România, ţinta celei mai mari operaţiuni de
spionaj economic din ultimii 40 de ani
Într-un timp relativ scurt, socialismul reuşise
să se impună pe plan mondial ca sistem economic şi politic, pe 26% din
suprafața globului pământesc, unde trăia 30% din populaţia globului, care
producea peste 40% din producţia industrială mondială. Imediat după şifonarea
prestigiului SUA, prin înfrângerea suferită în războiul din Vietnam, a apărut
criza din anii `70 generată de scumpirea petrolului, care a semănat disperare
în administraţia SUA şi a ţărilor capitaliste dezvoltate.
Cum economiştii occidentali nu aveau nici o
soluţie viabilă pe termen lung, în anul 1973 ieşirea din criză a fost deplasată
de către liderii politici din interiorul economiei SUA şi a ţărilor capitaliste
dezvoltate în afara frontierelor lor. Ei au hotărât că singura cale pentru
scoaterea capitalismului din marea sa criză era distrugerea cu orice preţ a
socialismului la nivel global prin utilizarea unei strategii oculte, prin care
întregul cost al crizei economice să fie pus pe umerii acestuia. Modalitatea de
punere în practică a acestui deziderat era un război secret, minuţios planificat,
purtat prin operaţiuni sub acoperire (Covert Operation), executate simultan de
către Pentagon, CIA, celelalte servicii şi agenţii ale SUA şi omoloagele lor
din ţările membre NATO. Sursa de inspiraţie era Directiva NSC-68/ din 1947,
emisă de preşedintele american Harry Truman, prin care CIA era autorizată să
organizeze operaţiuni de război psihologic în Europa de Est și URSS cu scopul
subminării şi ulterior schimbării regimului politic, distrugerea puterii
militare a statelor vizate şi distrugerea sistemului politic şi social al
acestora.
Şefii de stat şi guverne din Occident au
stabilit totodată şi un PLAN DE ACŢIUNE, în cadrul căruia SUA, în calitate de
coordonator al operaţiunii să se concentreze cu precădere pe situaţia din URSS
R.F. Germania și Anglia urmau să se ocupe
(alături de SUA) de R.D. Germană, Polonia și Cehoslovacia, iar Franţa, Olanda
şi Italia (sub conducerea SUA) de Ungaria, Bulgaria şi România.
Planul de acţiune stabilea că războiul secret
dus împotriva economiei sistemului socialist trebuia să urmeze 4 direcţii de
acţiune.
1. Recâştigarea lumii a treia şi restaurarea
dominaţiei capitaliste prin noi forme neo-coloniale.
2. Reconstrucţia fostelor pieţe de desfacere
prin expulzarea societăţilor aparţinând statelor socialiste.
3. Transformarea zonei ţărilor care au cunoscut
regimuri socialiste în simple pieţe de desfacere pentru produsele industriale
ale ţărilor capitaliste dezvoltate.
4. Preluarea controlului asupra principalelor
surse de energie: petrol, gaze naturale, energie atomică.
Acest plan de distrugere a adversarului
ideologic printr-un război secret global marchează o premieră mondială în
istoria războaielor şi a umanităţii, fiind considerat drept cea mai îndrăzneaţă
concepţie aparţinând unui sistem de informaţii secret. Pentru că scenariul
Revoluţiilor, nimic altceva decât o operaţiune sub acoperire de mare anvergură,
a evidenţiat rafinamentul diversionist al doctrinei militare a SUA care a
reuşit să-şi distrugă inamicul la el acasă, fără desfăşurări de trupe. Acest
război secret a reuşit până în prezent să distrugă nu numai socialismul ci şi
oamenii din Europa de Est și URSS.
Manualul de istorie ne învață că ideea de
război, mai ales de război secret, provoacă indignare, repulsie, în timp ce
ideea de revoluţie se bucură de apreciere şi publicitate datorită ajutorului
adus progresului umanităţii, de aceea accesul la detaliile revoluţiilor nu este
cenzurat. Bizar e faptul că în România, la informaţiile despre Războiul Secret
au avut acces doar liderii politici de stat şi de guverne, militarii de rang
superior, întărind bănuiala că acesta a fost produsul serviciilor occidentale.
Numai aşa se explică ordinul NATO din 2004 transmis fostelor state socialiste
din Europa imediat după ce au fost admise în această organizaţie de a clasifica
toate documentele privitoare la revoluţiile din Europa din 1989-1991.
Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA) era
campioana mondială pe timpul „războiului rece” la capitolul HUMINT (Human
Inteligence), adică spionajul efectuat cu agenţi infiltraţi în ţările
socialiste. Misiunea agenturilor CIA din fiecare stat socialist consta în
racolarea de personalităţi politice, oameni din diferite domenii de activitate
a vieţii ştiinţifice, academice, culturale, sportive şi militare, cu funcţii de
decizie la diferite nivele. Aşa se explică faptul că CIA a reuşit încă pe
timpul derulării primei etape a Planului să recruteze şefi de state şi de
guverne, miniştri, generali cu poziţii importante în armată, poliţie, forţele
de securitate şi serviciile secrete ale statelor socialiste. Cu scopul
încurajării şi sprijinirii mişcării de dizidenţa în ţările socialiste,
organizării activităţilor informative în rândul emigranţilor originari din
aceste ţări şi iniţierea unor acţiuni îndreptate împotriva statelor socialiste
prin intermediul acestora, CIA a înfiinţat o organizaţie denumită TRUST cu
filiale în R.F.G. şi Austria.
Reuşita recrutării cadrelor din ţările ţintă de
către CIA a generat agenţi în aceste state care s-au pus în slujba CIA, a
intereselor SUA, pentru ducerea Războiului Secret împotriva ţării lor, fiind
recompensaţi ulterior de CIA cu cele mai înalte funcţii politice şi
administrative din ţările de origine. De altfel, odată cu trădarea generalului
Mihai Pacepa din 1978, SUA au lansat un nou principiu în istoria naţiunilor
stabilind juridic că cel ce acţionează împotriva securităţii naţionale a
propriei sale ţări, nu este trădător, atâta timp cât el se pune la dispoziţia
CIA pentru obţinerea victoriei în războiul secret. Odată înghiţită această
găluşcă, popoarele s-au obişnuit să ia aparenţele proceselor economice,
sociale, politice şi militare drept adevărate, crezând că aşa-zisa Revoluţie a
fost revoluţie şi că aşa-zisa Tranziţie a fost tranziţie. Numai că, după
transformările politice din ţările socialiste europene în 1989-1991, Europa
socialistă fusese transformată peste noapte într-o Europă emanată. Şi după ce
au acaparat puterea politică, emanaţii din România, mai mult decât ceilalţi din
alte ţări foste socialiste, rezultaţi din aparentele revoluţii, n-au făcut nimic
altceva decât exces de zel în accelerarea procesului de disoluţie a statului.
Agenţia de Informaţii americane a Apărării
(DIA) coordonează activitatea ataşaţilor militari americani, având şi ea ca
scop obţinerea de informaţii HUMINT, prin recrutarea de agenţi în ţările de
interes. După anul 1990, rolul CIA în Europa de Est a fost preluat de DIA,
numărul mare al agenţilor recrutaţi în aceste ţări fiind condiţie a procesului
de extindere a NATO. Directiva secretă a Departamentului de Stat al Apărării codificată
3600.1 (Operaţiuni Informaţionale) autorizează armata SUA să organizeze şi în
prezent operaţiuni clandestine de influenţare prin propagandă şi prin alte
mijloace a opiniei publice şi a liderilor din ţările aliate ale SUA.
Termenul de spionaj tehnologic
(TECHINT-Technical Intelligence) a fost inventat de Pentagon pentru a defini,
iniţial, rezultatul culegerii, evaluării, analizării şi interpretării
informaţiilor ştiinţifico-tehnice referitoare la echipamentele de luptă a
celorlalte state. Se aveau în vedere cercetările ştiinţifice şi aplicative
(caracteristicile, capabilităţile şi limitările tuturor sistemelor şi
materialelor astfel obținute), precum şi metodologia utilizată în procesul lor
de producţie. Ulterior, militarii americani nu s-au mai limitat doar la
echipamentul de luptă în sine, ci urmăreau schema întregului proces de
dezvoltare-producţie, viteza de producţie şi modul în care aplicaţii civile ale
subansamblelor echipamentului vizat ar fi influenţat dezvoltarea economică a
statului respectiv.
