Ion Măldărescu - Scrisoare întredeschisă către Dumnezeu

 

Scrisoare întredeschisă către Dumnezeu

Ion Măldărescu

14 Septembrie 2025

 

„Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău”. 

Dumnezeule atotputernic, Neamul Românesc a fost supus secole de-a rândul vicisitudinilor Istoriei, dar ca astăzi, niciodată n-a avut asemenea slugi ale Occidentului.

Având în vedere stadiul de sclavie în care distrugătorii postdecembriști au adus Țara și Neamul Românesc, vin la Tine, Doamne cu o rugă supremă:

te rog, Doamne, te implor, fă dreptatea pe care numai TU o poți face,

te rog, Doamne, șterge din calendarul vremii zilele când făcătoarele unor reziduuri neumane au lăsat reziduuri umane (în loc să le arunce la tomberon):

- 13 iunie 1959 (Klaus Werner Iohannis - cel mai dăunător dușman al românilor pe post de Președinte din ultimii ani)

- 11 martie 1969 (Ilie Bolojan - prim-ministrul guvernului auxiliar al Ucrainei (că al României nu este) cu sediul temporar la capul podului Dâmboviței),

-  20 decembrie 1969 (Nicușor Dan - cel mai mare clovn fără minte din întraga istorie a României),

- 9 iulie 1985 (Oana Țoiu - cel mai incompetent  și repingător reprezentant extern al României pe post de Ministru de Externe).

- 23 noiembrie 1972 (Daniel David cel mai dăunător ministru al (ne)educației, distrugător al învățământului românesc „construit” de Spiru Haret), continuator al Ecaterinei Andronescu, al lui Andrei Marga și alți Don Quijote de la Mancha.

- 8 decembrie1988 (Silviu Vexler, minoritar agresiv și cel mai mare dușman al românilor, mai mare chiar decât impostorul Elie Wiesel care a țipat la români în prezența lui Ion Iliescu-Preșadinte: „Ați ucis! Ați ucis! Ați ucis!”, iar institutul antiromânesc condus de un vânător al valorilor naționale îi ține isonun, susținut de un guvern străin de interesele Neamului).

Prea Sfinte Doamne, iau păcatul asupra mea, numai FĂ DREPTE, DOAMNE.

Fă ca acești nemernici să nu se fi născut, altfel Neamul Românesc va pieri. Și nu Vrei asta, Doamne. Astăzi, trădătorii de Țară și vânzători de Neam dau ordine, lovesc cu biciul spinarea românului și le storc ultimul bănuțt necesar supraviețuirii.

Doamne, Poporul român ți-a fost credincios întotdeauna. Indură-te de noi, Doamne! Evreii-kazari pe care românii i-au primit să trăim împreună au dovedit că dușmanii poporului român, dar asta nu se pedepsește. Legea antievreiască au făcut-o evreii-kazari, dar legea anti-românească n-a îndrăznit nimeni s-o formuleze și so- facă LEGE.. E tabú. Pentru că în România nu mai sunt stăpâni românii, ci kazarii á la Silviu Vexler, Alexandru Flortian și slugile lor – Guvernul României.

Occidentul reprezentat de corupția întruchipată în Ursula von den Leyen ne-a luat pâmântul, ne-a luat apa, ne-a luat dreptul de a trăi, ne-a luat dreptul de a fi român în România iar darabana taxelor și a impozitelor impuse de Bolo-comando-ucra-UE sparge timpanul, iar căruța cu bani storși ia drumul Kievului. De ce? De ce jupâne Bolojan jupoi românii de banii necesari supraviețuirii ca să-i dai ucrainenilor? Nimeni nu a dat nicio explicație logică sau de acceptat. Și Biden, senilul ar fi condus mai bine, cu împiedicările lui cu tot.

Dumnezeule atotputernic, Neamul Românesc a fost supus secole de-a rândul vicisitudinilor Istoriei, dar, niciodată nu a fost stăpânit ca astăzi de asemenea slugi ale coruptei Ursula von der Leyen, pe care vecinii noștri bulgari au primit-o cum se cuvine (cu blesteme și ouă clocite). Mă doare că românii nu au avut aceeași demnitate. Mă doare distrugerea siguranţei naționale și sociale, distrugerea economiei românești, a învăţământului, sănătăţii, mă doare lipsa veniturilor sigure şi demne, jaful constant asupra pensiilor şi salariilor, asupra dreptului de exploatare a resurselor naturale, asupra istoriei, culturii şi tradiţiei strămoşeşti, mă doare folosirea propagandei prin agenţi bine plătiţi infiltraţi în televiziuni şi redacţii „naţionale”, în instituții de stat, pentru a ţine sub control şi a propaga mascat politica distrugerii impusă de Bruxelles.

Știu că voi fi blamat pentru afirmația mea, dar conflictul armat Rusia-Ucraina nu a început în 2020, ci în 2014. Vina nu e a rușilor de azi ci a lui Gorbaciov, trădătorul păcălit de Bush Sr., a extremiștilor „ucra” când japița Victoria Nuland (un fel de Vexler, a americanilor) a mestecat în cazanul cu smoală de la Kiev.

Ucrainenii s-au purtat cu rușii aflați sub ocupația lor în mod execrabil, i-au bombardat pe trăitori ruși de pe teritoriul Ucrainei. Putin i-a apărat pe rușii din Ucraina artificială, așa cu scremutul Klaus nu a procedat cu românii aflați pe pământurile românești aflate sub ocupație urcraineană. Datorită și lui Emil Constantinescu și a Tratatului România-Ucraina semnat în 1997 și nereclamat până astăzi, Românii din Ucraina sunt batjocoriți, trimiși pe linia frontului pentru a fi sacrificați sub steagul galben-albastru, nici limba maternă n-au voie s-o vorbească, iar preoții care slujesc în limba română sunt molestați. Ucraina nu este și nu ne-a fost niciodată prietenă, ci cel mai mare dușman extern al României..

Domnilor așa-ziți miniștri, dacă Ucraina vă e așa dragă, luați-vă traistele, înrolați-vă – voi și fiii voștri în Detașamentul „Azov” și luptați în linia a întâia pentru excrementul numit Zelinski.

Pentru vremurile de astăzi discursul marelui patriot român declarat criminal de război de un tribunal kazaro-evreiesc absolut ilegal (Tribunalul de la Nürnberg a refuzat ca nejustificată judecarea Mareșalului) și impus de către frații lui Vexler veniți pe tancurile sovietice” în 1944 este un îndemn la revoltă și supraviețuire

Doamne Sfinte, ascultă cuvintele patriotul român asasinat la 1 iunie 1946, la Jilava al cărui nume nu avem voie să-l pronunțăm în România..

Te implor, fă, dreptate, Doamne!

Iată ce spunea și ce este de actualitate ân Țara Românească… atât cât mai este.

„Către români!

Români, fraţi dragi şi încercaţi,

Cugete risipite, vetre stinse şi trădate,

Români smulşi din glia sfinâită cu sudoarea muncii strămoşeşti,

Vouă, vă închin toată durerea şi toată nădejdea mea.

De douăzeci de veacuri stăm înfipţi şi neclintiţi în stâncile Carpaţilor, după cum de douăzeci de veacuri stă Traian înfipt şi neclintit în stânca Romei. Ca şi columna lui Traian suntem unde am fost şi ramânem unde suntem. Istoria noastră oferă un spectacol unic: am păstrat intacte trăsăturile caracteristice ale rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureş şi până la Timoc şi veşnic am rămas hotar şi temelie de civilizaţie în contra tuturor dărâmâtorilor şi a tuturor cotropitorilor.

Am rămas hotar şi temelie de civilizaţie în contra tuturor dărâmâtorilor şi a tuturor cotropitorilor

ceasta a fost legea noastră. De aici vine mândria noastră tăcută, în faţa cotropirii ca şi în faţa prieteniei. N-am răspuns la sălbăticie cu violenţă. N-am urât niciodată. N-am privit cu trufie închipuită şi gălăgioasă în jurul nostru ca să ne ascundem slăbiciunile.Învingători, nu am lovit în învinşi. Viaţa, drepturile şi bunurile învinsului au fost de noi totdeauna respectate.Omul a fost pentru noi om, chiar când am suferit de ura şi de apăsarea lui. De aceea nu ne-am înnecat durerea în mândrie, iar din revoltă ne-am făcut noi temelii de viaţă.N-am atacat niciodată pe nimeni.Poporul românesc n-a lovit niciodată prin spate şi nu şi-a dezlănţuit niciodată cuvântul sau fapta fără măsură.

