melania rusu - scrisoare de multumire

 

melania rusu - scrisoare de multumire

 

Mult Stimații mei Prieteni,

Vă mulțumesc pentru multa bucurie și blogspot !

Poza este de când aveam 5 ani, 1936.

Familia Dl. Șef de gară Mereanu era din Brăila. Doamna de lângă mine este sora șoției D-lui Mereanu.

Țin minte numele de alint a doamnelor din Familia respectivă,  D-na soacră= Coaca, soția = Coca, fiica mare = Cocuța, fiica mică = Coculeana.

Pe atunci tatăl meu avea 29 de ani și era impiegat de mișcare.

Pe vremea aceea linia cfr era un vis, cu taluzele pline de pomi fructiferi îngrijiți, cantoane-bijuterii înflorite și chibzuit gospodărite, iarba o fâneață ca o peluză, calea ferată fără buruieni, stațiile pline de flori...

Aceasta e linia principală Viena- București, traseul trenului regal. Dar în toată țara traseul cfr era o plăcere oferită pentru călătorie.

După 1940, războiul și după 1944, comunismul a distrus 90% și nu s-a mai putut reface nici azi, deși liniile sunt electrificate.

Și o întâmplare:

,,Aveam curci care își făceau cuiburi secrete prin tufărișul din ,,cubicuL” din spatele gării, așa că găseam cuibarele și aveam mereu pui de curcă,

Când creșteau curcanii dormeau pe gardul din spatele fântânii cu ciutură și lanț de lingă gară, pe gardul dintre noi și spațiul gării, în stânga peronului gării,

Trenul de călători de noaptea, de la ora 4 aștepta un alt tren cu care ,,făcea cruce”.

Unii călătorii coborau din tren ca să bea apă nesinchisindu-se că beau din aceeași cană (de metal legată cu lanț), sau din șifonul, cu gaură din tubui care mai servea pentru a se putea bea apa din țeava în care se deversa apa.

Probabil că unii s-au gândit la ,,a avea după ce bea apă” și au luat curcanii adormiți în ceva saci.

Așa se face că în apropierea postului Crăciunului, dimineața, curcanii nu au mai venit să mânânce boabe.

Așa le-a trebuit celor 6 curcani rebeli care refuzau să doarmă în cămara de lemne.. ci voiau să Stea la înălțime, ca pe o cracă.

Probabil au ajuns cu ajutorul călătorilot pe alte mese al viitorului Crăciun”.

Cu mulțumiri și stimă pentru atenție,

  Melania Rusu Caragioiu

 

 

Apreciere și respect care apropie infinitul de obiect

 

Pavel Ferghete/to melania,

Frumoasă și impresionată poveste, cu un de acasă, cu spațiu verde impresionant spațiu, cu oxigen, verdeață și culori florale, în ordine de îngrijit și cu curățenie exemplară cu nesaț de frumusețe și nestemată noblețe oglindă a omenescului, cu esență de românesc, de adevăr și viață ilustră, măiastră și exemplară care nu se uită niciodată prin, din acel niciodată a copilăriei care dacă n-ar fi existat vreodată, e clar și corect, că nu s-ar fi nici povestit, om iubit, că ești o experență extraordinară și exemplară, în iz omenesc, cu esență vie, talisman viu, în voință, cu bunăcuvința, de politeță, a trăirii, cu trăire rară artistică și de biserică, de așa zisă comoară, natur, natural-morală, integră și pilduitoare, demnă de urmat și, de binecuvântare existențială, reală, în vosecvență și spirituală prezență spirituală, pe verticală de școală / în cei 7 ani fericiți, cuminți și de acasă, cu iarba verde de acasă.