PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - MERE PADURETE 81 (necorectat/necenzurat/needitat)

 

MERE PADURETE 81

"Este timpul ca noi toți să luăm atitudine, așa cum a făcut Steve Vaus, nu doar în cabinele de vot, în cutiile politice, în postările de pe rețelele sociale, ci în spatele baricadelor culturale – unde adevărata luptă pentru viitorul națiunii noastre este dusă de luptători de gherilă talentați, înzestrați și iubitori de libertate!" Am citat din articolul de mai jos - o pledoarie pentru lupta de rezistenta a artistilor impotriva suvoiului "Cancel Culture" (Anulati cultura) prin care neomarxismul ameninta sa transforme Lumea intr-o mlastina. Am postat sub linkul articolului si videoul cu melodia respectiva, ce poate deveni, intr-adevar, imnul viitoarei campanii prezidentiale a lui Donald Trump.

- Bine Potlogarule ca il sustii pe Trump acuma. „We Must Take America Back”

- TRADUCERI de Ben Todica, text ADRIAN GRAUENFELS. Un videoaudiocliprecitare la textele poetilor din cartea: Traduceri inevitabile vol 9 de ADRIAN GRAUENFELS - James Schuyler = Cartea gunoiului / pentru Joe Brainard. Atunci nu știu ce / să lipesc în continuare în / Cartea cu gunoaie: iarbă, prefăcându-mă / să fie o pată sau / buturuga aia de acolo care știe / că nu va crește niciodată / pentru a fi creioane sau / un iaht chiar. O frântură de / voce care spune (sau pare că)

- Tu, ca un sfânt luptător la datorie ca om de omenie și de Românie știind cum nu știe altul limba română, cu capul drept privind la soare ca mare cerească binecuvântare, bogată, în mană cerească, cu izbândă de partea noastră aparte și preferată.

ÎN MIEZUL ZILNIC DE PÂINE FIERBINTE DREPT DUMNEZEU

Noi, în totuși iubirea suntem oameni ancorați, da tu  ce zici, ce fel de destine ca oameni suntem, neam?

c-avem ce avem, un rai ce ni-apărăm, în nărav și, în fire brav?

nu cunva suntem destine mici și euforici, în mușuroi de furnici?

a naibii, că n-am plecat din țară, de la sat/ suntem a naibii, minunat

în cap cu pitici, pici cu lipici și, în rest suntem euforici, cu rădăcini de stejar și, în inimi ca bunici cu iz de voinici și rădăcina cu înălțimi și profunzimi, înrădăcinați, în România aici, între pâini proaspete și ferbinți suntem botezați oameni și responsabilizați,

că nu ne-am rătăcit printre străini, n-am plecat, cum  nici Eminescu n-a plecat de la noi, de aici din România, mușuroi de harnice furnici, n-am devenit de țară străini:

lipsiți de scrupele, leneși lași, cu patimi și cărora le muncim noi româinii vrednici,

că ei trândavi, cei străini, sunt pasivi și, nici măcar inventivi, ci colerici și ne intuitivi, dați naibii, că ei lucră puțin, trândăvesc, sunt pasivi, ca  noi omenesc să ne spetim utili, nobili și sublim că suntem făcuți să ne silim să trudim și să ostenim

și, să trăim artistic ca, în cazanul Satanei și mă refer la front, pe front, cum Ferghete Petru învățător pe linia întâi, a căzut eroic și, nu mai era dintre cei vii ca să nu mai aibă umbră pe pământ, că puști iepurile fricos și pașnic, dacă-l sari mai întâi pe coadă, (aud cum pe târnaț, mă îndemna bunica să mănânc cârnț, iar,

însă domnișorul Karoi Kalman astuș meseriaș isteț, din Gherla,

dar venit la noi, în sat ca să nu-mi fie moale, că îmi glumea, în lumea a naibii și rea

și culmea haz de necaz, în pricaz, că-mi ridica moralul, îmi indica, mă instruia, educa și mă învăța romantism ca să am și eu o pâine învățând ca fițingău, o meserie,

să scriu îndrăsneț poezie, dar cum o voi face cu dibăcie, cine mai știe?

dar o să învăț, în răsfăț de dezvăț, cum vine vorba și harnică treaba bravă

și de ispravă o luam aminte, în miezul zilnic pragmatic de pâine,

luam aminte la dialectic și mă conformam propriului neam, Ben men după un dumnezăiesc plan de amăgire/ fericire,

după al

Bibliei principii și, din ecuații cu socio- speciale indicații.

*

Lui Ferghete Petru,nu i-o fost străină eroina dela Jiu chiar dacă au trăit ceasuri grele pe front. Să sperăm, că va fi și pace, în lume, precum și sănătate, cu viață bună! Chiar și scandalul, la ce ni bun?Avem nevoie de imunitate, de liturghia păcii și, cântecul muncii. Cu ce vin colindătorii și de ce vin colindătorii, cu ce sens de, înălțare, binecuvântare, în templu România profundă, în exemplu, de soare, mare, prin integrare, întregire ca templu, în fericire. Noi trăim cu simplitate și, complexitate, flux și, reflux, lux fiat, la sat, rustic aur cenușiu strecurat de hazard din mintea păstorului blând dând sens și profund de colind, candid de copilcă pe om, îl cinstești după haine faine, după costumul popular, după ce readuci la viață util și compatibil, cu viața, cântecul cânepii, tortul: câlții și fuiorul dorului, hotar cu întins, de soare și holda pâinii și păcii, în, cu destinsul lucru bun, a muncii, liturghie a ierbii/ limbii, în texte patrihice, a lui Paisie care, își găsește liniștea, în scris și învățătură, cu urgență, în drept de a fi.

CUM ȘTIUȘ

Cuvinte mari și

înterese mărunte,

cu stele mari și, cu detali mărunte, cu stele mari și mânânțele

pe calea lactee mergând astral spre aștri, astral-universal, monumental,

chemat la masa tratativelor, cu obiective ale păcii și amuncii,

că fără muncă și fără cugetare calculatâ și adâncă

ca sapa/coasa pe deal, munte și pe întinsa luncă,

așa fără vorbă,

însă, cu creer, sub cer ilustru și sincer la nesfârșit drum, coloană fără sfârșit-Brâncuș

care o văzuș acuș, acuș cu uninirea, în biruință-conștiință, în urcuș, fără coborâș cum știuș.

*

N-am avut nu știu ce planuri, dar ceva ne încurca, de oricând încape mai mult bine spre nedumerirea  noastră care mai visează întrebarea fiind a fi sau a nu fi? Pe noi cine ne-a ales să scriem împreună? Am fost magnifici, în perioda comunistă, când am fost feriți de războaie, foamete și fake stirile, nu ne-au fost mari, chiar nici primăriile nu ne încasa la impozite mult, foncirea nu era mare, acuma cineva făcându-și de cap, că-i rău, când peștele de la cap se împute și de la coadă se curăță. Noi, nu spoilăm. Noi ne dăm peste cap conjuctural-moral, natural. Noi scriem o poveste adevărată cu date reale (așa operăm, scriem, noi). Tu, ești deștept ascultă-mă! Nu pentru că, cu tentă, atitudine și cu tandrețe cu care mă clonezi îndemnându-mă:

- "Scrie Pavel!" și eu mă prostesc ca Firicel, în Las Fierbinți. Asta a fost înțeles:

- "Fă  ceva" și eu ascultător am început să scriu serios. Cineva se emoționat, s-a bucurat, de ce scriem noi amândoi, în Dilog amical...? A fost frumos va naiba făvând gafe (într-o paranteză fie spus). Mă bucur că scriem împreună. Noi așa trecem pezte probleme zilnice scriind/pilduind,

în pustiu ca Iisus,

de cuvinte mai presus,

în desăvârșire, deschiși spre fericire.

Eu sunt cel, în care drept Dumnezeu m-a binevoit ca să fiu ca eu. Mă mângâi cu Nicoleta Mănăilă care ne vorbește de brânca ursului/ sudoarea calului. Suntem la lecția de viață care ne obligă, îndatorează elitei elitelor nerisipind binele. E o prezență academică a spiritului, cu prezență, în, dând măsura cunoșterii, a iubirii binelui. E ceremonios și armonios, dar aupra a ce atragem atenția ca lucru bun. Crăciun de Crăciun ca Crăciun, lucru bun? Să dăm cărțile pe față (Orașul văzut de sus, chiar și eu ca cinefil), dar cine să creadă, că eu sunt scriitor viu, pe cont propriu și de viitor, că sunt izvor sus, aproape de nori ca păstrăvii în aval contra curentului pentru a spori, în spor provita ca Iisus care a înviat, a treia zi după scriptură, că ești ce ești om de aur, năstrușnic faur. Doar cel Preaânalt știe complexitatea, în ce ne privește culorile valorilor. De ce profanăm casa noastră, numită România? Omul este ca o floare cu viața trecătoare, cântă Gabi Luncă. Și, cântă alfel Vica-n hotar, că are ea habar și mă încântă arist, cu artă, cu propia-i cominție, omologată, stând, în antre să cânte și să mă încânte, cu zărzărică zărzărea ca Zavaidoc, cu Ionel Fain-Făinel pe la Poartă, pe la Vica mea ca o nevastă, cu tri prunci fugită-n lume, cu 3 prunci fugită din Urișor, de la bărbat ca să caute prin lume un popă, pentru botezat. Vica-i o mare binecuvàntare, cu neîntristare, că ea, cu lucru ei bun, nu dă peste cap planurile, din toate zilele care bune le adună fară a-și adune rebel ridurile..., că respectă ce ți-am spus și ți-a spus și Iisus, dând bătae, că cântă dansează, pe ploae. CORBU, e scris de Alaen Poe. Noi suntem, din gașca nebună, nemaipomeniții Merelor pădurețe, cu cozonacul de aur de sfânta Naștere a lui Iisus Cristos, Sfântul Crăciun, niște scormonitori, moși crăciuni, ducând la bun fârșit lucru bun, o chestiune de familie, în crescendo de bine, în zile reușite. La noi firea predomină ca o vreme frumoasă, cu soare, binecuvântare, cu mult soare și, cu călsură de om, inimă de aur, cu soluție care o găsește, în culori, valori, liturghii de pace, atentice, de pace ca buric benefic, în răsăritul luminii lumii, culmii, cu românii de pretutindini, cu viața dăruind viață, din viață, bun a tuturor, pas alergător! aducând alinare, că e grozavă și bravă dăruiește viața și perspectivă. Totu-i, în culori expresive, expresie artistică, practică. Păstrarea dreptei credințe, aici la mere pădurețe. Să facem și noi ceva sacru, înteresant lucrând aprig la Mere pădurețe, un important, cu inițiere ca țel. Am, în tine, mare încredere și plăcere, că ai spirit fără să ai dubii, în copilărie frumoasă, temeinică, în acest drum al alegerii, trăind frumos și serios. Eu încerc să mă simt bine, mulțumit. În regula nescrisă care-i regula? Prinde, Ionuț, orbul și scoate-i ochii, că farsorii, o făcut falsuri te-o jonglat, cu falsuri ca jongleri ca tu un neajutorat, să plătești ce nu ești vinovat, la ANAF ca să simți pe pielea ta nevinovăția a ce n-ai făcut ca noul născut și, chiar nebotezat încă, dar acuzat de băieții deștepți, drept Dumnezeu.

