TRUP
LÂNGĂ TRUP
~*~
Trup
lângă trup şi gură lângă gură,
Aud
suflarea celui ce-aţipeşte.
Amorf
convoi în dimineţi porneşte
Prin
surpături abrupe, vânt şi bură.
Primim
comanda. Pasul prins în cleşte,
Sudoarea
frunţii sunt şuvoi de zgură.
Strivim
aceeaşi piatră rece, dură
Şi-un
singur glas din pieptul lânced creşte.
Dar
șovăind, pe-un unic fir de aţă,
Nu
se-ntrevede rostul hotărât
De-a
recunoaște drumul noastru-n ceaţă.
M-am
săturat de ordin până-n gât!
Unde-i
simţirea? Doar a mea, pe viaţă?
Nu
ştiu răspuns. Sunt doar soldat. Atât.
~*~
Adrian
Munteanu
https://www.amsonete.ro

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu