zbor planat în noosferă

Cătălin Afrasinei

acesta este cruntul adevăr

trăim mai departe de viaţa spiritului

decât de cea mai îndepărtată metagalaxie

e impropriu să spun

ÎN PLUTON spre noosferă

fiecare nu vede decât la un metru

fără viziune gândind cel mult la sine

fără conşiinţa de sine pierdută

în zbor planat în noosferă

din carnea zilei picură sânge

lumina şi întunericul respiră

acelaşi vis psihanalizabil

o pajişte verde păscută de cai sălbatici

bând din apa curată a durerii

partea mea cea mai frumoasă din mine

se regăseşte aici pe pătura imaculată

pe care tu-mi spuneai că-n loc de plămâni

mi-au crescut păduri de fag de stejar

de arţar de celuloid care să scrie

mult mai apăsat şi foarte personal

despre nimic mai personal şi decât nozick

o frază celebră

viaţa nu are sens decât în măsura

în care fiecare şi-a boicotat truismele

valoarea lor de adevăr trecând cu bine

peste toate anomaliile şi înţelesurile

conştiinţa de sine dintr-o nuvelă mereu slavă

înverzind pajiştea uscată a zilei de vară

nozick nu a putut evada din noosferă

uneori în veri însorite şi limpezi

la lumina stelelor i se zăresc urmele

răsfrângându-se peste munţi şi peste şesuri