- Taci, indoaie-te si iao Pavele. Asta cere Bruxelul. Calea spre fascism e presarata cu oameni care iti spun sa te calmezi.

- Noi pe noi ne iertăm că se întâmplă un miracol spectacol, cool, că magia naterii Domnului ni se întâmplă profund ca păstor blând, de Românie profund, pe verticală, în școala de dinco de școală. Cu Vica am trăit, lecția de maturitate, a celui, cu viralitate, cu rațiune și confort și, pasiune, vorbind de răbdare, pasiune și, înțelepciune, cu stăruință iubind și la gaură, cu toții, dând viață, la obișnuință, adoua natură, aventură. Tu, nu-mi pui răbdarea la încercare, că încercarea n-are supărare, încercarea moarte n-are. Tu știi cine sunt și cine nu speră disperă ca pasărea care pe limba ei piere. Vă dați toată silința pentru bine, provita.

Iohannis, zice să nu zicem vorbulițe de rău despre austriecii și despre nemții lui jigăriți și răi, din lumea rea ce ne închid calea, cărarea, vorba lui George Coșbuc, cu viața o luptă, deci te luptă, cu dragoste și dor, din Horădău-din Numai una, o Vica mlădie ca un spic de grâu, bobițată, cu bobul mășcat, purtând chipul mlădios și luminos și, mlădioasă a lui Iisus Hristos. Meseria aiasta profesional, îmi pare foarte înteresant și, inteligent, fabulos ca un fim în sine, că te descoper pe sine.

- Prietenii sunt ca pepenii, incerci o suta alegi unu.

- În timpul Revoluției a fost debandadă, haos, că românii trăgeu, în români ca în situații dificile, c-a fost decembrie roșu, că s-a demarat conform unor principii proprii, nereguli. Noi n-avem voie să greșim. Într-o veselie, mă desfăt ca făt, în dorințe, cu mere pădurețe și, noblețe, că de fapt, tu ce dorești de povești, a ceea ce tu, ce ești emoțional-națiobal, că tu ești sărbătoarea, sfânt Crăciunul, unu plus unul, că unul plus unul Iisus. DREPT DUMNEZEU prin noi s-a născut veșnicie, drept Dumnezeu, în cuvânt s-a născut cel care prin cuvânt e, drept Dumnezeu, bobul de grâu, haina dusă să se primenescă la râu/din două babe să se facă, să se nască o nevastă vastă, în dragoste de poveste și un ceva ce dăinuie și este pentru omenie de Românie poezie, în veșnicie, în a fi înviind înviere și fericire, cu iubire, că unde iubire e și Dumnezeu e și, fericire e pur și simplu e, drept Dumnezeu.

- ”O, neam Român, O, neam frumos, Fii fericit, Se Naște azi Hristos”

- Draga Ionica, După ce ne-a ieșit lucru bun, e ca rezolvat, în templu soarelui. Îmi joc cartea bine, frate (ca la carte, îmi joc cartea ca la carte).

- Vă dorim Căĉiun Frumos De Nașterea lui Christos, Dorim An Nou Fericit, romànește sorcovit, De Sfinți  Patroni, fericiți, cu bucurie să fiți!, Sărbători Fericite!  La Mulți Ani!  Sorcova vesela! Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- CE E AZI de Ben Todica, versuri MIRCEA DORIN ISTRATE. Un foto audioclip recitare la versurile poetului intitulat: CE E AZI ? Un colaj de poezii care serbeaza Marele Praznic Divin - CRĂCIUNUL ~*~ Se coboară peste lume / Zvon de mare sărbătoare, / Toţi rostesc un singur nume, / Ce-l al Maicii Născătoare,

- Mulțumesc din suflet, Ben! Te îmbrățișez, Dorina

- Felicitari! Bine venit. ....anusca...

- Tu, ești un om temenic, curajos, frumos și ațos, pragmatic și luminos ca Hristos, generos și, temerar, îmulțit, în har, în dulce, pelin pelinaș, amar și temerar ca pe piatră cânteind de iască acel de iască lovindu-se de amnar. În tot e mama, inima născătoare și, binecuvântare, mama grăietoare ca Românie de omenie, profundă și mare. Faină ca lumina lină, cu soarele, în prrocesul de fotosinteză, din verdea frunză/ gargara cu o pioneză?/ țapa trasă de austrieci, în cerbel, cu pitici, cu pici, voinici fain-făinel, pici, cu lipici, de alfel plimbăreți și, pe la noi, în România, pe aici.

- Foarte frumos! Sărbători fericite cu sănătate și bucurii! EA

- Multumesc distinsa doamna ELENA ARMENESCU ! Craciun Fericit cu IMPLINIRI !!! Ben Todica

- Tu, a ai credința bucuriei. Ai mulțămita, provita, cu tei înfloriți pe alei și dreptul de a fi, drept Dumnezeu, că trăiești, în Hristos-phonex, că, în tot e propria noastră neputință, lipsă de luminos sau din contră strălucitor - lucios-luminos. Pe noi ne recomandă lucru bun, ce facem, cu răspundere ca cei botezați. Ești numai bun de pus pe rană.

- Schengenisme, versuri NICOLAE MATCAS. Clip audiovideorecitare la versurile poetului intitulat: Schengenisme ~*~ Decisivã nu e dihotomia „state mari/puternice” – „state mici/slabe” / Chiar fondatorii Uniunii, / Semnând vestitele tratate, / Au pus la baza fuziunii / Principiul de egalitate.

- .daca porti basca, de ce porti basca, daca porti sapca, de ce porti sapca!!! ... cel "mic", tot mic va ramane, desi multi oameni pot fi mari!!! ... acesta e destinul si cu el trebuie sa traim, incercand  sa gasim bucuria intr-un mic univers pe care ni-l creem cu buna stiinta... Si, fiindca Mos Craciun se "pregateste" de drum, il rog sa ajunga pana la dumneavoastra sa va aduca sanatate si bucurii la intreaga familie. La multi ani! Fam. Anusca-Doglan Gheorghe, Elena si copiii Cristian, Lucian-Dan cu familia lor.

- Anii-s mulți, zăpadă ba, Klausul ca piaza  rea, dar speranța noastră-n bine pentru anul care vine e că tot românul bun o duce-o pan'la Crăciun... Cât de urâtă a ajuns lumea cu fariseismul ei! Sunteți dintre cei frumoși. Stați de veghe la porțile înalte ale cuvântului. E bine! P.R.

- Sa va BINECUVANTEZE! Cu admiratie si doriri de mult bine, Ben Todica

- Între ei, era dragoste adevărată, artă a succesui pe altarul soarelui, imensă tablă de șah al pământului. Natura nu-i aprinsă de mâna omului (ți-ai băgat nasul, unde nu-ți fierbe oala!) Se  crede buricul pământului! Cum nici politicienii români n-au toate țiglele pe casă, așa nici londonezii/ austriecii n-au.

- Vai, dle Ben, nu mă așteptam. E năduf și nemulțumire, nu poezie! Mulțumesc. Sărbători binecuvântate! La mulți ani! NM.

- Noi dăruim povești.

- La cinemaraton serialul Cu mâinile curate ale lui Sergiu Nicolaescu, stârpirea bandiților contra umanității, ditamai Stalin-Putin ca cei așiderea legionari fasciști, hortiști, ca cei scoși din lada de zestre a răilor și a hâzilor urâți, jigăriți și a jigodiilor hăbăuci, mari câcănari-câcăraze hidoase și fetide, hidoase, nimurugi, nemernici. Tot respectul cuvenit, Ben!

- Să-mi fii omule frumos, sănătos!

- O zicătoare pe care o aud foarte rar, dar sună excelent și în blogspot arată tot excelent, Sărbători fericite!

- Serialul Comisarul acuză. Ne astâmpără sectorul suflete, anti oboseală și anti plictiseală, confortabil, calmează tensiunea, durerea calmează sensibil, îmi place confortabilili și utilitatea, lui Sergiu Nicolaescu, un om plin de neprevăzotor, în aventuri și nemuritor ca Nemuritorii lui Mihai Viteazu.

- Acuma nu ninge, ci plouă, de parcă o căpiat! Creangă aiesta e de comedie, că nu-i rău să stie o țâră de carte. S-o prins, în loc de carte, râia căprească și scărpinatul naibii! Dar cine o pomenit babă frumoasă și copiii cuminți? Filmul Mama, după Capra cu trei iezi de genialul povestitor Creangă un fără egal genial ca Eminescu nostru național, în talent universal-monumental, cum nu mai întâlnești, regizat, cu îmulțire sfințită, cu har și, cu habar, iar și iar, cum numai mama, regizora Elisabeta Bostan, știe regiza cu învățăminte sfinte, cum mai rar, chiar dacă filmul e precar barbar, curat-murdar la șmotru și la cătăramă, născut la apelul de seară ca colegul Vancea Augustin din Cubleșul-Someșan, cu un fain, în puf de gâscă, cu tată brigader zootehnic, la zoocalomnia colectivului, dar ce știți voi, cu zarvă ca-n Mizerabilii, lui Victor Hugo, și, în Cocoșatul de Notre Dame, cu stil și ca floarea, cu pistil... organ genital floral, floare involtă.

- Este un mare adevãr, transmiterea oralã.

- Ca gazarea evreilor, în lagărele adhoc, a daurității nemnților cu fițe fasciste și ungurești hortiste, cu vicii și răutăți ca cele din romanul lui Eminescu: Geniul pustiu, în Ardealul, Transivania năpăstuită istoric de ungurii/răii năpăstuitori. Cu spiritul Crăciunului, în, cu inspirsție acasă o venit c-n Dumbrava Minunată a lui Lizuca și Patrocle a venit, cum ți-am spus a venit Mihaela-Ștefania, pentru mai mult timp și Marius a venit doar pentru ieri ca altădată, a venit și el ca u dulce copil, prunc ca unStatu-Palmă, în vuietul adânc ca însuși natura-naturală al țării, România, cu codru de aramă, cu un glas al sinelui. Numaidecât scriem, ne satifacem satisfacțiile, ștrengarule al spiritului. Dar cine o pomenit babă frumoasă și copiii cuminți?

- O zicătoare pe care o aud foarte rar, dar sună excelent și în blogspot arată tot excelent. 

- Vastă cultură pitoresc-bisericească avea pitorească, petrecând cu pescuitul și, cu vânatul, își petrecea, că era pasionat, cicălit, migălos, mocoșit, studios și curios, studios, trăia ca pilduitorul Hristo, cu darul său artistic trăia, românește, în România, cu culori, valori liturghii pașnice, a lui ca-n zi de lucru/de praznic, de sărbătoare și de binecuvântare, în plin de dragoste și de poveste, cu poveste, cu dragoste, cu multă bucurie durdulie, dodoloță boierescă și cu armonie, în omenie domnească-țărănească temerar, îmulțită, cutezător, în har ca om potrivit, în locul România mea în strai comori, de sărbători, cum rar ca narator-scritor, cu viitor, de viitor. Scria atins, cu sens și, în plin și senin de mari plăceri.

- Da, care-i zicerea aceea, că tăt pățitul e priceput, că așa ca Stan-Pățitul, mai învățat, cine s-a mai pomenit și, mai, în ispită ca să fiu ferit de cal bălan și atingerea lui Sfântu Nicolae cu biciul acela, încercat de Smarandița popii?

- În Actorul și sălbaticii e oare mâna, mintea și sufletul lui Sergiu Nicolaescu ca regizor? C-aici, în film se ismenesc legionarii, cu demența lor fără rost și rânduială, cu măsura lucrurilor.

- Eu scriu cum îmi vine și, când și ce-mi vine, Ben. E de neconceput să n-ai voință, răbdare, staruință, pasiune, dragoste, necesitate, nevoie, în realitate, că punem suflet și mintecă be vine, în minte, ține minte și ține minte avem potențial compatibil și util, cu viața.

- La Buzau grija fata de vlastarele literaturii de maine nu se dezminte. Un gand pios in memoria gradinarului de pana mai ieri, Marin Ifrim!

- Doamna Magda Ursache despre omul deosebit care a fost regretatul Marin Ifrim... "De trei ani încoace, Marin Ifrim se află în „fantomateca”(am împrumutat de la N. Prelipceanu vocabula asta) mea... Marin Ifrim poate scrie şi cu cerneală simpatetică, şi cu acid nitric, niciodată cu condei muiat în limonadă roz."

- Stilul e stil, stare de bucurie, gen Românie. Îmi moi penița, în albastru cerului, în senin de cer, drept Dumnezeu. E la un nivel finit. E un dar din dar, să scriem la Mere pădurețe.

- Iubirea adevărată este întotdeauna leacul salvator.

- Poem, sunt salvat, în veșnicii, drept Dumnezeu, în glorie, victorie și slavă, de Ronânie, cu omenie. Legionarii sunt criminali fără milă, om-ucidere-moarte oameni, moarte de om. Tu trebuie să-ți cauți sensul, în drept Dumnezeu.

- Dragi Prieteni BEN și PAVEL, Exceptional aceste versuri a lui Pavel Rătundeanu Ferghete, - La Curți de Dragoste și Dor- la fel recitarea frăției tale Benule. Cu  multă mulțumire dragă Pavel și pentru ”Colindele din Bihor, pe care le-am audiat cu lacrimi. Cu drag și multă prețuire, Ioan.  SĂRBĂRORI FERICITE LUMINATE DE NAȘTEREA MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, UN AN NOU-2023 Plin se Fericire, Sănătate și Bucurii.,

- Mă întrupă cuvântul din cuvânt, drept Dumnezeu de fapt, că sunt întrupare de Dumnezeu-binecuvântare, că sunt ceea ce eu sunt, drept Dumnezeu. S-aveți aparte parte de bine! Daria prin telefonul mobil Samsumg o telefonează ca s-o întrebe dacă are pentru piroște, sarmale cinbru, mărar (Mihaela spune, că și l-a lăsat, uitat, în Cluj, pe Ioan Meșter și să-mi aduci, tu, Darie, un fir două (Ca surori se împacă bine, că având morcovi mulți, cu sacul, mai bine de un sacun sac și, o plasă de rafie, c-a fost o recoltă bună pe un strat de morcovi. Îmi permit să te pardonez, cu pertu, că și lui Iisus, i te adresezi, cu, tu.

- Ai vazut filmul Veronica al Elisabetei Bostan?

- Frumoasă și fantastică poveste filmică Veronica, bine înscenat și regizat ca filmele, după ronanele Vlașinii a lui Ioana Postelnicu/ Rentoarcerea vlașinilor.

- A fost odata o tara FRUMOASA in care se putea VISA...,

- Tu, cu voie/fără voie, ai fugit de țara frumoasă bogată și diversă, cu larghețe, în care se putea Visa, cu Vica/Ming și Mere pădurețe, unde cu toții făceam câte ceva obstrucționați de politicienii corupți și, abuzând de funcții, fără bun simț, că austriecii ne calcă pe nervi și boicotează viza si de viza varză ca țapi pe punte, înghesuiți, în hâlbon, valeu, valeleu, că unde-i rău, Iohannis, valeleu, auleu hop neghiob și eu, după cum recunoaște, c-ar face-o și austrecii, cu tupeu, a naibii acei nemțoi, fir-ar să fie cu suflet acru, nebun de cotondenți, în impact, nepedanți și nici, în glumă eminenți și eleganți-inteligenți, ci ciuli-buli, ciorsuri, că știm ce a fost și, cum s-a întâmplat mirându-mi întregul sat de criză ruinat și sfărâmat. Saltimbacii film de Elisabeta Bostan, apoi Comisarul, Cu mâinile curate, Ultimul Cartuș, filme de Sergiu Nicolaescu, cu găteală gansterescă, că totu-i fain ceva ca-film, stil și gen American, în stil... fain, că Nicolaescu are stil, aventuri ca-n cărțil cu sabie și capă Ioan Dan scris ca parodie, că Ioan Dan ca Dumas-tatăl scrie romane istorice. În realitatea mea e iubirea mea, Vica a mea, pe care o iubesc ca extraordinarul legendar și extraordinar. Am avut mare noroc, cu Vica, c-am trăit, în mileniul trei, cu Mere pădurețe, că viața nu ni pacoste, năpastă. În toți oameni trăiesc fiare, de la Crâșmă acasă venind pe tri cărări parcă pe picoarele altcuiva, cum nu-i plăcea lui Vica să mă vadă pe mine călcând ca pe catarige, prin tină, prin noroi. La noi se admiră ca la circ îndrăsneala, curajul de spărgător de bănci, în ce privește culorile și valorile noastre, cu chemare străbună și dragoste de viață. În noi, Ben și prieteni de pretutindeni e forța de oaie creță, mioară năzdrăvană de la Gingis Han încoace cum ne zice liturghie de pace, în spice ca Mircea Eliade pe strada mântuleasa, cu istoria religiilor și spritul, în esența filozofică a nopților de sânziene, cu fantasmele lui Constantin Noica și școala lui de la Păltinș ca dragoste din dragoste, după cum se știe, cu omenie și simțire de Românie. Nu e lucru de mirare. Cu va fi mare succes! Și, cu Vica un mare succes, în casa noastră. Poveștile trebuie să aibă frumosul și farmecul emoțional. Actorul și sălbaticii, cu Toma Caragiu. O nebuneală artistă. Noi ca matracuci, de cine râdem, maistre ca bijuterie rară (din Actorul și sălbaticii/Maria Tănase descoperită la el ca slujnică, o adevărată vedetă, pe ține morțiș, să o scoată, în evidență fiind nostimă țărăncuța pură ca Vica  cu talanți ca Vica îmulțiți, cu nervi, talent, cu caru, cu caru ca la noi pe deal, în Ciubăncuța, cântând, din tot sufletul, cu hong și tonus armonios.) Fiecare e cu metoda lui, cu modul lui, de a fi, așa cum fiecare trebuie să-și îngroape morții săi, așa e și cu scrisul, că noi scriem cuminte, Ben, în graiul, în care grăim, cumințenia pământului românesc, altar firesc al soarelui și, omenesc, că grăim, în modul, cum simțim nobil, util și sublim, cum vorbim, cum grăim, în felul ca fel fain-făinel, cum Doamne, din suflet, al României te iubesc, îți mulțumim, Românie-ți mulțumesc, că sincer, profund, te iubesc pământesc/ ceresc-dumnezăiesc! O întrebare:

- "De ce vă țineți după mine ca după o mireasă, muiere grăbită la măritat/ mireasă furată la nunta ei bățoasă și fățoasă, frumos gătită, îmbălsămată, cu balț.

- Poem buimăcit, cu buimăceală și, zăpăceală la nimereală sau ce nebuneală îngăimăceală. Sunt suparat, dar nu le port pica celor de la revista Plumb, de la care astept de multe luni de zile sa publice o cronica la un volum al meu semanta de un critic valoros. Nu stiu sa aiba ceva nici cu mine nici cu el, asa ca trec peste suparare si redirectionez revista, ca de obicei, dorindu-le totodata sarbatori fericite...

- Crăciun și An nou fericit, cu sănătate și bucurii și la mulți ani, fericiți albi!

- Schengenisme, versuri NICOLAE MATCAS. Clip audiovideorecitare la versurile poetului intitulat: Schengenisme ~*~ Decisivã nu e dihotomia „state mari/puternice” – „state mici/slabe” / Chiar fondatorii Uniunii, / Semnând vestitele tratate, / Au pus la baza fuziunii / Principiul de egalitate.

