ai focului Trinachiketas (1)

priveghează focul întreit-Nachiketas puntea jertfei
peste vieţuirea samsaara întru slăvit slăvitorul brahman (2)

ştii sinele-i stăpânul carului trupul carul
duhul căruţaşul mintea frâiele (3)

simţirile spune-nţeleptul la carul trupului sunt caii însimţi-drumul
sufletul întru trup dat minţii şi simţirilor culege rod făptura (4)

frână şi cumpănă minţii cine nu-şi pune
sălbatici caii simţurilor o iau razna la car (5)

necumpănitul în har necurăţia minţii în veac
nu-l fericeşte ci se tot naşte-n samsaara (6-7)

cel cumpănit întru har cu mintea curată şi inima
se desăvârşeşte şi nu s-o mai naşte nicicând (8)

cumpănitul în har vizitiu trupului înfrânând calul minţii
străbate samsaara de-ajunge ăntru slăvitul Vishnu ultim alin (9)

presus de simţuri cincimea firii şi mai presus mintea
deasupra harul iar peste toate mahaan atma sinele sufletului trnascens (10)

mahat-tattva împrejmuind născut-nenăscutul sine de suflet
ci mai presue e purusha nimic mai presus de purusha ultim alin (11)

raza harului în tot sufletul luminează pe neştiute
vederea-i lăuntrică suflet preaînţelept de-o ştie (12)

lăuntric văzătorul simţurile strângă-şi la lumina minţii
mintea îndrepte-şi la glasul harului întru singură tihnă (13)

treziţi-vă întru sine suflete luminaţi-vă la auzul petrecerii harului
rostindu-se de alt înţelept în de sine pe tăioasă potecă şi tare-a străbate (14)

presus e harul de sunet atingere formă gust miros neştirbit în vecie
neînceput-nesfârşit nălucit în mahat-tatva ci neîntrupat mântuind din ghearele morţii (15)

cel ce aude din sfinte buze ori rosteşte sufletelor însetate
această străveche poveste a lui Nachiketa la sfat cu Yama ajunge raiul Brahman (16)

cine credincios credincioşilor le rosteşte această minunată petrecere
la vremea comândului shraddha mult se învredniceşte (17)


                        

II


1

harul prefăcu fiinţele spre plăcere întoarse afară nu înlăuntru privind
cum dar a-l simţi afle-l în tainiţa inimii iluminatul reîntorcându-se în sine (1)

ieşitul din minţi rătăceşte plăcerea-n mreaja morţii
clarvăzătorul nelacom de viaţă strânge nemoartea (2)

frumuseţe gust miros sunet atingere şi împreunare ştie-le
sufletul în cădere ce-i mai rămâne ultim alin de-l voiai (3)

săvârşit visul privegherea din urmă sufletul nemaiîndurerând
clarvăzătorul se împărtăşeşte întru harul atotţiitor (4)

sinele cine şi-l ştie rodind întru harul atotţiitor
mângâietorul şi scutul din tainiţa inimii nu-l mai pierde (5)

sinele suflet-răsuflet însimţind-dumnezeind rod făptuit
ci sufletul sufletului lumea săvârşeşte-desăvârşeşte (7)

focul de jertfă se-ncinge frecând două surcele femeia naşte copilul şi-l alăptează
la fel cel trezit îşi creşte crezarea peste simţuri întru har suprafiresc (8)

din el răsare soarele în el apune
dă viaţă zeilor ci nimeni nu-l petrece fie laudă lui (9)

trup pe pământ har veşnic în cer tot unul e cel de sus
din moarte-n moarte trece cine-i desparte (10)

mintea iluminată vede împreună întruparea şi harul neîntrupat
din moarte-n moarte se-mparte cine duhul întrupat desparte (11)

de-un deget purusha în tainiţa sufletului domneşte
întru har ce-a fost ce va fi cine-l află nu-l pierde laudă lui (12)

de-un deget purusha străluceşte flacără fără fum
ţine trecutul şi viitorul el acelaşi azi şi mâine laudă lui (13)

unul har luminează toate fiinţele cum una cade ploaia în vârful muntelui pe coaste
cel ce în toate nu-l vede unul cade pieirii (14)

cum apa de izvor pe apă de izvor e una
la fel sinele văzător al unui muni e seamăn harului o Gautama (15)


2

harul şi între unsprezece porţi ale trupului veşnic născut domneşte
cne astfel îl află trece durerea ferice laudă lui (1)

har veşnic atotţiitor în viu soare văzduh altar oaspete-n casă în om în zei în toate cele bune
e-n jertfire e-n cer e-n fiinţele apei pământului munţilor e totul în toate (2)

harul deget splendorii în tainiţa inimii
duh insuflării şi răsufletului zeii-l adoră (3)

sinele din trup şi din duh liberându-se
cine-l apără de nu harul sufletelor liberate (4)

nicicând muritorul nu trăieşte cu prana doar
în suflet-răsuflet ci harul lăuntric de sine poartă suflarea vie (5)

rosti-ţi-voi Gautama încă o dată suprafirescul Brahman
petrecerea sufletului după moarte (6)

necredincioşii după moarte în pîntec reintră
cum le-a fost karma şi gândul din urmă nici unul iarbă ori pom (7)

cel treaz când totul doarme dor de dor dăruind la trezire
acel adevăr în veac preacurat se cheamă Brahman cu toate lumile în sine nimeni suindu-le harul laudă lui (8)

focul în lume flăcări-flăcări schimbă după ce arde
ci harul prin fiinţe-fiinţe unul e vieţuind şi deasupra-le (9)

aerul în lume nouri-nouri schimbă după ce umple
ci harul prin fiinţe-fiinţe unul străbate vieţuind şi deasupră-le (10)

precum soarele ochiul lumii nu se spurcă de spurcăciunea din ochii noştri
astfel harul nemurdărit de lume se petrece durerilor (11)

haricul atma presus de tot şi întru toate fiinţele în felurite chipuri adeverind
cel ce-l află cu învăţătoru-i veşnic se mângâie nu şi aceia căzuţi încântării (12)

har veşnic izvor fiinţei în taina inimii fiinţelor toate
cei ce-l află nesfârşită le e mângâierea nu acei căzuţi încântului (13)

clarvăzătorul vede necuprinderea harului nesfârşit mângâietor
de peste vedere cum îl voi afla simţi revela (14)

în lumina de sine a harului nici soarele nici luna nici stelele tari nici fulgerul necum focul nu pâlpâie
ci arderea lor din har izvorât-a din har lumea toată


3

sus rădăcinile jos ramurile lumea-arbor părelnic nepieritoare
pe când Brahma nemutat mângâietor întru taină
nimeni petrecându-l nimic vieţuindu-i în afară laudă lui (1)

firea toată tresare întru harul înfricoşatul trăznet
fiinţe legiuind cel ce-l împărtăşeşte nu moare (2)

întru harul înfricoşat arde Agni luceşte Surya
fiinţează Indra Vayu al cincilea Yama domn morţii (3)

cel dintru har împărtăşit înaintea căderii din trup
mântuie-se-n locaşuri de slavă nemainăscându-se-n soartă (4)

har în suflet străveziu chip în oglindă oglindă în apă şi vis pe lumea gandharva
har plin în slavă lumină în cer pe pământ umbră (5)

cel despărţind făptură suflet nălucite a pieire
de sine întru har nu suferă nici moarte nici renaşte (6)

peste simţuri domneşte mintea peste minte trezvia
dincolo de trezvie e sufletul iar deasupra sinele harului (7)

asupra harului nenăscutul fără de chip mare purusha
cel ce întru har îl împărtăşeşte i se mântuie (8)

harul ascuns ochiului ci mintea străvezie-ntru crezul din tainiţa inimii-l împărtăşeşte
cei ce astfel vederea-şi adeveriră ajuns-au ultim alin (9)

când cele cinci simţuri şi mintea se întorc din lume
şi sinele întru har se împărtăşeşte atunci paraagati însufleţeşte (10)

întoarsă din lume simţirea intră-n yoga cea adevărată
yoginul liberat de rătăcirea minţii distruge neştirea (11)

harul nu se împărtăşeşte cu vorba cu mintea cu ochii
cum altfel dacă nu întru crezul ăncrezătorilor (12)

încrezătorul crezând vorbelor învăţătorului întru veşnic har
încrezătorul harul veşnic întru sine împărtăşeşte (13)

cel ce kama din inimă-şi taie atunci de moarte nemuritor
harul Brahma în ultim alin împărtăşeşte (14)

cel ce taie nodurile inimii se dezrobeşte de moarte
nemuritor acesta-i învăţul de căpătâi al sripturilor (15)

o sută un fir se ridică din inimă numai unul urmând
până-n creştetul soarelui duce-n nemoarte celelalte aiurea (16)

de-un deget harul nemuritor în tainiţa inimii află-l cu grijă
presus de suflet fir de munja crescut lăuntric (17)

domnul morţii încredinţându-i marele adevăr Nachiketa întru har împărtăşitu-s-a
în ultim alin cum şi cel ce acestea le aude urmându-le (18)

domul miluiască miruie-ne pre noi nevoi-vom a prinde taina dintru scripturi
ne luminează împăcarea doamne-tihnă-odihnă-shanti



                        

PRASHNA


                                       
Invocaţie

               

Om doamne şi-ale tale slăvi devah

rugămu-ne a-ţi auzi sunetele cu urechea
a-ţi vedea bunătatea cu ochii
a te lăuda o viaţă cu trup suflet minte simţire
Om înţelepciune svasti ne dea
ca soarele svasti lumineze-ne inima
întru atotştiutoare pusha vishvaveda
aristanemi svasti ne poarte
în strălocaşuri binecuvântate
Brihaspati svasti dăruiască-ne
Om shanti shanti shanti hari om

                                       
Întrebarea I

                             Om Sukesha fiul lui Bharadwaja Satyakama fiul lui Shivi Saurjyayani din clanul Garga

Kausalya fiul lui Ashvala Bhargava din clanu Bhrigu din Vaidarbha şi Kavandhi nepotul lui Katyamuni

oricât aceşti şase erau Brahma-jnanis cu firea întru întru para-brahman dar inima le tânjea chiar către

chipul şi fiinţa Para-Brahman şi astfel purtţi de ascunsul duh
merseră la preaînţeleptul rishi Pippalada bine ştiind că el îi va lumina întru acestea

răspuns
rishi grăitu-le-a veţi mai petrece un lângă mine în nevoire celibat şi credinţă

apoi veţi avea voia să mă întrebaţi după plac iar eu vă voi răspunde tot ce ştiu

întrebare
la plinirea anului Katyayana Kavandhi se apropie de Pippalada întrbând slăvit învăţător cum de au toate fiinţele astea fiinţă-praja

răspuns
rishi spuse Prajapati doritor de creaţie se gândea ce să creeze când răsăriră mithunam-rayi şi prana-prakriti-purusha şi împreună puiră creaturile spre împlinirea lui

soarele e energie-prano luna e materie toate ce le cu formă şi fără de formă sunt materie-maya astfel raya-maya aflatu-şi-a chip

soarele răsare şi cu-ale sale raze înviază tot ce trăieşte la răsărit când luminează la miazăzi apus şi miazănoapte peste tărâmuri de jos de sus şi de mijloc la fel dă viaţă tuturor fiinţelor

aceasta este Vaishvanara focul viu prano-agni izvorând toate fiinţele

rostitu-s-a doctrina aceasta într-un vers din Rig Veda

atoate chip radiant atotştiutor râvnă oricui singură lumină dătător de căldură

cu o mie de raze cu o mie de vieţi astfel răsare soarele dând viaţă tuturor fiinţelor

zeu peste an este Prajapati stăpân creaţiei sunt două căi de miazăzi de miazănoapte cei ce urmează Istapurta întru vedică jertfă şi pioşenie crezute supreme ating lumea lunii şi sigur se întorc aici din nou deci înţelepţii aceia dornici de progenituri o iau pe calea de miazăzi aceasta se cheamă calea străbunilor rayirya pitriyana

dar cei ce caută fericirea ultimă urmează calea de miazănoapte în nevoire-tapas celibat-brahmacharya cu neclintită credinţă studiază şi ascultă shruti şi ating Aditya dumnezeu de sine luminat a toate mişcătorul a toate ţiitorul etern binecuvântat izvor neînfricării veşnicia fiecăruia fără întoarcere căci el este sfârşitul despre el este mantra aceasta

unii-l pomenesc a fi părintele cu cinci picioare-anotimpuri şi douăsprezece-feţe-luni aşezat în jumătatea de sus a deva-loka şi dătător de ploi pe când alţii îl povestesc drept atoateştiutorul aşezat în car cu şapte roţi şi şase spiţe

zeul dintâi al lunii e Prajapati cu noapte întunecată materia-rayi cu noapte luminată viaţa-prana unii credincioşi îşi aduc jertfele în jumătatea luminoasă alţii în cea întunecată

zeul zilei şi al nopţii este cu adevărat Prajapati ziua e viaţă-prana noaptea e maya-rayi femeile împreunându-se pe zi îşi irosesc viaţa împreunarea de noapte procreatoare este chiar castitate

zeul dintâi al hranei e Prajapati din hrană răsare sămânţa şi din aceasta creaturi se nasc

astfel perechile familiale urmând acest rit aduc pe lume băieţi şi fete numai pentru aceştia e deschis Brahma-loka întru austeritate-tapas castitate-brahmacharya învrednicire-n spirit-satyam

lor le este hărăzit veşnicul Brahma-loka unde nu e dezamăgire înşelare sau nălucire-maya

                                       
Întrebarea a II-a

apoi Bhargava din ţinutul Vaidarbha l-a întrebat pe Pippalada o Bhagavan câţi zei ţin creaturile câţi dintre ei le însufleţesc şi care dintre ei e cel mai mare

răspunse rishi cu adevărat eternul-akasha e puterea aceea puteri sunt şi focul apa pământul cuvântul mintea ochiul şi urechea toate sălăşluiesc în viaţa trupului şi fiecare se crede a-l ţine

suflul vital prana-vayu mai mare printre ele grăit-a nu vă mai lăudaţi aşa numai eu cu cele cinci respiraţii prana apana vyana samana udana ţin şi port acest trup dar alţii precum vak-cuvântul nu-l crezură

supărat prana-vayu se prefăcu bătut şi urcă să iasă unde toate celelalte ar fi fost să-l urmeze reveni jos şi rămaseră şi ceilalţi precum albinele după matcă la fel mintea cuvântul privirea auzul laudă pentru prana-vayu
  

O zeul dintâi al acestui prana-vayu ca focul arde e miezul soarelui propulsorul lui Indra zeul-ploaie zeul vânt al pământului materiei şi al celorlalte este sat-asat manifest şi non-manifest ceea ce e nemuritor sat-asat-chamritam

precum spiţele din butuc sunt centrate în jurul roţii astfel şi Rig Yajur Sama şi chiar karmas vedice yajnas şi kshatriyas sunt purtaţi şi îndreptaţi de nemuritorul zeu dintâi al prana-vayu

tu zeu dintâi al sufletului vital apari cu foc jertfit lui Brahma şi străbunilor plecaţi slăvit eşti de-nţelepţi urmaşii marilor Atharvan şi Agniras tu eşti adeverirea lui Indra tu eşti a lui Rudra putere-distrugere tu eşti protectorul Vishnu la porunca ta se mişcă pe cer soarele leagănul planetelor

tu mereu pur nu vrei rituri sacre ori iniţiatice tu eşti Ekarshi Agni bucurat de jertfe havya şi kavya eşti lumii-ntregi temeiul noi robii te slăvim o doamne atotţiitor izvorul nostru

ţie prielnică fă-o energia din cuvânt din urechi din ochi din minte nu ne lăsa întremează-ne

tot ce există în cele trei lumi ţii sub controlu-ţi ba tuturor le eşti viaţă ai de grijă de noi precum mama de fii ei luminează-ne duhul înţelepţeşte-ne mintea


                                      
Întrebarea a III-a

Atunci Kausalya fiul lui Aashvala îl întreabă o Bhagavan de unde se naşte această prana cum de vine în trup cum rămâne acolo în cinci respiraţii pe ce cale iese şi cum de domneşte peste fenomenal şi peste spiritual

Pippalada răspunse mă întrebi de lucruri înalt spirituale vă văd devotaţi lui Brahma astfel că mă grăbesc să vă desluşesc totul

viaţa fenomenală se naşte din atma cum e umbra în om este viaţa pe lume în atma karma omului e propulsată de minte viaţa e purtată din corp în corp ciclic

apana-vayu rămâne în excreta şi genitalia prana-vayu însuşi stă în ochi şi urechi dar şi în gură şi nas pe când samana-vayu cuprinde mijlocul trupului care mistuie hrana şi-o împarte după rang simţurilor din respiraţia aceasta răsar şi cele şapte flăcări sapta archisa  kali karali manajava sulohita sudhumravarna sphulingini şi visvaruchi

acest atman rămâne în inimă sunt o sută şi unu nervi fiecare are la rându-i o sută de sub-nervi fiecare sub-nerv are şaptezeci şi două mii nervi subordonaţi astfel se pune în mişcare vyana-vayu

acum prin unul din aceşti nervi răsare udayana-vayu pe omul virtuos purtându-l în lumile de sus pe cel bătăuş din fire coborându-l în locuri diaoleşti dar un ins de viciu şi virtute e purtat în lumea oamenilor

soarele fie cunoscut ca prana-vitalitatea-vieţii chiar din afara trupului corporal pentru că soarele vitalizează ochiul cu viaţă şi divinitatea pământului ţine apana-vayu a persoanei pe când spaţiul eter dintre soare şi pământ este samana-vayu aerul-vayu în spaţiu este vyana-vayu

focul este udana-vayu respiraţia de sus pentru că acela în care focul se stinge părăseşte corpul spre renaştere cu simţurile absorbite în minte

orice gând predomină în rimpul morţii cuiva cu acela vine la renaştere viaţa unită cu udana-vayu împreună cu sufletul absorbit merge în lume urmându-i karma sa

omului cunoscător al izvorului vieţii nu-i va lipsi progenitura şi el atinge nemurirea ceea ce se vădeşte în versul următor

cel ce realizează izvorul vieţii intrarea lui în trupul corporal existenţa lui în trup cele cinci activităţi ale suflului vital şi relaţia lui cu sinele-suflet obţine nemurirea cu siguranţă el va merge în lumea eternei fericiri

                
                      
Întrebarea a IV-a

apoi Surjyayani din clanul Garga întrebă pe rishi o Bhagavan care sunt cele ce dorm într-o persoană şi care sunt cele ce se ţin treze în ea ce zeu vede visele a cui e fericirea în starea de sushupti unde rămân simţurile

lui îi răspunse atunci rishi oh Gargya precum la apus razele soarelui se unesc cu orbita-i şi iarăşi se răspândesc la răsărire tot astfel e în timpul stării de sushupti toate aceste simţiri ale simţurilor sunt aruncate în minte mai marea între ele de aceea în starea asta persoana nu aude nu se bucură nu grăieşte şi nu mişcă asta se cheamă pentru omul de înţelegere lumească a fi o stare de somn

doar focurile vieţii pranaagnaya rămân treze în cetatea trupului focul gospodarului e apana-vayu expiraţia vyanavayu este focul de jertfă anvaharya-pachana prana este ahavaniya pentru că este luat din focul garhaptya

samana-vazu se cheamă astfel pentru că egalează cele două jertfiri inspiraţia şi expiraşia de aceea samana-vayu este hotri preotul mintea este jertfitorul şi udana-vayu este fructul jertfei el poartă jertfitorul mintea în starea de sushupti când simte fericirea fiinţei necondiţionate

în somn sufletul-jiva însuşi vede mintea drept stăpână a simţurilor în starea de vis el îi simte măreţia ce a văzut înainte vede iarăşi ce-a auzit înainte aude iarăşi el experimentează din nou tot ce l-a bucurat în locuri şi zone diferite nu numai atât se întâmplă aşa încât ce a fost şi nu a fost văzut auzit şi neauzit experimentat sau neexperimentat este existent sau nonexistent în această şedere a naşterii ci le-a avut pe toate în naşteri anterioare dar el le vede pe toate cum toate evenimentele anterioare ale vieţii rămân în minte în forma lor cea mai subtilă

când sufletul-jiva transcende mintea prin forţa cunoaşterii divine atunci el merge dincolo de starea de vis şi-n acest timp numai fericirea divină străbate simţurile spiritualizate ale trupului

oh dragul meu cum păsările caută un copac la căderea nopţii spre a se odihni tot astfel jiva după toată făptuirea de aici într-un sfârşit după transcenderea stării de vis caută divinitatea supremă

pământul şi elementele sale subtile apa şi elementele apei focul şi elementele sale eterul şi elementele sale privirea şi obiectele de ea perceptibile auzul şi ceea ce poate fi auzit mirosul şi ceea ce poate fi mirosit gustul şi ceea ce poate fi gustat pielea şi ceea ce poate fi pipăit vorbirea şi ce se poate vorbi mâinile şi ce poate fi luat organul generator şi obiectul său de bucurie organul excretor si ceea ce poate fi excretat picioarele şi cât se poate merge mintea şi ce se poate gândi intelectul şi ce poate fi determinat egoul şi obiectele egoismului memoria şi obiectele ei radianţa şi ceea ce poate fi iluminat suflul vital şi ceea ce el poate susţine toate acestea cinci elemente cosmice cele zece organe de percepţie şi acţiune minte intelect chitta-memorie şi egoitatea rămân nemanifeste când jiva-atma îşi ia refugiul final în divinitatea supremă

sufletul-jiva în timpul robiei sale ca persoană care visează chiar vede simte aude miroase gustă gândeşte şi se gândeşte însuşi ca făptaş sine inteligent bucurându-se de lucrurile lui dar după transcenderea acestei stări de vis când el până la urmă se trezeşte spiritual el îşi ia resortul în divinitatea supremă

oh dragul meu oricine cunoaşte divinitatea supremă ca indestructibilă-transcendentală liberă de mundanitate fără nici o formă pieritoare dar având o formă transcendentală fără culoare absolut liberă de triplele calităţi ale maya pur-sat-chit-ananda-vigraha nu numai o atinge dar obţine şi puterea atotcunoaşterii şi frânei-dorinţelor e un vers despre aceasta

oh dragul meu cel ce cunoaşte pe acle atotputernic transcendent în care sufletul jiva îşi află adăpostul de pe urmă cu toate simţurile sale spiritualizate-apakrita şi-l serveşte cu obiectele acestei lumi materiale devine atotcunoscător şi într-adevăr rămâne mereu în acel sălaş transcendental al fericirii

                                       
Întrebarea a V-a

apoi Satyakama fiul lui Shivi întrebă o Bhagavan în ce lume ajunge acel ce meditează asupra aum până la sfîrşitul vieţii sale

rishi Pippalada a spus o Satyakama cei ce meditează inductiv asupra acestui “om” ca Brahman ating Brahmanirvana iar cei ce slujesc deductiv acest “aum” intră în slujba acelei divinităţi supreme transcendentale pe o cale se realizează o parte pe alta întreaga realitate

chiar dacă cineva meditează asupra unei silabe a acelui sunet divin aum în momentul morţii chiar prin aceasta fiind dispus cu merit bun foarte curând se întoarce în această lume acest prim cuvânt al lui aum este esenţa Rig Veda de aceea astfel de merit vedic îl trimite la clanul unei familii pioase brahman prin naştere unde el atinge o viaţă glorioasă înzestrată cu autoritate castitate şi credinţă în Dumnezeu

dar dacă cineva meditează asupra a două silabe din aum el atinge puterea ocultă şi astfel el după moarte este condus de versurile-yajus spre lumea lunii în spaţiu bucurându-se de grandoarea ei încă o dată el se întoarce pe acest pământ

dar acă cineva meditează asupra divinităţii supreme ştiindu-i identitatea cu aum constituit din trei silabe el intră în acea lume a splendorii iluminate fiind liber de toate slugile maya ca un şarpe de pielea-i năpârlită ci el e dus în acea lume a lui Brahman vaikuntha pe imnuri saama unde el vede sinele sfetnic rezidând în inimă sunt două versuri despre aceasta

cele trei silabe ale lui aum atunci sunt practicate separat fără cunoaştere spirituală nu vor purta la nemurire dar când cineva practică întregul corpus al acestui aum cu esenţa cognitivă a sinelui şi se cultivă cu kavya-mana-vak el atinge supremul Brahman deci el nu e clintit din clara-i stare de conştienţă

cu meritul karma virtuos rigvedic se ating prosperitatea şi naşterea omenească pe această lume prin yajas-yajna se ajunge la bucuria cerească după moarte dar prin saama prin sunetele mistice transcendentale în vremea devoţiunii se ajunge la ceea ce înţelepţii recunosc drept Brahmaloka acel brahmaloka este fericit necăzător transcendental liber de orice lume dulce ori mayică şi suprem adăpost cel înzestrat cu clarviziune cultivând acest divin aum ajunge supremul locaş al fericirii

                                     

  Întrebarea a VI-a

apoi Sukesha din clanul lui Bharadwaja îl întrebă pe Sri Pippalada Rishi o Bhagavan odatş Hiranyagarbha un prinţ din regatul Kosala m-a căutat întrebându-mă o Bhardwaja ştii tu că purusha manipulează şasesprezece elemente i-am răspuns dragul meu eu nu-l ştiu aşa dacă l-aş fi ştiut de ce nu ţi-aş fi spus despre el până-n rădăcini veştejeşte el pe cine spune o minciună astfel mă rânduie să nu mint în linişte atunci el s-a urcat în caru-i şi s-a dus aşadar te rog fii bun şi-mi spune unde sălăşluieşte acel purusha

răspunse rishi o dragul meu aici în trup există purusha din el cresc aceste şaisprezece părţi

purusha a gândit în sine în a cui plecare voi pleca în a cui şedere voi şedea

el a creat prana-hiranyagarbha din prana credinţă eter aer lumină apă pământ simţuri organul mana mintea şi hrana din vigoarea hranei nevoire-tapa imnuri-mantra munci-karma lumi-lokeshu şi nume-nama pe lume

precum râurile curgând spre ocean când intră în el îşi pierd numele şi forma numindu-se până la urmă simplu ocean tot astfel aceste şaisprezece elemente dăruite numai întru ataradharma se între-unesc cu atma şi firesc îşi pierd identitatea individuală ele se identifică întru cunoaşterea spirituală a sufletului firesc atunci devii fericit versul următor continuă tema

el este parama purusha supremul brahman centrând ca spiţele în roată toate aceste elemente şi sufletele jiva cunoscându-l pe el în realitate nu vei avea suferinţa morţii

apoi Pippalada le-a spus cât ştiu despre acest para brahman nu există ceva mai pesus decât acest suprem brahman

ei prosternându-se în faţa învăţătorului Pippalada îi spuseră tu ne eşti cu adevărat tată purtându-ne peste celălalt tărâm dincolo de neştiinţă glorie ţie mai mare între înţelepţi salutare glorişilor rishis

om doamne şi-ale tale slăvi devah
rugămu-ne a-ţi auzi sunetele cu urechea
a-ţi vedea bunătatea cu ochii
a te lăuda o viaţă cu trup suflet minte simţire
om înţelepciune svasti ne dea
ca soarele svasti lumineze-ne inima
întru atotştiutoare pusha vishvaveda
aristanemi svasti ne poartă
în strălocaşuri binecuvântate
Brihaspati svasti dăruiască-ne
Om shanti shanti shanti hari om



                       

MANDUKYA


                                     
  Invocaţie

slavă zeilor zeilor peste simţuri urechea-ne
de le-ar întoarce divina sruti
slavă slujitorilor celui atotputernic
de-am vedea toate lucrurile şi
lucrările pământului întru dumnezeu
şi toată viaţa noastră petre-
cându-ne-o sănătoşi voinici
cântând divine laude

aum este sunetul mistic reprezentând divinitatea transcendentă tot ce este trecutul prezentul şi viitorul ceea ce transcende întreitul timp şi acela e aum

brahman străbate acesta tot acest suflet sfătuitor este însuşi brahman printre patru-pătrimi-emanaţii care transcend trei-pătrimi de vaishvanara este atma paramatma aum

primul din patru este vaishvanara starea de lumească trezie a jiva tânjitoare după lucruri având şapte limburi-anga şi nouăsprezece guri spre a se bucura de obiectele materiale grosiere

taijasa starea de vis când sufletul jiva cunoaşte lucruri lăuntrice având şapte angas şi nouăsprezece guri prin care el să se bucure de obiecte delicate ori subtile este a doua pătrime

o persoană adormită repede nu mai doreşte nici o dorinţă nu vede nici un vis este în sushupta somn adânc tot astfel starea celei de-a treia pătrimi prjna plina cunoaştere a sufletului nemaiprins de obiecte nici grosiere nici subtile pe trezie sau în vis aici sufletul jiva cunoscător se simte unul eki-bhuta cu sinele monitor precum cu prajnana-ghana sinele sfetnic fiind ananda-maya întruchiparea eternei fericiri aşadar în această stare cognitivă sufletul jiva se bucură de fericirea divină în miezul inimii sale neispitite

sinele monitor ce cunoaşte aceste trei stări şi care transcende trei pătrimi este stăpân a toate cunoscător a toate controlor lăuntric izvor a toate origine şi adăpost tuturor fiinţelor

el nu seamănă sufletului jiva ce cunoaşte în robie obiecte lăuntrice şi exterioare ale lumundei nici nu e simplă cunoaştere abstractă nici un obiect de înţeles empiric precum Isvara nici noncognitiv nici abstract cognitiv câtă vreme personalitatea sa transcendentală nu poate fi văzută nici nu poate fi descrisă nici nu poate fi prinsă de simţurile materiale astfel el neavând nume distinctiv pe lume deci inconceptibil şi nu poate fi desemnat cu nici un nume lumesc dar el este realitatea supremă râvnită în toate cele trei stadii ale vieţii trezie taijas şi prajna el e cu totul liber de orice secund al mundanităţii este blând el este realitatea supremă fără secund este singura realitate de căutat

acesta este sinele dumnezeiesc simbolizat în aum aspectele îi sunt reprezentate în cele patru stadii de realizare A.U.M. predominant-vishaya predominat-asharya sufletele cunoscătoare devoţiunea toate într-o linie de transcendenţă care e manifestarea sublimă a lui aum spus de dumnezeirea însăşi

strălucitoarea stare taijas este puterea literei u din aum cel ce cunoaşte aceasta creşte în înţelepciune şi e privit la fel de către prieten şi de către duşman în familie nu se naşte nimeni neştiutor de brahman

prajna starea deplin-cunoscătoare este puterea rostirii finale a literei m din aum aici jiva-atman dăruit cu deplina cunoaştere devine identic calitativ nu cantitativ cu atotcuprinzătorul brahman cel ce realizează aceasta el cu adevărat cunoaşte natura reală a mundanului şi adevăratul aspect al transcendentului şi astfel îşi conduce toate simţurile spiritualizate în devoţiune într-unul dumnezeu

al patrulea este fără nici un nume care să poată fi rostit dar acela este transcendental lipsit de existenţă fenomenală ci atotfericit şi realitatea maximă fără secund acesta cu adevărat este aum cel ce realizează aceasta cu siguranţă atinge beatitudinea finală intrând înaltarul divinităţii supreme câmpul fericirii transcendentale ce glorie pentru cel ce cunoaşte acest adevăr prea înalt



                        

I S H A


                                       
Invocaţie

             

Om numele supremei realităţi transcendentale

este perfect şi complet şi toate răsăririle sale
sunt complete la rându-le dar cu atâtea
emanaţii din sine el rămâne întregul
complet fără nici urmă de schimbare

isha orice fiinţă sensibilă şi obiect insensibil care există în univers dumnezeu le stăpâneşte şi le are nmeni nu e proprietar al nici unui lucru pe lume dar cineva cu spirit încrezător în proprietatea lui dumnezeu trebuie să primească atât cât îi este esenţial de trebuinţă ca tain pentru yoga şi khema să slujească etern supremuli dumnezeu nu râvni lacom la lucruri ştiind ale cui sunt

în acest fel să-ţi duci viaţa o sută de ani cu pace în credinţă şi maya nu va înlănţui jiva nu poţi scăpa altfel de maya

autoanihilatorii intră în lumile de întuneric diavoleşti cu suflete neştiutoare de firea lor divină după plecarea din lumea asta se duc acolo

finţa supremă este astâmpărată şi mereu neschimbată în universul neastâmpărat şi modificabil dar e pretutindeni mai iute decât gândul alte simţuri ori zei ai simţurilor nu-l pot întrece iarăşi el stă la locul lui în orice jiva dar merge mai repede decât cei ce-l aleargă simţurile nu-l ajung nici cum stă pe loc din porunca lui suflul vital susţine faptele tuturor fiinţelor vii

această fiinţă supremă se mişcă şi nu se mişcă el este departe şi şi cel mai aproape el este întru toate este şi în afară de toate

cel ce priveşte fiecare lucru în legătură cu supremul stăpân şi e una cu acela realizează că toate creaturile sunt ale celui atotputernic care domneşte peste fiece entitate de aceea el nu urăşte pe nimeni

când un asemenea suflet exaltat realizează toate fiinţele ca fiind una singură în relaţii cu stăpânul suprem toate fiinţele fiind părţi infime ale dumnezeirii cum ar mai putea avea vreo deziluzie şi ce durere i s-ar mai hărăzi

o persoană autorealizată vizualizează acea personalitate supremă a dumnezeirii drept parayagat-omniprezent shukram-omnipotent akayam-fără-corp fenomenal dar posedând transcendentalul sat-chidananda-vigraha avranam în persoana lui nu există imperfecţiunile corpului fizic grosier asnaviram fără nici o vână shuddham liber de impuritatea ignoranţei apapaviddham el este dincolo de orice mundanitate cum maya nu-l poate prinde nicicând kavih chiar neposedând nici un trup murdar prin inconceptibila sa potenţă supramundană el devine cauza eficientă a creării perpetuării şi distrugerii universului şi astfel omniscient manishi el este primul filosof care distruge întunericul din inima sufletului jiva prin sambit-vritti şi iluminează cu lumină spirituală paribhuh controlor a toate svayambhuh existent în sine dintru începutul creaţiei el a împărţit diverselor creaturi funcţiile lor respective

cei ce păşesc în neştiinţa de la maya fără lumină spirituală recurgând la câte un obiect fenomenal se cred a ajunge obiectele vieţii râvnite dar cad în oarbă întunecime e şi mai rău de cei ce urmează calea cunoaşterii abstruse ei intră în lumea ăntunecimii şi mai mari

am auzit de la mari filosofi cunoscătorii adevărului care ne-au învăţat pe noi că înţelepciunea despre personalitatea supremă a dumnezeirii este altceva decât aşa-zisa cunoaştere abstractă a salvaţionistului ori învăţăturile elevaţionistului

cel ce cunoaşte avidya-tranzienţa fructelor elevaţioniştilor ca şi scârba cunoaşterii abstracte a salvaţioniştilor şi vidya înţelepciunea divină intuitivă a numelor personalităţii transcendentale a dumnezeirii numai acela poate tăia nodurile neştiinţei şi atinge beatitudinea nemuririi

cei ce se închină la asambhuti nemanifest prakriti denunţă şi ei forma materială idolatria dar tot diavolului se închină şi intră-n tărâmul întunecat al ignoranţei iar cei ce se devotează numai dinaintea karya-brahman cad în cea mai întunecată regiune a neştiinţei

puterile siddhis dobândite de cei ce se închină formei asambhuta şi mukti ce se obţine prin cultul formei sambhuta nemanifest brahman în forma sa manifestă isvara-rupa se deosebesc mult între ele înţelepţii aderenţii căilor respective trebuie să fi scris volume de cărţi pentru a justifica gloria acestei achiziţii

cel ce urmează nonmanifestul şi manifestul din punct de vedere transcendental depăşeşte moartea şi atinge nemurirea

o doamne suprem adevăr numele tău transcenental e secret ascuns în vasul de aur Brahma-jyoti înconjurându-ţi trupul o doamne ai bunătatea şi ţine aparte aura aceea ca eu să-ţi pot privi forma ta transcendentală

o învietor al devoţiloe tăi o far al căutătorilor tăi o monitor al renunţărilor de sine o lună plină peste crini de apă o călăuz auroral progenitorilor omenirii ai bunătatea şi risipeşte aura brahma-jyoti din jurul tău astfel ca eu eternul tău servitor care nu este decât al tău să aibă viziunea formei tale transcendentale prin graţia ta neţărmurită

un devot înflorind în iubire zice o suflul meu vital la ce-ai mai rămâne în trupul grosier ce-n timp va fi cenuşă mai bine chiar acum revino la izvor şi fii nemuritor apoi spune o minte fire-ai blestemată ce-ai făcut nefăcuto şi vezi Gopi în Vraja perpetuează petrecerile transcendentale ale Sriy Radha-Krishna la Vraja aum

lumii îi eşti stăpân atotputernic ci nouă ne eşti deva poartă-ne pe dreapta cale împărătească la tine a ajunge o fericite doamne tu ne ştii nefericirea şi răutăţile iartă-ne alungă oarba întunecime-vayunani dorinţe de elevare şi salvare şi păcătoasele noastre ispite adăpost de pe urmă ne fii



                        

KENA

                           
Invocaţie
               

Om toate mădularele mele

cuvântul suflul vital ochiul urechea puterea şi simţurile
întărească-mi-se întru brahmaupanishadam
prin graţia ta nicicând să nu am deziluzia uitării că tu eşti în toate
tot ce este sensibil şi non-sensibil în univers ţi-e în stăpânire şi tu îl ai
ţine-mă veşnic şi pe mine servitoru-ţi
să nu se despartă servitul de servitor
toate sfintele virtuţi din upanishade
să mă umple încântându-mi sufletul
înzestrat cu acele divine calităţi
să fiu mereu cu iubire în serviciul tău
şi să simt fericirea perfectă pretutindeni

                      

  I


Om Kene la a cui dorinţă şi inspiraţie dă mintea năvala asupra obiectelor gândirii ei şi a cui comandă face suflul vital prana să procedeze la a funcţiona la a cui voinţă rostesc oamenii vorbe şi cine-ndeamnă ochiul şi urechea

răspunde guru acel monitor lăuntric al sufletului este ureche urechii minte minţii vorba chiar a vorbei suflul vital al suflului ochiul ochiului lepădându-te de a face şi a abate sufletul cu simţul egoului întru acestea păţi urca deasupra simţurilor-obiecte şi deveni nemuritor primind relizarea lui dumnezeu

ochii fizici nu-l pot vizualiza nici graiul nici mintea nu-l pot prinde nu ştim nu înţelegem cum l-ai putea împărtăşi direct cuiva într-adevăr el e altceva decât cunoscutul şi iarăşi el este nu numai obiectelor fenomenale necunoscute  nu numai aparoksha dar el este adhokshaja şi aprakrita aşa am auzit de la străvechi preceptori care ni l-au împărtăşit amănunţit

cel ce nu poate fi exprimat în vorbire într-adevăr el este cel ce inspiră vorbirea noastră cunoaşte-l ca suprem adevăr şi nimic altceva slăvit de oameni prin lanţul simţurilor

cel ce nu poate fi cuprins cu mintea cunoscut doar de Brahmavid că el e cauza minţii aprehendând toate obiectele cunoaşte-l ca suprem brahman şi nu ce slăveşte lumea aici

cel ce nu poate fi vizualizat de ochi este cunoscut de Brahmavid ca acela prin a cărui instrumentalitate oamenii văd cu ochii lor cunoaşte-l numai ca suprem brahman şi nu ceea ce lumea slăveşte aici

cel ce nu poate fi auzit cu urecgile este cunoscut de Brahmavid că el este cel care dă putere urechilor să întoarcă vibraţiile sunetului cunoaşte-l ca brahman suprem şi nu ceea ce lumea slăveşte aici

cel care nu poate fi simţit de respiraţie cunoaşte Brahmavid că el este acela care comisionează suflul vital cunoaşte-l numai ca brahman suprem şi nu ceea ce lumea slăveşte aici


                        

II


preceptorul spune mai departe dragă fiule dacă tu crezi după ce ai auzit lecţia dinainte că vei fi gândit acum ştiu bine totul despre brahman atunci eu îţi voi spune că ai cunoscut foarte puţin despre numele lui transcendental nu numai tu dar nici chiar zeii nu ştiu adevărata lui caracteristică divină deci întăreşte-ţi înţelepciunea întru cunoaşterea Brahma spre a-l cunoaşte în realitate

discipolul pătrunzând rostirile guruului său spiritual răspunde prompt nu spun că brahman îmi este bine-cunoscut dar nici că n-aş şti câte ceva despre caracteristica sa fiecare dintre noi discipolii tăi care înţelege şi realizează astfel tot aşa voi vorbi despre realizarea adevărului suprem

cel ce nu consideră brahman drept ceva măsurabil şi cognoscibil prin empirism sau raţionalism îl cunoaşte dar cel ce consideră brahman conceptibil prin simţuri nu-l poate cunoaşte el este de neatins de către pantheişti  dar este realizat de cel ce părăsind orice tentaţie a empiricismului recurge la calea autorenunţării poate uşor să-şi afle leagăn lângă el

când brahman este cunoscut prin orice stare a facultăţii de cunoaştere el este cunoscut în realitate fiindcă printr-o astfel de înţelepciune se atinge nemurirea procesele transcendentale ale devoţiunii-bhakti prin care sufletul se iluminează dă puterea a cunoaşte realizarea subiectivă a adevărului suveran şi astfel se dobândeşte viaţa eternă amritam

având această naştere umană dacă cineva obţine realizarea supremului brahman atunci într-adevăr menirea învederată a naşterii omeneşti e împlinită dacă cineva nu-l cunoaşte atunci este în cea mai mare pierdere şi cele trei suferinţe ale maya cad asupra norocului său de aceea înţelepţii vizualizând brahman ca monitor lăuntric în toate fiinţele se ridică peste viaţa simţurilor şi devine nemuritor


                       

III


odată în lupta dintre demonii asuras şi zeii cerului suras atotputernicul brahman a cucerit asuras prin devatas sfătuindu-i lăuntric dar devatas s-au glorificat pe ei pentru victoria aceea a lui brahman ei s-au gândit egoist a noastră e victoria şi a noastră e măreţia aceasta

supremul suveran brahman fiind omniscient desigur a putut înţelege această îngâmfare a zeilor şi a apărut dinaintea lor în forma unui yaksha dar ei nu puteau şti cine era el

devatas îi spuseră lui Agni o Jatadeva vezi cine e această divină personalitate da o să văd a zis el

Agni s-a grăbit spre adorabilul magnanimul yaksha când se apropiase l-a întrebat adorabila personalitate cine eşti tu Agni a spus eu sunt Agni cu adevărat mai bine cunoscut ca Jatadeva

magnificentul stăpân yaksha a întrebat din nou ce putere ai tu Agni egoist a răspuns pot arde tot ce există pe pământ

magnanimul stăpân yaksha a pus un fir de iarbă dinaintea lui Agni şi a spus bine arde asta la care Agni s-a simţit insultat dar s-a apropiat de el cu toată repeziciunea Agni şi-a pus toată vlaga dar n-a putut să-l ardă imediat s-a întors atunci la adunarea zeilor şi le-a spus n-am fost în stare să recunosc cine este această puternică persoană misterioasă

zeii atunci i-au spus lui Vayu o Vayu află cine este acest strălucit personaj da o să aflu a zis el

Vayu s-a grăbit spre el la apropierea lui supremul brahman a întrebat ce putere există în tine Vayu fălos a răspuns eu pot sufla la o parte tot ce e pe pământ

supremul stăpân cu a sa strălucitoare formă divină i-a pus dinainte lui Vayu un fir de iarbă zicându-i bine suflă-l  Vayau în toată vanitatea lui cu toată forţoasa lui iuţeală s-a apropiat dar n-a putut să-l sufle în vădită înfrângere el s-a întors imediat de acolo la dunarea zeilor şi le-a mărturisit n-am putut realiza cine este acest straniu personaj

atunci zeii toţi împreună i-au spus lui Indra regele suveran al cerului o Maghavan dă-i de urmă cine este acest mare şi glorios personaj Indra a răspuns da o să fac asta astfel spunând s-a grăbit spre el dar supremul stăpân dispăruse

atunci în aceeaşi regiune a cerului Indra a putut vedea cea mai în splendoare doamna care nu era alta decât zeiţa Uma fiica lui Himavat şi curios el a întrebat vei fi atât de bună să-mi spui cine este acest adorabil personaj care chiar acum a dispărut de aici

ea Uma răspunse el e supremul brahman precis şi cu adevărat datorită lui Brahma a venit victoria dar tu te bucuri şi te împodobeşti în pretextul vanităţii tale cu biruinţa astfel Indra a aflat că acela era Brahman

aşadar în adevăr aceşti zei Agni Vayu şi Indra întrec cu mult alţi zei pentru a se fi putut apropia de supremul brahman şi să aibă o vedere obiectivă asupra lui şi pentru prima oară ei au putut să-l realizeze astfel într-atât

aşadar Indra întrece alţi zei pe Agni şi Vayu în adevăr el a avut o vedere obiectivă a lui Brahma pentru că el este cel care a auzit pentru prima oară despre Brahma de la Uma

aura personalităţii transcendentale a supremului brahman străluceşte asemeni cu splendoarea fulgerului în faţa viziunii Brahma-jnani şi dispare într-o clipire a ochiului astfel această învăţătură este despre zei aici

această minte prin procesul ei inductiv nu poate concepe pe brahman dar când înţelepciunea intuitivă prin graţia guruului împinge mintea în căutarea realizării perfecte a lui brahman atunci şi numai atunci prin intensitatea unei asemenea conştiinţe a minţii brahman este gândit

suprema dumnezeire este cunoscută ca tadvana raso-vai-sah care este cel mai esoteric cel mai drag obiect tuturor el poate fi slăvit ca obiectul iubirii transcendentale absolute oricine l-a realizat astfel devine drag tuturor ori prezenţa lui este căutată pentru adevărata unăstare de unul şi altul

discipolul o preceptor ai bunătatea şi învaţă-mă aspectul esoteric al învăţăturilor upanishadice preceptorul secretul ţi-a şi fost desluşit în sutra dinainte cu adevăr ţi-am împărtăşit toate secretele întru brahman

guru spune dragul meu fiu singură vederea obiectivă a lui Brahma nu va fi de ajutor trebuie realizare subiectivă trăind întru vedas care sunt adevărul autorevelat contemplând-tapah petrecerile glorioase reţinându-ţi-dama simţurile de la orice bucurie egoistă şi lăsându-ţi simţurile ghidate de înţelepciunea intuitivă şi prinse-n iubitoare devoţiune întru suprema dumnezeire

oricine ştie aceasta acela cu adevăr fiind total liber de păcate taie nodurile robiei neştiinţei lumeşti şi la urmă negreşit se aşează în cel mai înalt fericit altar transcendental al păcii Vaikuntha da se aşază îşi împlineşte şederea pe lumea mundană şi pentru totdeauna rămâne în achyuta-padapama



                  

              

CHANDOGYA


Upanishad

invocaţie-imn

aum duh întărească-mi mădularele cuvântul suflarea ochii urechile vlaga şi toate simţurile de-a vedea râvnă oricărei vieţi Brahman dintru upanishadam de-a nu mă lepăda nici curând nici târziu de Brahman nepărăsit de-a lui Brahman sacră miluire fie-mi sfântă legătura de serv către preasfânt stăpân servit Brahman ci sacrele haruri lăudate în upanishade lumineze-mi sufletul dharmaste mayi santu te mayi santu Om shantih shantih shantih Om-jur-împrejur-bun-augur-augur-augur





1

adânceşte-te în silaba aum udgitham upasita cum cântul de laudă ţi-l strigi începându-l în Om (1)
fiinţele prind viaţă din firea pământului pământul îşi prinde firea dintâi din apă plantele îşi prind firea tot din apă trupul corporal (corpul trupesc) îşi vine în fire din firea plantelor darul vorbirii este cea dintâi învrednicire a fiinţelor omeneşti asemenea între toate sunetele vorbite sunetul rik e gloria vorbirii cântul sam e coroana rikului şi printre cânturi sam aum este supremul aspect ezoteric (2)
aum este vârful tuturor firilor este unul cu dumnezeirea supremă al optulea anume udgitha rămânând în planul transcendental ultim (3)
care este rik care este sama care este udgitha acum să vedem (4)
rik este logos sama e prana-viaţă udgitha e aum tocmai o pereche cuvântul şi viaţa precum rik şi sama (5)
perechea aceasta e la unison rostirii aum tocmai precum unindu-se perechea omul sprijină pe semenul său (6)
cine ştie aceasta rostind udgitha aum devine un împlinitor al dorinţelor (7)
acest aum easte manifestarea simbolică a lui dumnezeu acest aum e legătura a toată spiritualitatea această legătură e împlinirea unei scumpe dorinţe cine ştie asta şi rosteşte udgitha aum devine împlinirea dorinţelor sale (8)
prin rostirea acestui aum începe întreirea cunoaştere a vedelor rostind aum guru îl face pe cirac să asculte litania vedică rostind aum reciţi cuvinte vedice rostind aum cânţi imnuri vedice toate riturile vedice se săvârşesc întru slăvirea acestui aum în măreţia şi miezul lui (9)
şi cine ştie tâlcul acesta spiritual şi cine nu-l ştie pot practica riturile vedice ci altele sunt căile cunoaşterii şi ale neştiinţei ci orice se săvârşeşte în cunoaştere credinţă şi devoţiune în adevăr aceea ce se vădeşte temeinic până aici este desluşirea ori măreţia acestui aum (10)

2

adevărat când zeii devas şi demonii asuras toţi devasura trăgându-se din Prajapati se luară la bătaie unii cu alţii zeii îşi luară în sine udgitha zicându-şi cu aceasta îi vom învinge (1)
zeii rostiră udgitha aum sincronizând-o cu inspirarea pe nas demonii suferiră aceasta de-a tot răul aşadar cu udgitha miroşi şi parfum şi duhoare pentru că e însufleţită de tot răul (2)
apoi ei rostiră udgitha aum sincronizând-o cu vorbirea demonii suferiră aceasta de-a tot răul aşadar cu udgitha vorbeşti şi adevăr şi minciună pentru că e însuferită de tot răul (3)
apoi ei rostiră udgitha aum sincrinizând-o cu ochiul demonii suferiră aceata de-a tot răul aşadar cu udgitha vezi şi vizibilul şi invizibilul pentru că e însuferită de tot răul (4)
apoi ei rostiră udgitha aum sincronizând-o cu urechea demonii suferiră aceasta de-a tot răul aşadar cu udgitha auzi şi plăcute şi neplăcute pentru că e însuferită de tot răul (5)
apoi ei rostiră udgitha aum sincronizând-o cu mintea demonii suferiră aceasta de-a tot răul aşadar cu udgitha gândeşti şi gânduri bune şi gânduri rele pentru că e însuferită de tot răul (6)
apoi ei venerară udgitha aum drept prana suflul vital însuşi temeiul vieţii ci demonii loviţi astfel striviţi de moarte ca zugrăviţi pe-o piatră tare rămaseră (7)
precum bolul de lut se face ţăndări când este izbit de o piatră tare la fel va fi soarta persoanei diavoleşti când va dori să facă rău aceluia ce se îndeletniceşte cu practicile spirituale arătate un înţelept nu poate fi rănit pentru că este invincibil fiind întemeiat întru adevăr (8)
această viaţă-forţă-vitală nu este atinsă nici de parfum nici de duhoare de neatins fiind de nici un rău nutrimente şi băuturi asimilate prin acest izvor dau putere altor mădulare şi neaflând această forţă-vitală în gură acela decedează acela într-un sfârşit îşi lasă gura deschisă (9)
rishi Angirasa a crescut această udgitha aum sincronizând-o cu forţa vitală a vieţii lumea e de părere că de-aia-l şi cheamă Angirasa însemnând substratul tuturor celorlalte mădulare (10)
Brihaspati a crescut această udgitha aum sincronizând-o cu această forţă vitală a vieţii lumea e de părere că de-aia-l cheamă Brihaspati pentru că vorba e glorie şi acesta îi este substratul (11)
rishi Ayasya a crescut această udgitha aum sincronizând-o cu această forţă vitală a vieţii lumea e de părere că de-aia îl cheamă Ayasya pentru că iese din gură (12)
Vaka fiul lui Dalbha a ştiut asta el a devenit preot udgatri a rishilor din Naimisha el le-a cântat dinainte întru împlinirea-le (13)
cel ce astfel o ştie şi creşte această udgitha aum sincronizând-o cu forţa vitală a vieţii negândit îşi dobândeşte împlinită dorinţa atât despre împlinirea dorinţelor (14)

3

acuma despre zei a se creşte udgitha identificând-o cu acela ce colo preastrăluceşte cu adevărat soarele răsărind dă viaţă tuturor creaturilor risipeşte întunecimea coşmarele sau frica asemenea cine cunoaşte aceasta e-n stare a risipi frica şi întunecimea în chipul neştiinţei (1)
forţa vitală a vieţii şi soarele sunt asemenea cald şi cald lumea-i numeşte prana cu vocală şi pe celălalt şi vocală şi consoană aşadar cu adevărat se sincronizează amândouă cu udgitha aum (2)
udgitha aum să fie cunoscută drept vyana care nu este inspiraţia sau expiraţia cuiva ci temeiul divin al acestora înăuntru-afară (3)
vorbirea este rik aşadar rosteşti rikul fără suportul inspiraţiei sau expiraţiei rik este saman aşadar cânţi saman fără suportul inspiraţiei sau expiraţiei saman este udgitha aum aşadar incantezi udgitha aum fără suportul inspiraţiei sau expiraţiei (4)
şi alte acte care cer putere precum aţâţarea focului prin frecare alergarea unei curse către o ţintă îndoirea unui arc ţeapăn toate se săvârşesc fără inspiraţie şi fără expiraţie pentru toate acestea trebuie să creşti udgitha aum drept divină-incantaţie vyana apoi trebuie să creşti udgitha ca ud-gi-tha ud să fie sincronizat cu forţa vitală a vieţii pentru că numai prin aceea te trezeşti gi să fie sincronizat cu vorbirea pentru că vorbirea este sunetul şi tha cu hrana pentru că hrana dă viaţă fiecăruia pe pământ (6)
ud este cerul gi este atmosfera tha este pământul iarăşi ud e soarele gi e vântul tha e focul iarăşi ud este sama-veda gi este yajur-veda the este rik-veda aceluia vorba i-aduce laptele spiritului premiu vorbirii se îmbogăţeşte în hrană şi mâncând-o creşte udgitha drept ud:gi:tha (7)
acum împlinirea dorinţelor trebuie ajunse următoarele refugii să cumpăneşti asupra samanului prin care procedezi la cântarea imnurilor (8)
să cumpăneşti asupra rikului în care se află samanul asupra sfântului de care a fost văzut asupra divinităţii despre care e gata să cînte un imn (9)
să cumpăneşti asupra metrului în care eşti gata să cânţi un imn (10)
într-un sfârşit să te concentrezi asupra ta însuţi şi atunci să cânţi un imn cuprinzându-ţi cu mare grijă obiectul dorinţei tale cu adevărat repede dorinţele se vor împlini dorul de a cânta un imn dorul de a cânta un imn (12)

4

să creşti udgitha aum pentru că misticul cânt vedic se cântă cu aum mai departe desluşirea despre asta (1)
moartea prins-a zeii în jertfele rituale făcute în chipul riturilor rik saman şi yajus cum ai vedea un peşte în apă când şi-au dat seama de asta ei s-au smuls din rik din saman din yajus şi s-au întors întru sunetul mistic aum (3)
adevărat când asculţi rikul îl creşti pe aum la fel ascultând din saman sau din yajus acest aum e cu adevărat vocala dintâi întru sine transecendentală fericitoare zeii care intră în acest proces transcendental devin nemuritori şi binecuvântaţi (4)
cel ce astfel o ştie ia adăpost întru acea udgitha aum care este transcendental şi fericitor şi aşa întruadăpostindu-i-te devii nemuritor precum sfinţii (5)

5

acum adevărat udgitha este aum ce este aum fiind udgitha şi într-adevăr soarle e ca udgitha pentru că strălucirea lui e a lui aum pentru că soarele e luminat de glorificarea lui aum (1)
“laudă numai lui am cântat aşadar tu eşti singurul meu fiu” astfel grăit-a Kausitaki fiului său. Reflectează asupra udgitha precum razele soarelui ăn adevăr tu vei avea mulţi fii acestea spuse despre adhidaiva (2)
acum cel în sine are a reflecta asupra aum ca forţă vitală a vieţii cu sunet continuu aum (3)
cântat-am laude numai întru acela aşadar tu-mi eşti singur fiu astfel grăit-a Kausitaki fiului său cântă laudă spre udgitha multiîntruchipată ăn adevăr vei avea mulţi fii (4)
acum în adevăr udgitha este aum aum este udgitha cu această realizare din locul unui preot hotri chiar când cânţi rău acel cântec e îndreptat da toate reintră în armonie (5)

6

pământul este rik şi focul este saman acest saman se odihneşte pe acel rik aşadar saman se cântă ca odihnindu-se pe rik sa e acest pământ ama e foc acestea fac sama (1)
spaţiul este rik aerul este saman acest saman odihneşte pe acel rik aşadar saman este cântat ca odihnindu-se pe rik spaţiul este sa şi aerul e ama şi acestea fac sama(2)
cerul este rik soarele este saman acest saman odihneşte pe acel rik aşadar sama se cântă ca odihnindu-se pe rik stelele sunt sa şi luna e ama şi acestea fac sama (3)
acum albul lustru al soarelui este rik sama este întunericul prea negrul shyamasundara acest sama se sprijină pe rik aşadar sama se cântă ca sprijinindu-se pe rik (5)
acum alba efulgenţă a soarelui este sa şi întunericul preanegrul shyam este ama ceea ce face sama acum că persoana Syamasundara care luceşte ca aurul efulgent chiar dacă el este shyama Krishna se arată drept Hiranmaya Purusha al personalităţii cu nuanţa aurului se vizualizează întru soare Brahmajyoti are o barbă de aur faţa cea mai frumoasă şi păr de aur cel mai frumos cârlionţat este preastrălucit până-n vârful unghiilor (6)
ochii lui sunt strălucitori de frumuseţe asemeni lotusului fericitu-i nume este ut transcendental el este deasupra mundanităţii adevărat cel ce-l realizeză astfel merge dincolo de macularea mundană (7)
ril şi sama sunt mistice glorificări ale sale aşadar ele sunt sfinte drept udgitha aum atunci el este udgitha aum şi cel ce incantează această udgitha este ştiut ca preot udgatri mai mult el este zeul jucăuş al lumilor de peste soarele de colo precum şi al dorinţelor zeeşti acestea spuse despre adhidaivatam (8)

7

acum despre trup rik este temeiul vorbirii şi sama este temeiul suflării sama se eprijină pe rik aşadar sama se cântă ca sprijinindu-se pe rik sa e suportul vorbirii şi ama al suflării acestea fac sama (1)
rik este temeiul ochiului sama este sufletul atman acest sama se sprijină pe rik sa e al ochiului şi ama e al sufletului acestea fac sama (2)
rik este temeiul urechii şi sama este al minţii sama se sprijină pe acel rik aşadar sama se cântă ca sprijinindu-se pe rik sa este al urechii ama este al minţii acestea fac sama (3)
iarăşi rik este temeiul privirii luminoase a ochiului şi sama e al globului ocular cu negru luciu acest sama se sprijină pe acel rik aşadar sama este cântat ca sprijinindu-se pe rik sa este al privirii luminoase a ochiului şi ama este al globului ocular cu negru luciu acestea fac sama (4)
acum această persoană zeitate a ochiului care dă vederea este rik sama uktha yajus ba brahman forma acestei persoane este aceeaşi cu aceea a persoanei văzute în soare gloriile celui dintâi au gloriile acestui purusha numele unuia este numele celuilalt (5)
acel zeu este dumnezeul tuturor lumilor aflate dedesubtul celor transcendentale precum şi al obiectelor dorite de oameni astel cei cântă la veena cântă întru el aşadar ei sunt dăruiţi cu obiectele dorite (6)
acum cel ce cântă sama după ce astfel ştie zeitatea udgitha cântă şi sinele sfetnic şi sinele suprem prin graţia sinelui suprem el ajunge lumile de dincolo de lanţul soarelui şi de asemenea dorinţele zeilor (7)
şi prin zeii mici el învinge lumile lor precum şi obiectele celor neştiutori aşadar un preot udgatri care ştie aceasta trebuie să-l întrebe pe jertfitor (8)
ce dorinţă voi obţine pentru tine cântând sama pentru că numai el ajunge în stare să dobândească dorinţele prin cântare cunoaştere astfel cânt sama ba cântă sama (9)

8

trăiau trayo trei bărbaţi pricepuţi în udgitha Shilalaka fiul lui Shalavat Chaikitayana din grupul Dalbhya şi Pravahana fiul lui Jivala ei au spus noi cu adevărat suntem pricepuţi în udgitha hai să şedem împreună şi să avem o discuţie despre udgitha (1)
aşa să fie au zis ei şi s-au aşezat împreună atunci Pravahana a grăit prea onorabili maeştri vorbiţi eu voi asculta la amândoi brahmani cum discutaţi (2)
apoi Shilaka Shalavatya i-a spus lui Chaikitayana Dalbhya bine aşa să faci (3)
el întrebat-a care este ecoul sama răspuns-a este vocala – care este izvorul vocalei –este forţa vitală a vieţii –care este izvorul de temei al vieţii –este hrana –care este izvorul hranei –este apa (4)
-apei care.i e izvorul – este lumea de colo – care-i izvorul lumii de colo –sama udgitha nu poate purta pe cineva dincolo de lumea cerească aşadar stabilim că sama este lumea cerească pentru că sama este imnificată drept gloria cerului (5)
atunci nefiind mulţumit de răspunsul lui Chaikitayana Dalbhya ăntrebătorul Shilaka Shalavatya spus-a chiar aşa în adevăr al tău sama o Dalbhya este nesprijinit de şi-ar spune cineva o să-şi cadă capil negreşit capul o să-ţi cadă (6)
Dalbhya spus-a bine aş vrea să ştiu totul despre aceasta din partea domniei tale Shilaka a zis de ce nu aş fi bucuros să-ţi spun – atunci fii bun şi arată-mi care e folosul sau darul acelei lumi cereşti – la urma urmei darul nu poartă dincolo de lumie aiici poţi da glas sama dincolo de lanţul lumii acesteia aşadar sama udgitha este locată în această lume ca temei al ei pentru că aici sama este slăvit ca fenomenalitate (7)
Pravahana Jaivali spuse chiar aşa cu adevărat al tău sama are un şel mai îndepărtat de-ar spunce cineva capul tău o să cadă capul tău ar cădea atunci Shajavatya spuse vei fi atât de bun să te pot asculta pe tine de ce nu bucuros ţi-oi vorbi (8)

9

Shalavatya întreabă care e temeiul acestei lumi Pravathana spune este akasha toate aceste fiinţe emană numai din akasha ele se întorc într-un sfîrşit ăn akasha pentru că numai akasha este mai mare decât toate fiinţele şi akasha este ţelul final al fircărei fiinţe (1)
Astfel acest ananta este udgitha aum sinele absolut transcendental cunoscându-i caracteristicile divine pe calea devoţiunii urci în minunat şi transcendental aum ajungi binecuvântarea supremă în lumea cea mai de sus (2)
când Atidhanva Shaunaka explică acest udgitha lui Udarashandilya adăugă şi aceasta câtă vreme şi urmaşii tăi cunosc acest udgitha ei vor avea cea mai minunată viaţă pe lumea aceasta (3)
şi tot aşa în lumea de dincolo cel ce ştie şi urcă întru acest aum are viaţă minunată în lumea asta şi-n cealaltă (4)

10

când holdele din ţinutul Karu fuseseră distruse de furtuni în satul unui om foarte bogat trăia un om foarte sărac pe nume Ushasti Chakrayana cu tânăra lui soţie Atiki (1)
el a cerşit hrană bogatului în timp ce acesta mânca fasole cel din urmă i-a spus nu mai am altceva decât ce-mi rămase dinainte (2)
el a spus dă-mi măcar atât i-a dat acele resturi şi i-a mai zis uite şi de băut dar Ushasti întoarse nu voi bea din băutura nemaibăută de altcineva (3)
-dar nu sunt resturi şi păstăile de fasole aşadar necurate – ăntr.adevăr întoarse eu nu pot trăi dacă nu mănânc aceste păstăi pe când băutul apei este în voinţa mea (4)
după ce mâncase Ushasti a luat ce rămăsese pentru soţia lui ea dobândise însăşi hrană din pomeni primindu-le ea le-a pus de-o parte (5)
a doua zi în zori sculându-se din pat el zise oh de-aş face rost de ceva mâncare aş putea câştiga o mică avere regele va săvârşi o jertfă pentru sine poate m-ar alege să împlinesc toate muncile preoţeşti (6)
soţia îi spuse iată aici stăpâne păstăile pe care mi le-ai dat ieri mâncându-le el a plecat la jertfa ce se izvodea (7)
atunci el s-a apropiat de preoţii udgatri care erau gata de cântat imnurile în locul cuvenit al ceremoniei atunci el îi spuse preotului prastotri (8)
o preot prastotri dacă începi rostirea imnurilor fără a şti totul despre dumnezeirea şi despre zeitatea imnurilor capul tău va cădea (9)
pe urmă spuse preotului udgatri o udgatri dacă rosteşti udgitha aum fără a şti dumnezeirea şi cu cine e una udgitha aum capul tău va cădea (10)
tot aşa pe urmă spuse preotului pratihartri o preot pratihartri dacă dai răspunsurile fără a şti divinitatea care prezidează aceasta şi capul tău va cădea toţi se opriră din îndatoririle lor şi se aşezară în linişte (11)

11

atunci institutorul jertfei îi spuse cu adevărat de-bine-urător aş vrea să te cunosc sunt Chakrayana Ushasti spuse el (1)
atunci institutorul cu adevărat te căutasem respectat de-bine-urător pentru toate aceste îndatoriri preoţeşti numai negăsind pe domnia ta am angajat alţii (2)
venerabil de bine urător te rog să preiei toate îndatoririle preoţeşti aşa să fie spuse el lasă-i tot pe preoţii aceştia să cânte sub îndrumarea mea imnurile adăugă Ushasti institutorul zise aşa să fie (3)
atunci preotul prastotri se apropie spunându-i venerabil domn domnia ta mi-ai spus că-mi va cădea capul dacă rostesc imnurile fără a şti divinitatea care e zeitatea imnurilor care este acea divinitate (4)
răspunse Ushasti prana cu adevărat se varsă în prana în timpul disoluţiei şi emană din prana în timpul creaţiei el este divinitatea care prezidează asupra Prastava dacă rosteşti prastava fără a-l şti pe el cum ţi-am arătat capul ţi-ar cădea (5)
apoi preotul udgathri se apropie de el spunându-i preaonorabil domn mi-ai spus că îmi va cădea capul dacă voi rosti udgitha neştiind divinitatea cu care udgitha este una care este acea divinitate (6)
Aditya răspunse Ushasti toate aceste fiinţe înalţă laudă lui Aditya pe când străluceşte deasupra el este divinitatea care prezidează asupra udgitha dacă fără a şti asta ai fi cântat udgitha chiar după ce ţi-am arătat capul ţi-ar fi căzut (7)
apoi preotul pratiharti s-a apropiat spunându-i preaonorabil domn mi-ai spus că-mi va cădea capul dacă voi da răspunsul fără a şti divinitatea care prezidează asupra acestuia care este acea divinitate (8)
Anna spuse Ushasti cu adevărat toate fiinţele devin pratiharamana numai când trăiesc precum zeitatea domnitoare ce se subjugă întru pratihara aşadar dacă fără a şti aceasta ai fi preluat pratihara chiar după ce ţi-am arătat capul ţi-ar fi căzut (9)

12

acum aşadar începe udgitha lui shvah odată Baka Dalbhya care mai este cunoscut ca Maitreyia Glava a mers să studieze vedas (1)
la el se înfăţişă un shva alb se adunară în jur alţi shvas şi spuseră venerabil domn te rugăm să ne obţii hrană cântând sama ne e foame (2)
atunci el le spuse veniţi la mine mâine dimineaţă astfel Baka Dalbhya sau Maytrya Glava a rămas acolo în priveghere pentru ei (3)
asemeni preoţilor gata să cânte imnul bahishpavamana acei shvas îşi bătură palmele unul cu altul apoi stătură jos împreună şi începură să rostească vocalizarea preliminară (4)
ei cântau aum dă-ne să mâncăm aum dă-ne să bem aum zei Varuna Prajapati şi Savitri aducă-ne de mâncare o stăpân al hranei adă mâncare aici da ad-o aici aum (5)

13

cu adevărat sunetul hau este lumea sunetul hai este aerul sunetul atha este luna sunetul iha este sinele şi sunetul i este Agni (1)
sunetul u este soarele sunetul e este invocaţia sunetul auhoi înseamnă zeii vishvadeva iar sunetul him este Prajapati svara este respiraţie şi ya este hrană vaak este viraaj (2)
sunetul hum al treisprezecelea veritabil tril interjecţional este indefinitul (3)
aceluia laptele laptele vorbirii bogat în hrană mâncător de hrană acela care ştie doctrina sacră samada doctrina sacră a sama (4)




II

1

aum bine e a creşte întru sama cu fiecare parte bună ba tot ce e bun înţeleptul numeşte sama iar ce nu e bun a-sama (1)
înţelepţii mai spun i s-a apropiat cu sama adică bun gând ei spun i s-a apropiat cu no-sama cu gând rău adică (2)
spun înţelepţii mai departe acesta este cu adevărat sama pentru noi când ei spun acesta este bun pentru noi atunci totul este bun ne este prielnic când spun acesta nu e bun atunci nimic nu e bun (3)
când cineva ştie aceasta crescând întru sama prielnic toate bunele calităţi i se vor îndemna sporindu-l (4)

2

prin lumi sama e încincit him-kara eate temeiul pământului prastava este temeiul focului udgitha este temeiul spaţiului nesfârşit antariksha pratihara este temeiul soarelui şi nidhana este temeiul pământului acestea pentru înălţare (1)
acum pentru coborâre prin graţia divină him-kara poartă spre antariksha prastava spre soare udgitha spre antariksha pratihara spre foc iar nidhana spre pământ (2)

3

să cultivi încincit sama printre ploi him este vântul premergător prastava este alcătuirea norului udgitha este ploaia pratihara înseamnă fulgerul şi tunetul (1)
nidhana este oprirea pentru acela plouă şi iscă ploaie cel ce ştiind aceasta cultivă încincitul sama pe vreme înnourată (2)

4

să cultivi ăncincit sama pentru toate apele când se înfiripă un nor aesta este him când plouă aceasta este prastava când apele curg înspre răsărit aceasta este udgitha iar când curg înspre apus ele sunt pratihara oceanul este nidhana (1)
cel ce ştie aceasta despre sama încincit nu se îneacă în ape ci se îmbogăţeşte în ape (2)

5

să cultivi încincit sama prin anotimpuri primăvara ca him vara ca prastava sezonul ploios ca udgitha toamna ca pratihara şi iarna ca nidhana (1)
ale lui sunt anotimpurile ale celui ce ştie aceasta şi cultivă încincit sama în anotimp se îmbogăţeşte în anotimp (2)

6

se cultivă încincit sama printre pashus capra este him-kara oaia este prastava vacile sunt udgitha caii sunt pratihara şi omul e nidhana (1)
ale lui sunt pashus ale celui ce ştiind aceasta cultivă încincit sama printre pashus se îmbogăţeşte în pashus (2)

7

acum să cultivi cel mai minunat încincit sama printre pranas temeinica forţă a vierii prana este him vorbirea vak este prastava ochiul este udgitha urechea este pratihara şi mintea este nidhana acestea într-adevăr sunt cele mai minunate (1)
ale lui sunt el cucereşte cele mai minunate lumi cel ce cultivă cel mai minunat încincit sama întru brahman acetea spuse despre sama încincit (2)

8

acum de şapte ori să cultivi înşeptit saman în vorbire tot ce-i hum în vorbire înseamnă him-kara tot ce-i pra înseamnă prastava tot ce-i un a înseamnă aadi (1)
tot ce-i ud e un udgitha tot ce-i pra e pratihara tot ce este upa este upadrava tot ce este ni este nidhana (2)
cel ce ştie aceasta şi cultivă înşeptit sama ca vorbire are laptele hrana este mâncătorul vorbirii (3)

9

apoi să cultivi înşeptit sama întru soare el este sama pentru că este totdeauna acelaşi el este acelaşi cu fiecare de vreme ce lumea crede că el se uită la mine şi el se uită la mine aşadar este sama pentru toţi (!)
să ştii că toate fiinţele de aici depind de soare înainte de a răsări el e him animalele sunt legate de această parte a lui him aşadar ele rostesc him chiar sunt părtaşii acelui sama în acest himkara (2)
acum soarele abia răsărit este prastava oamenii depind de ei aşadar ei sunt doritori de laudă directă şi indirectă ei chiar sunt părtaşi ai acelui sama întru prastava (3)
acum la timpul sangava al adunării vacilor soarele este aadi de acesta depind păsările ele sunt parte din aadi care este parte din sama ele se ţin nesprijinite în cer şi acolo zboară (4)
mai departe la prânz chiar este un udgitha de acesta depind zeii aşadar cum sunt parte din udgitha care este parte din acest sama astfel ei sunt cei mai buni dintre odraslele lui Prajapati (5)
acum după prânz şi înainte de amiază este pratihara de acesta depin foetuşii aşadar ei se ţin deasupra şi nu cad ei chiar sunt părtaşi la pratihara acestui sama (6)
apoi după amiază şi înainte de apus este un upadarva o apropiere de sfârşit de acesta depind animalele sălbatice când văd un om ele se duc spre vizuina-le se spune că iau parte la upadrava parte acestei sama (7)
acum chiar după apus este nidhana de acesta depind străbunii lumea e de părere că sufletele plecate sunt părtaşe la oblaţiuni shraddha oferite cu nidhana a sama astfel îndatorirea fiului faţă de părinţi este îndeplinită astfel se cultivă înşeptit sama întru soare (8)

10

acum adevărat se cultivă sama a cărui compoziţie este uniformă în ea însăşi şi care poertă dincolo de moarte himkara are trei silabe iar prastava are tot trei silabe deci amândouă sunt aceeaşi (1)
adi are două silabe pratihara are patru silabe dacă luăm una de acolo aici atunci amândouă devin egale (2)
udgitha are trei silabe upadrava are patru silabe trei şi trei adică egale dacă lăsăm o silabă de-o parte având trei silabe adică aceeaşi (3)
nidhana are trei silabe adică aceeaşi şi acestea cu adevărat sunt cele 22 silabe (4)
cu a douăzeci şi una ajungi la soare adevărat soarele este al douzeci şi unulea de aici pe când cu 22 obţii sau atingi ceea ce este dincolo de soare adică fericit şi liber de mizerie (5)
străbătător în lumile mai înalte de dincolo de soare cel ce ştiind aceasta cultivă înşeptit sama a cărei combinaţie este uniformă în sine purtând dincolo de moarte da cel ce cultivă înşeptit sama (6)

11

mintea reprezintă him vorbirea reprezintă prastava ochiul reprezintă udgitha urechea este pratihara prana reprezintă nidhana acesta este cântul Gayatri ţesut în prana (1)
cel ce ştie acest cânt gayatri ţesut în prana devine perfect în simţuri dobândeşte viaţă lungă şi trăieşte petrecând o viaţă glorioasă mare în odrasle şi cirezi mare în faimă dar el trebuie să aibă un legământ că va fi o minte liberă o inimă largă (2)

12

unul duce legătura lemnelor de foc adică himkara iese fum adică o prastava arde adică o udgitha se fac cărbuni adică o pratihara (1)
cel ce ştie acest cânt Rathantra ţesut în foc devine radiant cu înţelepciune sacră dobândeşte viaţă lungă trăieşte o viaţă glorioasă ajunge mare în odrasle şi cirezi mare în faimă aceluia îi trebuie un legământ de a nu sorbi ori stupi dinaintea focului (2)

13

sufletul cheamă prakriti adică himkara el face rugăminte ceea ce e prastava se alungeşte alături de ea ceea ce-i udgitha el cade victimă întreitelor ei gunas pratihara şi dansului iar melodia este nidhana unde se şi sfârşeşte conştiinţa lui spirituală aceasta este vama-devya-sama însemnând împerecherea sufletului jiva cu prakriti (1)
cel ce cunoaşte această vama-devya-sama după cum copulaţia copulează se procrează pe sine din fiece copulaţie duce viaţă lungă trăieşte fericit devine mari în odrasle şi cirezi pashus mare în faimă acesta trebuie să fie legământul să nu meargă niciodată fără a o întâlni pe doamna în pat (2)

14

când soarele răsare este himkara când soarele străluceşte din plin aceasta este prastava prânzul este udgitha la amiază este pratihara când soarele apune aceea e nidhana acesta este brihat-sama ţesut întru soare (1)
cel ce ştie acest brihat-sama întreţesut întru soare devine luminoasă strălucire bucuros de hrană duce o viaţă lungă în glorie el devine mare în odrasle şi pashus mare în faim acesta fie-i legământul a nu greşi faţă de soarele arzător (2)

15

zdrenţuiţii nori sunt himkara înfiriparea norului de ploaie e prastava când plouă e udgitha când fulgeră şi tună e pratihara când se opreşte e nidhana aceasta este vairupya sama ţesută întru norul de ploaie (1)
cel ce cunoaşte vairupya sama ţesută ploii primeşte frumoasă cireadă cu de toate ajunge o viaţă lungă trăieşte glorios devine mare în odrasle şi pashu mare în faimă acesta fie-i legământul a nu greşi pe vremea care plouă (2)

16

primăvara este him vara este prastava anotimpul ploios este udgitha toamna este pratihara iarna este nidhana aceasta este vairajasama ţesută cu anotimpuri (1)
cel ce ştie acest vajra sama ţesut prin anotimpuri străluceşte ca un rege cu odrasle cirezi şi eminenţă în sfântă înţelepciune petrece o viaţă lungă trăieşte glorios şi devine mare în odrasle pashus şi faimă fie-i legământul a nu blama vreodată anotimpurile (2)

17

pământul este himkara atmosfera este prastava cerul este udgitha zonele spaţiului sunt pratihara oceanul este nidhana acesta este shakvari-sama ţesut pe lumi (1)
cel ce ştie acest shakvari-sama ţesut pe lumi devine posesorul acelei lumi petrece glorios o viaţă lungă devine mare în odrasle şi cirezi mare în faimă acesta fie-i legământul a nu blama nicicând lumile (2)

18

caprele sunt himkara oile sunt prastava vacile sunt udgitha caii sunt pratihara omul este nidhana acestea sunt versurile din Revati-sama ţesute pe animale (1)
cel ce ştie acest Revati-sama ţesut pe animale petrece glorios o viaţă lungă mare în odrasle cirezi în faimă fie acesta legământul a nu greşi faţă de animale (2)

19

părul este himkara pielea este prastava carnea este udgitha omul este pratihara măduva este nidhana acesta este yajna-yajnyia sama ţesut pe mădularele trupului (1)
cel ce ştie acest yajna-yajnyia sama ţesut întru mădularele trupului devine posesor al mădularelor trupului său nici-o parte a trupului nu-i lipseşte trăieşte glorios o viaţă lungă mare în odrasle cirezi în faimă acela trebuie să nu mănânce măduvă timp de un an legământul fie ca acela să nu mănânce măduvă deloc (2)

20

focul este him aerul este prastava soarele este udgitha stelele sunt pratihara şi luna este nidhana acesta este rajana-sama ţesut întru zeităţile devatas (1)
cel ce ştie rajna-samas ţesut întru devatas merge în aceeaşi lume cu egalitate şi plină cunoaştere trăieşte glorios o viaţă lungă mare în odrasle cirezi ăn faimă legământ a nu blama pe brahman (2)

21

întreita cunoaştere e him cele trei lumi de aici sunt prastava foc aer şi soare sunt udgitha stele păsări şi raze de lumină sunt pratihara şerpi gandharvas şi mani sunt nidhana acesta este sama ţesut întru toate
adevărat cel ce ştie acest saman ţesut în toate devine cunoscător al totului (2)
despre asta e un vers sunt lucruri întreite în cinci înfăţişări  panchadha trinitrini decât acestea nimic nu-i mai mare (3)
cel ce ştie acest adevăr ştie totul toate regiunile spaţiului îi aduc tribut acesta fie legământul că eu zeul străbat pretutindeni da aceasta trebuie ştiut (4)

22

unii gândesc din sama aleg pe cel ce mugeşte bun pentru cireadă acest cântec cu glas se sfinţeşte întru Agni cel nelămurit este întru Prajapati cel lămurit întru sama cel blând şi lin întru Vayu cel blând şi puternic întru Indra cel ca bâtlanul întru Brihaspati cel rău la sunet întru Varuna se săvârşrsc toate acestea ferindu-te de cel întru Varuna (1)
a primi nemurire pentru zei astfel gândind se cântă sama a păstra jertfă pentru străbunii plecaţi astfel gândind se cântă sama pentru oameni dharma artha kama pentru cirezi iarbă apă lumea cerească pentru sacrificator şi hrană spirituală pentru sufletul sinelui cuiva astfel cu mintea reflectând se cântă imnurile sama cu cea mai mare îngrijire (2)
toate vocalele sunt întrupări ale lui Indra prana toate şuierăturile sunt întrupări ale lui Prajapati toate consoanele sunt întrupări ale morţii dacă cineva ceartă pe altcineva pentru vocalele sale acesta trebuie să-i spună aceluia am luat un înlocuitor de prana pentru protecţie el îţi va răspunde (3)
deci dacă cineva o să certe pe altcineva pentru sibilantele sale să-i spună aceluia eu am fost înlocuitorul lui Prajapati pentru protecţie te va lămuri în bătaie iarăşi dacă cineva ceartă pe altcineva pentru consoanele sale acesta va spune aceluia am luat înlocuitor pe Mrtya moartea pentru protecţie el îţi va da foc (4)
toate vocalele să fie pronunţate întru rezonanţă şi putere cu gândul “prana primească-mi vlaga” toate şuierătoarele să fie pronunţate nici nearticulat nici lăsând de o parte elemente ale sunetului dar distinct cu gândul “de m-aş da pe mine însumi lui Prajapati” toate consoanele să fie pronunţate încet neîmpreunate cu gândul “de-aş putea fugi de moarte” (5)

23

datoria religioasă are trei ramuri sacrificiu studiul vedas şi daruri acestea sunt întâi a doua este austeritatea întru înţelepciunea sacră iar a treia este să locuieşti permanent toată viaţa de celibatar în pustnicia guruului toţi aceştia atin lumile virtuoşilor sau lumile cereşti pe când cel ce vieţuieşte întru brahman cultivând udgitha aum atinge nemurirea (1)
Brahma gânditu-s-a la adevărata bunăstare a universului când supremul stăpân a pogorât deasupra lui divina înţelepciune intuitivă au izbucnit trei silabe bhuh bhuvah şi svah (2)
Brahma asupra primitei înţelepciuni medita când ivitu-s-a aum drept formă simbolică a lui brahman shabda brahman cum toate frunzele sunt ţinute împreună de o creangă la fel esenţa întreagă a înţelepciunii vedice este pătrunsă de aum adevărat înţelepciunea întreagă din vedas este în aum da aum este totul (3)

24

rostitorii înţelepciunii sacre mărturisesc că libaţiunea de dimineaţă este pentru vasus libaţiunea de prânz este pentru Rudras şi libaţiunea a treia de seară este pentru Adityas precum şi pentru Visvadevas unde atunci este lumea pentru sacrificator dacă cineva nu cunoaşte aceasta cum ar putea săvârşi jertfirea cu succes astfel numai cine cunoaşte să facă jertfirea (1-2)
înaintea litaniei de dimineaţă el se aşază după focul garhapatya cu faţa către nord şi cântă sama pentru Vasus (3)
astfel el dăruie ofranda şi spune laudă lui Agni care în pământ sălăşluieşte dobândeşte o lume pentru mine sacrificatorul chiar aceea este lumea sacrificatorilor după viaţă salut dezăvorăşte uşa regiunii aceleia după a vorbit astfel se ridică în acelaşi timp Vasus pogoară asupra lui libaţiunea-soma de dimineaţă (5-6)
ănainte de începerea libaţiunii de prânz sacrificatorul se aşază după focul agnydhriya şi cu faţa spre nord cântă sfântul cânt către Rudras deschide uşa lumii tale spre a te vedea  şi a căpăta suveranitate (7-8)
apoi face recitarea ofrandei laudă lui Vayu care în cer care în cer sălăşluieşte în lume sălăşluieşte dobândeşte o lume pentru mine sacrificatorul în lumea aceea a sacrificatorului voi merge într-acolo o va lua sacrificatorul după viaţă dă zăvorul la o parte spunând aceasta se ridică pentru el Rudras împlinesc libaţiunea de prânz (9-10)
înainte de începerea libaţiunii-soma de seară el se aşază după focul ahavaniya cu faţa către nord şi cântă sama pentru Adityas şi Vishvadevas deschide uşa lumii tale şi lasă-ne să te vedem pentru a căpăta suveranitate (11-12)
astfel cântul către adityas acum cântul către vishvadevas deschide uşa lumii tale să te vedem spre a căpăta suveranitate (13)
astfel el dăruie ofranda şi spune laudă către adityas şi către vishvadevas locatari ai cerului dobândiţi regiunea cerului pentru mine sacrificatorul într-acolo o voi lua eu sacrificatorul după viaţă salut dezăvorăşte uşa regiunii aceleia astfel vorbind el se ridică (14-15)
pentru el Adityas şi Vishvadevas pogoară asupra-i cea de-a treia soma-libaţiune cel ce ştie aceasta ştie plinul jertfei da cel ce ştie aceasta (16)




III

1

aum chiar soarele de colo e miere zeilor acestui cer e stup fagurele este atmosfera puii-s luminiţele razele (1)
razele de est ale acelui soare sunt celulele de miere estice albinele sunt versurile rik floarea este Rik-Veda şi picurii fluizi sunt nectarul (2)
chiar aceste versuri rig albinele hălăduiesc peste Rig-Veda din ea când a fost clocită i-au fost plodite esenţa splendoare strălucire putere vigoare şi hrană (3)
a mai curs a mers către soare chiar aşa se face că înfăţişarea soarelui e roşie (4)

2

acum razele sudice sunt celulele sale sudice de miere formulele yajus sunt albinele floarea este Yajur-Veda picurii fluizi sunt mierea (1)
chiar aeste formule yajus clocit-au asupra acelei Yajur Veda din ea când a fost clocită i-au fost plodite esenţa splendoare strălucire putere vigoare şi hrană (2)
mai curse spre soare se îndreptă chiar aşa e face că înfăţişarea soarelui e albă (3)

3

acum razele lui vestice sunt celulele vestice ale mierii sale albinele sunt cânturile sama floarea este Sama-Veda picurii fluizi sunt nectarul (1)
chiar aceste cânturi sama clociră peste Sama Veda din ea astfel clocită îi izbucni esenţa splendoare strălucire putere vigoare şi hrană (2)
curse mai departe se îndreptă către soare chiar aşa se face că înfăţişarea soarelui e neagră (3)

4

acum razele nordice sunt celulele de miere albinele sunt imnurile din Atharvaveda şi Angirasa florile sunt Itihasa şi Purana picurii fluizi sunt nectarul (1)
chiar aceste imnuri ale Atharva Veda şi Angirasas clocit-au peste acele itihasa şi purana din ele astfel clocite esenţă le plezni splendoare strălucire putere vigoare şi hrană (2)
a mai curs s-a îndrptat spre soare chiar aşa se face că înfăţişarea soarelui este prea întunecată param krishnam rupam (3)

5

acum peste raze sunt celulele de miere de deasupra albinele sunt învăţăturile ascunse upanishade Brahman e floarea picurii fluizi sunt nectarul (1)
chiar acele învăţături ascunse clociră asupra acelui brahman din el când fost-a clocit ivitu-i-s-au drept esenţă splendoare strălucire putere vigoare şi hrană (2)
a mai curs s-a îndreptat spre soare chiar aşa se face că în miezul soarelui parcă tremură ceva (3)
chiar acestea sunt esenţele esenţelor pentru că Vedas sunt esenţele şi Upanishadas sunt esenţele chiar acestea sunt nectarurile nectarurilor pentru că Vedas sunt nectaruri şi aceste upanishadas sunt nectarurile lor (4)

6

de cel dintâi nectar Rig-Veda se bucură chiar Vasus cu foc drept gura-le chiar zeii nici nu mănâncă nici nu beau ei se satură numai privind nectarul acela (1)
ei intră chiar în această formă şi din forma aceasta se ivesc (2)
cel ce ştie acest nectar se face una cu Vasus şi prin Agni drept gura-i se satură numai văzând nectarul acela el intră în chiar forma aceea şi se iveşte din acea formă (3)
cât timp soarele va răsări în est şi va apune în vest tot atât el va înconjura suveranitatea şi împărăţia cerească asemeni celei a Vasus

7

acum nectarul cel de-al doilea shukla-alba Yajur Veda de care înşişi Rudras se bucură prin Indra drept gura-le chiar zeii nici nu mănâncă nici nu beau ei se satură numai văzând nectarul acela (1)
ei intră în forma aceea a soarelui şi se ivesc din acea formă (2)
cel ce cunoaşte nectarul acela se face unul dintre Rudras şi prin Indra drept gură a sa se satură şi numai văzând nectarul acela el intră în chiar forma aceea şi se iveşte din acea formă (3)
atâta vreme cât soarle va răsări în est şi va apune în vest de două ori mai îndelung va răsări în sud şi va apune în nord şi tot atât va înconjura suveranitatea şi împărăţia cerească asemănătoare cu aceea a Rudras (4)

8

acum cel de-al treilea nectar Krishna Zajur Veda din el trăiesc Adityas prin Varuna drept gura-le chiar zeii nici nu mănâncă nici nu beau ei se satură numai la vedera acelui nectar el se întoarce în forma aceea şi se iveşte din acea formă (2)
cel ce ştie nectarul acela se face unul dintre adityas şi prin Varuna drept gura sa se satură numai cu vederea acelui nectar el se întoarce în forma aceea şi se iveşte din acea formă (3)
cât timp soarele va răsări în sud şi apune în nord de două ori pe-atât va răsări din vest şi va apune în est şi tot atât va înconjura suveranitatea şi împărăţia cerească asemănătoare cu cea a adityas

9

acum pe-al treilea nectar Atharva Veda trăiesc maruts prin soma drept gura-le chiar zeii nici nu mănâncă nici nu mor ei se satură numai văzând nectarul acela (1)
ei se întorc în acea formă şi se ivesc din forma aceea (2)
cel ce ştie nectarul acela se face unul dintre Maruts şi prin soma ca gură a sa se satură numai cu vederea acelui nectar el intră în chiar forma aceea şi se iveşte din acea formă (3)
câtă vreme soarele va răsări în vest şi va apune în est de două ori pe atât va răsări în nord şi va apune în sud şi chiar tot atâta va înconjura suveranitatea şi împărăţia cerească asemănătoare cu cea a Maruts (4)

10

acum sadhyas trăiesc asupra celui de-al cincilea nectar Upanishadas prin Brahman ca izvor al lor chiar zeii nici nu mănâncă nici nu beau ei se satură numai observând acel nectar (1)
ei se întorc în acea halucinaţie a lui Brahma şi se ivesc din acea formă (2)
cel ce ştie nectarul acela se face una cu sadhyas şi pătrunşi în Brahman-jnana se simte sătul numai mişcându-i-se el intră sau se îndreaptă spre acea halucinaţie a lui Brahman şi se iveşte din acea formă (3)
cât timp soarele va răsări în nord şi va apune în sud de două ori pe atât va răsări din zenit şi va apune în nadir şi tot atât va înconjura suveranitatea şi împărăţia cerească asemănătoare cu aceea a sadhyas (4)

11

de-acum încolo după ce-a răsărit din zenit soarele nu va mai răsări şi nu va mai apune va sta singur în mijloc e un vers despre aceasta (1)
nu e astfel acolo niciodată n-a apus soarele acolo şi nu poate ilumina zona aceea o divin binecuvântate fiinţe-în-sine ralizând acest adevăr dă-mi să nu cad din Brahman binecuvântat fiind de realizarea lui Brahman prin înţelepciunea acestui adevăr (2)
chiar pentru cel ce cunoaşte această doctrină mistică a lui Brahman soarele nici nu răsare nici nu apune şi pentru el e veşnic zi (3)
Brahma i-a spus aceasta lui Prajapati Prajapati lui Manu Manu urmaşilor lui lui Uddalaka Aruni fiul cel mai mare tatăl său i-a mărturisit această cunoaştere a lui Brahman (4)
chiar un tată să-l înveţe această cunoaştere a lui Brahman pe fiul său cel mare sau un cirac de merit (5)
şi pe nimeni altcineva chiar dacă cineva i-ar oferi acest întreg pământ înconjurat de apă şi plin de comori asta în adevăr e mai mult decât aceea (6)

12

în adevăr Gayatri este tot ce aici a fost să fie orice se află aici chiar Gayatri este vorbire chiar Gayatri cântă şi apără tot ce aici a fost să fie (1)
Gayatri Vishnu este cel-în-sine este temeiul pământului pentru că prin atotputernicia lui au venit pe pământ toate fiinţele şi nici una nu-i poate ieşi din poruncă (2)
în adevăr acel Vishnu în forma lui cosmică este universul cele cinci elemente masive ale universului dau chip trupului corporal în care se aşază sufletul şi nici sufletul nu poate face nimic împotriva voinţei sale (3)
adevărat trupul lui dumnezeu şi propriul său sine sunt una adică identice pentru că simţurile sale sunt tot transcendentale şi ţesute în propriul său sine ele sunt totdeauna supuse voinţei sale (4)
majestatea-i e cuprinsă în patru picioare şi mişcarea-i este în şase direcţii despre aceasta un vechi rik spune (5)
astfel e măreţia acelui purusha Vishnu dar Purushottam e încă mai mare decât Purusha tot universul nu e decât un sfert din splendoarea sa divină şi trei sferturi şi trei sferturi sunt în lumea sa transcendentală (6)
adevărat acel Brahman suprem cu a sa atotpătrundere există prin tot universul ca spaţiul iarăşi el este acelaşi brahman sălăşluind cu sine-sfetnic în inimile tuturor fiinţelor ba acel Purushottam-Brahman supremul brahman este prototipul lăuntricului sine-sfetnic al fiinţelor el este dumnezeirea supremă peste toate fântâna-izvor a tuturor purushas el este akhila-rasa-mrita-murty şi a sa leela este transcendentală cel ce-l ştie astfel ajunge eternu-i serv summum bonum al vieţii (7-9)

13

chiar această iniă are cinci porţi apărate de zei deschiderea-i din est este prana este ochiul este soarele să fie pătrunsă ca dogoare şi hrană cine ştie aceasta radiază şi se hrăneşte (1)
acum poarta sudică e vyana adică e urechea e luna să fie pătrunsă ca bogăţie şi faimă cine ştie aceasta devine prosper şi minunat (2)
acum poarta vestică este apana adică vorbirea adică focul să fie pătrunsă ca lustru al înţelepciunii sacre şi ca sănătate cel ce ştie aceasta devine eminent în cunoaştere sacră şi în sănătate (3)
acum poarte nordică e samana adică mintea adică ploaia să fie pătrunsă ca faimă şi frumuseţe cel ce ştie aceasta devine faimos şi frumos (4)
acum poarta de sus este udana adică este vânt este akasha să fie pătrunsă ca putere şi măreţie cel ce ştie aceasta devine puternic şi mare (5)
chiar acestea sunt cle cinci lăuntrice sentinele care conduc pe cineva în lumea iluminării cel ce foloseşte aceste cinci sentinele divin luminate pentru iluminare aflate în inima sa în sufletul său se naşte ca erou cu puternic sentiment spiritual şi astfel când le foloseşte necontenit pentru a cultiva divinitatea el însuşi atinge iluminarea sufletului său (6)
acum personalitatea cea mai efulgent supremă străluceşte deasupra universului ba deasupra lui Brahma-jzoti deasupra a orice transcende toate lumile nu există altă lume mai înaltă decât aceasta aceasta este lumea absolută acest purusha suprem este prototipul lui Purusha care străluceşte în inimile sufletelor individuale ca sine-sfetnic această personalitate strălucitoare poate fi văzută precum simţi căldura când atingi trupul poate fi auzit precum atunci când închizând urechile auzi ceva ca un sunet de car ori un muget de bou ori pocnetul unui foc încingându-se să te devotezi însuţi acelei personalităţi strălucitoare dacă ai avut viziunea lui sau dacă ai auzit despre el de la un guru spiritual (7-8)

14

sarvam khalvidam brahma adevărat tot acest univers este Brahman fiece fenomen şi nonfenomen lumea vie şi nevie a emanat din potenţa lui Brhman şi nu au existenţă în afara lui din el se ivesc toate în el se dizolvă si de el sunt ele susţinute cel cu înţelepciune intuitivă să-l slăvească pentru că după cum e credinţa aşa e şi răsplata şi după cum e nevoirea spirituală a cuiva aşa şi devine atunci la plecare aşadar să fie cultivate practici devoţionale (1)
el este voinţa-îmlinită-în-sine însuşi sinele său şi trupul îi sunt identice el este luminos-în-sine şi conştirnt-de-sine rezoluţiunea lui e infailibilă sau voinţa lui e chiar îndeplinirea el există în sine cu toată a sa atotpătrundere el este cauza cauzelor el este însuşi împlinitorul dorului divinitatea posedând toate gloriile transcendentale draga fragranţă şi întreagă fericirea nectarului cu splendoarea-i quadrangulară el încinge tot universul el nu posedă simţuri fenomenale sau materiale de vreme ce în el totul este transcendental şi absolut liber de orice ambiguitate (2)
sinele-sfetnic care sălăşluieşte în inima fiecaărei fiinţe este celălalt-sine al meu sinele Purushottam mai unic decât bobul de orez decât grăuntele de orz decât sămânţa de muştar decât bobul de mei şi decât sâmburele bobului de mei în acelaşi timp eu acelaşi locuind în lotusul inimii sunt mai mare decât pământul mai mare decât cerul mai mare decât lumile (3)
el este cauza cauzelor este împlinitorul dorului divinitatea-de-sine poesdând toată fragranţa transcendentală sau dulce sau gloriile şi toată fericirea-i imanenţa sa străbate oriunde iar el există în sine neposedând simţuri fenomenale sau mundane deoarece totul în el e transcendental şi absolut liber de orice ambiguitate el este stăpânul pe care îl aşez în inima mea nepătată el este suprema dumnezeire adorată de mine trebuie să-l ajung atunci la plecare cel ce posedă o astfel de credinţă nestrămutată şi o devoţiune absolut liberă de orice îndoială despre acest caracter divin al divinităţii supreme cu siguranţă astfel declarat-a Sandilya da Sandilya (4)

15

lumile trailokyatmaka kosha bhur bhuva sva având ca miez spaţiul şi ca temelie pământul nu se năruie direcţiunile spaţiului sunt colţurile sale iar cerul îi este faţa de sus această trailokyatmaka kosha conţine toată averea care poate fi obţinută prin performarea ritualurilor vedice (1)
direcţia estică se cheamă juhu direcţia sudică se cheamă sahamana direcţia vestică se cheamă rajni direcţia nordică se cheamă subhuta vântul este odrasla acestor direcţii cel ce ştie astfel vântul acesta drept odraslă a direcţiilor spaţiului nu plânge pentru un fiu eu de aici ştiu astfel acest vânt drept odraslă a direcţiei spaţiului fie-mi dat să nu bocesc pentru un fiu (2)
aduc ofrandă spre a atinge îndelung inextricabula trailokya-kosha pentru asta şi asta aduc ofrandă spre a atinge lumea bhuh pentru asta şi asta aduc ofrandă spre a atinge svah ori cerul pentru asta şi asta (3)
când am spus mă rog pentru viaţă prana fiinţele care există chiar sunt substituite de prana în această legătură e face ruga pentru prana (4)
la fel când am spus mă rog pentru bhuh am spus doar asta mă rog pentru bunăstarea pământului mă rog pentru bunăstarea lumii bhuvah şi mă rog pentru cereasca bunăstare a cerului (5)
astfel când am spus mă rog pentru bhuvah am spus asta mă rog la foc mă rog la vayu şi mă rog la soare (6)
apoi când am zis mă rog pentru svah am spus numai mă rog întru Rig-Veda mă rog întru Yajur-Veda şi mă rog întru Sama-Veda da asta a fost ceea ce am zis (7)
cu adevărat viaţa unei persoane e o jertfă primii-i douzeci şi patru de ani sunt libaţiunea-soma de dimineaţă cum metrul gayatri are douzeci şi patru de silabe libaţiunea-soma de dimineaţă este oferită în cântul Gayatri vasus sunt în legătură cu această parte a jertfei pentru că ele primesc tot ce se îndură aici (1)
dacă în vremea acestei perioade a vieţii vreo boală îl doboară pe acela el să repete voi pranas voi vasus lăsaţi această libaţiune de dimineaţă a mea să continue până la libaţiunea de prânz faceţi ca jertfa să nu se spargă în mijlocul acestor vasus care sunt pranas precis el se scoală din boală şi se face sănătos (2)
acum următorii săi patru zeci şi patru de ani sunt libaţiunea de prânz metrul trishtubh este făcut din patruzeci şi patru de silabe iar libaţiunea de prânz e legată de metrul trishtubh cu acesta sunt legaţi rudras pranas sunt rudras într-adevăr pentru că ei la plecare fac pe oricine de aici să plângă (3)
dacă în vremea acestei perioade a vieţiivreo boală îl doboară el trebuie să repete voi pranas voi rudras lăsaţi această libaţiune a mea de prânz să continue până la a treia libaţiune fă ca jertfa să nu fie spartă în mijlocul acstor rudras care sunt pranas el precis se scoală din boală şi se face sănătos (4)
apoi următorii săi patruzeci şi opt de ani sunt a treia libaţiune metrul jagati este făcut din patruzeci şi opt de silabe şi a treia libaţiune este legată de metrul jagati şi adityas sunt şi ei în legătură pranas sunt chiar adityas pentru că le iau pe toate la ei (5)
dacă în această perioadă a vieţii vreo boală îl doboară el să repete voi pranas voi adityas lăsaţi această a treia libaţiune a mea să se întindă până la sfârşitul vieţii-mi faceţi să nu se spargă jertfa în mijlocul acestor adityas care sunt pranas el sigur se va scula din boală şi se va face sănătos (6)
desigur acestea le ştia Mahidasa Aitareya când obişnuia să spună de ce mă îndurerezi cuboala asta pe mine care nu de asta o să mor el a trăit o sută şasesprezece ani la fel cel ce urmează această soma-yajna trăieşte în vigoare pentru o sută şasesprezece ani (7)

17

când cineva ăşi înfrânge foamea şi setea şi se abstinează de la plăceri acestea sunt riturile iniţiatice ale soma-yajna (1)
şi când mănâncă şi bea ori se bucură el ajunge la ceremoniile upasana (2)
şi atunci el râde şi cinsteşte resturile de yajna şi.şi pune soţia pe pat în cântarea imnurilor întocmai după shastra (3)
austeritate dare-de-pomeni verticalitate non-violenţă adeverire toate aceste glorioase calităţi sunt răsplăţi ale jertfei (4)
aşadar ei spun el va procrea pe cel care l-a procreat aceasta e noua lui naştere după aceea ultima abluţiune este oferită spre a încheia jertfe (5)
rishi Ghora Angihasa şi-a sfătuit discipolul să invoce pe Bhagavan Sri Krishna fiul lui Devaki devi repetând această triadă ştiind că mosrtea parcă i-ar sta pe umăr tu eşti indestructibil tu eşti neschimbător tu eşti însuşi temeiul ce dă viaţă întregului univers cultivând aceasta discipolul devine liber de dorinţe despre aceasta există următoarele două versuri rik (4)
lumina graţiei ce vine din fântâna-izvor dintâi risipeşte întunericul iluziei cum dimineaţa alungă bezna nopţii (5)

18

însăşi potenţa în sine jumătatea predominată şi însăşi divinitatea jumătatea predominantă sunt una şi aceeaşi astfel ştiind se înalţă închinăciunea aceasta este caracteristica în două feţe a divinităţii supreme adhyatma aspectul predominant adhidaiva aspectul predominat unul şi acelaşi fără al coilea (1)
jumătatea predominată are o împătrită supremă excelenţă transcendentală aceea a vak vorbire prana temeiul vieţii chaksu ochi şi shrotra urechea tot astfel jumătatea predominantă are agni vayu adityah dishah acestea sunt caracteristicile super transcendentale ale amândoror jumătăţi întreguri (2)
vak esteuna din cele patru excelenţe alejumătăţii predominate Sri Radha într-adevăr când ea spune numele lui Sri Krishna este cuprinsă dintr-odată de ameţeala iubirii şi-şi pierde odihna spre a se uni însăşi cu Sri Krishna (3)
prana  una din cele patru excelenţe ale jumătăţii predominate Sri Radha când portretizează în ea însăşi leela-madhurya a lui Sri Krishna dintr-odată se ameţeşte de ascuţimea suitoarei iubiri şi se simte fără odihnă spre unirea cu Sri Krishna cel ce perpetuează astfel de neodihnă a Sri Radha străluceşte şi arde întru splendoare divină şi putere spirituală îmbibată cu înţelepciune intuitivă (4)
chaksus este una din cele patru excelenţe ale jumătăţii predominate Sri Radha când ea vede rupa-madhrya a lui Sri Krishna şi dintr-odată ameţeşte de ascuţimea suitoarei iubiri şi se simte fără odihnă spre unirea cu Sri Krishna cel ce perpetuează această neodihnă a Sri Radha străluceşte şi arde cu splendoare divină şi putere spirituală îmbibată de înţelepciune intuitivă (5)
shrotra este una din cele patru excelenţe ale jumătăţii prdominate  Sri Radha când ea aude venu-madhurya lui Sri Krishna şi deodată ameţeşte de ascuţimea suitoarei iubiri şi se simte fără odihnă spre unirea cu Sri Krishna cel ce perpetuează această neodihnă a Sri Radha străluceşte şi arde în splendoare divină şi putere spirituală cu înţelepciune intuitivă (6)

19

brahman este temeiul soarelui aceasta este lecţia explicaţia mai departe ar urma astfel înainte de creaţie această lume a fost non-existentă ea a crescut s-a prefăcut într-un ou a zăcut timp de un an s-a spart deschizându-se din două jumătăţi ale cojii de ou una era de argint şi alta de aur (1)
cea care era de argint este pământul cea care era de aur e-a lumilor cereşti ceea ce era membrana de sus sunt munţii ceea ce era membrana lăuntrică este ceaţa cu norii ceea ce erau venele sunt râurile ceea ce era fluid înăuntru este oceanul (2)
şi ce s-a născut atunci e soarele de colo când se născu el chiote şi strigăte deodată cu toate fiinţele şi toate dorinţele răsăriră aşadar la răsăritul şi la fiecare întoarcere a sa chiote şi strigăte împreună cu toate fiinţele şi dorinţele răsar (3)
cel ce ştiind aceasta slăveşte soarele ca subserv lui Brahman plăcut şi sănătos îl va ajunge şi-l va încânta da îl va încânta (4)




IV

1

aum acum trăia Janushruti marele nepot al lui Janushruta care era un împărţitor pios un darnic liberal obişnuit să gătească mult pentru alţii el a durat case de adăpost peste tot cu gândul toată lumea va mânca din hrana mea (1)
atunci deodată când lebedele zburară pe sus noaptea una îi spuse alteia hei ho chioaro chioaro gloria lui Janashruti marele nepot al lui Janashruta s-a răspândit precum cerul n-o atinge altfel te vei arde (2)
cealaltă-i răspunse hai cine e persoana despre care vorbeşti de parcă ar fi Raikva omul cu carul prima te rog ce fel este acest Raikva omul cu carul (3)
cum jos şi cel mai sus aruncatele zaruri merg împreună pentru câştigător la fel orice lucru bun făcut de oamnei la el merge la fel şi cel ce ştie că ştie asta eu o spun (4)
acum Janashruti marele nepot al lui Janashruta a auzit acele vorbe de cum s-a ridicat i-a spus însoţitorului o prietene vorbeşte-mi ca şi cum aş fi Raikva omul cu carul (5)
apoi însoţitorul după ce se uitase s-a întors spunând nu l-am putut găsi (6)
atunci Janashruti i-a spus lui bine caută-l acolo unde se caută un brahmana (7)
el s-a apropiat de un om care se scărpina de mâncărime sub un car şi i-a zis te rog domnule eşti Raikva omul cu car oh chiar eu sunt încuviinţă el

2

atunci Janashruti marele nepot al lui Janashruta luă cu sine şase sute de vaci un colier de aur şi un car tras de catâri şi apropiindu-se de Raikva i-a vorbit astfel (1)
bho Raikva sunt aici pentru tine şase sute de vaci şi aici un colier de aur şi un car cu catâri acum slăvite domn învaţă-mă despre divinitatea căreia te închini (2)
raikva îi răspunse ah blestem ţie o shudra rămână-ţi ţie acest colier de aur împreună cu carul şi vacile şi atunci iarăşi Janashruti marele nepot al lui Janashruta luând o mie de vaci şi un colier de aur şi un car cu catâri şi pe fiica lui încă s-a apropiat de el (3)
bho slăvit Raikva aici sunt pentru tine o mie de vaci acest colier de aur acest car cu catâri această fată spre a-ţi fi soţie şi acest sat în care locuieşti acum slăvite domn învaţă-mă (4)
ridicându-şi faţa spre el Raikva a zis shudra tu ai adus acestea singur şi numai cu faţa asta a ta m-ai fi făcut să vorbesc astfel acelea sunt satele numite raikva prana printre oameni mahavrishnas pe unde au trăit Raikva apoi îi mai spuse (5)

3

aerul în adevăr este cel ce absoarbe când focul se stinge chiar în aer se duce când soarele apune chiar în aer se duce şi când luna apune chiar în aer se duce (1)
când apa se zvântă se duce în aer pentru că aerul le absoarbe pe toate acestea spuse despre semi-zei (2)
acum despre corp prana este într-adevăr cea care absoarbe când dormi gândirea puterea vorbirii rămâne în prana privirea puterea ochilor rămâne în prana la fel despre urechi despre minte merg întru prana pentru că prana în adevăr absoarbe acesta tot (3)
acele două în adevăr sunt cele ce absorb aerul printre semi-zei prana printre organele sensibile (4)
odată demult când Kapeya Shaunaka şi Kakshaseni Abhipratarin erau serviţi cu mâncare un student brahmachari în cunoaştere sacră le-a cerşit ei nu i-au dat nimic (5)
atunci el a zis unul Dumnezeu i-a înghiţit pe cei patru mari el care este gardianul lumii pe el o Kapeya muritorii nu-l văd chiar dacă el străbate mult o Abhipratarin hrana aceasta nu i-a fost dată lui căruia îi aparţine (6)
Kapya Shaunaka reflectând asupra aelor cuvinte s-a apropiate de brahmachari şi a zis cel ce e temeiul tuturor zeilor şi creatorul tuturor fiinţelor care are dinţi de aur care este singurul bucurat unul atotştiutor el devoră şi ceea ce încă nu e hrană şi el însuşi nu este niciodată  mâncat deci înţelepţii vorbesc despre magnificenţa lui ca nemăsurată astfel în adevăr e Brahman o student al cunoaşterii sacre căruia noi ne închinăm apoi către însoţitorii lui daţi-i de mâncare (7)
Atunci i-au dat de mâncare acum aceste cinci şi încă cinci împreună fac zece numărul cel mai mare la aruncarea zarurilor aşadar în toate direcţiile acestea zece sunt hrana şi cel mai mare zar acesta este viraaj primitorul lui Krita prin care toată lumea a venit la lumină toată lumea s-a ivit în lumină pentru el cine ştie aceasta vede totul şi devine mâncător de hrană da da (8)

4

odată demult Satyakama Jaabala a întrebat-o pe mama lui Jabala mamă vreau să trăiesc o viaţă de celibat spre a dobândi cunoaşterea sacră de ce viţă sunt (1)
atunci ea îi răspunse dragul meu eu nu ştiu de ce viţă eşti a trebuit să fiu angajată în munca de a însoţi mulţi stăpâni iar tu mi te-ai născut în tinereţe aşa fiind eu nu ştiu de ce viţă eşti tu totuşi eu sunt Jobala pe nume iar numele tău este Satyakama astfel că tu poţi vorbi destre tine însuţi ca Satyakama Jabala (2)
el s-a dus la Haridrumata Gautama şi i-a spus doresc să devin un student celibatar în cunoaşterea sacră sub îndrumarea ta pot să devin elevul tău venerabil maestru divin (3)
Gautama l-a întrebat din ce viţă eşti tu dragul meu băiat el a răspuns reverent maestru nu ştiu din ce viţă sunt am întrebat-o pe mama ea a zis nu ştiu din ce viţă eşti tu eu a trebuit să mă angajez în munca de a însoţi mulţi stăpâni iar tu mi te-ai  născut în tunereţe aşa fiind eu nu ştiu din ce viţă eşti tu totuşi eu sunt Jabala pe nume iar numele tău este Satyakama aşadar eu sunt Satyakama Jabala reverent maestru (4)
Haridrumata Gautam i-a spus atunci nimeni decât un brahmana poate vorbi astfel dragul meu băiat adă lemn de jertfă te voi iniţia ca pe un brahmachari pentru că tu nu te-ai îndepărtat de adevăr după ce-l iniţiase a scos patru sute de vaci plăpânde şi slabe zicându-i dragă bpiete du-te cu acestea în timp ce le luase către izlaz Satyakama a spus nu mă voi întoarce până nu vor deveni o mie (5)

5

atunci taurul i-a vorbit spunându-i Satyakama el a răspuns da reverent domn aşa a zis Satyakama am atins o mie dragul meu ia-ne la casa guruului a spus taurul (1)
lasă-mă să te instruiesc despre un sfert din splendoarea lui Brahman spune-mi domnule îi răspunse atunci taurul spus-a estul este un sfert din aceea  vestul este un sfert din aceea sudul este un sfert şi nordul e un sfert din aceea acesta într-adevăr dragă băiete din patru este un sfert din splendoarea lui Brahman (2)
cel ce ştie acest sfert al splendorii lui Brahman consistând din patru şi astfel o observă drept radiantă acela devine glorios în această lume cel ce ştie acest sfert din splendoarea lui Brahman consistând din patru şi astfel o observă drept radiantă învinge lumile lui bubhuti de după moarte (3)

6

focul îţi va spune un sfert din splendoarea lui Brahman atunci în zorii zilei următoare el a mânat vacile către casa guruului pe cale când se lăsa seara el a adăpostit vacile şi a aprins focul cu lemne s-a aşezat în partea de vest a focului cu faţa spre est (1)
focul i-a spus Satyakama el a răspuns reverent domn (2)
dragă băiete lasă-mă să te instruiesc despre un sfert al splendorii lui Brahman te rog instruieşte-mă reverent domn focul spus-a pământul este un sfert cerul este un sfert paradisul este un sfert şi pceanul este un sfert din aceea acesta cu adevărat dragă băiete este unul din sferturile splendorii lui Brahman care este cunoscută drept fără sfârşit (3)
cel ce ştie acest sfert al splendorii lui Brahman consistând din patru şi o observă drept fără sfârşit cucereşte regiuni nesfârşite lumi de o natură îndelung în fiinţă (4)

7

o lebădă îţi va vorbi despre un sfert al splendorii lui Brahman în zorii zilei următoare el mână vacile mai departe către casa guruului pe cale când seara se lăsa el a adăpostit vacile şi a aţâţat focul cu lemne s-a aşezat în partea de vest a focului cu faţa spre est (1)
dragă băiete lasă-mă să te instruiesc despre un sfert din splendoarea lui Brahman te rog ănstruieşte-mă reverent domn lebăda spus-a focul este un sfert din aceea soarele este un sfert luna este un sfert şi luceafărul este un sfert din aceea aceasta în adevăr este un sfert din splendoarea lui Brahman care este cunoscut drept cel luminos (2-3)
cel ce ştie acest sfert al splendorii lui Brahman consistând din patru şi o observă drept luminoasă devine luminos pe lume cel ce ştie acest sfert al splendorii lui Brahman consistând din patru şi-l observă drept luminos cucereşte lumi luminoase după moarte (4)

8

pasărea scufundar Madgu îţi va spune un sfert din splendoarea lui Brahman a doua zi dimineaţa el a mânat mai departe vacile către casa guruului şi la apusul soarelui le-a adăpostit într-un loc unde a aţâţat focul cu lemne s-a aşezat în partea de vest a focului cu faţa către est (1)
pasărea scufundar Magdu zbură spre el şi zise Satyakama da reverent domn răspunse el (2)
dragă bpiete lasă-mă să te instruiesc despre un sfert al splendorii lui Brahman te rog instruieşte-mă reverent domn scufundarul spus-a prana e un sfert din aceea ochiul este un sfert urechea este un sfert  şi mintea este un sfert din aceea acesta într-adevăr dragă băiete este unul din sferturile splendorii lui Brahman consistând din patru care e cunoscut drept respiratoriu (3)
cel ce ştie acest sfert al splendorii lui Brahman consistând din patru şi-l observă drept respiratoriu primi-va sprijin în această lume devine rege suveran atunci el cucereşte regiuni întinse după moarte (4)

9

Satyakama a ajuns la casa guruului guruul i s-a adresat dragă Satyakama da venerabil maestru a răspuns el (1)
dragul meu fiu cu adevărat tu străluceşti ca un cunoscător al lui Brahman cine te-a învăţat Satyakama răspunse alţii decât oamenii dar reverent domn eu aştept de la graţia ta numai să mă iluminezi în această privinţă (2)
pentru că am auzit de la persoane ca venerabilitatea ta că ştiinţa care e învăţată de la propriul tău maestru spiritual devine cea mai benefică în atingerea binelui suprem al vieţii atunci guruul l-a învîţat totul şi nimic n-a fost lăsat de-o parte în această privinţă da nimic n-a rămas de-o parte (3)

10

după aceea pentru un timp Upakosala Kamalayana a împărtăşit viaţa cu Satyakama Jabala ca student în cunoaşterea sacră timp de doisprezece ani el i-a întins focul sacrificial dar Satyakama chiar dacă a lăsat alţi discipoli după ce le-a împărtăşit cunoaşterea sacră sţ se întoarcă la casele lor nu i-a permis lui Upakosala să plece (1)
soţia lui Satyakama i-a spus acest brahmachari a observat toate austerităţile necesare şi a aprins cum trebuie focul de jertfă nu lăsa focurile să-ţi premeargă în învăţarea lui dă-i toate învăţăturile dar el s-a dus în călătoria-i fără a spune nimic (2)
atunci Upakosala spre a-şi aduna mintea a intrat în nevoire nemaimâncând nevasta guruului i-a spus o brahmachari te rog mănâncă de ce nu mănânci atunci el zis-a multe şi mărunte sunt feluritele dorinţe în această persoană sunt plin de boala asta n-o să mănânc (3)
atunci focurile şi-au spus între ele acest brahmachari şi-a săvârşit nevoirea şi ne-a aprins bine hai să-l învăţăm atunci ele i-au spus prana e Brahman bucuria ka este Brahman eterul kha este Brahman (4)
atunci el răspuns-a înţeleg că Brahman este prana dar nu înţeleg ka şi kha ele au spus ceea ce este ka este kha şi ceea ce este kha este ka apoi focurile îl instruiră despre prana şi akasha în chiar inima lor (5)

11

atunci focul garhapatya l-a instruit pământul focul hrana şi soarele sunt forme ale mele dar persoana care este văzută în soare sunt eu însumi eu sunt chiar sinele lui (1)
cel ce ştie aceasta şi cinsteşte acest foc respinge răutatea lăuntrică devine posesor al uneu lumi trăieşte glorios o viaţă lungă urmaşii lui nu mor înainte de vreme şi-n lumea asta şi-n cea de dincolo noi îl servim pe cel ce ştie şi cinsteşte astfel acest foc (2)

12

atunci focul anvaharyapachana l-a instruit apa zonele stelele şi luna sunt formele mele persoana care este văzută în lună sunt eu însumi sunt eu însumi într-adevăr (1)
cel ce ştie aceasta şi cinsteşte astfel acest foc devine posesor al unei lumi trăieşte glorios o viaţă lungă urmaşii lui nu mor înainte de vreme şi în lumea aceasta şi în cea de dincolo noi servim pe cel ce ştie şi cinsteşte acest foc

13

atunci focul ahavaniya l-a instruit prana akasha cerul şi fulgerul sunt formele mele persoana care e văzută în fulger sunt eu însumi eu sunt însumi cu adevărat (1)
cel ce ştie şi cinsteşte astfel acest foc respinge răutatea lăuntrică devine posesor al unei lumi trăieşte glorios o viaţă lungă urmaşii lui nu mor înainte de vreme şi în lumea aceasta şi în cea de dincolo noi servim pe cel ce ştie şi cinsteşte astfel acest foc (2)

14

focurile spus-au o drag Upakosala tu ai cunoaşterea noastră şi a atman dar guruul tău îţi va spune calea atunci guruul lui s-a întors guruul i s-a adresat Upakosala (1)
da reverent maestru a răspuns el dragă fiule faţa ta străluceşte precum aceea a unui cunoscător al lui Brahman cine te-a instruit cine să mă fi instruit reverent maestru a zis el (2)
acesta răspunse el dragă fiule ele chiar ţi-au vorbit despre lumi dar eu îţi voi lumina lucrul de temei al îndemnării tale spre Brahman cum nu clipeşte apa la foaia lotusului aşa nu clipeşte răul în faţa celui ce astfel cunoaşte Brahman îmbibă-mă în acesta reverent maestru i-a spus (3)

15

guruul a spus persoana văzută în ochi este atma el este nemuritor neînfricat ba este Brahman astfel chiar dacă picuri unt limpede ori apă în ochi acestea se duc la margini (1)
cunoscătorul lui Brahman îl numeşte pe acesta drept centru al fericirii pentru că lucrurile fericite în el se adună cel ce ştie acestea se simte fericit din toate părţile (2)
ba el este dătătorul pentru că el dăruie toate fruktele karma cel ce ştie acestea posedă toate lucrurile auspicioase (3)
el este cel mai lminos pentru că străluceşte în toate lumile cel ce cunoaşte astfel devine glorios în toate regiunile (4)
pentru un astfel de yogi chiar dacă incinerarea şi funeraliile îi sunt ori nu săvârşite el merge în lumină din lumină întru ziuă din ziuă în lucitoare-două-săptămâni din două săptămâni în acele şase luni în timpul cărora soarele se mişcă înspre nord din luni în an din an în soare din soare în lună din lună în fulger atunci de acolo o persoană celestă îl poartă întru Brahman aceasta este cunoscută ca devayana purtând spre împlinirea Brahman cei ce trec pe cărarea aceasta nu mai transmigrează da nu se mai întorc (5)

16

cel ce aici purifică e jertfă adevărat când se mişcă vântul purifică lumea aceasta toată deci cu adevărat este jertfă minte şi vorbirea sunt cele două cărări ale acestei jertfe (1)
din aceste sacrificii preotul-Brahma săvârşte unul cu mintea lui cu vorbirea hotri preoţii adhvaryu şi udgatri pe celălalt după ce litania de dimineaţă a început preotul-Brahma se întrerupe înaintea ultimului vers aceasta formează numai o cărare cealaltă devine discontinuă aşa cum un om cu un singur picior mergând într-un car cu o singură roată se răneşte la fel se răneşte jertfa lui institutorul jertfei se răneşte după ce jertfa s-a rănit el devine mai rău prin această jertfă (2-3)
dar dacă după ce litania de dimineaţă a început preotul-Brhma nu se întrerupe înaintea ultimului vers ei formează amândouă cărările cealaltă nu devine discontinuă (4)
cum un om cu două picioare mergând într-un car cu amândouă roţile este bine sprijinit deci jertfa lui este făcută bine institutorul jertfei a făcut-o bine o duce bine el devine mare pentru a fi săvârşit jertfa (5)

17

Prajapati clocit-a peste lumi pe când erau clocite el le-a extras esenţele focul din pământ aerul din atmosferă soarele din cer (1)
el a clocit peste aceste trei zeităţi pe când erau clocite el le-a extras esenţele versurile rik din foc formulele yajus din aer cânturile sama din soare (2)
el a clocit peste această cunoaştere în trei feţe pe când clocea le-a extras esenţele bhuh din versurile rik bhuvah din formulele yajus svah din cânturile sama (3)
aşadar dacă yajna se face pe o cale greşită pe seama versurilor rik trebuie făcută o ofrandă întru focul garhapatya cu mantras bhuh svaha astfel prin esenţa versurilor rik prin virilitatea versurilor rik el face bun defectul din yajna în privinţa rikului (4)
şi dacă yajna este împlinită greşit pe seama formulelor yajus se face o ofrandă întru dakshinagui cu mantra bhuvah svaha astfel adevărat prin esenţa formulelor yajus prin virilitatea formulelor yajus se face bun defectul din yajna în privinţa formulei-yajus (5)
şi dacă yajna se îndeplineşte greşit pe seama cânturilor sama atunci cu mantra svaha svaha se face o ofrandă întru ahavaniya-Agni astfel adevărat prin esenţa cânturilor sama prin virilitatea cânturilor sama se face bun defectul din yajna în privinţa sama-yajna (6)
cum se drege aurul cu sare borax argintul cu aur cositorul cu argint plumbul cu cositor fierul cu plumb lemnul cu fier ori fierul cu piele (7)
tot astfel se face bun defectul din yajna prin virilitatea acestor lumi prezidate de aceşti zei şi de cele trei vedas acea yajna este chiar bine mântuită când un preot-Brahma cunoaşte aceasta (8)
acea yajna ăntr-adevăr este înclinată spre nord în care se află un preot Brahma care cunoaşte aceasta iar despre un astfel de preot-Brahma există un cântec oriunde se cade într-acolo merge omul (9)
cum îşi apără iapa mânzul astfel tăcutul preot-Brahma este singurul prot care protejază yajna sacrificatorul şi pe toţi preoţii-ritvik aşadar să se angajeze drept preot-Brahma numai cel ce ştie totul despre acestea şi nu unul care nu ştie aceasta (10)




V

1

chiar cine ştie prea-vechiul şi prea-bunul devine cel mai de seamă şi cel mai bun prana este în adevăr cea mai de seamă şi cea mai bună (1)
chiar cine ştie prea-minunatul devine cel mai bogat printre ai lui vorbirea este în adevăr cea mai minunată (2)
chiar cel ce ştie temeiul tare se întemeiază în lumea aceasta şi cea de dincolo ochiul este în adevăr temeiul tare (3)
chiar cine ştie a se împlini pe sine îşi împlineşte şi dorinţele cereşti ţi pe cele umane urechea în adevăr e împlinirea (4)
chiar cel ce ştie adăpostul devine adăpost alor lui mintea este în adevăr adăpostul (5)
acum odată cele cinci simţuri se certau între ele asupra superiorităţii spunând pe rând eu sunt superior eu sunt superior (6)
acele simţuri s-au apropiat de tata Prajapati şi au spus reverent domn care e cel mai bun dintre noi el răspuns-a cel mai bun dintre voi este acela la a cărei plecare corpul va rămâne ăn cea mai rea stare (7)
vorbirea s-a dus rămânând departe timp de un an s-a întors şi a întrebat cum ai reuşit să trăieşti fără mine tocmai ca un mut chiar nevorbind totuşi trăind prin respiraţie văzând cu ochii auzind cu urechile şi gândind cu mintea cu aceasta vorbirea a intrat în trup (8)
ochiul s-a dus rămânând departe timp de un an se întoarse şi întrebă cum ai reuşit să trăieşti fără mine tocmai ca un orb chiar nevăzând totuşi trăind prin respiraţie vorbind cu vorbirea auzind cu urechea şi gândind cu mintea cu aceasta ochiul a intrat în trup (9)
urechea s-a dus rămânând departe timp de un an s-a întors şi a întrebat cum ai reuşit să trăieşti fără mine tocmai ca un surd chiar neauzind totuşi trăind prin respiraţie vorbind cu vorbirea văzând cu ochii şi gândind cu mintea cu aceasta urechea a intrat în corp (10)
mintea s-a dus rămânând departe timp de un an s-a întors şi a întrebat cum ai reuşit să trăieşti fără mine tocmai ca pruncii fără minţi crescute totuşi trăind prin respiraţie vorbind cu vorbirea văzând cu ochii şi auzind cu urechile cu aceasta mintea a intrat în trup (11)
acum când prana era cât pe aci să se ducă ea scoase din rădăcini celelalte simţuri cum un cal iute gata să plece smulge ţăruşii de care e priponit atunci toate veniră la ea şi-i spuseră stăpână rămâi eşti cea mai bună dintre noi nu pleca din trup (12)
atunci vorbirea i-a spus aceleia dacă eu sunt cea mai minunată la fel eşti tu cea mai minunată atunci ochiul i-a spus aceleia dacă eu sunt temeiul tare la fel eşti tu un temei tare (13)
atunci urechea i-a spus aceleia întocmai cum eu sunt succes aşa eşti tu succes atunci mintea i-a spus dacă eu sunt adăpostul la fel tu eşti adăpostul (14)
chiar lumea nu le spune vorbiri nici ochi nici urechi nici minţi li se spune numai pranas pentru că prana este într-adevăr toate acestea (15)