Poporul românesc n-a cotropit niciodată un pământ străin şi n-a atins nici o brazdă fără drept şi fără luptă

Poporul românesc n-a cotropit niciodată un pământ străin şi n-a atins nici o brazdă fără drept şi fără luptă. Pentru el, cuvântul a fost totdeauna sfinţit. Şi el a ştiut răspunde de veacuri la prietenie, cu frăţietate şi la înţelegere, cu recunoştinţă. Din cauza influenţelor politicianismului, a ignorării pericolului şi a nepăsării care caract erizează naţia, minoritarii au pătruns în tot aparatul statului şi au reuşit să se infiltreze, în cantitate considerabilă, pe treptele cele mai înalte ale conducerii. De aici, fără să o arate şi lucrând ca nişte adevărate termite, cu metodă şi întotdeauna perfid, sapă necontenit la temelia statului. Aşa se face că, în loc ca reformele sociale să însemne începutul unei ere a renaşterii naţionale, ele au fost folosite de guverne şi partide numai pentru a crea o pătură superioară artificială. Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa publică prin demagogi superficiali şi înşelători. Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase. De aceea, ştiu că tu, sătean trudit n-ai plug şi n-ai haine; că fierul plugului e scump pentru punga ta goală şi bumbacul nu-ţi ajunge ca să-ţi îmbraci copiii, că pământul ţi-a rodit puţin şi gurile casei tale sunt multe.

Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate

Ştiu că tu meşteşugar chinuit nu-ţi poţi îndestula nevoile cu greul muncii tale; că râvneşti să nu-ţi mai vezi copiii ofiliţi şi să-ţi vezi fruntea despovărată de griji şi sărăcie.Ştiu că tu, bogatule, eşti turburat fiindcă ai voi pace şi linişte, pentru ca să ai siguranţa bunurilor tale şi mulţumirea averii pentru urmaşii tăi.Şi tu, cărturarule, care ai tăcut ieri şi taci şi astăzi, ştiu că aştepţi ceasul când Ţara să-ţi cinstească mintea, Neamul să-ţi preţuiască sufletul şi Statul să-ţi întemeieze soarta pe rostul tău de cârmaci al cugetelor şi să nu te umilească izgonindu-te de la luptă sau trudindu-ţi vieaţa în umilirea sărăciei.Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate.Neamul Românesc, popor de muncă şi nu parazitar, vrea înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul Naţionalism, prăvălind pe toţi cei care, conştient sau inconştient, îi împiedică drumul viitorului.Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată.În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei.Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile nepieritoare.Revoluţiile naţionale nu sunt acte de violenţă, revolte, ci idei în marş. Toate adevăratele revoluţii naţionale s-au întemeiat prin zidiri şi nu prin prăbuşiri. Ele au folosit toate rezervele naţiunii şi au întrebuinţat toate generaţiile, respectând instituţiile fundamentale ale vieţii şi ale scopurilor omului. De aceea, vă chem pe toţi, din toate generaţii le şi din toate clasele, ca să înfăptuim marea chemare a istoriei noastre.

Chem pe toţi Românii fără nici o deosebire de profesiune, pentru că expresia voinţei naţionale nu se poate opri în faţa hainei sau rostului profesional de vieaţă.Daţi Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub ochii voştri soarta de veacuri a lumii. Şi la împlinirea ei fiecare trebuie să vă simţiţi chemarea.Ne trebuie împăcarea generaţiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce e bun şi nepătat în Neamul Românesc, pentru ca să ne merităm moştenirea strămoşilor şi slava urmaşilor.Ne trebuie respectul vieţii şi al averii, temeliile Neamurilor şi ale Civilizaţiilor, nu pentru a le lăsa să trăiască desfrânat şi în afară de interesul naţional şi social, ci pentru a le supune toate, din libera lor pornire, marilor comandamente naţionale.Un neam nu poate să-şi ţină în mâini lanţul eternităţii naţionale, decât dacă ştie să cinstească, verigă cu verigă, tot ce e al lui.România pe care voim să o făurim va fi un Stat întemeiat pe primatul românesc în toate domeniile şi se va întemeia pe structura noastră agrară şi ţărănească. Naţionalul şi Socialul vor fi pietrele de temelie.La temelia Statului vor sta întotdeauna muncitorul agricol de la ţară şi muncitorul de la oraşe, funcţionarul şi lucrătorul.Acesta este drumul viitorului, la care chem tot ce e curat, întreg, nepătat, neobosit, pe întregul cuprins al Ţării.Pentru a ajunge la această înfăptuire viitoare, se cer acum: ordine, disciplină şi muncă.Pe plan social, la temelia Statului stă familia. Pe plan spiritual credinţa.

Statul viitor va fi un Stat de disciplină, de ordine şi de acţiune creatoare.Tineretul va fi educat în duhul de jertfă naţională şi de idealism creştin pentru care s-au trudit şi s-au jertfit, veac de veac, Voievozii, vitejii şi martirii noştri. Ţărănimea va fi îndrumată spre o viaţă nouă, Statul organizând producţia agricolă, dând unelte şi maşini ţăranului, creând o industrie alimentară şi transformând ordinea sanitară atât de înapoiată a satelor noastre. Muncitorimea va fi ridicată prin sporirea producţiei şi prin crearea de mari lucrări publice, căi de comunicaţie, canale şi irigaţii.Funcţionarii vor fi întrebuinţaţi în această mare acţiune a Statului şi li se va deschide drumul spre întreprinderile private, pentru a asigura tuturor salarii demne de munca şi rolul fiecăruia.Cărturarii şi slujitorii Bisericii vor avea în acest Stat rolul care li se cuvine despicătorilor de drumuri şi ziditorilor de suflete.Singura politică pe care trebuie să o faceţi este aceea a iubirii de Neam şi a apărării drepturilor lui sfinte prin muncă, prin cinste, prin blândeţe, prin conştiinţă şi, mai ales, prin exemplul vostru în toate şi faţă de toţi. Am pornit de la icoane şi altare, să ne întoarcem la ele.

ă ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor şi grija duşmanilor. Trebuie să redăm muncitorului puterea producţiei, ca să putem ajunge la ieftinătatea vieţii; trebuie să dăm ţăranului liniştea ogorului, ca să poată munci; trebuie să dăm orăşeanului siguranţa vieţii şi a ordinei, cărturarului puterea gândului.Întreaga Ţară trebuie să păşească la muncă şi la ordine. Pe deasupra tuturor frământărilor şi peste toate neînţelegerile, avem datoria faţă de strămoşi şi faţă de urmaşi să ne pregătim Statul şi Neamul pentru apărarea drepturilor lui veşnice. Prindeţi voiniceşte de umeri pe toţi fraţii noştri de pe întreg cuprinsul românesc, scuturaţi conştiinţele de toate îndoielile şi de toate laşităţile trecutului, sfărâmaţi ambiţiile deşarte şi, sub imboldul vostru şi sub exemplul vostru, uniţi pe toţi într-un singur gând, într-o singură simţire, într-o singură voinţă, către un singur ţel: izbânda României. Astfel, legea credinţei, legea dreptăţii, legea disciplinei, legea muncii, legea educaţiei severe, legea tăcerii, legea solidarităţii naţionale şi a sprijinului reciproc şi legea onoarei, vor fi legile de temelie ale Statului de mâine.

Trebuie cinste, trebuie dreptate şi justiţie

Române! Mulţumirea ta şi a familiei tale împovărate va veni prin înfrăţirea tuturor, prin munca noastră laolaltă, prin înţelegere şi ascultare şi nu pe căile urii sau ale prăbuşirii altuia. Fiindcă munca şi credinţa înalţă, pe când invidia şi ura surpă. Fiţi creştini, fiţi oameni, fiţi Români întregi. Luaţi aminte că aceea ce a prăbuşit pe alţii, a fost goana după bunuri şi interese prea pământeşti. Nu uitaţi că aceea ce a dărâmat aşezări şi Tronuri, a fost mânuirea oarbă şi sângeroasă a trufiei, a răzbunării şi a violenţei.Dăltuiţi în cugetele voastre piatra de întemeiere nouă a Neamului.Nu vă risipiţi sbuciumul în fapte mărunte, în clocotiri învrăjbitoare şi în războiri sterpe. Acestea vă scoboară şi amuţesc poruncile morţilor voştri. Neamul acesta trebuie ridicat, întărit, îndreptat.N-avem nici un minut de pierdut în această privinţă.

Un regim nou de viaţă curată, un regim de viaţă armonioasă şi frăţească între conducători şi conduşi; un regim de viaţă plină de ideal, de cuget curat şi de forţe creatoare: este o muncă grea, neînchipuit de grea, care cere gândire, organizare, metodă, ordine, disciplină, neslăbită voinţă şi dârzenie. Dacă o faceţi cinstit, dacă nu umblaţi după foloase personale sau de castă, dacă nu vă uitaţi cu ochi răzbunători în trecut, dacă întindem o mână frăţească tuturor cari sunt în stare să pună sufletul, priceperea, cinstea, munca şi patriotismul lor în slujba Patriei, dacă lăsăm ambiţiile şi păstrăm proporţiile, vom reuşi. Nu oricine e pregătit pentru această împlinire, ci numai acei care n-au mâinile pătate de sânge, de averea Statului sau de fapte murdare. Toţi pot însă s-o ajute, pentru că este Casa Neamului la care toţi au datoria să zidească. Familia, Şcoala, Biserica, Justiţia, bogăţiile pământului nostru şi toată aşezarea Statului, trebuie reîntemeiate, înrădăcinate de-a-pururi în duhul şi rostul nostru de viaţă românească.Săteanul aşteaptă ridicarea, muncitorul vrea mulţumire, ostaşul vrea onoare, orăşanul vrea siguranţă. Nu putem întemeia nimic dăinuitor dacă nu respectăm legile omeniei şi ale vieţii.Viaţa omului, cinstirea avutului, respectarea muncii şi caseialtuia sunt valori pe care veacuri de civilizaţie le-au împietrit în fiinţa popoarelor, iar când acestea s-au dărâmat în datinile unui Neam, Neamul s-a stins.Un popor care nu respectă trecutul şi datina creştinească, un popor care îşi pierde credinţa, un popor care nu cultivă iubirea pentru morţii săi, este un popor condamnat. Trebuie deci să reluăm firul întrerupt şi să călcăm pe drumul pe care au călcat strămoşii noştri.

Adevărata educaţie nu este numai şcoala cărţii, ci şi şcoala Neamului

Crucea şi Stindardul, Ogorul şi Patria, Onoarea şi Virtutea, Înfrăţirea şi Iubirea, Legea şi Omenia să fi e ţelul nostru de acum înainte, fiindcă el a fost, veac de veac, este şi va rămâne crezul adevăraţilor Români. De acum înainte seriozitatea va lua locul uşurinţei, vrednicul va da la o parte pe nevrednic, onestitatea va zdrobi tâlhăria, caracterul va înfrânge pe viclean şi-l va împiedica să mai străbată, prin intrigă şi linguşire, prin minciună şi perfidie, prin înrudire şi prin ticăloşie, către vârfurile de comandă pe care au pus stăpânire acei care au dus Ţara şi instituţiile ei acolo unde ştim, simţim şi suferim că sunt. Trândăvia, interesul personal, intriga, necinstea, minciuna, trădarea, linguşirea, lipsa de merit şi de caracter, ameninţarea şi ura, acestea le urâţi cu toţii, o ştiu, şi eu le urăsc cel dintâiu.Munca, adevărul, dreptatea, cinstea, caracterul, onoarea, loialitatea, meritul şi ridicarea prin competenţă şi disciplină, respectul faţă de toate aceste temeiuri de viaţă, iată ce aţi voit, iată ce trebuie să întemeiem în noul Stat.Opera aceasta grea nu o vom duce la bun sfârşit decât dacă este o unire desăvârşită între noi, unire care să pornească din sufletele şi din minţile noastre şi care să se traducă în acţiune. Numai procedând astfel vom putea să salvăm acest nenorocit atât de încercat Neam. Cu cât loviturile vor fi mai mari, cu atât dârzenia noastră va trebui să fie mai mare, munca noastră mai încordată şi voinţa noastră de a învinge mai fără de limită.

Deschideţi înainte larg porţile casei voastre şi primiţi pe toţi acei c are vin purtaţi de puterile lor, de trecutul lor nepătat, de dârzenia lor românească şi de voinţa lor de înfrăţire, de muncă şi de luptă.Nu duşmăniţi pe nimeni, nu îndepărtaţi pe nimeni, oricare le-ar fi fost judecata şi credinţa politică până azi. Neamul nu are destule energii şi destule suflete câte ne trebuie pentru viitoarea şi marea lui înălţare, pentru ca vreuna să rămână în afară.Alte ţări au sfărâmat în ruine, au scăldat în sânge si au plătit cu jertfe de fraţi actele reparatorii şi înnoirile din temelie ale alcătuirilor lor. Noi să le împlinim numai cu frământarea sufletelor noastre şi în liniştea faptelor noastre.Un Neam poate fi redeşteptat prin viforul entuziasmului, dar nu poate fi înălţat decât prin dogoarea muncii şi patima răspunderii.Adevărata educaţie nu este numai şcoala cărţii, ci şi şcoala Neamului. Ea zideşte nu numai cultura, dar înalţă şi întăreşte conştiinţa naţională, prin cultul credinţei în Dumnezeu şi în puterile Patriei.Învăţământul este şi şcoala vieţii şi şcoala luminii. Adevăratul profesor dăltuieşte sufletele şi caracterele, ca sculptorul în piatră.

Să nu uităm datoria sacră pe care o avem de a trece copiilor noştri o Ţară frumoasă, o Ţară puternică înlăuntru şi respectată în afară

Să ascultăm porunca de dincolo de mormânt a strămoşilor şi martirilor noştri şi, în sfârşit, o Ţară la care am aspirat cu toţii şi pentru care am pătimit cu toţii.Şcoala românească trebuie să plece de la baza structurală românească, care este ţăranul. Prin cultură omul capătă conştiinţa adevărată a rostului său în viaţă şi în naţiune, află puterea muncii şi curajul răspunderii şi dobândeşte conştiinţa rostului naţional în mijlocul celorlalte popoare. Imitând o cultură străină, nu se poate întemeia o adevărată cultură naţională.Universităţile trebuie să fie pentru noi zidurile nevăzute ale veşniciei româneşti, iar pentru cei din afară, cetăţile adevărului, ale drepurilor şi ale mândriei noastre naţionale.Slujitorii Bisericii, mai mari şi mai mici, să fie pătrunşi, până în adâncul conştiinţei lor, de caracterul dumnezeesc al ei şi de răspunderea lor de trimişi ai lui Dumnezeu în mijlocul neamului nostru. Preotul, prin pregătirea lui, prin purtarea lui, prin deslegarea lui de cele pământeşti şi prin exem plul lui în toate, să readucă în faţa altarului şi în Biserică pe toţi aceia care s-au îndepărtat mai mult sau mai puţin de ea, din vina tuturor.

Oşteni, tezaur de putere şi mândrie, stâncă de piatră nebiruită, nu uitaţi, de la mic la mare, că sunteţi ieşiţi dintr-o brazdă stăpânită şi păstrată prin sânge şi în sânge. Împletiţi-vă şi înfrăţiţi-vă cu această brazdă, staţi înfipţi în ea şi pregătiţi-vă să muriţi cântând pentru ea. Nici o altă ţară, din acelea care au aceleaşi angajamente, nu s-a ţinut de ele cu acelaşi zel ca noi. Aproape acelaşi procent de minoritari a răsturnat, când s-a prezentat momentul, o monarhie de care erau legaţi prin legături, tradiţie şi cultură de mai multe ori seculare. Cum putem să ne facem noi, care n-avem nici organizarea, nici prestigiul, nici administraţia Austro-Ungariei, iluzia că nu ne vor răsturna şi pe noi?Cum putem să pretindem Ungurilor de la noi să se bată în contra fraţilor lor? Măsura pe care am luat-o de a-i trimite atât în timp de pace, cât şi la începutul războiului, pe alte fronturi, este şi plină de consecinţe şi puerilă. Este plină de consecină e dezastruoase fiindcă a încurcat mobilizarea armatei, producând haosul. A creat spectacolul continuei vânturări de soldaţi, care circulă necontenit pe socoteala Statului, de la un cap la altul al Ţării. La mobilizare aceşti oameni, mergând la corpurile unde vor fi chemaţi, vor arunca pe toate căile sămânţa anarhiei, se vor deda la acte de sabotaj, vor răspândi panica, vor practica spionajul şi trădarea, iar cei care vor ajunge la unităţile lor, vor antrena la defetism, la predări şi la dezertări în masă. Este puerilă fiindcă măsurile de repartizare iniţială a forţelor nu pot avea la război durată. Realităţile lui ne vor forţa să aducem, din prima săptămână, forţe de peste tot şi de oriunde, pentru a conjura pericolul. Iată atât adevărul cât şi perspectiva.

Ce-i de făcut?

Nu există putere în lume care să poată opri biruinţa lui Dumnezeu şi a celor ce au crezut şi cred în El. Nu este Răstignire fără Înviere. Dar trebuie să ne pregătim, să suferim, să o merităm. Munciţi, gândiţi, răbdaţi, tăceţi, încordaţi-vă, oţeliţi-vă şi aşteptaţi. Orice secundă pierdută în intrigă şi luptă poate să ne fie mortală.
Cred şi mărturisesc Învierea lui Cristos.

Cred în învierea Neamului Românesc!

Neamul Românesc va reînvia.

Prin noi, prin jertfa şi mântuirea noastră.

ROMÂNI,
Sus inimile!”

Notă: Textul prezentat este testamentul marelui patriot, redat prin cuvintele sale.