- Primarul Rusu Alexandru-Laurențiu vorbește cu mine ca un ciulii, bulii, lămurindu-mă buștean legat de ajutorul de lemne, eu aflând, că nu primesc, nici un ajutor financiar (cine să mă lămurească zicându-mi, că-mi vine să mă enervez, îmi zice curat-murdar și, nu ca ortodox și ca autoritate, cu greutate și calitate de om. În fiecare din noi e un refulat/regulat. Academicii se feresc și se scârbesc de ce nu cunosc. Suntem ca Iov, ne plângem de amărâta soartă, destin amar sau senin. Sinfonia lui Enescu, demăgan, îmi cântă armonios și mă încântă, prin sânge, melodios ca un vals și demivals, într-n univers al naturii și al durerii facerii și iubirii, din largul astral al mării. Mere pădurețe e lumea visurilor, a trăirilor mele, rost și rânduială a ce a fost adevăr, în viața mea fără a mă teroriza. Dar ce ști bătân cal bătrân, că greu se încalecă la drum, că-i greu la deal! Cât de fără sens sunt uneori. Noi înțelegem claritățile și necesitățile noastre, eminesciene, cu pasiune și, cu înțelepciune, de prosperitate, cu învățăminte.

- O zicătoare pe care o aud foarte rar, dar sună excelent și  în blogspot arată tot excelent: ,,Sari peste cal din banai, cu toată maturitatea”!. O sclipire profundă care dă scriitorilor de gândit. Să ne bucurăm de ,,Sărbători fericite”, Noi, în lumină străluceam. În casa noastră, a mea și a lui Vica nu s-a zis, c-am vrea să moară Ceaușescu, că nouă Nicolae Ceaușescu ne era de anume condocutorul iubit. N-am umblat brambura, că era un scop. Urmam școala ca să mă șlefuiesc, să fiu ca Nemet Băieșan Iosif ori ca Borr Iuliu, ambii cunoscând mai multe limbi fiind poligloți, că știința lor fiind multilaterali bilingvi desăvâșiți, învățați, cunoscând mai multe limbi pe care le vorbea curent ca obișnuințe, adoua natură a lor, că cu cât mai multe limbi știi, cu atât mai om ești, descurcându-se ca nimeni altul. Era să învăț, că trebuia să știu cine sunt și asta numai după ce știu carte convingător, îmi dam seama, că am sau nu har și asta trăind emoțional-național-moral național, monumental.

- "Nu cunoastem un alt roman mai îndrãznet, mai spectaculos, mai modern ca acesta. Este, cu sigurantã, un roman best-seller si îi îndemnãm pe cei de tinutã demnã sã se aplece asupra lui." (Constantin Lupeanu, cronica la romanul lui Stefanj Dumitrescu "Dostoievski s-a sinucis la Bucuresti") 

- Nu, face omul numai ce vrea? În Mere pădurețe, adevărul, e universal adevărat. Întâlnirea lui Anonescu cu Hitler, vezi Delirul, a lui Marin Preda, întâlnirea cert este importantă, e o istorie, dovadă vie, mărturie grăitoare, parte din istoria națională care se raportează la cea universală ca un talisman, patrimoniu național, așa cum, cu voință ne-am dovedit de adevărat buni și talentați scriitori. Filmul Ciulandra e după romanul Ciulendra scris complex, cu talent și strălucit de Liviu Rebreanu. Revanșa e un alt film de Sergiu Nicolaescu, tot popular, film de acțiune.

- Minunat scrie Ștefan Dumitrescu, un om admirat de oameni, dar nu și de Nicolae Manolescu care a sărit peste hop, peste calul literaturii, cu gustul aprecierii și bunul simț, în dreptul de a fi onest și modest artist, că omul e un precar, un orgolios ca alți colegi de a lui, academici, că-i un Tanda și Manda, și ca și prost crescut, fără 7 ani de acasă.

- Ți-a venit inima la loc? Ce te doare la patină? De ce să-mi facă sânge rău necuvințele? Tu, ce cauți pe la noi? Cai verzi pe pereți, prostii? Eu parcă m-am mai prostit? Mie și, lui Vica, Doamne, bine-mi mai sta la muncă pe câmp non-stop!

- Hai, lasă mutra asta de mormântare. Sigur ca daca publici astfel de concluzii / adevaruri iti inchid astia care comanda lumea pagina. Lumea daca vrea sa se elibereze trebuie, asa cum zice Dorel Visan sa se ridice intreaga planeta impotriva chiaburimii mafiote.

- Tu, ai scris admirabil, incredibil util, dar adevărat ai scris răscolitor pagini frumoase, în Mere pădurerețe, cum mai rar adăpare, în frumuseți ca cerbii oe creste de deal și, în nestemate de munte ca un de bet-seller, cum au vrut, mușchii, miteata și tu, să citesc și, în fantezia ta sincer, cu te iubesc, c-ai vrut să văd, aruncându-ți un ochi, că ce e val ca valul trece ca genialul Eminescu ca o liturghie de pace, în vecernia, din spice care nu-s sece, ci cu boabe mășcate, bogate, cu chipul lui Iisus, că dintre sute de catarge vor sparge timpurile, vânturile, vavalurile, pe fiecare bob, drept Dumnezeu, scrise și înscruse, de tine, Ben și de însuși Dumnezeu, cu o scrisoare pierdută, cunoscându-te, în sine, pe sine incomensurabil, incredibil, util, dar adevărat pe drumul lungul, drum al soarelui și a Ciubancuța-Clujului.

- Să fim discreți, tinere, cu Mere pădurețe.

- E frumos, când undeva te-așteaptă cineva drag, ce zic și, era frumos, când m-aștepta, cu drag si făinoșag, cu capu-n nori, cu presimnțirea, că vrei ca mireasă zi de zi, s-o trec peste prag cu adevăr și viață, în logaritm, cu rimă si ritm, cu șansă și revanșă de film, în altruism, dând-o-n bară ca cra cra... pe bară ca o cioară holigară.

- Mă, da prăpăstios ești, că te-ai lansat pe altă orbită cosmică mintală!

- Că-mi caut banca, unde am stat ca elev-licean, având profesor pe Feldvari Folvi, Dull Franciscla Șmleu și pe Ioan popescu și Fechete Viorica, la Bistrița?  

Un Gaudeanus, muncim sublim, din greu,

în ani de liceu,

dar e frumos, chinuit ca celui mai iubit și,

din greu,

drept Dumnezeu !

*

Primesc de la tine orice sfat, deși nu știu, cu câtă strictețe, sinceritate, rațiune și înțelepciune, le urmez sfaturile ca moștenitor a străbunilor, cu cu rost și rânduială, în chemare și dragoste de viață și dor, de țară și de neam străbun, în cult și mult, rai România ce o am. Ce-am trăit, alții s-ar putea ca alții vreodată n-au să trăiască, trăind doar eu și Vica am trăit melodios și armonios, în colona fără sfàrșit a vieții cu elexir al tinereții care-i înghițit și îmulțit de efemerul iubirii, de nefinitul a lui a fi, în dept de Dumnezeu și drept a învierii, provita pentru a fi.

- Sunt vremuri când nimic, nu-i plăcut ca la acel început, când Dumnezeu și ca hoby toate de pe lume s-a făcut cu pasiune și, cu înțelepciune, haimanale, Caragiale toate le-a scris, în paradis interzis, toate ca Dumnezeu hotărât le-a făcut, de la început, din haos și nebulos a făcut pământean, că nu s-a trăit, în van, ci eminescian și someșan-barosan, năzdrăvan, de basm artistic și dialectic viu ca talisman, intelectual de rasă și național, tradițional, policultismului, cu altruism și comunism, optimism, în care se speră ca să nu se disperă.

- Ce-i, în firea lucrurilor ca să reușească cu adevărat rost și rânduială?

- Cu bine!

*

Uluirea e mai puternică, magică, fantastică, e mirarea, chiar, îmulțire, în har de la Dumnezeu, drept Dumnezeu, De la Dumnezeu ne vine-n mâine, ne vine vrednică pâine, Drept Dumnezeu, că unde iubire e, Dumnszeu e, cu Eminescu și Brâncuși și brâncoveni răstigniți, uciși, în pretutindeni, în străinătăți ca sfinți botezați ca ronâni și, sacrificați meteoric, pragmatic, credincioși ca simbol, cu forțe morale, s-adune binele bucuroși pro-împărăția lui Dumnezeu, în revelație, drept Dumnezeu, descoperind socio-istorioară a țărișoarei cu înfloriți tei pe alei, în: -ecuație, în însuși biserica, România noastră ca acasă și de acasă paradoxală și, frumoasă, extraordinară-legendară ca Brâncuși, în inimă deschiși bucuroși, în inimă hristoși.

„O singură frunză

ovală

cu pete de culori necunoscute

îți dă fără să-i ceri

fel de fel de emoții

o privești din când în când

ca pe o operă de artă

care-și etalează mereu

alte fețe alt înțeles

și îți salvează clipa

cea repede ce ți s-a dat

ca într-o scamatorie

de la bâlciul de la noi

din sat”

                               Lidia Lazu

*

- O mare bucurie de Crăciun, Vă urăm  în 2023 vânt dorit, Vânt bun, Sunteți pentru noi Capitala culturală Și teatrul românesc după care suspinăm, Repertoriul dumneavoastră este exact ce ne dorim, Parcă ne citiți gândurile, Semnează Diaspora românească: ,,Vă iubim!” Pentru conformitate, Melania Rusu Caragioiu, Ambasador ,,Limba Noastră cea Română”, 2012

- Cine e autorul acestor versuri?