Experienţa şi instrumentele spionajului
tehnologic ale Pentagonului au fost extinse de la industria de apărare la
întreaga economie a statelor socialiste, devenind spionaj economic.
Priorităţile TECHINT s-au axat pe: cunoaşterea proiectelor macro-economice
socialiste cu scopul blocării finanţării lor și intervenţia cu rea credinţă în
organizarea licitaţiilor pentru atribuirea contractelor (oare de unde or fi
învăţat să trucheze licitaţiile administraţiile centrale şi locale române în
zilele noastre ?)
Nu mai e nici un secret faptul că în 1984
administraţia SUA a convins FMI şi Banca Mondială să modifice unilateral
acordul de împrumut cu România, obligând-o să returneze în avans datoria de 8
miliarde USD. Acest fapt a condus la înrăutăţirea nivelului de trai al
românilor, fiind unul din argumentele demonizării preşedintelui Nicolae
Ceauşescu de către propaganda americană.
Oficiul Naţional de Cercetare (NRO) este
subordonat Pentagonului şi coordonează proiectarea, construirea, dezvoltarea şi
operarea tuturor sateliţilor de spionaj ai SUA. În strânsă legătură cu NRO
lucrează în subordinea Pentagonului şi Agenţia Naţională de spionaj geospaţial
( NGA) înfiinţată în 1972, iniţial cu misiunea de a colecta, analiza şi
distribui informaţiile obţinute din fotografierea din satelit a Pământului
(imagery intelligence - IMINT), ulterior devenind gestionarul GEOINT
(GEOspatial INTelligence). GEOINT defineşte monitorizarea din satelit a unor
activităţi civile sau militare desfăşurate pe suprafaţa Pământului realizată
într-o gamă largă a spectrului electromagnetic (de la ultraviolet până la
microunde), prin senzori electrono-optici.
Între anii 1976 - 1990, Pentagonul a lansat 9
sateliţi gigant din seria KH-11 destinaţi spionajului economic al statelor
socialiste şi dotaţi cu un telescop multispectral, având diametrul oglinzii de
2,4 m. Cântărind 19,6 t, sateliţii au fost plasaţi pe orbită la 253-528 km
altitudine, imaginea obiectelor de pe sol având rezoluţia de 15 cm. Pe acest
satelit a fost înlocuită pentru prima dată pelicula de film cu senzorul
microcip înregistrator al imaginii digitale de azi (CCD), fapt ce a permis
stocarea pe casetă video a unui număr nelimitat de cadre.
Seria de 5 sateliţi Lacrosse/Onyx, destinaţi
cercetării radar a activităţilor de pe suprafaţa terestră survolată, a fost
inaugurată pe 2 decembrie 1988 prin plasarea pe orbită (437 x 447 km) a
primului obiect de acest tip de la bordul navetei spaţiale Atlantis (STS-27).
Satelitul era dotat cu echipament SAR (Synthetic Aperture Radar) care-i
permitea să penetreze atât stratul de nori cât şi solul terestru sau pereţii
clădirilor, având o rezoluţie de 20 cm.
Cea mai activă în operaţiunea de spionaj
economic a statelor socialiste a fost Agenţia de Securitate Naţională (NSA)
apărută la 4 noiembrie 1952 în subordinea ministerului Apărării. Iniţial, NSA a
avut misiunea de a proteja reţelele de comunicaţii ale armatei şi pe cele
guvernamentale americane, similar STS-ului din România. În anii `60, NSA a
primit suplimentar sarcina de a monitoriza telemetria rachetelor după lansare,
a sateliţilor şi a radarelor apărării A.A. şi antibalistice sovietice.
Un alt termen convertit de Pentagon de la
problemele militare la cele legate de spionajul economic este SIGINT (Signals
intelligence) şi se referă la interceptarea tuturor reţelelor de comunicaţii
(COMINT) şi a emisiei electronice a radarelor şi a sistemelor de radionavigaţie
care echipează sistemele de rachete sol-aer, avioanele şi navele militare şi
civile (ELINT).
Extinzând sfera preocupărilor dincolo de
interceptarea canalelor militare şi diplomatice ale ţărilor socialiste din 1974
NSA şi-a creat pe întreg globul o reţea SIGINT comună cu Marea Britanie,
Canada, Australia şi Noua Zeelandă, formată din staţii de recepţie de mare
putere dispuse la sol, echipate cu zeci de antene parabolice cu diametrul de 33
m. Această reţea numită ECHELON era destinată interceptării, înregistrării şi
analizării de la mare distanță a traficului telefonic, fax, radio și de date
din statele socialiste cu ajutorul sateliţilor americani de spionaj.
Elementul vulnerabil al acestor rețele îl
constituia emisia în gamă centimetrică, milimetrică care realiza transferul
traficului între numeroasele relee de retranslaţie, montate atât pe clădirile
centralelor telefonice urbane, cât şi între localităţi sau în zone împădurite,
obstacolate şi greu accesibile. Un satelit american SIGINT intercepta de pe o
orbită geostaţionară (adică permanent fix deasupra României), 24 din 24 de ore,
circa 80% din traficul comunicaţiilor terestre militare şi civile, semnalele
fiind retransmise integral la una din cele 20 de staţii de la sol ale
sistemului Echelon (în cazul nostru la cea din R.F.Germană).
Între anii 1978-1981, în beneficiul reţelei
Echelon a fost lansată o constelaţie de sateliți de tip Chalet cântărind 1,2 t
prevăzuţi cu antene parabolice cu diametrul de 45 m. Orbitele acestora erau
cvasi-geostaţionare (deasupra statelor socialiste) la altitudinea de 35.400 km
(care asigurau o perioadă de funcţionare de 11-12 ani). O altă reţea de
sateliţi utilizaţi de Echelon a fost Rhyolite, lansată pe orbită geosincronă în
perioada 1975-1979. Naveta Discovery în misiunile STS-51-C din 1985 și STS-33
din 1989, precum şi Atlantis în noiembrie 1990, a plasat pe orbită geosincronă
o nouă generaţie de 3 sateliţi Magnum din reţeaua Echelon. Aceştia cântăreau
2,7 t şi aveau o antenă de recepţie cu diametrul de 100 m. Jurnaliştii
britanici Duncan Campbell şi Nicky Hager au dezvăluit în 1995, în ziarul
Baltimore Sun, dovada implicării reţelei Echelon în spionajul industrial, ţintele
fiind firma germană Enercon şi cea belgiană Lernout & Hauspie.
În afara Europei de Est, nordului și estului
Asiei, monitorizate complet, rămâneau zone nesupravegheate din Asia, Africa şi
America Latină care puteau accede la lumea socialistă. Pentru a preveni
răspândirea în oricare parte a lumii a unor regimuri politice socialiste, SUA
au conceput alt tip de operaţiuni sub acoperire utilizând trupele pentru
operaţiuni speciale din subordinea Pentagonului.
În perioada 1960-1975 majoritatea ţărilor
africane reuşiseră să se elibereze de jugul colonial occidental devenind state
libere. Sierra Leone, Angola, R.D. Congo, Sudan, Nigeria şi altele erau ţări cu
imense bogăţii naturale precum petrol, metale rare, diamante (utilizate la
fabricarea laserelor de dirijare a armamentului modern), cupru, etc. O parte
din statele africane chiar aleseseră calea socialismului, restul optând pentru
schimburi comerciale reciproc avantajoase cu ţări din Europa de Est, între care
şi România. Brusc, începând din 1975, în majoritatea ţărilor din Africa au
izbucnit războaie civile, rebelii fiind înarmaţi şi instruiţi de SUA, Israel şi
ţările capitaliste europene. Peste tot rebelii au avut ca obiectiv primordial
luarea în stăpânire a zonelor de extracţie a materiilor prime şi împiedicarea
guvernelor legitime de a face comerţ cu statele socialiste.
Odată cu trecerea anilor, se vede clar că
soluţia distrugerii sistemului socialist a fost doar un paliativ pentru SUA şi
Occident, lumea a devenit mai săracă şi mai instabilă, iar capitalismul tocmai
a fost băgat de SUA în 2008 în cea de a treia criză care se generalizează cu
rapiditate pe plan mondial, în timp ce măsurile pentru ieşirea din criză care
se iau la nivel naţional şi la nivel de UE pentru Europa, dar şi cele luate de
către SUA, au rolul de a salva doar Marele Capital. Prin urmare, bogaţii devin
tot mai bogaţi, iar săracii tot mai săraci".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu