Ioan Miclău Gepianu - De-un milion de ani, La Felix – floarea ”Drețe”

 

Ioan Miclău Gepianu: De-un milion de ani,

La Felix – floarea ”Drețe”

 

Motto:

”...O, tu Dacie frumoasă, ești ca boaba cea de grâu,

ce răsare iarăși nouă în pământul ei străbun”.

 

 

~*~

 

De-un milion de ani,

La Felix – floarea ”Drețe”,

 

Perlă floristică,

Relict Terțiar,

Istoric insemn din Cuaternar,

Nufărul terman, Lotus-Nymphaea,

E semnul de-nceput al ginților umane,

Trezirea Europei din somnuri diafane,

Un sol al încălzirii apelor de Nord

Și-al nordicelor ghețuri porniri să se dezghețe,

De-atunci prinsă viață la Felix – floarea ”Drețe”.*

Iar Nympha se-nsoți

Cu-al vremii călător,

Melcul Melanopsis,

Ce poartă al ”Dreței” dor.

Și veșnic împreună țin dulcea lor poveste,

Căci ei trăiau pe vremea când omul se năștea.

Iar Pleistocenu-n aburi le dărui termala Peța **

Drept o cerească zestre, curgătoarte, ce trebe s-o iubim.

Azi, când omul preistoric a ajuns celebritate,

Are-o-ndatorire sfântă pentru Nufăr, al său frate!

 

* ”Băile Felix” -din Oradea, au o specie de lotus, unică în

Europa. Numită popular ”Drețe”.

** Un râuleț(canal cu apă caldă,prin vecinătatea cu vulcanul

Betfiei”.

 

Simplitatea și Talentul

 

Simplitatea:

-Tu ești un suflet bun,

Să bați la ușa mea!

Am să-ți deschid degrabă,

Știindu-te părtaș

De-aceleași suferinți.

Talentul:

Știindu-te părtaș

De-aceleași suferinți,

Am sp-ți deschid degrabă,

Să bați la ușa mea,

Tu ești un suflet bun.

Simplitatea:

Cu hărnicia fac deja o bună casă,

La geam m-am pus și salbe de-ale iubirii flori.

Vecinul mă întreabă de bine și de rău,

Căci inima mi-e bună și simplă haina mea!

Talentul:

Căci inima mi-e bună și simplă haina mea,

Vecinul mă întreabă de bine și de rău,

La geam mi-am pus și salbe de-ale iubirii flori,

Cu hărnicia fac deja o bună casă.

Simplitatea

Obrăznicia lumii mă roade și mă doare,

Minciuna se vrea soră, auzi, cu-nțelepciunea,

Pentru-a păzi cămara se recrutară hoții,

Fățarnicia surdă s-a învelit în aur.

Talentul:

Fățărnicia surdă s-a învelit în aur,

Pentru-a păzi cămara se recrutară hoții.

Minciuna se vrea soră, auzi, cu-nțelepciunea,

Obrăznicia lumii, mă arde și mă doare.

Simplitatea:

O, dulce-nțelepciune, departe ești de noi!

Talentul:

O. dulce-nțelepciune, departe ești de noi!

 

Logica:

Talentul fără Simplitate.

E-o umbră moartă, rece;

Când însă gemeni sunt născuți

E-un fulger, o iubire,

N-ai arme să-i înfrunți!”

 

~*~

IOAN MICLAU-GEPIANU