LITERATURĂ VERSUS TEOLOGIE
COMPLEMENTARITĂȚI ÎN OPERA
preotului poet Theodor Damian
VERONICA BALAJ
Deși am
realizat interviuri scrise și radiofonice cu distinsul, eruditul, desigur
renumitul preot poet Theodor Damian, recunosc din start, încep acest text sub
imperiul emoției. Sunt chiar temătoare că nu voi reuși să scriu despre
personalitatea sa, în termenii care pot ilustra măcar o parte din poliedrica sa
activitate. Chiar dacă mă voi referi doar la una dintre cele peste 50 de cărți
pe care le-a semnat. Pentru a mă salva de o prezentare superfluă, preferând o
punctare concretă, am ales volumul Glose literare (Editura Timpul, Iași, 2025).
Înainte de orice referire, se impune a-mi motiva emoția despre care vorbeam și
alegerea acestui palier comparativ: literatură și spiritualitate.
Preotul și
Poetul Theodor Damian din New York (originar din România) are un traseu
intelectual profesional impresionant, ceea ce îi conferă o largă privire
teologică, filozofică şi etică asupra culturii în general, a creației
artistice, dar și în privința intercomunicării teologice și culturale.
Eșafodajul formării sale se bazează pe studii remarcabile: cursuri universitare
la București, masterat în teologie la Princeton Theological Seminary, două
doctorate în teologie, obținerea de diplome de rang înalt la Lausanne și
Geneva, Elveția… A devenit Profesor Universitar la Metropolitan College of New
York în specialitățile filozofie și etică, iar Universitatea Bioterra din
București i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Un alt palier important,
onorat cu spirit academic, perseverent, este și cel teologic-educațional.
Amintesc înființarea, la New York, a Institutului Român de Teologie și
Spiritualitate Ortodoxă unde a organizat numeroase simpozioane cu tematică
teologică și culturală. În palmaresul său sunt și peste 100 de conferințe cu
participare internațională. În același spirit poliedric, implicat cu o
impresionantă inventivitate și perseverență, a înființat și a coordonat reviste
literare precum Symposium, Romanian Medievalia și longeviva revistă Lumină
Lină/Gracious Light / Review of Romanian Spirituality and Culture, care de
curând a marcat 30 de ani de existență. Numele preotului Theodor Damian este
indisolubil legat de Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din New York pe care
a și ctitorit-o.
Păstorirea
Cenaclului literar „Mihai Eminescu”, renumit nu doar prin continuitatea sa în
ani, ci pentru că este reper cultural peste ocean, despre care s-au scris
cărți, se poate considera un fragment din istoria literaturii și revuisticii
românești. Se cuvine a menționa, fără a face o listă, volumele de versuri, de
studii de filozofie şi etică privind raportul om univers, plus scrierile de
critică literară.
Volumul
Glose literare indică din titlu această dublă exercitare a valorii cuvântului:
coordonata tradițional teologică și cea literară.
Pentru a
demonstra această dualitate, teologie și sens literar, în cartea în discuție,
iau drept argument introductiv, câteva detalii despre cuvântul glossa. Glosele
sunt texte teologice de tip exegetic și hermeneutic cu punct de plecare în Evul
Mediu, menite să explice și să comenteze texte sacre sau opere ale părinților
Bisericii. Glosa in limba greacă veche însemna cuvânt străin, necunoscut, greu.
In tradiția creștină monahală, occidentală, acest tip de scrieri explicite
despre sensurile textelor biblice s-a folosit în mediile universitare monahale.
Desigur,
preotul erudit Theodor Damian, autorul volumului de față, cunoaște foarte bine
rolul gloselor în formarea teologică, deci, titlul poartă un sens anume. O
carte modernă, cu posibile trimiteri spre una scrisă în secolele XI-XII. Mă refer la Glossa
Ordinari, o culegere de texte patristice, respectând tradiția sensului biblic.
Apoi, s-a extins forma de expresie a glosei intrând în atenție și sensul
filologic nu doar teologic al cuvintelor din Biblie. Demn de reținut această
îmbinare.
Iată așadar,
plusul de valoare estetică și filozofică al paginilor semnate de Preotul dar și
Poetul Theodor Damian. Cartea se deschide cu o pledoarie pentru comunicare.
Pentru cuvântul care susține acest fapt. A comunica prin cuvânt, scris sau
oral, înseamnă un dar divin, enigmatic, fascinant. Fraza rostită de autor
susține afirmația de mai sus. Anume, spune autorul, „Scrisul face să
înflorească pustia”. Frază memorabilă ca sens filologic și extensie filozofică.
Dubla
funcție a cuvântului, de dezvăluire a unei existențe și totodată de învăluire
enigmatică a multor sensuri, este de asemenea un dat. Preiau din textul
autorului, mărturia de o profunzime aparte: „Creația literară este manifestarea
dorinței de comunicare.” Așa se deschide cartea despre textele unor scriitori,
unii dintre ei teologi, care s-au învrednicit a scrie în formă de… glosă,
despre înțelesurile subtile, profunde ale textului biblic. Așadar, autorul care
le condensează într-un ciclu plin de sensuri, descoperă ambele coordonate ale
textelor. Aceasta este menirea sa ca autor: revelarea sensurilor vechi într-o
exprimare modernă. Cele două paliere, artistic și teologic, au o destinație
comună: direcționarea morală. Cu fiecare titlu al volumelor pe care le are în
atenție (și vorbim despre 413 pagini de analiză critică, de evaluare a
coordonatelor fiecăruia în parte) autorul, preotul Theodor Damian, aduce dovada
îmbinării celor două căi despre care vorbeam mai sus. Rețin ce frumos literar
sună o pledoarie biblică: „Semănând lumină”, titlul cronicii la o lucrare
semnată de Pr. Constantin Valer Necula și Pr. Maxim Iuliu Marius Morariu în
volumul Dialoguri in contratimp.
trimis de Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu