Stravechea disputa, care nu va muri niciodata...

Stravechea disputa, care nu va muri niciodata...

Vlahii sint urmasii dacilor latinizati, ramasi in nordul Dunarii dupa retragerea aureliana din 274.

In secolul 5-6 au sosit (din Asia, ca toti migratorii) slavii, populatie masiva si sedentara, asezata in toata Peninsula Balcanica. Ungurii sosesc ultimii, prin secolul 9; sint razboinici, si se lupta cu cei dinainte pentru cucerirea Panoniei, in care locuiesc si azi...

Locuitorii Pannoniei "Pannonia, adică uriaşa câmpie pe care se întinde Ungaria de astăzi, în secolul al IX-lea era sub influenţa regatului franc. Era organizată în cnezate şi ducate slave, conduse de boemi, vasali ai francilor. Cel puţin asta o arată şi cronica lui Rudolf din Ems. Populaţiile aflate însă pe teritoriul Pannoniei sunt descrise atât de cronicarii unguri, cât şi de slavi. Astfel, la sosirea ungurilor în Pannonia, în 896 aceştia găsesc aici slavi, parţial bulgari şi vlahi numiţi „păstori ai romanilor” întinşi pe toată suprafaţa fostei provincii romane.  Iată, de exemplu, ce spune despre populaţiile din Pannonia la sosirea maghiarilor cronicarul Anonymus, un secretar al regelui Bella al II-lea, după Constantin C. Giurăscu în lucrarea sa „Gesta Hungarorum”: „Că această ţară o locuiesc slavii, bulgarii şi blachii, adică păstorii romanilor. Fiindcă, după moartea lui Attila, pământului Pannoniei romanii îi ziceau că este păşune, fiindcă turmele lor păşteau în ţara Pannoniei. Şi cu drept cuvânt se spunea că pământul Pannoniei ar fi păşunile romanilor, fiindcă şi acum romanii pasc pe moşiile Ungariei”, arăta Annonymus. Consideraţia nu este singulară, fiind întâlnită şi la un alt cronicar ungur, Simon de Keza, dar şi în cronica rusească a lui Nestor. "

Citeste mai mult: adev.ro/pbb99a

https://adevarul.ro/locale/botosani/o-ipoteza-suprinzatoare-romanii-locuiau-teritoriul-actual-ungariei-venirea-maghiarilor-dovezile-istoricilor-romani-1_55cb519bf5eaafab2c78055e/index.html

Disputele stramosilor romanilor cu maghiarii, pentru stapinirea Transilvaniei, au continuat peste secole. La intrebarea fundamentala: "A cui e o tara? A cui o stapineste, sau a cui o locuieste?", raspunsul a fost impartit in cazul Adrealului. Pina la urma, ungurii au stapinit si au guvernat Transilvania, dar romanii au locuit-o in majoritate, muncind sute de ani un pamint ce n-a fost al lor, ci al nobililor unguri... Zice Goga, adresindu-se lui Stefan cel Mare, chemat simbolic in ajutor: "Maria ta, sintem batuti de nevoi, / La noi in zadar ara plugul, / Caci holdelor noastre cu spicul de aur, / Strainul le fura belsugul"... Dreptate s-a facut abia odata cu Unirea din 1918, sarbatorita in acest an, la centenarul ei, de romani, si deplinsa (pe buna dreptate ungureasca, Translvania pierduta atunci reprezentind cam o treime din fosta Ungarie) de maghiarii de azi, care contesta cu indirjire Tratatul de la Trianon, prin care puterile europene au dat Ardealul Romaniei... Se pare ca o tara e, pina la urrma, a cui o locuieste in majoritate, si inca din vechime... 

https://adevarul.ro/locale/oradea/romania-ungariaa-cui-transilvania-tinut-atat-controversat-argumentele-istoricilor-1_55dc8103f5eaafab2ce7fc6f/index.html

Sursa: Franculescu Mircea

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Şiria, comitatul Arad - d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Judeţul Putna) a fost un scriitor, jurnalist şi pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.

“Când am sosit la Viena, am găsit acolo Bucovineni, Ardeleni, Ungureni, Bănăţeni, Moldoveni, Munteni, ba aveam şi-un Basarabean, - Stamati, - precum şi un Macedonean, Carajani. Unii dintre dânşii erau apoi Bariţieni, alţii Babeşişti, ear alţii Şagunişti ori federalişti. Erau înse între noi şi oameni ca mine, care-şi dădeau seama că toţi suntem Români şi în viaţa culturală avem să lucrăm împreună – stăruind fie-care ‘n părerile sale politice.

Din gândul acesta a pornit înfiinţarea societăţii “România Jună”, al cărei preşedinte am fost ales tocmai pentru că stăruind însu-mi în părerile mele nu-mi dedeam silinţa de a ‘ndupleca pe alţii să se lepede de ale lor.

În curând s’a dat înse pe faţă şi o desbinare în ceea ce priveşte viaţa culturală. T. Maiorescu întrase adecă în polemică cu Simion Bărnuţiu şi pe când mulţi se deduseră ‘n partea acestuia, Şaguniştii, între care Eminescu şi Eu, precum şi cei mai mulţi dintre Bucovineni ţineam cu T. Maiorescu, deci cu “Junimea”.

În adevăr înse numai noi priviam cestiunile din punct de vedere cultural. Pentru cei-lalţi societatea “România Jună” şi mai ales sărbătoarea de la Putna erau un fel de paravane, din dosul cărora se făcea propagandă pentru unirea politică, ceea ce noauă ni se părea lucru primejdios. Pentru-ca să putem organiza societatea şi pentru–ca să ni se dea voie de a pune la cale sărbătoarea, trebuia să fim de bună credinţă. Nu puteam apoi să perdem din vedere, că atât la Italieni, cât şi la Germani unirea politică a fost o urmare firească a unirii culturale şi că am vedea lucrurile dea’ndoaselea, dac’am vrea, ca la noi unirea culturală să se facă abia după ce a fost făcută cea politică.”

La Viena,

Din volumul:

Lumea prin care am trecut

Ioan Slavici; Bucureşti, 1930

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=%C5%9Ecoala&optiune=ACADEMIA&optiune2=1848.01.18+-+1925.08.17+-+Ioan+Slavici

Cu respect,

Valentin-Nicolae Bercă

"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.