VASILE MENZEL - RESTAURANTUL VIEȚII

 

RESTAURANTUL VIEȚII

 

 

~*~

 

Ne prosternăm înaintea

Fiecărui potentat.

Bem din pocale

Pline de cuvinte goale,

Pe care le sorbim cu nesaț

 

Ne mâncăm sentimentele

Din farfurii zburătoare.

Orbim în fața icrelor negre

și a femeilor voluptoase.

 

Vindem caractere sănătoase

și cumpărăm pe cele infecte.

Ne servim de tacâmuri luzoase,

Care-alunecă mai fin,mai ușor

În carnea acelor ce vor

Să schimbe așezarea la masă

 

La masa vremii cea dureroasă.

 

Apoi, ne aprindem țigara

Traiului bun; care-n final

Observăm că nu-i decât scrum

 

Trăim în plin paradox.

 

După ce cuvintele

le-am rostit, le-am gustat

și le-am irosit,

după ce ne-am înbuibat

și îmbătat cu ele,

vrem altele, și altele...

 

Iar faptele, faptele?

Le aruncăm la gunoi.

Resturi menajere

din gândiri mizere.

Halal inspirație.

Adio ! civilizație.

 

~*~

VASILE MENZEL