Jianu Liviu-Florian - Minunile nemaivazute ale sfantului gabita,...

 

Minunile nemaivazute ale sfantului gabita, cel in atatia intrupat, cu minime investitii, si maxime de profite si economuri, cu conditia sa fie drastic verificat

 

~*~

 

Astazi, sfantul Gabita, numai ce auzind el ca a primit o haina, din partea unui clanaretiost pe nas, de la geamie, si inca, din valea rosie a tuturor cantarilor noastre, din dragoste, indata s-a repezit, plin de recunostinta, mai ales ca un ingere ii mai acatase in poarta, de firul albastru, si o cafea, ca sa se trezeasca – sa ii mature, daca nu la insele clanaretistul, care cine stie pe unde era, si nu vedea, aceasta minune, macar pe la poarta acelui sol, care i-o dusese, si el o impaturise, plin de croitorie, cum era.

 

Ca cum, la o adica, sfantul gabita, sa nu isi bea si el, cuvenita lui portie de apa, si sa nu isi ia, cuvenita portie de caldura, si cuvenita portie de mancare, chiar si din aceasta tentative de coruptie de maturare de strada, in dauna unei societati intregi umane, care lasa in urma ei, ce lasa?, chiar si Frunze!, si carele pentru aceasta concentra si mobiliza unitati intregi de gunoieri si maturatori, adusi de cine stie de pe unde, din lume, ca sa ii mute de colo, colo, intr-o vajnica graba – si asupra unui sfant fara nicio treaba, care nu cobora la asemenea indeletniciri pamantesti numai pentru ca nu era onorat cu o simbrie derizorie, de cele de dinainte, plus de alinat de dureri, pentru care ajunsese chiar sa si cerseasca!

 

Un sfant! Sa cerseasca! Aceasta era mai pe deasupra tuturor batailor mondiale, si a luptelor cu capetele, cu mainile, cu picioarele, si chiar si in arbitrajele statelor noastre, si de plata, neutru, impartiale, chiar si in goluri cu mana, si numai ciupind si el, pe ici, pe colo, dar numai ce pica la cerseala, din cate o surcica, sau cate o firmitura de fair play de secui-re!

 

Si slava gunoaielor de pe lumea asta, sfantul gabita mai avea atatia pantofi de sters, atatea cosuri de adunat, atatea geamuri de frecat, atatea scari de urcat si coborat, atata de sapat, atata de legat, atata de cules, atata de leganat, chiar, chiar si babutele acelea care se dadeau afrodite – si il numeau sa ramana tot asa, sfant, sfant, sfant, sa fie infatisat, ca sa planga dupa iel toate colivele de pe lume. Care nu isi mai incapeau – tot de spectacole – in oftat.

 

Ca nu aveau parte de ele.

 

Iar de avea parte de a fi dovedit de minciuna, sa se compare aceste minciuni, cu mincinile celorlalti, care – pe raza lui de acoperire – au dat la greu, in oftat, cu conditii si mai de cu asupra de masura, de sfintire, si fara smintire la trup, si la cap, atat ale lui, cat si ale celor dimprejur, ci dimpotriva.

 

Si in consumuri neregene’re.

 

Ci ca un Ingere, au lucrat.

 

 

*

22 noiembrie 2022

 

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian