John Gionea - Fapte mai puțin cunoscute despre poetul Vasile Alecsandri.

 

Fapte mai puțin cunoscute despre poetul Vasile Alecsandri.

 

Alecsandri dobândise o experiență diplomatică de excepție, fiind în mai multe rânduri ministru de externe între anii 1859-1860, în guvernele Moldovei şi Ţării Româneşti.

Cea mai consistentă etapă a activității sale ca diplomat s-a desfășurat în primul an al domniei lui Cuza, fiind legată de demersurile de convingere a Marilor Puteri de a recunoaște Unirea Principatelor Române din 1859.

Astfel, o destinație hotărâtoare pentru activitatea sa literară, dar și cea diplomatică, a fost Franța, cu care România sărbătorește anul acesta 140 de ani de relații diplomatice, .

Înainte de ultima sa misiune diplomatică, tot în Franța, la Montpellier, Alecsandri primise în 1878 premiul Gintei Latine, pentru poezia  „Cântecul gintei latine”, purtând în mod semnificativ cunoscutul motto: „Apa curge, pietrele rămân”.

 

Latina gintă e regină

Între-ale lumii ginte mari;

Ea poartă-n frunte-o stea divină

Lucind prin timpii seculari.

Menirea ei tot înainte

Măreţ îndreaptă paşii săi.

Ea merge-n capul altor ginte

Vărsând lumină-n urma ei.

 

Latina gintă are parte

De-ale pământului comori

Şi mult voios ea le împarte

Cu celelalte-a ei surori.

Dar e teribilă-n mânie

Când braţul ei liberator

Loveşte-n cruda tiranie

Şi luptă pentru-al său onor.

 

În ziua cea de judecată,

Când faţă-n cer cu Domnul sfânt

Latina gintă-a fi-ntrebată

Ce a făcut pe-acest pământ?

Ea va răspunde sus şi tare:

„O! Doamne,-n lume cât am stat,

În ochii săi plini de-admirare

Pe tine te-am reprezentat!

 

Puțini mai știu astăzi de concursul organizat în orașul Montpellier de către Societatea pentru studiul limbilor romanice.

Având ca tema „cântecul latinității”, organizatorii au invitat reprezentanți ai tuturor limbilor și dialectelor de origine latină.

La concurs s-au înscris trei români: Vasile Alecsandri, Romulus Scriban și un poet anonim din Târgu-Mureș.

Mult mai numeroși au fost participanții din spațiul italian, francez, spaniol, portughez și chiar sud-american.

Poate și din considerație pentru independența recentă a românilor, în juriu a fost cooptat și românul Mihai Obedeanu, alături de poeții francezi Frédéric Mistral, care avea să primească în 1904 Premiul Nobel pentru Literatură, și Charles de Tortolon, precum și filologii Alfred de Quintana și Graziado Ascoli.

Sursa -Evenimentul istoric