2

prana întrebat-a care va fi hrana mea orice se află acolo şi aici chiar şi în câini şi în pisici răspunseră simţurile chiar aceasta este hrana pentru prana chiar prana e pe nume chiar pentru cine ştie asta nu există nimic să nu fie hrană (1)
întrebat-a care-mi va fi straiul apa au spus ele deci chiar când lumea se găteşte să mănânce acoperă mâncarea cu apă şi înainte şi după o stropesc cu apă este obişnuit să primească un strai nu ajunge dezbrăcat (2)
când Satyakama Jabala i-a spus aceasta lui Goshruti Vaiyagrapaaya el a adăugat chiar de se va spune aceasta unei tulpini uscate ramurile sigur vor înmuguri şi frunzele se vor desface (3)
acum dacă cineva vrea să ajungă mare acela să săvârşească sfinţirea pe o noapte cu lună nouă apoi pe o noapte cu lună plină să amestece cu lapte bătut şi miere un terci din tot felul de ierburi şi să toarne unt topit în foc spunând svaha celui mai bătrân svaha celui mai bun şi ce-a rămas el să-l arunce-n terci (4)
svaha celui mai minunat cu aceste cuvinte el să ofere libaţiune de unt topit în foc şi să toarne restul în terci svaha temeiului tare cu aceste cuvinte el să ofere libaţiune de unt topit în foc şi să toarne restul în terci svaha adăpostului cu aceste cuvinte să ofere o libaţiune de unt topit în foc şi să toarne restul în terci (5)
apoi târându-se înapoi dinspre foc şi luând terciul în mâini el murmură tu eşti Ama după nume pentru că toată lumea este acasă în tine pentru că eşti preeminent şi cel mai bun efulgent şi suveran poartă-mă către preeminenţă şi cea mai bună poziţie către efulgenţă şi suveranitate fă-mă toate acestea (6)
apoi el ia o îngiţitură cu acest vers rik la fiecare pas spus dorim pe Savitri înghite puţin iar spunând hrana celui efulgent soarbe puţin spunând medităm la puterea lui dumnezeu bea tot după ce a spălat vasul sau cupa se aşază jos în spatele focului fie pe o blană fie pe pământ gol fără vorbă cuviincios dacă el vede acum o femeie va şti că strădania lui a rodit (7)
există un vers despre asta dacă în timpul facerii riturilor pentru dorinţă săvârşitorul vede o femeie în vis atunci el va recunoaşte împlinirea în această viziune de vis da în această viziune de vis (8)

3

odată Svetaketu nepotul lui Aruna a venit la adunarea panchalar Pravalhana fiul lui Javala l-a ispitit băiatul meu te-a instruit taică-tău da respectat domn am fost instruit (1)
ştii în ce creatură se pleacă de aici nu domnule ştii cum se întorc iar nu domnule ştii despărţirea celor două căi una ducând la zei iar cealaltă ducând la mani nu domnule (2)
ştii de ce lumea de dincolo nu e umplută nu domnule ştii cum la a cincea ofrandă lichidul oblaţiunii ajunge să fie desemnat ca om nu domnule deloc (3)
atunci de ce spui am fost instruit pentru că acela care nu ştie aceste lucruri cum poate spune am fost instruit el s-a întristat şi a venit unde era tatăl său spunându-i reverent domn fără să mă fi învăţat cum trebuie ai zis te-am învăţat (4)
un ins de rang princiar mi-a pus cinci întrebări n-am fost în stare să-i explic măcar una tatăl zis-a după cum mi-ai pus aceste întrebări eu nu ştiu nici una dintre ele dacă le-aş fi cunoscut cum nu ţi le-aş fi făcut cunoscute (5)
atunci Gautama s-a dus la locul regelui când a sosit el regele i-a făcut daruri reverenţioase dimineaţa el s-a prezentat la rege când acesta se afla în adunare regele i-a spus o reverent Gautama poţi alege un dar spre bogăţie omenească atunci el spus-a bogăţia omenească fie a voastră o rege cuvintele pe care i le-ai spus băiatului meu regele s-a simţit încurcat (6)
aşteaptă puţin a comandat el pe urmă i-a zis după cele ce mi-ai spus Gautama această cunoaştere n-a ajuns niciodată la brahmanas până la tine aşadar în toate lumile această învăţătură aparţine numai castei kshatriya apoi i-a zis (7)


4

lumea de dincolo o Gautama este într-adevăr foc de jertfă pentru aceea soarele e combustibilul razele fumul şi ziua sunt flacăra luna e jăratecul şi stelele sunt scânteile (1)
în acest foc zeii oferă oblaţiune de credinţă din acea oblaţiune răsare regele Soma (2)

5

zeul-ploaie chiar o Gautama e un foc de jertfă pentru aceea vântul este combustibilul ceaţa este fumul fulgerul este flacăra tunetul este jăratecul şi grindinile sunt scântei (1)
în acest foc zeităţile aduc oblaţiune regelui Soma din acea oblaţiune răsare ploaia (2)

6

pământul chiar o Gautama este foc de jertfă pentru aceasta anul este combustibilul spaţiul este fumul noaptea este flama zonele jăratecul şi direcţiunile intermediare sunt scânteile (1)
în acet foc zeităţile oferă oblaţiunea ploii din această ofrandă răsare ploaia (2)

7

omul chiar o Gautama este un foc de jertfă din acela vorbirea este combustibilul prana este fumul limb e flama ochiul e jăratecul şi urechea scânteile (1)
în acest foc zeităţile oferă oblaţiunea hranei din aceată ofrandă răsare semenul (2)

8

propria nevastă a cuiva chiar o Gautama este foc de jertfă pentru aceasta sexul yoni este combustibilul invitaţia este fumul vilva e flama chemarea e jăratecul şi plăcerea scânteile (1)
ăn acest foc zeităţile oferă oblaţiune pentru semen din această ofrandă răsare foetusul (2)

9

astfel la cea de-a cincea oblaţiune apa ajunge să fie socotită om acest foetus inclus în membrană după ce zace înăuntru pentru nouă sau zece luni apoi este născut (1)
după ce se naşte îşi trăieşte viaţa toată când e plecat rudele îl duc la focul de pe rugul funerar din care în adevăr a venit din care a răsărit (2)

10

astfel cei ce ştiu aceasta şi cei ce în pădure îşi ţin gândul întru credinţă nevoitoare merg în lumină şi din lumină în ziuă din ziuă la strălucitoarea jumătate din strălucitoarele două săptămâni la acele şase luni pe când soarele călătoreşte înspre nord (1)
din aceste luni ale anului din an în soare din soare în lună din lună în fulger acolo acolo este o persoană nou-umană aceasta îi poartă în Brahma aceasta este cărarea purtând la zei (2)
iar acei gospodari care fac jertfe şi lucrări de utilitate publică şi acte caritabile trec în fum din fum în noapte din noapte în două săptămâni întunecate din două săptămâni întunecate în acele luni când soarele călătorşte înspre sud dar ei nu ajung la dumnezeu (3)
din acele luni ei merg în lumea manilor la akasha din akasha în lună această lună este regele Soma aceea este hrana zeilor zeii mănâncă aceea (4)
sălăşluind acolo cât sunt ţinuţi ei se înapoiază pe acelaşi drum al sosirii în akasha din akasha în aer iar după ce au devenit aer ei devin fum după ce-au devenit fum ei devin ceaţă (5)
după ce-au devenit ceaţă ei devin nor ei cad ca ploaie apoi ei sunt născuţi aici ca orez şi mei ca ieburi şi copaci ca plante de sesam şi păstăi de aici chiar cu adevărat e greu să fii scăpat de pe aici pentru că numai dacă cineva îi mănâncă drept hrană şi-i emite drept semen atunci se dezvoltă mai departe (6)
asemenea pentru cei cu bun merit al acţiunilor dinainte prospectul este că ei ating repede o naştere bună naşterea unui brahmin naşterea unui kshatriya or naşterea unui vaishya dar cei ce au o comportare respingătoare ajung o naştere rea naşterea unui cîine naşterea unui porc ori a unui chandala fără castă (7)
dar pe nici una din aceste două căi nu se află acele mici creaturi care vin continuu despre ele se spune se nasc şi mor este a treia stare dar aceasta devine starea care niciodată nu se sfârşeşte aşadar a se căuta să aibă fiecare grijă de sine cât despre aceasta există versul următor (8)
cine fură aur bea vin necinsteşte patul învăţătorului şi omoară un brahmana toţi aceştia se scufundă în josul scării iar al cincilea cel ce le consort (9)
dar cel ce ştie aceste cinci focuri astfel chiar dacă se asociază cu acei păcătoşi nu e atins de păcat cel ce astfel ştie acestea devine spălat şi curat şi dobândeşte lumea meritorie da cel ce se cunoaşte astfel (10)

11

Prachinashala fiul lui Upamanyn Satyayajna fiul lui Pulusha Indradumna fiul lui Bhallavi Jana fiul lui Sarkaraksha şi Budila fiul lui Ashatarashva aceşti cinci mari gospodari şi mari savanţi vedici aşezaţi împreună la o discuţie despre ce este atma  al nostru şi cine este Brahman (1)
Atunci ei au încuviinţat între ei înşişi chiar domnilor Uddalaka Aruni de aici cunoaşte bine acest Vaishvanara atma universal haideţi să megem la el şi s-au dus la el (2)
Uddalaka a reflectat aceşti mari proprietari şi mari savanţi vedici îmi vor pune întrebări dar e posibil că nu voi fi în stare să le spun totul totuşi hai să-i îndrept spre un alt preceptor (3)
atunci el le spune chiar domnilor Ashvapati Kaikeya studiază acum acest atman universal haideţi să mergem la el atunci ei s-au dus la el (4)
când sosiră regele a aranjat fiecăruia separat onoruri potrivite de bun-venit dimineaţa următoare sculându-se din pat el le spuse în regatul meu nu există hoţ nici mizer nici beţiv nici un om fără foc de jertfă nici o persoană neştiutoare nu adulter şi nici atât adulteră voi săvârşi o jertfă venerabili domni câtă avere voi da fiecărui preot tot atâta vă voi da vouă domnilor vă rog rămâneţi aici domnilor (5)
atunci ei spus/au scopul pentru care un om vine aceea în adevăr trebuie el să vorbească în prezent în prezent tu cunoşti atman universal spune-ne despre acela (6)
regele le spuse vă voi vorbi dimineaţă dimineaţă ei se apropiară de el cu lemn de jertfă în mâini regele fără a-i iniţia mai întâi ca pe elevi ai săi le vorbi (7)

12

Aupamayava asupra cui meditezi tu drept atman numai divam venerabil rege Praschinashala spuse atman universal este în adevăr cel mai efulgent care străluceşte aşadar soma este văzută dând pe dinafară pe din afară în familia ta (1)
Mănânci hrană vezi ce e plăcut el mănâncă hrană vede ce e plăcut există eminenţă în cunoaşterea sacră în familia celui care meditează astfel la atman universal acela totuşi este numai capul lui atman capul tău ar fi căzut dacă nu veneai la mine

13

apoi regele i-a spus lui Satyajna Paulushi o Prachinayogya asupra cui meditezi drept atman adityam în adevăr doamne a zis el atman universal este chiar acel unu-în-multe-feţe la care meditezi drept atman de aceea multe şi de toate se găsesc în familia ta (1)
până una alta eşti înzstrat cu un car tras de o catârcă o servitoare şi un colier de aur mănânci hrană vezi ce e plăcut el mănâncă hrană vede ceea ce este plăcut există eminenţă în cunoaşterea sacră în familia cui meditează astfel asupra atman universal acela totuşi este numai ochiul lui atman zise el ai fi devenit orb dacă nu veneai la mine (2)

14

atunci el îi spuse lui Indradyumna Bhallaveya Vaiyaghrapadya asupra cui meditezi drept atman vayu în adevăr doamne zise el atman universal e în adevăr acela care posedă cărări felurite pe care să-l meditezi ca atman aşadar darurile vin la tine pe căi felurite şiruri de care te urmează pe felurite căi (1)
mănânci hrană vezi ce este plăcut el mănâncă hrană vede ce e plăcut există eminenţă în cunoaşterea sacră în familia celui ce meditează astfel asupra atman universal aceea totuşi este numai prana lui atman spuse el prana ta ar fi plecat dacă nu veneai la mine (2)

15

apoi el îi spuse lui Janam Sharkarakshya asupra cui meditezi drept atman el răspunse numai akasha doamne regele spuse atman asupra căruia meditezi este atman universal care s-a extins aşadar ai moştenitori şi bogăţie înmulţită (2)

16

apoi el îi spuse lui Budila Ashvatorashvi o Vaiyaghrapadya pe cine meditezi drept atman apa în adevăr doamne spuse el atman universal e adevărat cel asupra căruia meditezi şi care este cunoscut ca bogăţie rayi aşadar eşti bogat şi înfloritor (1-2)

17

apoi el spuse lui Uddalaka Aruni Gautama asupra cui meditezi tu drept atman pământul în adevăr o rege spuse el atman universal este adevărat acel temei  asupra căruia tu meditezi drept atman aşadar tu eşti întărit cu odrasle şi cirezi mănânci hrană vezi ce e plăcut el mănâncă hrană vede ce e plăcut există eminenţă în cunoaşterea sacră în familia celui ce meditează astfel la atman universal totuşi acela nu înseamnă decât picioarele lui spuse el picioarele tale s-ar fi uscat de nu veneai la mine (1-2)

18

apoi el le spuse chiar adevărat voi mâncaţi hrană ştiind acest atman universal altfel ca şi cum el ar fi de mai multe ori dar cel ce meditează asupra universalului atman ca întreg imanent şi transcendental îl găseşte drept hrană în toate lumile în toate fiinţele şi în toate sinele (1)
cerul lucitor-strălucitor este în adevăr capul acelui atman universal soarele în multe feţe e ochiul lui cel ce posedă felurite cărări vântul e respiraţia lui spaţiul întins e trupul lui bogăţia-apa chiar e băşica lui temeiul-pământul înseamnă în adevăr picioarele lui acea arie de jertfă e chiar sânul lui iarba de jertfă este părul lui focul garhapatya este inima lui focul anvaharyapacana este mintea lui focul ahavaniya este gura lui (2)

19

aşadar prima hrană să fie oferită prima oblaţiune va fi oferită împreună cu mantra svaha întru prana-suflare desci prana-suflare este satisfăcută (1)
prana fiind satisfăcută ochiul e satisfăcut ochiul fiind satisfăcut soarele e satisfăcut soarele fiind satisfăcut cerul e satisfăcut cerul fiind satisfăcut orice se află sub cer ori sub soare este satisfăcut prin satisfacţia lui şi cel ce se hrăneşte e satisfăcut el e satisfăcut şi cu urmaşi cirezi hrană trup frumos cu eminenţă în cunoaşterea sacră (2)

20

când el oferă a doua oblaţiune va oferi-o împreună cu mantra svaha întru vyana deci vyana e satisfăcută vyana-suflare fiind satisfăcută urechea e satisfăcută urechea fiind satisfăcută luna e satisfăcută luna fiind satisfăcută luna fiind satisfăcută zonele sunt satisfăcute lucrurile de sub lună şi zonele sunt satisfăcute prin satisfacerea lor însuşi cel ce se hrăneşte este satisfăcut cu urmaşi cirezi hrană aura trupului cu eminenţă în cunoaşterea sacră (2)

când el oferă a treia oblaţiune s-o ofere împreună cu mantra svaha întru apana deci apana e satisfăcută apana fiind satisfăcută vorbirea e satisfăcută vorbirea fiind satisfăcută focul e satisfăcut focul fiind satisfăcut tot ce se află sub pământ şi foc este satisfăcut prin aceasta şi cel ce mănâncă este satisfăcut şi cu urmaşi cirezi şi aură a trupului cu eminenţă în cunoaşterea sacră (2)

22

apoi când oferă a patra oblaţiune s-o ofere împreună cu mantra svaha întru samana aşadar samana e satisfăcut samana fiind satisfăcut mintea e satisfăcută mintea fiind satisfăcută fulgerul este satisfăcut fulgerul fiind satisfăcut tot ce este sub fulger şi prajanya este satisfăcut prin aceasta şi cel ce mănâncă e satisfăcut el este satisfăcut şi cu urmaşi cirezi hrană şi aura corpului cu eminenţa cunoaşterii sacre (1-2)

23

apoi când el oferă a cincia oblaţiune s-o ofere împreună cu mantra svaha către udana deci udana e satisfăcut udana fiind satisfăcut pielea e satisfăcută pielea fiind satisfăcută aerul e satisfăcut aerul fiind satisfăcut akasha e satisfăcut akasha fiind satisfăcut tot ce este sub aer şi akasha este satisfăcut prin aceasta şi cel mănâncă e satisfăcut el este satisfăcut şi cu urmaşi cirezi hrană şi aura corpului cu eminenţa cunoaşterii sacre (1-2)

24

dacă cineva neştiind acestea oferă jertfa agnihotra aceasta ar fi cum ar arunca tăciunii încinşi şi ar turna oblaţiunea peste cenuşă (1)
dar dacă cineva oferă jertfa agnihotra ştiind acestea ofranda sa este făcută în toate lumile în toate fiinţele şi în toate sinele (2)
astfel aşa cum vârful unei trestii pus în foc va arde la fel sunt arse toate relele celui ce oferă jertfa agnihotra ştiind acestea (3)
şi deci dacă cineva ştiind acestea oferă restul hranei lui unui chandala atunci aceasta va fi oferită întru vaishvanara atman despre asta există următorul vers (4)
întocmai precum copiii flămânzi stau în jurul mamei lor tot astfel toate fiinţele stau în jurul focului de jertfă ei stau în jurul focului de jertfă (5)




VI

1

aum era unul Svetaketu Aruneya căruia tatăl său i-a spus trăieşte o viaţă de brahmachari dragule chiar n-a foet nimeni niciodată din familia noastră care să nu fi studiat vedas dar numai cu numele un brahmana (1)
atunci el devenind învăţăcel la vârsta de doisprezece ani a studiat toate vedas şi s-a întors la vârsta de douăzeci şi patru plin de el îngâmfat şi privindu-se pe sine drept foarte învăţat atunci tatăl său i-a spus Svetaketu câtă vreme tu eşti aşa de îngâmfat şi te crezi învăţat şi mândru ai întrebat despre învăţătura aceea despre supremul Brahman prin care ceea ce nu se aude devine auzit ceea ce nu e gândit devine gând şi ceea ce nu e înţeles devine cunoscut de ce natură este venerabil tată învăţătura aceea (2-3)
dragule drag întocmai cum printr-un bulgăr de lut poate fi cunoscut orice e făcut din lut modificarea nu este decât o distincşie verbală un nume realitatea este chiar lut (4)
dragule întocmai printr-o bucată de aur tot ce e făcut din aur devine cunoscut modificarea nu e decât o distincţie verbală un nume realitatea este chiar aur (5)
dragule întocmai cum printr-o pereche de foarfece pentru unghii orice e făcut din fier poate fi cunoscut modificarea nu este decât o distincţie verbală un nume realitatea este chiar fier astfel este dragul meu acea învăţătură (6)
chiar acei oameni onoraţi n-au ştiut aceasta pentru că dacă ştiau oare nu mi-ar fi rezervat-o revernt tată învaţă-mă aceea aşa să fie dragă fiule a zis tatăl (7)

2

dragul meu la început el cel ce este cauza a toate singur era făfă nci un al doilea unii spun la început era non-existenţă a nici unei realităţi şi nu mai era nimic altceva din acea non-existenţă toate au devenit manifeste (1)
dar cum în adevăr dragul meu putea fi aceasta a spus el cum puteau fi produse fiinţe din realitatea non-existentă în fapt dragule la început înaintea creaţiei era numai existenţa acelei realităţi supreme el era unul singurul fără al doilea (2)
el cel suprem şi-a aruncat privirea şi a dat potenţă peste inerţia prakriti pentru evoluţia creaţiei cu multe feţe după planul său acum prakriti fiind propulsată de stăpân s-a desfăcur şi a dat naştere la felurite elemente unul dintre ele fiind apa care a ţâşnit oricând o persoană este miluită ori vine în atingere cu focul atunci se produce apă chiar fiind căldura şi apa de caracter opus şi-aşa din căldură se produce apă din chit-brahman se formează a-chit-prakriti fără nici o modificare a sinelui său (3)
apa fiind substanţiată de prakriti s-a desfăşurat cu feluritele-i elemente şi-a produs hrană deci hrana de mâncare este produsă din apă (4)

3

printre fiinţele vii sunt trei categorii cele născute din ou născute din fiinţe vii născute din lăstari (1)
divinitatea a privit deasupra bun când elementele lui prakriti s-au aşezat e timp ca eu să pun sufletele jiva în acele trei origini divin potenţate (2)
pe fiecare din ele îl fac întreit acea divinitate supremă în aspectul tatastha-shakti jiva-shakti al său a intrat ca suflet în acele trei origini şi a adus pe lume fiinţe individuale (3)
el a făcut într-adrvăr pe fiecare în trei chipuri fiul meu află de la mine de acum fiecare dintre acestea se face în trei chipuri (4)

4

acum despre substanţa materială a celor trei element principale ale universului agni apă şi pământ culoarea roşie a focului este substanţa focului albul în foc este substanţa apei şi întunecimea în foc este substanţa pământului aşa se sting calităţile gunas ale focului pentru că modificarea este numai o distincţie verbală un nume în timp ce adevărule este că tocmai substanţa celor trei e adevărată cauza rămâne dar efectul se schimbă (1)
orice formă roşie are soarele este substanţa căldurii forma albă a soarelui este substanţa apei forma întunecată a soarelui este substanţa pământului astfel se sting calităţile din soare pe când modificare e numai un distinct verbal un nume în timp ce adevărul este substanţa celor trei care este adevărată (2)
orice formă roşie are luna este substanţa căldurii forma albă a lunii este substanţa apei iar forma neagră a lunii este substanţa pământului astfel se sting calităţile lunii dar modificarea nu e decât distincţie verbală un nume şi substanţa celor trei e adevărată (3)
orice formă roşie are fulgerul este substanţa căldurii forma albă a fulgerului este substanţa apei iar forma întunecată a fulgerului este substanţa pământului (4)
chiar aşa astea le ştiu din bătrâni mari gospodari şi mult  învăţaţi studioşi ai cunoaşterii sacre nimeni acum nu va aduce până la noi ceea ce nu s-a auzit ceea ce nu s-a gândit şi ceea ce nu s-a înţeles pentru că din acestea ei au ştiut totul (5)
ei ştiau că orice apărea roşu era substanţa căldurii ei ştiau că orice apărea alb era substanţa apei ei ştiau că orice apărea întunecat era substanţa pământului (6)
orice apărea a fi înşeles este o combinaşie a substanţei acestor trei elemente-principii chiar aşa dragul meu află de la mine cum fiecare din aceste tzrei elemente-principii a devenit în trei chipuri (7)

5

hrana odată mâncată devine în trei chipuri porţiunea ordinară devine excremente ingredientul mijlociu devine carne iar porţiunea cea mai subtilă devine minte
apa odată băută devine în trei chipuri porţiunea ei cea mai grosolană devine urinăingredientul ei mijlociu devine sânge şi porţiunea ei cea mai subtilă devine respiraţie (2)
căldura odată absorbită devine în trei chipuri porţiunea cea mai grosolană devine osul ingredientul mijlociu devine măduva iar porţiunea cea mai subtilă drvine vocea (3)
astfel dragul meu mintea este din hrană respiraţia este din apă iar vocea este din căldură reverent tată învaţă-mă mai mult despre asta aşa să fie dragul meu spuse tatăl (4)

6

dragule drag când laptele covăsit se bate cea mai fină esenţă a lui se duce deasupra şi devine unt (1)
ăn acelaşi chip dragul meu din hrana mâncată ceea ce este esenţa cea mai fină se duce deasupra şi devine minte (2)
din apă dragul meu odată băută ceea ce este esenţa cea mai fină se duce deasupra şi devine respiraţie (3)
dragul meu din căldură odată absorbită ceea ce este esenţa ei cea mai fină se duce deasupra şi devine voce (4)
dragul meu acestea despre mintea venind din hrană respiraţia din apă vocea stimulată prin căldură reverent tată fii bun şi învaţă-mă şi mai mult aşa va fi dragul meu a spus tatăl (5)

7

dragul meu o persoană subzistă cu şaisprezece părţi nu mânca timp de cincisprezece zile bea apă câtă poţi de multă prana este susţinută cu apă şi prana nu iese din cel ce bea apă (1)
apoi pentru cincisprezece zile el nu a mâncat pe urmă s-a apropiat de tatăl său zicând ce trebuie să spun reverent tată versuri rik dragul meu formule yajus şi cânturi sama a răspuns el atunci el spuse nu-mi vin în minte reverent părinte (2)
tatăl i-a spus dragul meu aşa cum un tăciune cât o scânteie rămasă dintr-un incendiu nu mai poate arde tot astfel dragule din cele şasesprezece părţi ale tale numai o singură şaisprezecime ţi-a rămas şi cu aceasta nu poţi învăţa vedas mănâncă apoi vei înţelege de la mine (3)
a mâncat şi s-a apropiat de tatăl său a răspuns la tot ce-a fost întrebat (4)
dragul meu întocmai cum un tăciune cât o scânteie dintr-un foc mare arde iarăşi tare dacă pui paie tot astfel dragul meu din şaisprezece părţi una singură ţi-a rămas după ce te-ai hrănit cu mâncare ai revenit la viaţă cu ea poţi învăţa acum vedas pentru că dragul meu mintea e saturată cu hrană prana subzistă cu apă iar vocea e potenţializată cu căldura atunci el înţelese da înţelese (4-5)

8

odată Uddalaka Aruni i-a spus fiului său Svetaketu află de la mine adevărata natură a somnului fără vise când o persoană doarme cum se spune atunci dragul meu el a atins fiinţa pură lumea zice de el că doarme atunci când şi-a căpătat adevărata sa natură (1)
precum un vultur legat cu sfoară după ce zboară încolo şi încoace fără a găsi un loc de odihnă în altă parte îşi ia refugiu chiar în colivia legăturii lui tot astfel dragul meu un suflet legat după ce a alergat în toate direcţiile pe pământ şi n-a găsit un adăpost  în altă parte se refugiază în divinitatea supremă sufletul este cu adevărat legat numai de aceasta (2)
dragul meu acum află de la mine ce înseamnă foamea şi setea când unei persoane îi este aici foame cum se spune numai apa cară ceea ce a fost mâncat astfel cum se vorbeşte despre o căpetenie a vacilor o căpetenie a cailor o căpetenie a oamenilor astfel se vorbeşte despre apă drept căpetenia hranei deci dragul meu află că acest trup este o ramură care a răsărit neputându-se fără o rădăcină (3)
care alta-i poate fi rădăcina decât hrana şi la fel dragul meu cu hrana o mlădiţă caută apa drept rădăcină cu potenţa vieţiidragul meu ca o mlădiţă caută realitatea brahman drept rădăcina sa toate creaturile aici dragul meu au Brahman drept rădăcina lor au Brahman drept adăpostul lor au Brahman drept temeiul lor (4)
iarăşi când se spune de un om că-i e sete chiar căldura cară ceea ce a fost băut astel cum se vorbeşte despre o căpetenie de vaci o căpetenie de cai o căpetenie de oameni la fel se vorbeşte despre căldură drept o căpetenie a apei cu aceasta dragul meu înţelege că acest trup este o mlădiţă care a răsărit pentru că nu putea fi fără rădăcină (5)
şi care alta poate fi rădăcina trupului decât apa cu apa dragul meu ca o mlădiţă caută căldura drept rădăcină cu căldura dragul meu ca o mlădiţă caută Brahman drept rădăcină toate creaturile dragul meu îşi au rădăcinile în Brahman ele îşi au brahman drept adăpost brahman drept temei şi ţi-am spus cum dragul meu fiecare din aceste trei principii atingând o persoană devine în trei chipuri când o persoană pleacă de aici vocea i se duce în minte mintea i se duce în respiraţie respiraţia i se duce în tejah-agni în divinitatea supremă (6)
fiinţa acea fiind cauza fundamentală este temeiul acestei lumi întregi el este etern existent cu puterea lui supralogică el este fiinţa supremă acela eşti tu tat tvam asi Svetaketo reverent tată fii bun şi învaţă-mă să înţeleg şi mai mult aşa să fie dragul meu a zis el (7)

9

precum albinele dragul meu îşi culeg esenţa din florile feluritelor plante şi o prefac într-o esenţă miere şi apoi acestea îşi pierd individualitatea ca venită din planta aceea din copacul acela şi tot astfel toate creaturile acestei lumi chiar dacă răsar din fiinţa supremă n-o ştiu noi am răsărit din fiinţa aceea de orice fel şi lume drept tigru sau leu sau lup sau bour sau vierme sau muscă sau larvă sau ţânţar care au devenit (1-2)
ori ce ar fi pe lumea asta fie leu sau tigru lup sau bour vierme sau muscă larvă ori ţânţar ceea ce au devenit (3)
fiinţa aceea fiind cauza fundamentală este temeiul acestei lumi întregi el este etern existent cu puterea lui supralogică el e fiinţa supremă tat tvam asi Svetaketo tu eşti acela Svetaketu reverent părinte fii bun şi învaţă-mă să înţeleg şi mai mult aşa să fie dragul meu a zis el (4)

10

aceste râuri din est dragul meu curg spre est iar cele din vest spre vest ţinta le este oceanul şi într-un sfârşit ele devin una cu oceanul întâlnit întocmai cum aceste râuri îşi pierd identitatea lor şi nu ştiu de eu am acesta eu am acela tot astfel dragul meu toate creaturile în această lume chiar răsărind din fiinţa supremă nu ştiu noi am venit din fiinţa aceea totuşi ele există în această lume ca tigru ori leu or lup or bour or vierme or muscă or larvă or ţânţar atât cât sunt (1-2)
fiinţa aceea care fiind cauza fundamentală este temeiul acestei lumi întrgi el este etern existent cu puterea lui supralogică el este fiinţa supremă tattvamasi svetaketo tu eşti acela Svetaketu (3)

11

acest puternic arbore dragul meu dacă cineva l-ar izbi la rădăcină el ar sângera dar încă ar trăi dacă oarecine ar izbi în mijlocul lui ar sângera dar ar trăi încă dacă oarecine l-ar izbi la vârf ar sângera dar încă ar trăi fiind apărart de sufletul-atman el continuă să stea drept sorbindu-şi umezeala care-l hrăneşte şi bucurându-se (1)
dacă viaţa părăseşte o ramură a lui atunci ramura se usucă dacă viaţa mai părăseşte una se usucă şi aceea  dacă viaţa părăseşte o a treia se usucă şi aceea dacă viaţa părăseşte întregul copac atunci întregul copac se usucă (2)
tatăl a spus chiar aşa în adevăr dragul meu înţelege când sufletul vieţii l-a părăsit acest trup moare sufletul nu moare fiinţa aceea care este cauza fundamentală este temeiul acestei lumi întregi el este etern existen cu puterea lui supralogică el este fiinţa supremă tattvamasi svetaketo tu eşti acela Svetaketu reverent tată fii bun şi învaţă-mă încă mai mult aşa să fie dragul meu a zis el (3)

12

adă un fruct din bananierul acesta aici este reverent tată ce vezi în el aceste seminţe ca şi minunate reverent tată sparge una din seminţele acestea dragul meu s-a făcut reverent părinte ce vezi în ea nimic tată (1)
atunci el îi spuse chiar aşa dragul meu această substanţă inscrutabilă pe care n-o pricepi este însăşi substanţa din care acest măreţ bananier a crescut (2)
fiinţa aceea care fiind cauza fundamentală este temeiul acestei lumi întregi el este etern existent cu puterea lui supralogică el este fiinţa supremă tattvamasisvetaketo tu eşti acela Svetaketu reverent tată fii bun şi învaţă-mă spre a înşelege încă mai mult aşa să fie dragul meu a spus el (3)

13

pune sarea asta în apă şi vino la mine mâine dimineaţă el aşa a făcut tatăl i-a spus adă încoace sarea pe care ai pus-o aseară în apă dragul meu atunci el a căutat-o dar n-a găsit-o cum se dizolvase toată dragul meu ia o înghiţitură din susul aceste ape a spus el cum e sare ia o înghiţitură din mijloc a spus cum e sărat ia o înghiţitură de la fundul apei a spus cum e sărată aruncă-l şi apoi vino la mine el aşa a făcut spunând e mereu la fel atunci el a zis chiar aşa în adevăr tu nu pricepi fiinţa pură aici el există totdeauna (1-2)
fiinţa aceea care fiind cauza fundamentală este temeiul acstei lumi întregi el este etern existent cu puterea lui supralogică el este fiinţa supremă tattvamasi svetaketo tu eşti acela Svetaketu reverent tată fii bun şi învaţă-mă spre a înţelege încă mai mult aşa să fie dragul meu a zis el (3)

14

întocmai cum dragul meu cineva ar conduce o prsoană în afară de regiunea Gandhara cu ochii legaţi apoi l-ar părsi într-un foc foarte dezolat iar el ar striga spre est ori spre nord ori spre sud ori spre vest spunând am fost adus aici legat la ochi am fost legat am fost părăsit aici cu ochii legaţi (1)
şi dacă vreunul l-ar dezlega şi i-ar spune în ce direcţie sunt gandharas mergi în direcţia aceea şi el dacă ar fi un om sensibil întrebând din sat în sat ar ajunge la Gandhara tot aşa în acelaşi chip cel ce are un guru spiritual cunoaşte voi rămâne aici numai atâta vreme cât nu voi fi dezlegat de neştiinţă apoi mă voi întoarce acasă (2)
fiinţa aceea fiind cauza fundamentală este temeiul acestei lumi întregi el este etern existent cu puterea lui supralogică el este fiinţa supremă tattvamasi svetaketo tu eşti acela Svetaketu reverent părinte fii bun şi învaţă-mă spre a înşelege şi mai mult încă aşa să fie dragul meu a zis el (3)

15

dragul meu în jrul unei persoane bolnave pe moarte neamurile sale se adună şi întreabă mă recunoşti cât timp vocea nu i se duce în minte mintea în suflul vital suflul vital în suflet sufletul la cea mai înaltă divinitate sinele-sfetnic până atunci el îi păstrează în memoria-i (1)
apoi când vocea i se duce în minte mintea în suflul vital suflul vital în suflet şi sufletul la cea mai înaltă divinitate atunci el nu mai cunoaşte (2)
fiinţa aceea fiind cauza fundamentală este temeiul acestei lumi întregi el este etern existent cu puterea lui supralogică el este fiinţa supremă tattvamasi svetaketo acela eşti tu Svetaketu reverent părinte fii bun şi învaţă-mă să înţeleg şi mai mult încă aşa să fie dragul meu a zis el (3)

16

asemenea dragul meu ei ridică un om cu mâinile legate şi strigă a furat a făcut un furt încingeţi securea pentru el dacă el este făptaşul atunci el se preface neadevărat vorbind neadevăr acoperindu-se cu falsitate şi apucând secerea încinsă e fript apoi el e ucis (1)
dar dacă nu el este făptaşul între acelea el se face adevărat vorbind adevărul acoperindu-se el însuşi cu adevărul apucă securea încinsă şi nu e fript atunci el e eliberat (2)
şi ca în acest caz el nu va fi ars fiindcă este întărit în adevăr fiinţa aceea fiind cauza fundamentală este temeiul acestei lumi întregi el este etern existent cu puterea lui supralogică el este fiinţa supremă tattvamasi svetaketo tu eşti acela Svetaketu atunci el a realizat tot adevărul pentru sine da l-a realizat (3)




VII

1

aum Narada s-a apropiat de Santa-kumara şi a zis reverent maestru fii bun şi luminează-mă Santakumara a spus vino şi spune-mi întâi ceea ce ştii tu apoi eu îţi voi arăta ce e dincolo de aceea (1)
reverent maestru eu ştiu Rigveda Yajurveda Samaveda  şi Atharvan ca a patra Itihasa Puranas ca a cincia gramatica regulile cultului manilor matematici ştiinţa prevestirilor cronologia logica ştiinţe eticii etimologia cunoaşterea ancilară a vedas ştiinţa fizică ştiinţa războiului astronomia ştiinţe dresării şerpilor şi artele frumoase aceasta ştiu venerabil maestru (2)
Narada a spus venerabil maestru eu am studiat aceste subiecte neîndoios dar prin ele nu am devenit cunoscător al lui atman într-adevăr eu am auzit de la mari personaje precum domnia ta că acela care realizează atman merge dincolo de durere astfel de persoană îndurerată sunt eu reverent maestru o să mă ajuţi doamne să trec de partea cealaltă a suferinţei Santakumara i-a spus chiar tot ce-ai învăţat tu este cunoaştere după buchi din cărţi (3)
chiar un nume e Rig-veda la fel Yajur-veda Sama-veda Atharva-veda ca a patra Itihasa Puranas ca a cincia gramatica regulile cultului manilor matematicile ştiinţa prezicerilor cronologia logica ştiinţa eticii etimologia cunoaşterea ancilară a vedas ştiinţa fizică ştiinţa războiului astrologia ştiinţa dresării şerpilor şi artele frumoase toate astea sunt biete nume meditează asupra numelui (4)
cel ce meditează asupra numelui luându-l drept Brahman devine independent mişcându-se liber atât cât va merge numele şi el meditează asupra numelui ca şi cum acela ar fi Brahman Narada reverent maestru există ceva mai mare decât numele există sigur mai mult decât ăn nume reverent maestru vei fi aşa de bun să-mi spui aceea (5)

2

vorbirea este sigur mai mare decât numele vorbirea chiar face cunoscute Rig-veda Yajur-veda Sama-veda Atharva-veda ca a patra Itihasa Purana ca a cincia gramatica regulile cultului manilor matematicile ştiinţa prevestirilor cronologia logica ştiinţa eticii etimologia cunoaşterea ancilara a vedas ştiinţa fizică ştiinţa războiului astronomia ştiinţa dresării şerpilor şi artele frumoase precum şi cer şi pământ aer şi spaţiu apă şi căldură zei şi oameni fiare şi păsări iarbă şi copaci animale împreună cu viermi muşte şi furnici dreptul şi nedreptul adevărul şi falsul binele şi răul plăcutul şi neplăcutul chiar dacă n-ar fi vorbire nici drept nici nedrept n-ar fi cunoscute nici dreptul nici falsul nici binele nici răul nici plăcutul nici neplăcutul vorbirea într-adevăr face toate acestea cunoscute meditează asupra vorbirii (1)
cel ce meditează asupra vorbirii ca şi cum aceasta ar fi Brahman devine independent până unde ajunge vorbirea există venerabil maestru ceva mai mare decât vorbirea da există ceva mai mare decât vorbirea atunci venerabil maestru îmi spui aceea (2)

3

mintea este sigur mai mare decât vorbirea într-adevăr cum sălaşul închide două ghinde ori două seminţe de cola ori două zaruri de nucă la fel mintea cuprinde şi vorbirea şi numele când cineva are în minte vreau să învăţ sfintele ziceri atunci el le învaţă vreau să săvârşesc lucrurile sfinte atunci el le săvârşeşte aş dori fii şi cirezi atunci el le doreşte aş dori lumea asta şi cea de dincolo atunci el le doreşte adevărat mintea este sinele adevărat mintea este lumea adevărat mintea este Brahman astfel meditează asupra minţii (1)
cel ce meditează asupra minţii ca şi cum aceasta este Brahman acesta devine independent până unde ajunge mintea există ceva venerabil maestru mai mare decât mintea da există ceva mai mare decât mintea spune-mi venerabil maestru aceea (2)

4

voinţa este sigur mai mare decât mintea pentru că atunci când cineva vrea el reflectează el rosteşte în vorbire şi apoi el rosteşte în nume voinţa-i imnurile sacre  sunt incluse în nume şi lucrările sacre în imnuri (1)
într-adevăr toate acestea se centrează în voinţă au voinţa drep temei şi sălăşluies în voinţă cerul şi pământul s-au format prin voinţă apa şi căldura s-au format prin voinţă prin formarea lor s-a născut ploaia prin formarea ploii s-a înfiripat hrana formându-se hrana fiinţele iau formă prin voinţa formelor vii umane se formează formulele sacre prin formulele sacre ce s-au format jertfele rituale se pun în fapt jertfele rituale fiind făptuite lumea este formată prin lumea ce a fost formată orice devine format astfel este voinţa meditează asupra voinţei (2)
cel ce meditează asupra voinţei ca şi cum aceasta ar fi Brahman obţine lumile pe care le-a voit el însuşi fiind permanent în lumile permanente el însuşi netremurat în lumile netremurate pe care le obţine cât de departe merge voinţa atât timp el este independent există ceva venerabil maestru mai mare decât voinţa da există ceva mai mare decât voinţa spune-mi venerabil maestru aceea (3)

5

gândirea sigur e mai curată decât voinţa într-adevăr când cineva gândeşte el formează o voinţă apoi el o are în minte apoi el o rosteşte în vorbire şi o spune pe nume imnurile sacre sunt incluse în nume şi precticile rituale în imnurile sacre (1)
adevărat toate acestea se centrează în gândire au gândirea ca întemeiere a lor sunt stabilite în gândire de aceea chiar cineva care ştie mult este fără gândire lumea zice că nu e nimeni oricât ar cunoaşte chiar dacă el ştia n-ar fi fost aşa de fără gândire pe de altă parte dacă el e gânditor chiar dacă ştie puţin lumea devine dornică să-l asculte chiar în adevăr gândirea este centrul gândirea este temelia gândirea este suportul acestora meditează asupra gândirii (2)
cel ce meditează asupra gândirii ca şi cum aceasta este Brahman ajunge în lumile pe care le-a gândit ale sale fiind permanent în aceste lumi permanente îndelung stătătoare lumile pe care el însuşi le-a stabilit într-o netremurată formă atât cât ajunge gândirea atât are nelimitată libertate cel ce meditează asupra gândirii drept Brahman există ceva venerabil maestru mai mare decât gândirea da există ceva mai mare decât gândirea o să-mi spui venerabil maestru aceea (3)

6

ontemplaţia dhyanam sigur este mai mult decât gândirea pământul contemplează ca şi cum ar fi cerul contemplează ca şi cum ar fi paradisul contemplează la fel apele contemplează ca şi cum ar fi şi zeii contemplează ca şi cum ar fi aşadar acela printre oameni care ajunge mărirea el pare să ajungă o parte a darului contemplaşiei acum cei mărunţi sunt certăreţi abuzivi scandalagii dar oamenii superiori par să fi obţinut o parte a darului contemplaţiei meditează asupra contemplaţiei (1)
cel ce meditează asupra contemplaţiei ca şi cum aceasta ar fi Brahman merge atât de departe cât merge contemplaţia şi are libertate nelimitată există ceva venerabil maestru mai mare decât contemplaţia da există ceva mai mare decât contemplaţia o să-mi spui venerabil maestru aceea (2)

7

înţelegerea sigur este mai mare decât contemplaţia în adevăr prin înţelegere înţelegi Rigveda vorbirea sigur este mai mare decât numele vorbirea în adevăr face cunoscută Rigveda Yajurveda Samaveda Atharvaveda ca a patra Itihasa Purana ca cincia gramatica regulile cultului manilor matematicile ştiinţa prevestirilor cronologia logica ştiinţa eticii etimologia cunoaşterea ancilară a vedas ştiinţa fizică ştiinţa războiului astrologia ştiinţa dresării şerpilor şi artele frumoase precum şi cerul şi pământul aerul şi spaţiul apa şi căldura zeii şi oamenii fiarele şi păsările iarba şi copcii animalele împreună cu viermii muştele şi furnicile dreptul şi greşitul adevărul şi falsul binele şi răul plăcutul şi neplăcutul hana şi băutura sau gustul lumea aceasta şi cea de dincolo toate acestea se înţeleg tocmai prin înţelegere meditează asupra înţelegerii (1)
cel ce meditează asupra înţelegerii ca şi cum aceasta ar fi Brahman în adevăr atinge lumile înţelegerii ale cunoaşterii până acolo unde merge înţelegerea până acolo el are libertate nelimitată cel ce meditează asupra înţelegerii ca Brahman există venerabil maestru ceva mai mult decât înţelegerea da există ceva mai mare decât înţelegerea spune-mi venerabil maestru aceea (2)

8

forţa sigur e mai mare decât înţelegerea un singur om cu forţă face să tremure o sută de oameni cu înţelegere când un om devine puternic atunci el se ridică ridicându-se el serveşte servind el vine mai aproape venind mai aproape el vede aude reflectează înţelege acţionează şi realizează într-adevăr pământul stă prin forţă cerul prin forţă paradisul prin forţă muntele prin forţă zeii ţi oamenii prin forţă cirezile şi păsările ierburile şi copacii animalele până la viermi insectele zburătoare şi furnicile toate ba lumea însăţi stă prin forţă meditează asupra forţei (1)
cel ce meditează asupra forţei ca Brahman merge până acolo până unde forţa merge într-atât are libertate nelimitată cel ce meditează forţa ca libertate nelimitată cel ce meditează forţa ca Brahman există reverent maestru ceva mai mare decât forţa o da există ceva mai mare decât forţa spune-mi reverent maestru aceea

9

hrana în adevăr este mai mare decât fotţa de aceea dacă cineva nu mănâncă zce zile atunci chiar dacă poate trăi totuşi el chiar devine un non-înţelept non-auzitor non-gânditor non-înţelegător non-făcător şi non-cunoscător dar când mănâncă el devine înţelept auzitor gânditor înşelegător făcător cunoscător fă plecăciune hranei (1)
cel ce face plecăciune hranei ca şi cum aceasta ar fi Brahman ajunge lumile ce au mâncare şi băutură el e liber să muncească ce vrea în sferele atinse de hrană câtă vreme el slăveşte hrana ca Brahman există ceva reverent maestru mai mare decât hrana da există ceva mai mare decât hrana o să-mi spui reverent maestru aceea (2)

10

apa în adevăr este mai mult decât hrana de aceea când nu este ploaie bună creaturile vii sunt în suferinţă hrana va fi în lipsă dar când sunt ploi bune creaturile vii devin fericite la gândul hrana va fi din belşug apa solidificată este pământul la fel ea este această atmosferă acest cer munţii zeii şi oamenii fiarele şi animalele ierbile şi copacii animalele împreună cu viermii muştele şi furnicile toate acestea sunt chiar apă solidificată fă plecăciune apei (1)
cel ce face plecăciune apei ca Brahman dobândeşte toate dorinţele sale şi devine satisfăcut el devine liber şă muncească ce vrea în sfera atinsă de apă dacă el face plecăciune apei ca Brahman există ceva reverent maestru mai mare decât apa da există ceva mai mare decât apa o să-mi spui reverent maestru aceea (2)

11

focul teja în adevăr este mai mare decât apa pentru că el prinde vântul şi încălzeşte eterul atunci lumea spune că e cald este arşiţă o să plouă astfel arată teja întâi semnul acesta apoi creează apa astfel cu fulgere lucind deasupra şi de-a latul cerului se rostogolesc tunete de aceea lumea zice fulgeră tună deci o să plouă teja în adevăr mai întâi arată aceasta apoi creează apa fă plecăciune către teja (1)
cel ce se pleacă dinaintea lui teja ca Brahman fiind el însuşi radiant ajunge radianţa lumilor strălucitoare liberate de întuneric până unde ajunge teja până acolo are el libertatea să lucreze cât timp el reverează teja ca Brahman există ceva reverent maestru mai mare decât teja da este ceva mai mare decât teja spune-mi reverent maestru aceea (2)

12

eter-spaţiu-akasha în adevăr este mai mare decât teja în spaţiu adevărat se află şi soarele şi luna fulger stele şi foc prin spaţiu chemi pein spaţiu auzi prin spaţiu răspunzi în spaţiu te bucuri şi nu tebucuri în spaţiu te naşti şi nu te naşti reverează spaţiul akasha (1)
cel ce reverează spaţiul ca Brahman în adevăr atinge lumile pline de lumină neţărmurită şi eterice el e liber să lucreze ce doreşte în sfera de sub raza spaţiului cât el reverează spaţiul ca Brahman există ceva reverent maestru mai mare decât spaţiul spune-mi venerabil maestru aceea (2)

13

memoria smaro în adevăr este mai mare decât spaţiul de aceea dacă se strâng mai mulţi şi n-au memorie chiar nu vor auzi deloc pe nici unul nu se vor înţelege dar sigur de vor avea memorie atunci ei vor auzi gândi şi cunoaşte prin memorie în adevăr îţi înţelegi fiul şi cireada fă reverenţă memoriei smaro (1)
cel ce face reverenţă memoriei ca Brahman devine liber să lucreze ce doreşte în sfera din raza memoriei ca Brahman există ceva reverent maestru mai mare decât memoria o da există ceva mai mare decât memoria o să-mi spui reverent maestru aceea (2)

14

dorinţa asha sigur este mai mare decât memoria când e aprinsă de dorinţă memoria învaţă imnurile sacr săvârşeşte jertfele doreşte fii şi cirezi doreşte această lume şi altele fă reverenţă dorinţei asha (1)
cel ce meditează asupra dorinţei ca Brahman îşi are îndeplinite toate dorinţele rugăciunile nu-i merg în gol el este liber să lucreze ce vrea în sfera din raza speranţei cât el face reverenţă speranţei ca Brahman există reverent maestru ceva mai mare ca speranţa da există ceva mai mare decât dorinţa spune-mi reverent maestru aceea (2)

15

suflul vital prana în adevăr e mai mare decât speranţa precum spiţele sunt strânse de butucul roţii astfel toate se strâng în suflul vital viaţa se mişcă prin suflul vital suflul vital dă viaţă unei creaturi vii suflul vital îţi este tată mamă frate soră preceptor şi este Brahman (1)
dacă cineva răspunde urât tatălui sau mamei sau fratelui sau surorii sau unui preceptor sau unui brahmin lumea îi spune să-ţi fie ruşine chiar tu eşti ucigaşul tatălui tău chiar eşti ucigaşul mamei fratelui surorii preceptorului şi brahminului (2)
dar dacă atunci c\nd suflul vital a plecat de la ei cineva i-ar împinge cu un vătrai şi le-ar arde fiece bucată lumea nu i-ar spune tu eşti ucigaşul tatălui tău ori al mamei tale ori al fratelui tău  ori al surorii tale ori al preceptorului tău ori al unui brahmin (3)
suflul vital este totul adevărat cel ce vede aceasta gândeşte aceasta înţelege aceasta devine un minunat vorbitor care poate spune sunt un vorbitor excelent el nu trebuie să nege asta (4)

16

dar în adevăr vorbeşte excelent acela care vorbeşte excelent despre adevăr reverent maestru atunci eu voi vorbi despre adevăr fără rezerve dar trebuie să ai sinceră curiozitate inchizitivă spre a înţelege adevărul voi încerca sincer să aflu adevărul (1)

17

în adevăr când cineva a realizat realitatea supremă acesta vorbeşte cu autoritate despre realitatea supremă numai cel ce a atins realizarea realitatea supremă trebuie să vorbească despre el dar trebuie să ai sinceră curiozitate inchizitivă pentru a realiza realitatea venerabil maestru am sinceră curiozitate inchizitivă pentru a fi iluminat întru realitate (1)

18

în adevăr când cineva reflectează asupră-i şi o adânceşte înţelege ştiinţa realităţii filosofia realităţii adevărata concepţie asupra lui fără contemplaţie nu se poate căpăta înţelepciunea realităţii dar trebuie să ai curiozitate inchizitivă pentru contemplaţie venerabil maestru eu doresc sincer să am contemplaţie (1)

19

în adevăr numai când te îmbibi de credinţă intuitivă numai atunci contempli cel ce nu s-a îmbibat de credinţă intuitivă nu poate contempla numai cel ce s-a îmbibat de credinţă contemplă dar trebuie să ai curiozitate inchizitivă cum să te îmbibi de astfel de credinţă venerabil maestru mi-e tare sete să cultiv credinţa (1)

20

în adevăr când cineva este iluminat spiritual şi devine statornic numai atunci posedă acela credinţa intuitivă cel ce nu a fost iluminat spiritual şi nu a devenit statornic nu poate avea credinţa numai acela având iluminare spirituală şi statornicie cu adevărat s-a îmbibat de credinţă intuitivă dar trebuie să-ţi fie dor să atingi asemenea iluminare spirituală şi să devii statornic venerabil maestru eu mă străduiesc sincer să dobândesc o astfel de iluminare spirituală şi să devin statornic (1)

21

în adevăr când cineva săvârşeşte acele rituri spirituale purtând spre instituirea credinţei spirituale acela se îmbibă de statornicie fără a cultiva acele rituri spirituale nu te poţi îmbiba de statornicie dar trebuie să-ţi faci sincer obiceiul de a cultiva acele rituri spirituale venerabil maestru eu mă strădui să cultiv acele rituri spirituale (1)

22

când cineva are fericire sau binecuvântare numai atunci face treburi fără fericire nu se acţionează numai atingând fericirea faci treburi dar trebuie să ai facultatea discriminatoare de a înţelege ce este adevărata fericire venerabil maestru eu sunt foarte inchizitiv să cunosc acea fericire sau binecuvântare (1)

23

fiinţa nesfârşită este singura fericită nu există fericire în nimic finit numai fiinţa nesfârşită este bucuroasă trebuie să ai bună dispoziţie pentru a realiza fiinţa infinită venerabil maestru sunt foarte mult aplecat să realizez fiinţa nesfârşită (1)

24

cine-l atinge nu mai vede nimic altceva nu mai cunoaşte nimic altceva el este fiinţa infinită dar cât există observaţia a orice altceva aude altceva cunoaşte altceva acela este finit în adrvăr fiinţa infinită este nectarică bucuroasă şi transcendentală dar finitul este fiinţa muritoare venerabil maestru cum este el aşezat îşi este identic existând etern cu personalitatea sa transcendentală şi posedând potenţa divină toată-în-el ori e oare lipsit de asemenea caracteristici mundane aici pe pământ lumea numeşte măreţie vacile şi caii elefanţii şi aurul sclavii şi soţiile câmpurile şi casele eu nu vorbesc aşa nu vorbesc aşa a spus el pentru că în cazul acela un lucru e aşezat pe altul (2)

25

acea fiinţă infinită este dedesubt este deasupra este în spate este în faţă este în sud este în nord este cu adevărat pretutindeni străbătând întreaga lume el spune în propriul cuvânt eu sunt dedesubt sunt deasupra sunt în vest sunt în est sunt în sud dunt în nord străbătător prin lumea toată (1)

guruul realizat-de-sine învaţă acum sufletul însetat să ştie că fiinţa infinită se află sus este jos este înapoi este înainte este în sud este în nord şi este într-adevăr străbătător prin toată lumea iată un grup lângă altul întru a dumnezeirii iubire ah norocosul între toţi devoţii are libertatea absolută în toate lucrurile pe când cei cu altă cunoaştere sunt heteronomi au lumi pieritoare nu vor avea în nici o lume libertate (2)

26

cel ce percepe concepe şi realizează această ontologie a realităţii supreme a dumnezeirii ştie foarte bine acel atman bhuma purusha este temei pentru prana speranţă memorie eter căldură apă creţie şi dezolare hrană forţă înşelegere contemplaţie gândire determinare minte vorbire nume imnuri sacre practici rituale într-adevăr toată această lume (1)
despre aceasta există următorul vers înţeleptul nu cunoaşte noarte nici boală nici vreo suferinţă el cunoaşte orice şi obţine totul pe de-a-ntregul el fiinţa-bhuma este într-un chip în trei chipuri cinci chipuri şapte chipuri şi şi în nouă-chipuri iarăşi se spune că e în unsprezece-chipuri şi o sută-zece-chipuri şi în o mie-douăzeci de chipuri puritatea hranei sanctifică inima şi când inima e preafericită este posibilă contemplaţia perenă în acea linişte există contemplaţia pură a divinităţii acolo se taie nodurile legăturilor lumeşti unul ca acesta cu petele curăţite prea venerabilul Santakumara îi arată celălalt ţărm al întunericului lumea îl numeşte Skanda da îl numeşte Skanda (2)




VIII

1

harih aum în acea câmpie transcendentală Brahma-pure este o cetate unde în lotusul altarului sălăşluieşte dumnezeirea param Brahman  bhuma purusha precum şi aici în cămăruţa inimii ca jivatman să căutăm să înţelegem pe cei doi parabrahman şi jivatman (1)
atunci discipolii întrabă preceptorul fii bun şi luminează-ne asupra supremei divinităţi care sălăşluieşte în lotusul efulgent din cetatea de pe câmpia transcendentală şi despre jiv-atman care sălăşluieşte în cămăruţa inimii împreună cu param-atma al doilea de ce param-atman sălăşluieşte şi alături de jiva-atman dezvălui-ne orice e de căutat şi solemnizat într-acestea preceptorul răspunde paramatman şi jivatman sunt acelaşi calitativ cum dumnezeu se mişcă înlăuntrul ţi în afara regiunilor divine ca şi în lumile mundane la fel şi sufletele jiva se pot mişca prin toate acele lumi domnul cu fragmentul splendorii lui divine prin foc şi vânt soare şi lună fulger şi stele la rându-i sufletul-jiva le poate subjuga întru a sa gravitaţie-sensorială ceea ce a câştigat cineva aici şi ceea ce n-a posedat totul e conţinut în dahara-akashe sufletul-jiva dobândind această naştere umană poate atinge orice altceva în acea realizare Brahman (2-3)
discipolul întreabă dacă acel jiva-atma întru care sălăşluieşte paramatma în care se conţine totul toate fiinţele precum şi împlinirea tuturor dorinţelor acum când vârsta bătrână îl doboară sau când moartea îşi ia locul ce mai rămâne acolo (4)
preceptorul sfătuieşte acel jiva-atma nu îmbătrâneşte odată cu vârsta înaintată a cuiva el nu e pătat de petele corpului adevărata natură spirituală a unui jiva-atma care a dobândit împlinirea dorinţelor sale stă în apahatapapa lipsit de legături păcătoase cu avidya voinţă a conspţiei adevărate despre sine bijra liber de vârsta înaintată bimrityu fără moarte sau cădere din propriul statut etern vishoka neavând motiv de suferinţă pentru pierderea obiectelor dorite prin ataşament lumesc vijighatsa fără nici o poftă de hrana distracţiei apipasa fără dorinţă satyakama dorinţa pentru servirea lui dumnezeu satyasankalpa cu obiectul îndeplinit pentru că întocmai cum aici pe pământ fiinţele umane se supun poruncilor pentru a obţine obiectul dorinţelor lor la fel în cazul câştigului spiritual (5)
întocmai cum aici pe pământ lumea care este dobândită prin virtutea faptelor precedente piere tot aşa în lumea cealaltă ceea ce este obţinut prin merit derivat din săvârşirea jertfelor şi altele piere cei ce pleacă de aici fără a realiza atma şi adevăratul sens al vieţii pentru ei nu există libertate în toate lumile dar cei care pleacă de aici după ce şi-au realizat atman şi ţinta reală în viaţă pentru ei în toate lumile există libertate (6)

2

dacă el devine dornic de lumile taţilor prin simplul gând manii răsar posedat de acea lume a manilor el e fericit (1)
dacă el devine dornic de lumile mamelor numai la simplul lui gând mumele răsar posedat de acea lume a mamelor el este fericit (2)
astfel dacă el devine dornic de lumil fraţilor la simplul lui gând fraţii răsar posedat de lumea aceea a fraţilor el este fericit (3)
astfel dacă el devine dornic de lumea surorilor prin simplul lui gând surorile răsar posedat de lumea aceea asurorilor el este fericit (4)
astfel dacă el devine dornic de lumea prietenilor la simplul său gând prietenii răsar posedat de lumea prietenilor el este fericit (5)
astfel dacă el devine dornic de lumea parfumului şi ghirlandelor la simplul său gând parfumurile şi ghirlandele răsar posedat de acea lume a parfumurilor şi ghirlandelor el e fericit (6)
astfel dacă el devine dornic de lumea de hrană şi de băutură la simplul lui gând hrana şi băutura răsar poedat de lumea hranei şi a băuturii el e fericit (7)
astfel dacă el devine dornic de lumea cîntecului şi muzicii la simplul gând cântecul şi muzica răsar posedat de lumea aceea a cântecului şi muzicii el e fericit (8)
astfel dacă el devine dornic de lumea femeilor la simpul lui gând femeile răsar posedat de acea lume a femeilor el este fericit (9)
de orice obiect ar deveni el dornic orice dorinţă ar menţine numai la simplul lui gând obiectul răsare posedat de acesta el e fericit (10)

3

câteva din acestea sunt dorinţe adevărate acoperite de ceeace e fals cutoate că ele sunt adeverite acoperitura loe e falsă pentru că în adevăr dacă  pleacă de aici cineva nimeni nu-l mai vede înapoi (1)
dar cei dintre ai lui ăn viaţă aici şi cei duşi şi cei ale căror doruri n-au fost împlinite pe toţi aceştia îi afli în lumea divinităţii supreme pentru că acolo devin adevărate dorinţele care au acoperitură falsă aici astfel aşa cum cei ce nu ştiu locul merg după o ascunsă comoară de aur iar şi iar fără a o găsi tot astfel creaturile aleargă după aharahargacchanti sarvasminkale tot timpul merg la etam brahmalokam daharakasshasya paramapurushah dacă domnul binecuvântat nu-şi pune voia în sufletul fiinţei cinear mai putea fi viu oricât dumnezeu rămâne mereu în cămăruţa inimii lor totuşi ei cât vălul mayic nu e înlocuit de însuşi dumnezeu nu-l pot vedea strălucind în inima lor pentru că ei sunt purtaţi de smârcul mayic (2)
în adevăr acest esha atma dahara-akasha supremul dumnezeu e chiar temeiul fiinţei sufletul-jiva explicaţia etimologică este aceasta el este sinele-sfetnic şi jivas sunt purtate de el cel ce ştie aceasta sălăşluieşte mereu pe acea câmpie a transcendenţei din chiar proximitatea dumnezeirii (3)
acum esha-atma sufletul-întru-dumnezeu tăind nodurile claustrului mayic atinge miezul vieţuirii şi-şi recapătă caracteristicile spirituale ca rob al lui dumnezeu el este nemuritor neînfricat este mereu viul fragment infinitezimal din Brahman acest neîncătuşat suflet-jiva şi divinitatea supremă există etern în relaţia dintre servitor şi cel servit (4)
în adevăr acestea sunt cele trei silabe sat-ti-yam at este nemuritorul Brahman ti este jiva aflat în ghearele claustrului mayic iar yam este procesul transcendental al devoşiunii care ţine împreună pe cei doi jiva şi brahman pentru că numai bhakti uneşte sufletul cu divinitatea supremă de aceea bhakti este cunoscut ca yam cel ce foloseşte acest proces treptat porneşte spre lumea divinităţii supreme (5)

4

astfel dumnezeul suprem este forţa unitoare care ţine toate lucrurile în ordine graţie legii sale unitoare totul merge în ordine şi nimeni nu poate încălca porunca sa în acest timp el nu poate fi condiţionat nici de zi nici de noapte or vârstă înaintată or moarte or durere or bine-facere ori facere de rău toate râurile se întorc dintr-acolo pentru că lumea transcendenţei e liberă de rău (1)
aşadar tocmai realizând acea divinitate supremă sri Hari a cărui lege leagă totul în ordine un orbit de mlaştina iluziei mayice se trezeşte pe deplin cu înţelepciune intuitivă bolirea lui de suferinţa lumii e lecuită întru totul aşadar în adevăr atingând acea lume a transcendenţei noaptea apare ca zi cum lumea-Brahman este mereu strălucitor iluminată (2)
dar numai ce urmează o viaţă dedicată întru brahmacharia o viaţă castă dedicată cultivării neclintite a devoţiunii întru procesul transcendental sharvan kirtan sub îndrmarea unui preceptor iluminat autorealizat atinge acea lume-Brahman şi astfel oriunde s-ar afla ei posedă o libertate absolută faţă de orice claustru mayic (3)

5

acum ceea ce se numeşte jertfă este chiar brahmacharya pentru că numai prin brahmacharya viaţa disciplinată şi dedicată devoţiunii către dumnezeu cineva obţine lumea supremei lucrări şi ceea ce lumea numeşte cult este chiar brahmacharya pentru că numai rugându-se cu brahmacharya poate cineva atinge Brahman (1)
acum ceea ce lumea numeşte jertfa-satrayana este chiar brahmacharya pentru că numai pe calea lui brahmacharya poate cineva să se realizeze şi să atingă divinitatea supremă şi ceea ce lumea numeşte jurământul tăcerii este chiar brahmacharya pentru că numai prin brahmacharya poate cineva să-l realizeze pe dumnezeu şi apoi să-l servească etern (2)
acum ceea ce lumea cheamă un timp de post anashakayana este chiar brahmacharya pentru că acest esha atman acest suflet-jiva nu piere nicicând când cineva atinge realizarea de sine pe calea lui brahmacharya şi ceea ce lumea numeşte trecerea cuiva la o viaţă de călugăr este chiar brahmacharya pentru că ara şi nya sunt cele două mări în regiunea superioară a celui de-al treilea cer aici se află lacul Asmadiya soma-dorului smovhinul citadela lui Brahma aparajita-invincibil şi aula de aur construită pentru dumnezeu (3)
numai cei ce găsesc acele două mări ara şi nya în lumea lui Brahma prin observarea brahmacharya ating acea lume şi astfel ei ajung liberi să acţioneze cum doresc în toate lumile de sub acea lume a lui Brahma (4)

6

acum cât despre aceste artere ale inimii ele răsar din cea mai fină esenţă roşiatică mare albă albastră galbenă şi roşie soarele de colo este roşiatic-maro este alb este albastru este galben şi este roşu (1)
acum precum o lungă cale întinsă duce în două sate tot astfel acele raze ale soarelui merg în două lumi aceasta şi cea de dincolo ele se întind din soarele de colo şi se strecoară  în soarele de colo (2)
şi când cineva e în deplină odihnă întru gândul absolut la Brahma el devine calm şi senin neîncercat de vise mlaştina maya când a intrat pe aceste artere în lucrarea divină (3)
şi când cineva cade greu bolnav rudele stau în jurul lui şi spun mă cunoşti mă cunoşti cât timp sufletul n-a plecat din trup el îi recunoaşte (4)
iar când el pleacă din acest trup dacă posedă merit virtuos atunci el urcă deasupra chiar cu razele soarelui dacă trece dincolo cu gândul aum el ajunge în soare repede ca gândul într-acolo aceea este chiar poarta lumii lui Brahman o intrare pentru ştiutor dar o alungae pentru cei iluzionaţi (5)
despre aceasta e un vers o sută şi una sunt arterele inimii şi una din ele duce sus la coroana capului mergând deasupra prin ea aela devine nemuritor ceilalţi servesc spre a merge în diferite alte direcţii (6)

7

sufletul liber de răutate liber de vârstă înaintată liber de moarte liber de suferinţă liber de foame şi sete şi al cărui dor e şi împlinire iar gândul îi e adevărul un astfel de atman trebuie căutat ambiţia vieţii poate fi a realiza sufletul cu acea trăsătură cel ce a realizat sufletul şi practică neîntreruptă devoţiune atinge miezul vieţii libertatea lui există în toate lumile aşa grăit-a Brahma prajapati uvacha (1)
şi zeii şi demonii au auzit aceasta şi atunci ei au zis veniţi să căutăm sufletul acela aflând pe cel ce-a obţinut toate lumile şi toate dorinţele atunci Indra dintre zei şi Virochana dintre demoni s-au înfăţişat dinaintea lui Brahma atunci fără a comunica unul cu altul amândoi au ajuns în prezenţa lui Brahma cu lemn de jertfă samit în mână (2)
ei amândoi trăiră viaţa de brahmacharya timp de 32 ani Prajapati le spus ce doriţi atunci cei doi au spus acel atman care este liber de avidya vârstă înaintată moarte durere foame şi sete ale cărui dorinţe sunt împlinite a cărui rezoluţie întru adevăr se cercetează şi este realizată el obţine toate lumile şi toate dorinţele sunt săturate când el este realizat astfel vorbeşte lumea că ar fi cuvintele tale reverat domn în dorul acelui atman îţi stăm înainte (3)
atunci Brahma Prajapati a spus celor doi acea persoană care este văzută în ochi el este atman despre care vorbesc eu el este nemuritoe şi binecuvântat el este Brahman sri Hari este temeiul vederii dar din orbirea neştiinţei ei întrebară dar acesta domnule care este obsevat în apă şi în oglindă ce este Brahma răspunse acelaşi în adevăr care e perceput în toate acestea (4)

8

Prajapati a spus priviţi-vă într-un căuş cu apă şi spuneţi-mi tot ce nu înţelegeţi despre atman atunci cei doi au privit într-un căuş cu apă Brahma a spus ce vedeţi atunci ei au răspuns vedem totul aici domnule pe noi înşine întregi aşa cum suntem chiar imagini clare până şi perii şi ungiile se văd (1)
atunci Brahma le-a spus împodobiţi-vă îmbrăcaţi-vă bine şi priviţi într-un căuş cu apă apoi cei doi s-au împodobit s-au îmbrăcat bine s-au gătit şi au privit într-un căuş cu apă apoi Prajapati le-a spus ce vedeţi (2)
atunci cei doi au spus întocmai aşa cum înşine suntem aici domnule împodobiţi bine îmbrăcaţi gătiţi acela este atman a zis el adică nemuritorul şi binecuvântatul Brahman apoi ei amândoi au plecat satisfăcuţi în inimile lor (3)
atunci Brahma s-a uitat după ei şi a spus ei au plecat fără să fi cuprins fără să fi realizat atman oricine va avea asemenea doctrină fie zei fie demoni trebuie urmăriţi acum Virochana după ce fusese satisfăcut cu lecţia aceea pervertită s-a întors la comunitatea demonilor şi le-a declarat doctrina aceasta cum o înţelesese în mintea lui mutilată cum cineva e făcut să fie fericit trupeşte aici pe pământ de trup să fie grija pentru confortu-i cel ce e fericit aici îngrijindu-şi trupul obţine amândouă lumile cea de aici şi cea de dincolo (4)
de aceea până şi în ziua de azi aici lumea spune de unul care nu e dătător care nu are credinţă şi care nu săvârşeşte jertfe că e demon pentru că aceasta este doctrina demonilor ei împodobesc corpul celui mort cu haine şi podoabe primite de pomană pentru că ei gândesc că aşa vor dobândi lumile de dincolo (5)

9

dar Indra încă înainte de a ajunge la zei a văzut acest pericol tot aşa cum cineva ştie că sinele este împodobit atunci când trupul se împodobeşte bine îmbrăcat când acesta se îmbracă bine şi gătit când acesta e gătit tot aşa cineva e orb când acesta e orb şchip când acesta e şchiop şi schilod când acesta e schilod piere imediat ce trupul piere nu văd adevărul bine în aceasta (1)
cu samit-lemn-de-jertfă în mână el s-a întors Brahma i-a zis cu ce dorinţă o maghavan te-ai întors de vreme ce odată cu Virochana ai plecat satisfăcut în minte atunci Indra a spus tot aşa cum sinele trupesc este împodobit când trupul se împodobeşte bine îmbrăcat când trupul se îmbracă bine curat când trupu-i curat iar sinele trupresc va fi orb când ochiul-trupu-i orb şchiop când trupu-i şchiop şi mutilat când trupu-i mutilat piere imediat ce piere trupul nu văd binele adevărat în aceasta (2)
Brahma a spus aşa este el o maghavan îţi voi lumina mai mult despre aceasta dar mai trăieşte împreună cu mine încă treizeci şi doi de ani apoi el a trăit împreună cu el treizeci şi doi de ani Brahma i-a spus lui Indra (3)

10

cel ce umblă fericit în vis este Atman Brahman a zis el el este nemuritor şi binecuvântat ele este Brahman atunci cu mintea satisfăcută Indra a plecat apoi chiar înainte de a ajunge la zei el a văzut acest pericol acum chiar dacă acest vis-de-sine nu este orb când trupul orbeşte nu este şchiop când trupul şchiopătează şi nu suferă nici un defect din defectele trupului el nu este chior şi cu toate acestea cum se întâmplă ei îl ucid cum se întâmplă ei îl dezbracă aşa cum era el ajunge să simtă ceea ce e neplăcut din cauza defectului trupesc eu nu văd binele adevărat în aceasta (1-2)
Indra s-a întors iarăşi cu samit în mână Brahma l-a întrebat cu ce dorinţă o Maghavan te-ai întors iarăşi de vreme ce ai plecat cu satisfacţie în minte el a răspuns acum veneabil maestru chiar dacă acest sine nu e orb când trupul orbeşte nici şchiop când trupul şchiopătează el nu suferă defec prin defectul acestuia el nu este măcelărit când trupul se ucide nu şchiopătează când trupu-i şchiop cu toate acestea cum se întâmplă ei l-au ucis ei l-au dezbrăcat iar el a ajuns să simtă ceea ce este neplăcut el chiar plânge nu văd binele adevărat în aceasta Brahma a spus aşa e el în adevăr o Maghavan totuşi o să-ţi explic mai mult trăieşte împreună cu mine încă treizeci şi doi de ani apoi el a trăit împreună încă treizeci şi doi de ani Brahma atunci i-a spus lui Indra (3-4)
când cineva se simte întru totul lipsit de de orice care e cunoscut drept un stadiu al susupti nirvikalpa samadhi acea stare complăcută aceea este atman acesta este nemuritorul şi binecuvântatul acesta este Brahman atunci cu inmă uşoară Indra a plecat apoi chiar înainte de a ajunge la zei  el a văzut acest pericol sigur în adevăr nu ştii exact despre propriul sine spiritual adevărat nici despre Brahman întrucât eşti legat de el nici despre lucrurile de aici pare ca şi cum s-ar fi dus în nimic nu văd binele adevărat în aceasta (2)
samit în mână Indra încă o dată s-a întors atunci Brahma l-a întrebat cu ce dorinţă o Maghavan te-ai întors iarăşi de vreme ce deja ai plecat cu inima uşoară Indra a răspuns reverent maestru sigur aceasta nu mă ajută să ştiu sinele cuiva în relaţia cu Brahman nici cu lucrurile de aici pare ca şi cum el s-ar fi dus în neant nu văd binele adevărat în aceasta (2)
Brahma a spus aşa e într-adevăr oMaghavan totuşi te voi ilumina întru acestea şi nu va mai fi nimic dincolo de aceasta dar trăieşte împreună cu mine încă cinci ani (3)

12

Brahma a spus o Maghavan în adevăr acest trup este muritor moartea şi l-a apropriat dar el adăposteşte acea nemuritoare şi transcendentală divinitate binecuvântată Vishnu omul înţelept spune că acel ce este trup încorporat a fost apropriat de plăcerea mundană şi dureri nu există libertate de astfel de plăcere lumească şi durere pentru cineva în timp ce el este încorporat dar domnul care rezidă ca sine-sfetnic în inimă nu e nicicând încercat de nici o plăcere lumească şi durere (1)
când sufletul claustrat pleacă din trup cărând fructele faptelor lui păcătoase sau poase după merit el cu nici un corp vizibil în trup subtil trece prin aer ori prin nori ori prin fulger or tunet şi când urcă din spaţiul de dincolo el capătă o formă celestă una senină un suflet eliberat de claustrul mayic întrucât îşi părăseşte trupul şi atinge cel mai înalt plan apare cu propria-i formă efulgentă glorioasă şi spirituală el atinge picioarele-lotus ale uttamapurusha sri Krishna şi dobândind acea poziţie exaltată el simte nectarul fericirii astfel devine mereu liberat ajungând la Keshava un astfel de mukta-jiva este atât de intoxicat de nectarul fericirii încât el îşi angajează toate simţurile divine spre a se bucura de Sri Krishna el poate face petrecere cu el ca un consort al său prieteni părinţi ori drept carieră a sa un suflet grosolan îşi are relaţia sa trupească aici pe pământ aşa cum o schiţă-animal este înjugată la un car tot aşa acest jiva este înjugat la acest trup (2-3)
când sufletul rămâne în trup cum se întâmplă şi ochiul este îndreptat să vadă atunci ochiul este instrument pentru vedere cel ce se gândeşte hai să miros aceasta sufletul este cel care face asta şi nasul este instrumentul pentru mirosit acum cel ce gândeşte hai să rostesc aceasta este sufletul şi vocea este instrumentul rostirii acum cel ce gândeşte hai să aud aceasta este sufletul iar urechea este instrument pentru auz (4)
acum cel ce gândeşte hai să gândesc aceasta este sufletul iar mintea este ochiul splendid principiul-forţă divya-chaksa el cu acel principiu forţă mintea vede doreşte aude şi simte bucuria (5)
în adevăr acei zei din lumile cereşti al căror conducător ai venit să primeşti învăţătura mea îl slăvesc astfel prin providenţa sa ei se bucură de obiectele dorite în lumile lor ceea ce a realizat acel Brahman şi astfel i se devotează dobândeşte împlinirea tuturor dorinţelor sale în toate lumile atinge miezul vieţii sale astfel grăit-a Brahma (6)
prin providenţa lui Shyama Sri Krishna mă întorc întru Shavala esnţiala potenţă-de-sine a lui Shyama dumnezeul suprem prin excelenţă prin raganuga-prema-bhakti împreună cu ragatmika –prema-bhakti porumbel în robia de iubire a lui Shyama scuturându-mă de neştiinţă cum face un cal cu părul lui doborând trupul şi precum luna se eliberează pe sine din gura lui Rahu eu un suflet cu înţelepciune intuitivă ca un pui de cuc căruia i-au crescut aripile şi a părăsit cuibul de mierlă zbor în cuibul meu etern locaşul păcii eterne da ating locaşul fericirii eterne (7)

14

ceea ce se cheamă akasha atotcuprinzător este împlinitorul numelui şi formei el este Brahman cu a lui divină denominaţie el este nemuritor  şi este temeiul sufletului am atins acel Bhagavan am ajuns la altarul supremului dumnezeu altarul prajapateh savam paramatmana eu sunt cel merituos dintre brahmanas gloria regilor gloria poporului şi eu am atins binecuvântarea  fie ca eu gloria gloriilor să nu ajung cărunt şi fără dinţi da fără dinţi şi cărunt şi bătând câmpii de bătrân (1)

15

acest adevăr i-a fost împărtăşit de Brahma lui Kashyapa Kashyapa lui Manu şi Manu omenirii să fie învăţată această lecţie vedică potrivit regulii nescrise din linia precepturală neştirbită în timpul care a mai rămas ducând o viaţă de brahmacharya acasă la preceptor după ce plăteşte onorariul cuvenit preceptorului se întoarce acasă la el şi îşi duce viaţa de familie el continuă să cultive această lecţie vedică în loc pur şi curat procură fii şi discipoli virtuoşi şi îşi angajează toate simţurile sale în serviciul domnului el nu face rău nimănui şi face numai slujba domnului numai acela care trăieşte astfel de-a lungul întrgii vieţi ajunge altarul etern al divinităţii supreme de unde nu se mai întoarce încoace iarăşi (1)











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu