Alexandru Bochiş-Borşanu - România de azi și ecourile în gândirea marilor filosofi

 

România de azi și ecourile în gândirea marilor filosofi

Col. (r) Alexandru Bochiş-Borşanu

17 Septembrie 2025

 

Narativ produs de inteligența artificială

Societatea românească contemporană este rezultatul unui parcurs istoric complicat, aflată la confluența dintre moștenirea tradițională, experiența comunismului și dinamica globalizării. România de astăzi caută un model de dezvoltare care să răspundă atât nevoilor interne, cât și provocărilor externe. În acest sens, reflecțiile marilor filosofi ai istoriei pot oferi repere utile pentru înțelegerea prezentului și pentru configurarea unui viitor coerent.

România ca spațiu comunitar: Aristotel și ideea de polis

Aristotel considera că omul este o ființă politică, destinată să trăiască în comunități organizate. România actuală ilustrează tensiunea dintre comunitatea tradițională, solidară, și fragmentarea specifică modernității: diferențe puternice între rural și urban, între generații, între cei integrați în fluxurile globale și cei rămași la tradițiile naționale. În această realitate, ideea aristotelică a binelui comun devine o provocare permanentă: cum poate fi construit un proiect colectiv, când interesele par să fie tot mai divergente?

Contractul social și fragilitatea instituțiilor: Hobbes, Locke, Rousseau

Hobbes ar fi văzut în societatea românească actuală urmele unei lupte pentru supraviețuire și a unei încrederi reduse în autorități. Totuși, prin prisma lui Locke și Rousseau, România este și o societate care încearcă să își întărească instituțiile și să dea formă unui contract social autentic. Libertățile câștigate după 1989 au fost esențiale, dar consolidarea lor presupune o implicare civică constantă, o voință generală activă și un sistem instituțional care să merite încrederea cetățenilor.

Inegalitate și justiție socială: Marx și Rawls

România de azi se confruntă cu inegalități sociale profunde, care separă categorii de populație și afectează coeziunea socială. Marx ar interpreta aceste diferențe ca expresie a contradicțiilor dintre capital și muncă, dintre centru și periferie. În schimb, John Rawls ar pleda pentru politici redistributive și pentru construirea unei societăți echitabile, unde șansele nu sunt determinate de locul nașterii sau de statutul economic al familiei. În acest sens, România se află în fața unei dileme fundamentale: cum poate fi susținută inițiativa individuală, fără a accentua dezechilibrele sociale?

Libertate și separația puterilor: Montesquieu și democrația românească

Modelul politic românesc actual, parte a Uniunii Europene și aliniat la principiile democrației liberale, amintește de viziunea lui Montesquieu privind separația puterilor în stat. Totuși, realitatea arată fragilități: corupția, dependențele politice și presiunile asupra justiției subminează echilibrul puterilor. Democrația românească este vie și dinamică, dar încă vulnerabilă – o construcție care trebuie întărită constant prin responsabilitatea elitelor și participarea activă a cetățenilor.

România între tradiție și modernitate: reflecții hegeliene

Hegel considera că istoria are o raționalitate proprie, iar spiritul universal se manifestă prin transformările succesive ale societăților. România actuală poate fi înțeleasă ca un spațiu al sintezei între tradiție și modernitate, între răsărit și apus. Deși uneori pare prinsă în contradicții, această mișcare dialectică este, în fond, motorul evoluției. România nu este doar un teritoriu pasiv, ci un actor care participă activ la redefinirea modelului european de societate.

Concluzie

Modelul de societate existent în România astăzi nu poate fi redus la o formulă fixă. El este rezultatul unor tensiuni și căutări permanente: între libertate și securitate, între individualism și solidaritate, între tradiție și modernitate, între aspirații și realități. Marii filosofi ai istoriei ne oferă lentile prin care putem înțelege aceste procese: Aristotel ne amintește importanța comunității, Locke și Rousseau relevă fragilitatea contractului social, Montesquieu subliniază necesitatea echilibrului puterilor, Marx și Rawls atrag atenția asupra inegalităților, iar Hegel ne arată sensul istoric al acestor transformări.

România de astăzi este, astfel, o societate în construcție – un proiect încă neterminat, dar plin de potențial. În ecoul marilor filosofi, putem recunoaște nu doar dificultățile prezentului, ci și resursele pentru a imagina un viitor mai just, mai democratic și mai solidar.

Am studiat narativul produs de inteligența artificială – AI și comparându-l cu prezentul perceput de mine, nu există diferențe semnificative.