Rugăciunea unui copil visător

Brânduşa Dobriţă

Doamne, Bunule Părinte,

ascultând rugăciuni seară de seară,

ascultă şi a mea caldă rugă,

căci mă rog pentru el, prima oară.

Nu-Ţi voi cere ce nu se poate,

Nu Te voi ispiti cu dorinţe deşarte.

Eu sunt, Doamne, un copil ce citeşte

şi iubeşte

ceea ce tu ai pus cu har la Ipoteşti într-o noapte

cu zăpezi înalte

arătând că poţi să zideşti

şi să dai lumii ca să aibă

ceea ce Tu doreşti.

E un poet, Doamne,

trimis nouă pe vecie

aşa cum Ţi-a plăcut Ţie:

bun, iubitor,

sensibil şi visător,

să ne fie în sfat şi în lucrare călăuzitor.

Ai vrut să ne întoarcem spre cugetarea lui de aur şi purpură cu drag,

Când Anul Nou vesteşte o altă naştere în prag.

De aceea îndrăznesc

Şi ca un copil cu suflet curat îţi vorbesc:

-Nu-i socoti Lui, Doamne,

iubirea de moşie, făţărnicie,

nici revolta către duşman, cerbicie,

ci iartă-l de şaptezeci de ori câte şapte

ca pe un iubit frate.

Ajută-ne pe noi să-l avem prin dorita lui poezie,

ca pe un mult aşteptat Mesie.

Fă să-l păstrăm în inimi calde mereu,

cu teiul iubirii,

cu codrul veşniciei,

cu lacul şi steaua curată

ca neaua.

Către ea ne uităm visători seară de seară,

minunându-ne de parcă am vedea-o prima oară.

Pune în sufletele noastre prin el,

blândeţea florilor albastre

şi cutezanţa bulgărilor de izvor,

către astre.

Fă o minune, Doamne, că poţi,

ca învârtind nişte roţi

de fum,

de praf de stele,

de nor,

să se întoarcă la noi visător,

să mai iubească o dată fără frică,

iar eu să fiu a lui Veronică.