- Păi, dacă Ionu mi-a pus două steluțe, am crezut că îți dai seama că versurile sunt ale mele, dragul meu prieten. Dar și ritmul și mai ales ”substanța” îmi sunt ”acasă”. Toate bune, Am să mai trimit, că am scris ”la greu”. Îmbrățișări frățești, Lidia

- FRUNZE de Ben Todica, versuri LIDIA LAZU - Un videocliprecitare la versurile poetului (TREI CAPODOPERIȚE CITITE LA ÎNTÂLNIREA CU MEMBRII FILIALEI DE POEZIE DIN BUCUREȘTI.) intitulat: FRUNZE. I. O singură frunză / ovală / cu pete de culori necunoscute / îți dă fără să-i ceri / fel de fel de emoții / .... (https://youtu.be/65wNcYcQ3Hc)

- Că noi nu suntem deșărtăciune și vânt, ci înțelepciune a sfântului pământ, Eminescu și Ciprian Porumbescu, omenia de România, provincial și moral național ca monumental, istoric și dialectic, cu măreție și filozofie, drept Dumnezeu, în eu. Mereu sunt întreruperi a spectacolui, ca să adunăm unitatea, în diversitate (noi ce venerăm la copilul, din esle, născut la capul și la răsuflu vitelor, dobitoce?) Așiderea, în larga lume a lui Dumbezeu, drept Dumnezeu, să aibă parte de bine și, de sănătate, de pace, bucate, sănătate și, cu mulți bani și fericiți ani, aparte și, cum scrie la carte aparte, cum scrie la țâdulă, în iubire pe verticală ca-n România naționlă și tradițională, cu vecernia, iubire, din holda cu spice, de baladă, profundă, cu rost și, rânduială, drept, Dumnezeu, de Dumnezeu și, cu an nou și viață bună lângă fice și, cu buna zână, veste bună Florica și, de poveste-de bună veste, cu Ming și Românie deplină, de sănătate, cumsecade și de cum ni se cuvine, în și, cu bine, de cum ne trebuie de a pururi flori dalbe de măr, îmulțite, în har și tare ca fierul ca oțelul, ca piatra, în casă, tare caug de bine piatra și la mulți ani, cu bine, cu drag și belșug!

- Stimatei Familii Prietene a distinsului scriitor Pavel Rătundeanu Ferghete: SĂRBĂTORI FERICITE, IAR NOUL AN - 2023 SĂ VĂ ADUCĂ FERICIRE,  PACE ȘI LINIȘTE SUFLETEASCĂ! LA MULȚI ANI! CU MULTĂ DRAGOSTE ȘI RESPECT, I.M.Gepianu

- An nou fericit, cu fasoale fericit, cu fasoale mâzgălit! De anul nou, ulițele sâmpetrului se umpleau cu astfel de uraral urale și larmă, zgomote de clopoțele, tipsii și urlete de copiii, cât era satul, în lung și lat. Era o bucurie generală. Salut orueteni peste vecuri! Prieteni peste veacuri, Salut! Vichi: -"I-am spus..."Facem la fel, fain-făinel, fantastic". Aveam vârsta dragostei? Prinde, Ionuț, orbul și scoate-i ochii, că farsorii, o făcut falsuri te-o jonglat, cu falsuri ca jongleri ca tu un neajutorat, să plătești ce nu ești vinovat, la ANAF ca să simți pe pielea ta nevinovăția a ce n-ai făcut ca noul născut și, chiar nebotezat încă, dar acuzat de băieții deștepți, drept Dumnezeu. Cu Vica am trăit, lecția de maturitate, a celui, cu viralitate, cu rațiune și confort și, pasiune, vorbind de răbdare, pasiune și, înțelepciune, cu stăruință iubind și la gaură, cu toții, dând viață, la obișnuință, adoua natură, aventură. Mere pădurețe e o efigie națională, un simbol, o legendă.

- ADEVARUL! Tu ai dreptate. Esti drept precum Hristos!

- Să vă fie haznă! Ana Aslan e cu tinerețea, de care se putea profita, că ea credea, că se poate învinge bătrânețea (a murit fșră urmași, c-așa fost să fie, A fost sau n-a fost? Ca oameni suntem o mare valoare? Tu, știi ce bun scriitor, bun era Eugen Barbu ce Alexandru Dumas era, cum rar ca om de calitate și, cu greutate era. Dacă ignori focul, nu-l alimentezi cu lemne, se stinge.

- De Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului și de celelalte sărbători, primiți din partea mea și a familiei mele (soția Ming, băieții noștri, nepoatele și nepoții noștri) mulțumiri că ne-ai bucurat anul cu vorbe frumoase, cu fapte bune. Iti dorim Sănătate, Noi împliniri, lângă toți cei dragi! La mulți ani! Ben P.S. Vă rog a închina un pahar de rachiu sau de vin și pentru noi și o picătură lăsă pământului care ne ține, pentru cei dragi, adormiți întru Domnul, să ne ajute de departe sau de aproape.

- Să ne menajem sănătatea pe asamblu, păstrând echilibru ca pasăsărea Phonex, în nădeidea ei renăscând din cenușă, din gzul roz de la ușă, cu mătura pusă pe el de bine și mai bine să pară mai puținel, că sărbătoare să fie, în fiecare zi. Care pe unde-i, Doamne ajută, în istorii, cu tâlc și duh al faimei, cu sănatate, bucate și, cu binele, să nu vi se gate, cu tupeu și Dumnezeu, că tu, vezi binele bine, cu lucru bun ca acel român, român pe limba română, stăpân, cu experență și cum se cuvine, în ștință, cu conștiință și, cu reușite ca la Eugen Ionesco, în Scaunele, cu absurditatea lui ca om absolut asemeni lui Mihai Eminescu este, de poveste, genialul, nebun de bun, după George Călinescu, profund, în mare fără egal, național-universal, în provocare-monumental, de binecuvântare cum, îți place ție ca dulce doină și de pomină și de Românie, în plină, în lumină lină, valoroasă și frumoas, grațios elegantă, emerită în artă, că după cum se zice, împărăție, dulce Românie și specială specială-hristoasă, că ce-ți doresc eu ție, pe verticală și, națională specială (la noi doar neajunsurile le-am schimba, împăcat cu mine însumi, în românesc și firesc sat, unde-s cu Mere pădurețe, îs de păcat comoară rară!) Vica era: -"Iubește-mă iubire"..., "ducere, cu sosire".

- Am ajuns la farmacie. Mi-am cumpărat o straiță plasă de rafie de leacuri, strictul necesar, că la Ciubăncuța mi-s medicamentele peste mână, că-s cam la 100 km (vă îchipuiți, vă faceți impresie artistică, nu? Îngrijiri medicale la fața locului și, cu nemulțumire pro austriacă, că ei au buba la cap, că ei omoară calul călărețului, vaca nebună și porcii cu pestă africană. Au convulsii și nebunie, că se pare, că au nevrism, austriecii, dar cum și-explică nediplomația, neregula, contextul nefăcutei lor? Metteo ne împarte țara, în două anotimpuri, ne deapănă pe degete...curvește ca curtezanele coroienilor. Vica, își depășea epoca și-i ieșea rețeta, magia, că-i mergea, din plin, în, cu superb și, fain. Nouă ni s-o luminat stelele, de luminat ca soț și soție, ne-a luminat luna, soarele. Mi se pare, că pășesc, cu stângul, mereu și iar pășesc, cu stângul, în care pass, cu pas era mai mult teama, că greșesc, smintesc, România te iubesc, după cum pășesc, te iubesc și tot așa scumpa mea Vica-ți mulțumesc, cu pitoresc, firesc, în drept de România te iubesc fără a fi meschin, laș, că din suflet te iubesc, bine, în sentiment să te iubesc, când artistic și scriind trăiesc omenesc firesc natural național și tradițional prin sfânt cuvânt drept Dumnezeu. Vichii:

- "Aurica-i încăpățânată Nu de geaba o cheamă copos, e căpoasă, Aurica, nu vrea să se ducă la doctor." Mie, Pavel și, Vica, din fericire, n-avea ce mi se întâmpla rău ca sincopă. Dănuț Chira ca vecin,ginere la Mânzat Pavel și Eva, după geamăna Violica (Victorița, Victoria, Violica de a lui George Mânzat de a lui Horju frate, cu socru, Iounșu Horju, Mânzat pe aceeași grădină, mălăină. Am ajuns la farmacie. Mi-am cumpărat o straiță plasă de rafie de leacuri, strictul necesar, că la Ciubăncuța mi-s medicamentele peste mână, că-s cam la 100 km (vă închipuiți-vă faceți impresie artistică, nu?

- În fiecare an, acum este al 90 și unu-lea an,  când se sărbătorește la 31 decembrie,  în casa noastră, ziua Cuvioasei Melania. Această zi este un simbol pentru mine și tare aș fi voit să mă îndemne a fi ocrotită de această Sfântă Muceniță (din caledarul ortodox), sacrificată de păgâni printre primii creștini. Mulțumesc cerului pentru gândul bun al tatălui meu care s-a impus în alegerea numelui meu. Mai târziu am aflat că traducerea din greacă a  acestui nume fracționat, mela-nia, însemnă ,,Întunecata” și țin minte ce  mi-a zis doctorul pediatru afirmând că el mă găsește veselă, desghețată și de culoare bună, deși pipirie, și că natura mea desminte această pată de întunecare. Este adevărat că sunt introvertită, dar acel doctor mi-a sugerat prin cuvântul lui bun, când am început a gândi mai larg, să încerc a fi un factor pozitiv și de a nu-i împovăra pe alții  cu starea mea uneori melancolică. Deci îmi îndeplinesc menirea să vă doresc bucurie și LA MULȚI ANI FERICIȚI,  Dumneavoastră personal și celor dragi, Anul Nou Fericit cu Pace, Sănătate și Frumoase Realizări, Cu mult drag și stimă, Melania Rusu Caragioiu, P.S. Multe mulțumiri pentru poezia festivă, legendă, a Poetului Ioan Miclău -Gepianu, închinată unicatului lotus ,,DREȚE”, ,,Nymphea Dretze” de la Băile Felix, MRC

RĂMUREA DE CETIOARĂ

 

Cununiță grâu de aur

O urare peste plaiuri

O urare de ani buni

Cum e dat de la străbuni.

 

Rămurea de măr în floare,

Luminată de urare,

Cu-noirea anului

La casa românului.

 

Rămurea de cetioară

O urare peste țară,

De pe munți din Caraiman

Zicem țării, La Mulți Ani!

(Dela arhiva Bibliotecii ”Mihai Eminescu”-Cringila.

 

*

DE-UN MILION DE ANI LA FELIX -

FLOAREA ”DREȚE”

 

Perlă floristică,

Relict terțiar,

Iistoric însemn

Din Cuaternar!

Nufărul termal Lothus-Nymphaeea,

E semnul de-nceput al ginților umane,

Trezirea Europei din somnuri diafane!

Un semn al încălzirii apelor de Nord

Și-al nordicelor ghețuri porniri să se dezghețe,

De-atunci prinse viață la Felix floarea ”Drețe”*

Iar Nympha se-nsoți

Cu-al vremii călător

Melcul Melanopsis,

Ce poartă-al Dreței dor!

Și veșnic împreună țin dulcea lor poveste,

Căci ei trăiau și-n vremea când omul se năștea,

Iar Pleistocenu-n aburi o vale-”Peța” făurea,

Drept o cerească zestre ce trebuie s-o iubim”

Azi, când omul preistoric a ajuns celebritate,

Are 0-ndatorire sfântă pentru Nufăr, al său frate!

 

(Băile Felix din Oradea au o specie de lotus, unică în Europa,

numită popular ”Drețe”.)

 

Autor: Ioan Miclău-Gepianu, versuri publicate în cartea sa,

”Mitologiile – Surse de studii istorice”, Ed. Cuget Românesc,

2016.

*

- Vizita la Palatul Brancovonesc din Potlogi cu romanciera Gulsah Elikbank (Turcia) Asta-i pentru urechi fudule, cum adică deștept, dar nu fudul destul? că mi-am pus piele la saramură, dubală, degeaba?

- Pavele, Am motive sa sper ca dupa romanul "Mincinosii si iubitii", cu Vlad Tepes ca personaj cheie, Gulsah va scrie si un roman avand in centru figura Voievodului Martir Constantin Brancoveanu. Daca va fi scris in acealasi stil, ma si vad printre personaje. Sper sa-mi dati dreptate dupa editarea in Romania si lecturarea celui dintai, la a carui traducere lucrez si care sper sa apara in primavara.

- PotLogarule, Bine joacă Florin Persic, fă ceva - am mers pe drumu coconelor, că actorul clujean, nu era fără stea. -"Orice cântec e și are cântec și descântec". Că cine iubește și lasă, Dumnezeu, îi dă pedeapsă. Dragostrea e panalie omenească.

- D R O N de Ben Todica, versuri IOAN MICLAU GEPIANU. Un videocliprezentare la versurile poetului intitulat: CE MI-E MIE DRAG PE LUME / Motto: / ”...Oricâte cărți am scrie, / La una se reduc; ”aceleeași deapururea / fiind:-dorința de viață și prietenie”. / I.M. Gepianu (https://youtu.be/zoB78LjMJIk)

- Azi visez Ionica, că iubirea ta e, iubirea mea. De iubirea ta veșnic mi dor, e un rost de a fi. În tot, cu de toate, în divin de sănătate, că e mai bună ca toate, în esență de viață, în proiecție de conștiință.

- TERȚINE de Ben Todică, versuri THEODOR RĂPAN. Un video fotoclip recitare intitulat: TERȚINE din cartea autorului Theodor Răpan / Rime în fel şi chip / De trei ori 33+1 Terţine = 1. Terţina începutului de drum / În fel ûi chip porni-voi! Cine ştie / Spre ce liman îmi fi -va-nfelurirea, / Atâta cât în viaţa mea pustie / Otrava clipei va-nzeí smintirea... / De-ales nu am, căci mâna scrie-ntruna, / Că-s robul tău, himeră, iar sfi irea / Îşi pleacă fruntea sângerând... Vai, luna, / Hepatică, suspină şi mă tace! / Şi gura, iat-o, arvunind minciuna, / Stârnirea mea în cântec o preface! (https://youtu.be/3ma1zf5ri1g)

- Urmărind evoluția poeților promovați de Maestrul Ben Todică se observă  râvna poeților de a ajunge pe podiumul publicării  creației personale, Să ne bucurăm pentru sentimentele frumoase ale poeților români. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu.

- ODAIA FĂRĂ UŞĂ… de Ben Todica, versuri ANNA NORA ROTARU. Un fotocliprecitare la versurile poetului realizat in Melbourne, Australia intitulat: ODAIA FĂRĂ UŞĂ… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou ~*~ Întunericul îmi domneşte în odaie… / Ce n-aş da iarăşi să mai pot ieși în tindă… / În ogradă să fac un foc înalt de paie, / Să se topească bezna nopții-n vălvătaie / (https://youtu.be/9BJsAlTExIQ)

- BRAVO, BEN! Încă o poetă talentată și cu suflet mare, cu rădăcini vasluiene. Sensibile trăiri, minunat exprimate prin vocea ta și expuse cu măiestrie în imagini. Felicitări amândurora! VGrigoras

- Toate aprecierile ei respectuoase la ce am publicat ma dus la dorinta de a o recompensa si a fi curios in ce scrie si asa am descoperit si decis sa-i recit una din poeziile aparaute in armoniiculturale. Acum realizez ca a fost dorinta Marianei Gurza si a lui Dumnezeu din ceruri si dupa ce mai informat ca are radacini vasluiene am inteles si cordonul ombilical al neamului care ne leaga. Un suflet curat. Ma bucur pentru darul facut, Ben

- REMARCĂ - Nu, pot readormi, la margini de lumi, pe culmi, în corolă de minuni de lunini nestrivite neatinse la sănătate, când Noe, la mal de Potop mă revarsă, mă debarcă, din Arcă, că revenise porumbelul cu lăstar verde-n cioc, de adevăr și viață-conștiință, cu ștință, pe barcă, într-a lumii de culmi biserică, remarcă.

CA SOARELE, ÎN PROCES ASTRAL DE FOTOSINTEZĂ, ÎN FRUNZĂ

Astral, universal, cu specific național unional altruist și artist-optimist și revoluțonar pașoptist, dăruiind fericire dezinteresat celuilalt

fără descriminare, că e scund, profund/înalt,

având pe Dumnezeu în divin de iubire,

cu iubire/drept la fericire, cu drept,

cum dreptul de a te naște, drept la înviere sau,

în deplină armonie,

compatibilă cu viața fără egal național-universal,

fără egal,

în celalalt, în nesaț de laudă de zestre/lăcustră,

cu măsură a lucrurilor, cu natură, din natura noastră de mamă de floare albastră,

că trebuie s-asorbi, în aură și nimb de reacție fizică și de biserică,

cu destin, în senin ca-n filme cu mărime de renume,

în dimensiune de pasiune și înțelepciune,

culme Eminescu/Veronica Micle, pe sub plopi sau pe alei,

cu înfloriți tei,

prin copou ca un ecou umbra acestuia ca erou,

ca cea a lui Mircea de România la Cozia,

ca să ai câștig

de cauză ca soarele, în proces purces din univers,

proces de fotosinteză, în frunză,

că aici, în biochimie concurează,

ca reacție vie

cu omenie de Românie,

recție, în ecuație de algoritm, cu rimă și ritm

de care ne cramponăm și reamintim,

că ceva mișcă suflete

ca mulțimea pe stradă,

în alertă cu serenadă/aflată la slujbă, în stambă/în caterincă de biserică,

chiar dacă mimic nu se schimbă,

dar se transformă mai cu seamă, după cum gândește,

în culori de neliniște,

chiar fudulul și nu deștept destulul,

când hăznuiește, în uz, cu iz parfum de Eminescu și

de România instrumentând, păstor blând și profund,

în astmotferă concertul Bacovia, aflat la pupitru,

cu pianul și vioara care ne cântă și încântă, în strună,

ne încântă, cu artă care e, cu Dumezeu mereu și mereu, la modă

și-n vogă,

că se comportă și poartă

și inima ca-n hora unirii tresaltă

exaltată, maximă, în ritme, înalte, de sănătate,

în realitate mai bună,

în tot Domn Savaot,

în tot și toate,

cum scrie la carte,

în cartea vieții,

cu elexirul tinereții,

că spiritual avem un național eventual genial fără egal,

fără pereche/ după ureche, muzical-monumental,

cu sunetele muzicii, în obiectivul muncii și,

în cu mulțumitor de voitor

global,

obiectivul păcii,

în noua ordine mondială, cu și,

în iubire pe verticală,

cu școală

înaltă de artă, că se poartă.

*

ÎN DE DOINĂ DIVINĂ ȘI SENINĂ

Faci bobotaie cu paie,

la porcul tăiat de Crăciun,

de Ignat ca Ieremia cu oiștea-n gard,

că pe afară-vopsit, feștit, gardul,

dar, în ocol, frate, Ben,

e spectacol cool, caramol,

că se dă-n spectacol, leul-leopardul,

că porcul cu slănina-colesterol/ mangalița, în curul gol,

demăgan și mintean intră-n casă,

la viață bună si călduroasă, frumoasă,

armonioasă-hristoasă,

că moș Crăciun vine,

cum vine cu sânge-n vine și socio-uman ca mine,

că vine moș Crăciun,vine,cu boticuța de alun,

că la foc e oala plină

și-n casă s-a făcut lumină

divină de veste bună,

în de doină

de pomină.

*

- Dragă Ben, Îți mulțumesc din suflet și îți trimit doar gânduri dragi de pe patul de suferință. Te îmbrățișez, Dorina

- Ce sa intamplat? Vre-un accident fizic sau psihologic? Daca e fizic ma rog pentru insanatosire grabnica si usurarea durerilor, daca e din iubire da-l zmaului. Cu ingrijorare, Ben

- Este atât de fără ”ieșire” acest poem, că mai bine nu-l ascultam. Imaginile sunt și ele sumbre, dar, potrivite. În aceste vremuri imposibile, ne trebuie încurajare, mai mult ca oricând. Cum te cunoaștem noi, tu ar trebui să alegi poemele mai luminoase, mai calmante, mai religioase. Totul în jur este cenușiu, hai să facem lumină, cât de cât, să putem spera  lume mai bună pentru nepoții noștri! Toate bune, Lidia

- Asta ar trebui sa declanseze aceste stari cenusii, o lume luminoasa. Cand eram copil faceam pe comediantul, Chaplin, Funes, Stan si Bran, Amintiri din Copilarie, Comedie cu olteni etc. Se tavaleau colegii in scoala de ras si in mod special cand aparea si profesoara cu catalogul subsuara in spatele meu, eu fiind in usa si astepta ca eu sa termin ca apoi sa ma urecheze. Azi e totul cenusiu si nimeni nu-i interneaza pe TACNITI. Urmaresc "iUmor" din Romania si nu pot rade din si de ce se petrece acolo. Nu e, ca suntem noi batrani ci ca, a disparut lumea noastra. Audienta care sa vibreze. Parca am spune glume babuinilor. Ca sa ai UMOR trebuie sa fii sanatos. Numai criminalul rade a-m proasta si te impusca. Imi placea grozav sa fac lumea sa rada in copilarie. Copiii nostri se vor gadila singuri, Ben

- Urmărind evoluția poeților promovați de Maestrul Ben Todică se observă râvna poeților de a ajunge pe podiumul publicării creației personale, Să ne bucurăm pentru sentimentele frumoase ale poeților români. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu.

