CRĂCIUN LA PARALELA 45, ROMÂNIA,
Poeme
Melania Rusu Caragioiu
~*~
Vă
prezint un grupaj
brodat, realizat în mai multe specii de poezie dar urmărind scopul atmosferei de la Sărbătoarea
de Crăciun
și Anul Nou:
Moment de iarnă, colinde și mister,
Cu mic și mare la un
moment de ger,
Stropit cu limonadă, ciocolată, tămâioasă și
pelin,
Momentul
melancolic în etape ce predomină-n divin,
Momentul
sfatului bătrânesc
și
Slavă lui Iisus- Fiul Impărătesc
E Iarnă,
Ninge molcom,
Se
aud colindători,
Și pasul greu de Moș Crăciun,
Ce intră gâfâind,
Momentul mistic lângă brad se-abate:
Gânduri curate,
Ne
răcorim ciocnind cu Moș Crăciun,
În gândul Sărbătorilor urate...
Astăzi mă simt mai plină de curaj, nefiind vorba de
analiza literară a grupajului supus la disecare.
Ja această ,,Gală familială, de datină creștină” de Sărbători, vă prezint un recital de
poezie din creația proprie. Am abordat în lunga mea viață diferite genuri și
specii de poezie. Poate m-am exprimat
pretențios. Dar așa am învățat de la confrații recitalurlor, amintindu-l și pe Ștefan
Hrușcă și pe Pavel Stratan.
Azi
nu voi cânta, dar sper ca poezia mea să cânte. Și ca o gospodină bună, vă recomand călduros
bunele mele bucate. De curând am făcut o plimbare în timp și am întrebat niște
făpturi minunate care se numesc momente. Fiecare în felul său m-a fermecat și
nu am putut să le ignorez
M-am întâlnit cu iarna,.
Cu febra sărbtorilor,
Cu gâlceava copiilor cu obraji de jar,
Am
întâlnit colindătorii,
Apoi
la momentul mistic am îngenunhiat puțin,
Am
primit
daruri de la Moș Crăciun,
Am
toastat cu Moș Crăciun un pahar de limonadă,
un spumos de toamnă și unul mai amărui,
Apoi
am devenit un pic tachinarzi
Și
ne-a cuprins o explozie de veselie,
Bunicii
s-au încălzit și au luat cuvântul,
Iar
o bunică din secolul trecut, ne-a dat o rețetă, de la buna mamă a lui Goethe,
Catharina-Elisabeta Goethe
La Anul nou avem un plugușor și o rețetă-urare dar și dulciuri pentru cei mici…
Acum
să trecem la întâlnirea momentelor in:
CRĂCIUN-PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC,
Poeme de Melania Rusu Caragioiu
DIN BĂTRÂNI
Troieneşte-n carpatice genuni,
Troznesc
Pietrele Babii pe munte,
Îngheaţă corbul
pe cuib.
Lupul miroase
spre vale
Fum alb de cătun
şi saivan.
Vuiesc sonor,
din orga lor, pădurile de brad...
În vatră, în vas
de lut
Se face încet
fiertura de mei şi berbec.
Se-aude făurarul de arme cum taie,
Limbi roşii de
flăcări se suie, coboară
Şi fierul
îndoaie...
Pe uşă se
svântă, din toamnă, cea blană de urs.
Bolboroseşte, în colț, mustul bătrân.
Se sperie gerul
de larma copiiilor
Ce copca o taie
în gheaţă...
V I S C O L A L B
Smulge
fumul
rotocoale,
Cântă
iernii osanale,
Șuieră
prin crăpături
Și
îndoaie brazii suri.
Rupe
aripa de corb,
Prinde-n
clește pești la sorb,
Mai
răstoarnă gardul strâmb,
Dar
se-mpiedică-ntr-un dâmb.
Se-nvelește
într-un dans,
Toate
sunt într-un balans,
Iute,
iar ridică-o pală-n
Aripa
de vânt, totală…
Este
alb, de parcă-l spală !
„
Urlă,
șuieră. Se zbate,
Când
întreg, când jumătate,
Sgâlțâie
portița slabă,
Mai
răstoarnă câte-o babă…
Ne
acoperă-n troianul
Ce
l-a pregătit tot anul
Și
apucat de furie
Prinde-n
clești de vijelie !
Nu
se-oprește lângă casă,
Bate
toba pe terasă !
Unde
ești tu blândă iarnă ?
Ce-o
dorim să se aștearnă !
jucăușii
Gabrielei Almăjan
Când vântul aleargă prin crengile sure
Bătând înghețat cu frunze de-aramă,
Ce
bine - i în casa cu ochii de mure:
Ce
bine-o oblojește, de neauă, marama ...
Trei flori la ferestre – copii, se ițesc;
Sunt păsări de rouă, de vise, ce cresc !
Cămările pline bombează pereții;
Să vină zăpada ! Să crească nămeții !
Și soarele râde cu glas bătrânesc
Când prind o fărâmă - nghețată sticleții;
Se sparge văzduhul, sau ramuri troznesc?
Și ușa se crapă - tabloul din ramă -
Deschide șuvoiul, prin el năvălesc
Trei bundițe groase, cu gene de scamă...
ÎN POSTUL CRĂCIUNULUI
Ninge
iarăși peste casă
Cu
fuioare de argint
Tremură-n
pahar pe masă
Must
cu bob de mărgărint.
Se
apropie Crăciunul
Plin
de brazi și zurgălăi.
Și
se zguduie cătunul
De
colinde și… trăznăi.
Colo
un buhai sălbatic
Fârnâie
pe nasul gros;
Aci,
fierbe pe jăratic
Un
flăcău mai inimos ,
Încercând
tambur să-și facă
Dintr-o
piele de godac …
Altul
face opincuțe,
Și
le arde cu un ac …
Treabă
este cât de multă !
Vrei,
nu vrei , toate se fac !
FEBRA SĂRBĂTORILOR
DE IARNĂ
Prin ogradă orătănii
cer într-una de mâncare,
Iar godacii îl aşteaptă
pe Ignat, cu nepăsare …
Ies copiii de prin case si se duc la
săniuş;
De ai sanie, creştine !… Daca nu, hai la
gheţuş…
Pomii se feresc din cale, când alaiul s-a
pornit !
Ce zăpadă? Ce nămete? Şi omătul s-a topit
! …
Sumănaşele sunt calde, opincuţele murate,
Obrăjorii sunt ca focul şi plesnesc de
sănătate !
Ninge iarăşi peste lume, cu fuioare de
argint,
S-a urnit, venind
încoace Mos Craciun cu cerbul sprint’
Până dibuieşte
Moşul, dupa hartă, unde-i drumul,
Noi le-om dovedi pe toate şi il primim cu... Crăciunul !
,, -Bine ai venit cu daruri şi cu multe
bucurii !!!
,,Te
primim cu mare cinste şi colindul de copii
!!!
C O L I N D, C O L I N D
Colind lumea peste zări,
Colind, colind,
Peste zări şi peste mări,
Colind, colind.
Pe jos, spre Ierusalim,
Colind, colind,
Pruncul Isus să-L slăvim,
Colind, colind.
Iar sună şi iar răsună,
Colind, colind,
Aducând vestea cea bună,
Colind, colind.
Îngeraşii se închină,
Colind, colind,
Către a lumii lumină
Colind,colind.
Și dacă drumul e greu,
Colind, colind,
În locul sfînt Betleem,
Colind, colind,
Te caut, Isus al meu !
Colind, colind.
CU VICLEEMUL
Prin nămeţi grei pe tot drumul,
Leru-i ler, o stea pe cer,
Vă aducem azi Crăciunul,
Leru-i ler, o stea pe cer.
Am venit cu Vicleemul,
Leru-i ler, o stea pe cer,
Vicleemul – Betleemul,
Leru-i ler, o stea din cer,
Să vă cântăm o poveste
Leru-i ler, o stea din cer,
Ce a fost şi astăzi este,
Leru-i ler şi leru-i ler.
Iată-L, Pruncul mic, Iisus
Leru-i ler, o stea de sus,
Precum proorocii au spus,
Leru-i ler, o stea de sus !
A venit mieluşel blând,
Leru-i ler, o stea din cer,
Cu iubirea pe pământ,
Leru-i ler, mieluşel blând.
Şi-a venit ca blând păstor,
Leru-i ler, ca blând păstor,
Să-şi ia turma la izvor !
Leru-i ler, un blând Păstor !
ÎN AȘTEPTAREA LUI
MOȘ CRĂCIUN
O sărbătoare într-un gând frumos,
În sfânta zi când stele vin din cer,
În iz de brad, tămâie, chiparos,
Un vis ce nu va trece efemer.
Și n-o spun eu, ci poeți visători
Ce poartă-n suflet amăgiri de flori!
Gândind la ce a fost și-o să mai fie
În eul cel prea plin și melancolic,
Aș scrie într-o nouă ortografie,
Sau aș picta o scenă ,,în bucolic”...
Azi așteptând o troică de Crăciun,
Un PRUNC născut spre blânda împăcare,
Mai ascultând colinda, semnul bun
Si tot ce Domnul zice spre iertare...
Îți strânge mâna cel ce-a așteptat
Un vis în sărbători, vis îmbunat
Cu Moș Crăciun și brad împodobit
ȘI crăciunița
ce a înflorit!
~*~
MELANIA RUSU CARAGIOIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu