Vis edenic

de Ben Todică

Părul blond dezordonat, îți cădea pe frunte

Iară eu m-am aplecat, să-l sărut cuminte

Fără cuvertură, tu stai întinsă-n pat

Iar eu din trupul dulce, cu dor m-am înfruptat

Era rece ploaia când ne îmbrățișam

LACRIMI MARI ȚIE-ȚI CURGEAU ȘI NE SĂRUTAM

Era rece ploaia atunci la despărțire

Lacrimi mari ție îți curgeau pline de iubire

Obrazul roșu înflăcărat îți scânteia în noapte

Iar eu în glezne, aplecat, te dezmierdam prin șoapte.

Ca-ntr-un furnal,Vulcan, exorcizai steluțe

Eu șuieram ca trenul, tăind eterna cruce

În negru, doamna mea, nu te îmbrăca nicicând

Pumnal în noapte, prelung, voi trece fulgerând

Din gelozie, întinsă, lângă el gazelă

Am implantat hectorian, sărind pe pasarelă

Chipul șocat schimonosit coșmar avut în noapte

Ochi dilatați întrebători am ridicat-o-n Dante

Lăcuste poposesc pe valuri cin-să scape?

Cerul plutește-n cimitire într-un infern de ape

Sângele-mi, părinții, călugării, copacii

Să-ți odihnească trupul lângă al meu săracii

După ce pumnalul din pieptu-mi mi l-au scos

Pe-o perină de stele ne-au așezat duios

Nu e limită-n iubire, nu e limită-n iertare

Când holdele iubirii şi slova din psaltire

Ne spală de păcate. O Doamne cer iertare!

În tunetul Golgotei, cetatea toată plânge

……………………………..

Părul blond dezordonat, îți cădea pe frunte

Iar ei, doi cuvioși l-au aranjat cuminte

Fără privire, acum, tu stai întinsă-n pat

De lângă tine, trezit, țâșnesc înfierbântat

Era rece ploaia, când ne îmbrățișam

LACRIMI MARI ŢIE-ŢI CURGEAU, ȘI NE SĂRUTAM

E rece ploaia acum la regăsire

Lacrimi mari nouă ne curg, sunt pline de iubire.