VASILE MENZEL - MUZEUL „DINU LIPATI”

 

MUZEUL „DINU LIPATI”

 

 

~*~

 

Ajuns-am. O casă-n vârf de deal

Cu un pian lăsat ca zestre.

O muzica divină, un regal

Cântat de mâinile măestre

 

Ale celebrului Dinu Lipati.

 

De îndată ce ne-am apropiat,

O fată cu păru-n vânt, desculță,

Cu o căpriță, ne-a întâmpinat.

E ghid la muzeu precum ne-anunță.

 

Imaginea a fost zguduitoare.

O Esmeraldă învăluită-n nori

Ce-a povestit cu patos, cu candoare

și-a dispărut aevea printre flori.

 

Uimiți stăteam tăcuți și ascultam

La armonia muzicii-mpletită

Cu părul fetei apărută-n geam

Ca o icoană de vreme rânduită.

 

Legenda muzeului ar spune

Că maestrul uneori o-aude

Și din adânc un cântec îi compune

Cu-n melos al durerii surde.

 

Cu vocea mlădioasă,

Dorind mereu să zburde,

Ea cântecul revarsă

Din vârf de deal, oriunde.

 

 

~*~

 

RESTAURANTUL VIEȚII

Ne prosternăm înaintea

Fiecărui potentat.

Bem din pocale

Pline de cuvinte goale,

Pe care le sorbim cu nesaț

 

Ne mâncăm sentimentele

Din farfurii zburătoare.

Orbim în fața icrelor negre

și a femeilor voluptoase.

 

Vindem caractere sănătoase

și cumpărăm pe cele infecte.

Ne servim de tacâmuri luzoase,

Care-alunecă mai fin,mai ușor

În carnea acelor ce vor

Să schimbe așezarea la masă

 

La masa vremii cea dureroasă.

 

Apoi, ne aprindem țigara

Traiului bun; care-n final

Observăm că nu-i decât scrum

 

Trăim în plin paradox.

 

După ce cuvintele

le-am rostit, le-am gustat

și le-am irosit,

după ce ne-am înbuibat

și îmbătat cu ele,

vrem altele, și altele...

 

Iar faptele, faptele?

Le aruncăm la gunoi.

Resturi menajere

din gândiri mizere.

Halal inspirație.

Adio ! civilizație.

 

 

~*~

 

DE LA BUCUREȘTI  LA MARE

Cazare la Hotel de 4 „ stele ”

Prima zi

În sala de mese, plină de trese,

Se șoptesc discret cuvinte,vorbe,

Ascunse-n secret.

Un albatros zboară pe cer, în cioc

Cu un con-microfon,

Antenă, s-atragă, s-audă,

Mărturie spusă în stradă.

Marea se agită,

Valul aruncă spre larg

Pânza  pătată cu sânge

De la catarg.

A doua zi

Soarele strălucește-n mister.

Plaja păstrează căldura

Transmisă apoi în eter,

Cuptor de vicii nebune

Prefăcute în griji și nevoi.

Iar frica și viața, se-mbină

Cu ura sădită în lume,în noi.

 

 

Ziua a treia

Se pescuiesc pești ascunși printre stânci

și-s fripți pe table-grătare,

apoi începi să-i mănânci,

perpeliți prin nisipul de sare,

ce- astupă vene, artere,

care-n timp vor produce sechele.

 

A patra zi

Și-ncet, încet, va apare

„Cineva ” pe care nu-l știm.

Dar despre care adesea vorbim.

Vorbim despre EA, care ne ia

Încet, încet , câte ceva .

Până când ființa dispare.

Iar LINIȘTEA, li-ni-ștea,

Abea atunci, atunci, va răsare.

 

Ultima zi

 

 

Visez.

Vremea frumoasă cu viața,

Aici , se cunună.

E Rai, și lumea se plimbă,

și râde nebună ......și-i bună.

 

 

~*~

 

VASILE MENZEL