Istroromânii

George Anca

Știen che smo și noi un națion

UNIVERS ISTROROMÂN

un etno-album de Emil Bratu

Lansând, ani de zile, în eter, emisiuni radio, pentru și cu aromâni, ziaristul Emil Bratu s-a văzut atras, în context, și de istroromâni. A reușit să dea mâna abia cu unul din cei doi veniți la studii în România, pe urmele lui Andrei Glavina (1881-1925), apostolul istroromânilor, care a înființat, , pentru câțiva ani, unica școală românească în Istria. Întărâtat de părăsirea lor universală, s-a dedicat unei cercetări jurnalistice-arhivistice solitare, rezultând într-un album mișcător, substituind semnelor de întrebare și speranță documente misterios spectaculoase - imn, comunitate, oameni, clădiri, peisaje, ocupații, grai, cultură, gazete, personalități, fonduri documentare (Andrei Glavina, Leca Morariu, Emil Rațiu). A și bătut la multe uși în numele fundației Cuza Vodă, pe care a înființat-o.

Roma, Roma-i mama, România-i sora, spun(eau) istroromânii în imnul lor, publicat de Leca Morariu la Cernăuți, în revista sa Făt-Frumos, nr. 6, 1928. „Rumeri din Istrie”-cici, vlahi, ciribiri etc. - au fost prezentați vital, social, spiritual, lingvistic,cartografic etc. de Leca Morariu, Theodor Burada, Sextil Pușcariu, Traian Cantemir, C. Jirecek, Petre Iroaie, Ștefan Pascu, Iosif Popovici, B. Benussi, Silviu Dragomir, Carlo de Franceschi etc. Trăind din vechime în peninsula Istria, din actuala Croație, acești români, mai ales după grai, au încercat să-și organizeze comunitate etnică abia la sfârșitul secolului XX, notează Bratu. Între diversitate și toleranță sperată, inclusiv presa internațională semnalează cazul în titluri generaliste: IstroRomanians in Croatia; A New Ethnic Community in Croatia, The Istro-Romanians also live în Istria; Nuovo gruppo etnico nella Croazia. Nell'Istria vivono anche gli istrorumeni; La Minorité Roumaine en Croatie (Emil Rațiu – Asociata Culturale Lu Istro-Rumeni „Andrei Glavina”); Istroromânii – un grup mic, dar cu suflet mare; „Românii din Croația sunt considerați țigani”...

Scriitori croați de secol XVI considerau că morlacii sau vlahii erau de aceeași etnie ca și românii din Dacia traiană. Azi, istroromânii nu sunt recunoscuți ca minoritate națională de Constituția croată. Se pare că nici de ei înșiși, dacă mai există, dacă n-au dispărut sau n-au fost integral asimilați sau n-au emigrat. Bratu vorbește însă de contribuția istroromânilor la cultura universală. Listează inocent bibliorafii, citate,iconografie aproape rituale – românești, italiene, germane etc. Și, evident, istriene.

Noi Rumanezi din Istrie smo un națion michicic che noi bivein samo ăn osăn (ot) seliște; ăn țăsche șapte seliște prope de Monte-Maggiore: Susnevița (ali: Valdarsa), Nosolo (ali: Villanova ), , Sucodru , Bîrdo (ali: Briani) cuCostîrcean și Cîrnelechi, Gromnic, Gradine și Letai – și r-un selo, cole largo, ăn fundu de boșche și de codri:Jelăn (ali: Selane). Ma aco smo șa puțin, nu-sno noi pierzuț! Flat-an și noi cluciu lu nostre jivlenie; Știen che smo și noi un națion, che și noi aren o limbe draghe za lu care morein jivi și za lu care morein muri!

There are 4 (Indo-European-Romance) languages: Aromunian, Daco Romanian, Meglenoromanian and Istroromanian. The most spoken is Dacoromanian commonly known as Romanian, wich is spoken by over 26 Million people in Romania and Moldavia.

„Nu există un stat în Europa orientală, nu există o țară de la Adriatica până la Marea Neagră, care să nu cuprinză bucăți din naționalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia și Erțegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unități etnice în Munții Albaniei, în Macedonia și Tesalia, în Pind ca și în Balcani, în Serbia, în Bulgatia, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi, de dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei Traiane până dincolo de Nistru, până aproape de Odesa și de Kiev” (Mihai Eminescu).

„Cei mai depărtați și mai despărțiți de neamul nostru sunt frații din Jelâni, în Istria. Ei stau singuri și singuratici în rerunchii grozavului Karat. Departe sunt și de fații i. r. de sub Monte Maggiore. /.../ Străinul spune: „nu știmjeianski”; va să zică, limba română, ce se vorbește în această comună, este proprie lor: jeianeană. /.../ În Jeiîni, în 1903, s-au numărat 96 case, „numere”, cu 601 suflete.” (A. Viciu).

Tate Nostru / Tate Nostru chirie iești în țer, / Neca se sveta nomelu Tev, / Neca venire cragleistvo To, / Neca fic volia Ta, / Cași iaste în țer, / Așa și pre pemint. // Pire nostre dessa cazi da ne astaz, / Și lasne delgule nostre, / Cassi și noi lessam al delsniț a nostri, / Și nun lasa în ne nappasta, / Nego ne sloboda de rev. / Amin.

Prima lucrare scrisă în dialectul istroromân a fost publicată de Andrei Glavina și Constantin Diculescu, în 1905:Calindaru lu Rumerii din Istrie.

Ce ne scriu frații noștri (lui Bratu) din Istria: Trimiteți o cărticică de rugăciuni, ca să nu uităm limba. Fiind catolici, cercetătorul a sesizat și Arhieoiscoia Romano-Catolică din București asupra totalei nerecunoașteri a istroromânilor. Avertizează un public iluzoriu: nu căutați copii și tineri istroromâni în săli de clasă și amfiteatre universitare din România. Poate în biblioteci, muzee, internet. Totuși, cea mai mică minoritate etnică, o mie circa, – Istro românii ies din uitare. O metodă este calea europeană a salvării valorilor minorităților etnice, urmată de dl. Emil Rațiu, din Roma, și chiar (haiducește?) de dl. Emil Bratu, din București.

În două călătorii de arheologie sentimentală în Istria, povestite în Formula AS, d-na Sânziana Pop aproape n-a găsit pe nimeni să fi auzit, măcar, de români, de ei înșiși, în Istria, strămoși, necum intrați în UE. Adăugând tristeții speranța, mărturisește: „Ai senzația clară că duci, de mână, cu tine, pe cineva”.

Un articol al "minunatului" (Sânziana Pop) domn Rațiu - Traduit le désir: La steaua Eminescu en français, en italien et en istro-roumain - începe oarecum sumbru: Publié en 1886, trois ans avant sa mort et alors qu'il est frappé de folie, La steaua apparait comme le poeme testament de Mihai Eminescu (1850-1889)... Suntem în atmosfera situației poeziei într-o limbă de circulație exclusiv (retro) orală, istroromâna - în care au răsărit, frate și soră, doi copii compunători miraculoși de versuri meteorice.

Mai jos, transcriem strofe finale din acel Eminescu și din câte o poezie a fraților copii, contemporanii săi, Gabriela Vretnar (n. 1882) și Gabriel Vretnar (n. 1885):

Mihai Eminescu: La Stevu

La stevu care a ziit

E o cale acâta de lunga

Che miliar de an li-a porteit

La lumire să ne giunga. /.../

(Traducere în istroromână de Emil Petru Rațiu)

  

Gabriela Vretnar: Viro ocea Frane

.../ Nostra vrame trecut-a

De lucru tot fugu

Zalic tejar a ramas

Cum am fost noi.

Gabriel Vretnar: Me Istra

Ân irima ai fost

Vaica liubita.

Nicad utata

Mușota Istra ma.

Un fost ambasador algerian, Abdelhamid Bereksi, amintea, într-un discurs public, de berberii din armata romană aduși, nu de mână, în Dacia. Și berberi au fost și Sf. Aogustin, dar și, mai recent, Edith Piaf sau Zinedine Zidane. Cum că istroromânii n-ar fi construit o comunitate din lipsa de elită, n-avem decât să facem cunoștință cu Dora D'Istria sau Nicolae Tesla. Dacă tot am riscat această analogie, totuși netolkieniană, să cităm în berberă poemulVallah de Si Mohand:

VALLAH

Thikkelt-a ad hedjigh asefru

Wallah ad yelhu

Ad inadi deg lwedyat.

Wi t-islan ard a t-yaru

Ur as-iberru

W' illan d elfahem yezra-t  :

A nhell Rebbi a tent-yehdu

Ghur-es ay nedâu

Ad baâdent adrim nekfa-t.

(E timpul să compun un poem / Rogu-te, Doamne, fie frumos / Și răspândit pestetot.// Cine îl va citi îl va scrie, / Nu se va despărți de el / Și înțeleptul îl va înțelege: // În ei inspire Domnul milă; Doar el ne poate ține: / Femeile ne uite, gata banii!)

 Frane Belulovici (1921-) (in Vlashki: Istro-Roanian dialect of Susnjevica).

O noapte eu am anmisat

O noapte eu am anmisat,

Ke ajtu ku mire fost

E k'nd am jo okliji rescljis

jo n-am tire ku mire aflat.

A tunce mije fosta caro grelo,

ke nam je tire ku mire aflat.

Sextil Pușcariu, autor a trei volume depre istroromâni, coresponda cu Andrei Glavina în română ți istroromână:„Cu poșta de azi mi-am luat voia să-ți trimit în semn de recunoștință o carte a mea care poate te va interesa. - Ce s-au făcut frații Belulovici? Despre Alois am auzit că ar fi bolnav într-un ospiț de alienați. E adevărat? Dar Luigi, doctorul? Din scrisoarea d-tale pare a reieși că ei și-au renegat neamul. Se poate una ca asta? Dar bătrânul Micetici mai trăiește? / Acoce-ț zicu neca roamari săr si neca nmeți tirari piseai și ști si neca țiru la limba lu țoațe si lu moaia lor, coarea-i mai musoatea pre țăsta lume” (1922).