- Vorbe proverbe-frumoase, grațioase vorbe! Film frumos Dragoste la zero grade. Dacă te-ai pune, în locul meu. E un ce, cum rar găsești, că bucuriile au cale liberă. Să mă bată Dumnezeu de am văzut o lebedă mai frumoasă ca Vica, că și, dracul o dat de dracul. Așa se împlinesc visul oamenilor romantici, cu visul împlinit, chiar dacă nu fac pe șmecherul și cu Vica de anume am avut de a face, o viață de om, în pola lui Vica.

- DEACORD FRATE PAVELE! LA MULTI ANI!!!

- Nu, tot timpul, îmi mestecam ideeile mură-n gură, uneori eu părând chiar timid eram de cele mai multe ori, înfurtând pe profesoara Kiss Magda care după ce intră, în UTM/UTC, că eu mai deștept ca mulți, dar na-am fost mai înainte promovat pioner și asta o ciudălea pe profesoara unguroaică, din Târgu-Mureș ca origine, care pentru că nu eraam pioner mai întâi și mă cățărasem, în UTM ea având exigențile ei și regulile ei de asemenea, fără a juca teatru (nu eram ironic, ci real și rațional). Aș scrie eu, dar ceva, nu se potrivește.

- LA MULTI ANI SORA ALEX !

- LA MUȚI ANI, cu sănătate și frumoase împliniri, frace Benule! Harul Domnului să fie cu noi toți în fiecare clipă a a noului an, să trăim în Legea lui Dumnezeu, împlinind Voia Sa! Cu prietenie, Alexandra

- Deasemeni sora Alexandra! Binecuvantari cu sanatate si impliniri!

- O ZI FRUMOASĂ! Vai,de mine și de mine, întrbări, nedumeriri sunt, în admirație, cu nemiluita, în socio-ecuația cu zâmbet larg, cu făinoșag și drag de România, cu belele, suferință și bătăi de cap în picior de grai, cu plai și, cu picior de rai cu oameni megieși, plăieși. Leontin Bursan, din Căprioara, îmi scrie la mesaj, după ce lecturează, Dialog cultural jucăuș:

- "Minunat!"

ÎN CHEMARE STRĂBUNĂ, DE DRAGOSTE DE VIAȚĂ BUNĂ, ÎN PACE-LITURGHIE-N SPICE

Limba noastră cea română,

pâinea cea galben verde-albastră

laudă de întindere și zare de zestre, albastă, integră, pitorescă

și pitorească, cu orizont, în verde-albastru,

în lăcustră, de tezaur al nostru de doină și de lumină lină,

de toate zilele ce laolaltă, în Carpați de frați, cu mioare,

oaie năzdrăvană, ne-adună la olaltă acasă, cu binele,

pâine de o ființă și de mare ștință și de națională conștiință-iubire pe vericală,

din școala de dincolo de școală/

de război, război de pângă noi, de război cu crize și cu nevoi,

război afurist de pe làngă noi

fară de naturalețe,

frumusețe și noblețe, de la noi, de lângă noi,

că-i fără îndemână și peste mână de limbă maternă română,

în roit de albină,

din stupină,

în grădină, cu lumină lină de de floare ce înfloare,

prin polenizarea făcută de priceputa albină lucrătoare,

cu regină grijulie și-n armonie liturghie de înviere,

cu drept la fericire provita,

cu înțelepciune pronațiune și pro-omenire română

și internațional-universală, din hai români de-acasă,

cu viață și de viață bună de acasă,

să dăm mână cu mână,

cu îndemână,

de viață geto-dacă, română, în limba română,

în chemare strbună,

de dragoste de viață,

în nouă ordine mondială disciplinată

de a scrisului artă.

*

- O ZI BUNA, DRAGI PRIETENI ! VA ROG SA PRIMIȚI ACEST DAR PRIMIT SI DE MINE DE DOMNUL, SI DACA PUTETI SA IL DATI MAI DEPARTE.  MULTUMESC, DOAMNE AJUTĂ. VĂ DORESC NUMAI BINE ! STIMATE DOMNULE REDACTOR ȘEF, STIMAȚI COLEGI - UN MIRACOL ÎN ISTORIA LITERATURII ROMÂNE, .....V-aș fi recunoscător dacă ați publica fragmente din  romanul „Delirul, vol II” și din „Povestea și istoria scrierii romanului „Delirul, vol II”, pe care vi le trimit cu atașament. Cu prețuire, al dumneavoastră, SD

- Aici e un miracol cool al frumuseții intelectual spirituale, în drept de a fi cu noblețe, în spiritual național de adevăr și viață de conștiință națională, cu iubire pe verticală care nu ne duce în nici un fel la sapă de lemn a delirului socio-umanului! Deie-n veci, Dumnezeu ceea ce merităm ca-n Culierul de toarcoaze, Masca de Argint, Misterile Bucureștilor și, Totul se plătește.

- Să dea Dumnezeu cât mai multe zile frumoase în 2023 și în anii următori!

- Jur să nu mă odihnesc până nu se face dreptate țării, zice Persic, în rolul Mărgilatu, că-i mai zice Trandafirul Galben. Lumina de la etajul zece, film, în care juca actrița Irina Petreacu, cea pe care o asemănam cu Pădure Elisabeta-Danciu, după căsătorie, locuind, în Bistrița după căsătorie. în viață se peticește viața, cu cartușele huliganiilor pistolari ai necivilizației și neșcolați, chiar dacă nu ne aranjează chipeși, însă, când se pușcă între ei, nu-i treabă bună, bre, e ca o pacoste peste capetele oamenilor.

- Iar in anul ce-a venit sa ne punem pe gandit si sa decidem pe bune pe cine bagam in urne... Din tradiţiile noastre: capra!

- De multe ori mă întrebam: - Ce să fac ca să-mi schimb mersul, caracterul, în funcție, cum mă contura cerul, cu aura lui? Dincolo de nisipuri. În tot sunt oameni, în Dobrogea trăind Fănuș Neagu. Un fain, în tot.

- Te uiti la astia. La Capra si Bolovan. Ce muschi au! Eu cred ca ei nu se fut ci fac muschi toata ziua si se admira. Deasta nu au copii.

- E doar o poveste, ca cea a Bucureștilor, a lui Bucur, vestit dac, unde nu se învăța războiri, intrigile ciomăgeli, între cete care aveau răfuieli cămătăreși și țigănești, între lefteri popești și ionești, ionescu, țigănești, zis altfel ca-n țigănie, mai de povești hărmălaie mai încape vorbe ca țesărura de paiangen sau de lână broștească? Ca era ca o încercare de noroc la loz, în plic, un joc inutil, o plictiseală, o abureală ca o visare.

- Toți factorii care se ocupă de sănătatea noastră ,,ne roagă” să fim optimiști spre a ne fortifica și spre a influența prin undele noastre pozitive asanarea de rău din jurul nostru. Deci să ne îmbrăcăm în haina veselei, a bunătății a credinței. Aceste deziderate aplicate de Dl. Pavel îi sunt folositoare nu numai dânsului. dar și nouă tuturor, chiar dacă într-o câtime foarte mică. Deci omule trăitor pe pământ, în limita legii, râde, cântă și dansează, iar noi să ne încadrăm  cu bucurie în rândul lor. Mulțumiri pentru eaducerea în prim plan a acestei idei, pe principiul vesel, pe care îl uităm mereu. Veniți cu toții la joc, Melania

- Vorbele proverbe, sunt pozitive, educative și creative, perspective, încurajatoare și de binecuvântare, cu dinți sau cu soare mușcând ca soarele din măr sau frunză, în procesul de fitosinteză, că ce-i fain și, lui Dumnezeu, îi place, se zice. Ca amăgeala cu: Două lozuri, cu Birlic, dar ce zic?

- VULPI ARGINTII de Ben Todica, versuri Cătălin Afrăsinei. Un videocliprecitare la versurile poetului intitulat Vulpi Argintii dupa: La școala de vulpi argintii / Adevărate / Timide / & cumplite descrieri ale unor   Tablouri / de / Aivazovsky ~*~ Sosiseră / omul cu dinți oțele / & / omul  fără dinți / străbătând nisipurile din fiere / cu ei / nu se mai putea  vorbi / UNDE POATE FI ÎNGROPAT PE NISIPUL ARZĂTOR / tibetanul   poposit printre străbunici / în a cărui viață  nu i-a fost  permis nicidecum / să facă mișto la o țuică fiartă a traficanților / de droguri via PELE/ America de sud/ tablourile lui Aivazosky, (https://youtu.be/Mj4AyS9RV9o)

- Cu toții avem acel sănătos, în noi, imunitatea, anticorpii.

- Să slăvim  cu toții ,,LIMBA NOASTRĂ cea ROMÂNĂ”! ori unde ne aflăm, La Mulți Ani!

- Azi vine popa cu crucea. Îi burzuleală, în casa oamenilor. E multă zolă pe capul oamenilor. Am luat sare, că mă doare stomacul. De la poartă se cântă de popa, diac și făt, troparul bobotezei: "-Iordan botezătorul." Avem ceasuri grele de singurătate, c-am îmbătrânit și-i grea, fantastică bătrânețea, o neputință și, Vica nu mai e amfitriona. CODIN, poveste scrisă de Panait Istrate pe vremuri ale Holerei, în acea suburbirei Brăilei, cum n-a fost doar, când se filma, în acea sărăcie fără noimă, că nu tot timpul a fost frumos, nemizerabil. Uneori, nu-s la înălțime. Tu, știi, că există mâine, dar apropo, pe aieștea mai bătrânei, să nu-i iubească nimeni, Ben?

- De ce, veșnicia, chiar veșnicie?

- Bun găsit prieteni, Pleacă anul 2022. Cele bune să se adune cele rele să se spele. Să asteptăm cu incredere 2023, in sănătate, cu bucuria sperantelor implinite. Ne dorim să vă avem in continuare aproape , in gând si faptă! La anul si la  multi ani! Grupul de la Observatorul

- Anul nou s-a renoit, că alt plug brazda și-a pornit, brazdă probelșug, provita ară golgota vieții cu izul tinereții. Doamne ajută! Astăzi anul s-a renoit și plugul s-a pornit. Dumnezeu vă ajute să porniți ca-n haine de sărbătoare să vă gătiți! Dumnezeu să vă deie bine, sănătate și bucurii!

- Cu multe mulțumiri pentru activitatea îmbelșugată a Domniilor voastre în anul 2022 și anii precedenți, Vă dorim  mereu spor, prosperitate, sănătate și tot ce vă doriți, Domniilor voastre și celor dragi. Trăiască ,,Observatorul” și Harniccul său colectiv redacțional, împreună cu Dl. Director, Dumitru Puiu Popescu. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- LA MULTI ANI CU DORIRI DE SANATATE si IMPLINIRI !!!

- O lacrimă de fată. Îmi crapă obrazul să nu aflu povesteaa ei, că eu povestea mea, nu știu. Lumea știți cum e, că din țânțar face armăsar. Mireasa Din Tren. Un alt fel de a fi ca un altfel de școală. De tot ce am făcu eu și Vica avea grijă, indiferent ce am făcut bun/rău, indiferent, ce, avea grijă de noi Dumnezeu, c-așa-i Dumnezeu bun cum, îl știm noi. Noi nu mai inventăm nimic, eu unul, că nu mă pricep și nici de amintit, nu-mi amintesc mare cee, că eu de mine, Ben, nu eram satisfăcut, mulțumit, că nu-s inspirat și dacă nu-s basta, că n-am intuiția ta, că n-am talanții, că ia păr din palmă, dar ca de pe broască?

- Noi, cu, Mere pădurețe, avem prestanță.

- Oricum era greu, cu nevastă și cu ținut casă, nu era ușor, chiar să mai pui o țuică, că vezi ai de dat cote, la sărăcie, sărăcie ai, mă! Că și la Năiță, cum zice Dumitru Dumitru și, cu Cornu Caprei, că politica bună zice Dinu Săraru e cu pitica clară. Câte un nebun și pe stradă către Șoș, parc, auzi aleloind ca popa aleluia: -"luați și, mâncați, luați beți, că aiesta sângele meu.. ca aiesta e trupul meu...

- Lungești ca gaia mațu, cum zice Jupuitul, cu foncirea, cotele... (Moromeții, Marin Preda).

- Gustul și culoarea fericirii e departea celor, care au dreptatea și, nu șmecheria.

- Dragă Frace Benule, Totul va fi O.K. Nu am virus în compiuter, a fost Tania pe-aci ieri, și sunt curat. Problema e altă?, azi vine John ginerele, care e mai priceput. Ce să fac Benule, rablă și troaca asta, cam rablă și eu...! Dar sper ca azi să primești o dedicație iar pentru ziua de naștere a lui Eminescu, dar așa ca lumea. Cu drag și frăție, Ionica din Gepiu

- Frumosul, își are izvor din arta succes, din oameni frumoși îmulțiți talentați și cu acces, în mister, cu mister, rațiune, cu pasiune, în înțelepciunea niciunde, cum se vede mega magna cum laude, în undă verde, temporis laudator temporis acti cu miez de pâine fierbinte spiritual tras, în mâine ca pace și pâine, în noua oordine mondială pe verticală, în iubire avis raris.

- Cum să aflăm esența noastră?

- Femeile detin toate esentele. Femeile-s binele nostru ilustru.

Ioan Miclău-Gepianu: ”DUHUL LUI MIHAI EMINESCU” Dedicație specială închinată Poetului geniu Mihai Eminescu, la-173 de ani de la nașterea sa – 15 Ianuarie, 1850 -și 134 de ani de la moartea și învierea sa (1889 -2023), in veșnicia culturii neamului său românesc.

 

DUHUL LUI MIHAI EMINESCU

 

“Dintre neguri argintoase o făptură se desprinde,

Ca fantoma peste codrii și ca aburul se-ntinde,

De se plec codrii Moldovei este umbra lui Ștefan,

Dar de luna si izvorul îngân șoapte de alean,

Atunci veșnicia-aduce din basmul lui Ispirescu,

Peste codrii de aramă geniul Mihai Eminescu!”

Căci din dorul multor vise ce-au trecut înspre morminte,

Reînvie Duhul geniu cu chip candid și cuminte!

“Auziți foșnete-n codru, genii melodii eterne?

Este Codrul ce în taină un altar duios așterne!”

“Auziți clipotul dulce al izvoarelor ce murmur

Pe când raza lunei blonde vălurelele le tulbur?”

“Oh, acum ascultați șoapta cea de noapte ca un șuier,

Pare-a fi cornul lui Tepeș sau a Iancului viu fluier!

Fâlfâit de aripi multe bat in aier născând duh;

Da! priviți cum pe o rază se coboară din văzduh,

Blândul si etern Luceafăr în izvor să se privească!

Pare trist cuprins în neguri, însă ochii-i sunt de foc,

Iar pe buze ca marmora versul își săpase loc!

Codrul cetina și-o pleacă cu frunza pân-la pământ,

Doar știa bătrânul Codru a lui Eminescu , Cânt”.

 

Duhul luând chipul lui Eminescu, zise:

 

“…Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?”

 

Codrul răspunde:

 

“De ce nu m-aș legăna,

Daca trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea crește,

Si frunzișul mi-l rărește!

Bate vântul frunza-n dungă,

Cântăreții mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte,

Iarna-i ici, vara-i departe!”

 

“Vuiet lung purtat pe măguri duc ecourilor vești,

Trezind codrii ce-mpresoară un sătuc, la Ipotești!

Apoi spre Ardeal dau semne să-l anunțe pe Vulcan,

Ce domnește peste Crișuri și în sângele-ardelean!

Marea valurile-si umflă, iar oglinda lor albastră,

Zugrăvea blândul Luceafăr, sfânt în poezia noastră!

Pe al Crișului mal verde răsări un monument!

Putna-n clopotul de-aramă îl vesti într-un moment!

Iar Suceava se trezește la a Codrului chemare,

Presimțind mărimea clipei ce străfulgera prin zare!”

 

Cerul stelele-și aprinde ca-n vremi de odinioară,

Luna după brazi si-arată chipu-i alb ca de fecioară,

Văile-și revarsă ceața și-o întind peste câmpie,

Pregătind-o pentru Soare, s-o prefacă-argintărie!

Însfârșit, Codrul întreabă cu-a lui veșnică mărire:

“…Spune Duh frumos, în versuri, cea mai dulce amintire!”

 

Duhul lui Mihai Eminescu șoptește:

 

“Fiind băiet păduri cutreeram,

Și mă culcam ades lângă izvor,

S-aud cum apa sună-ncetișor;

Un freamăt lin trecea din ram in ram,

Și un miros venea adormitor.

Astfel adesea eu nopți întregi am mas’

Blând îngânat de-al valurilor glas”.

*

În poieni izvoare susur cu-al lor glas chemând simbolic,

Pe când cântul unei mierle suna grav si melancolic!

O priveliște de noapte când doar îngerii și duhuri,

Se desfat l-al lunei raze prin înaltele văzduhuri,

Căci Poetul nostru geniu un Luceafăr v-a rămâne;

Iată! Duhul se îndreaptă spre știutul izvor tainic!

 

Ajuns lângă izvor, Duhul întreabă:

 

“Ce șoptești atât de tainic,

Tu izvor de cânturi dulci,

Repezind bălaia undă,

Floarea țărmului o smulgi;

Și o duci, o duci cu tine,

Vâjâind încet pe prund;

Ale tale unde floarea,

Cine știe unde-o ascund?”

 

Tacere. Duhul lui Eminescu zice iar:

 

“Se bate miezul nopții în clopot de aramă,

Și somnul vameș vieții nu vrea să-mi ieie vamă,

Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,

S-asamăn într-olaltă viață și cu moarte,

Și cumpăna gândirii și azi nu se mai schimbă,

Căci între amândouă stă neclintita limbă”.

 

Izvorul raspunde:

 

“Tu niciodată n-ai lipsit, ca luna ce lucește,

Lumini in noapte aducând prin albele ferestre,

De vrei aminte să-ți aduci, -ci știu că n-ai uitat-,

Mai spune-mi versul tău frumos ce eu l-am ascultat”.

 

Duhul lui Mihai Eminescu, cutremurandu-se:

 

“Când amintirile-n trecut,

Încearcă să mă cheme,

Pe drumul lung și cunoscut,

Mai trec din vreme-n vreme.

 

Deasupra casei tale ies

Și azi aceleași stele,

Ce-au luminat atât de des,

Înduioșării mele.

 

Și peste arbori răsfirați,

Răsare blânda lună,

Ce ne găsea îmbrțtișați,

Șoptindu-ne-mpreună.

 

A noastre inimi își jurau,

Credință pe toți vecii,

Când pe cărări se scuturau

De floare liliecii.

 

Putut-au, oare, atâta dor,

În noapte să se stingă,

Când valurile din izvor

N-au încetat să plângă?

 

Când luna trece prin stejari,

Urmând mereu în cale-și,

Când ochii tăi, tot încă mari,

Se uită dulci și galeși?

 

Poezia, in chip de Porumbiță:

 

“Oh, simt codru cum învie, văile-s de farmec pline,

Zarea-i înmuiată-n farmec și-n parfumuri de sulfine,

Râuri și izvoare picur cercând marea simfonie,

Pregătind divina orgă a maestrului ce-nvie,

Căci asemenea luminii stelei cea de mult apusă,

Azi ajunge, se răsfrânge trezind romaneasca muză!

Tu, Luceafăr, ce lăsat-ai viața l-al meu sân să steie,

Veșnic peste Țara-ți dragă ca lumina să scânteie,

Hai, arată-te-n mărire, să-ți privesc ochii tăi mari,

Spune-ne povești cu zâne, cu păr blond și buze tari;

Cu averi ce măcinară multe suflete hoinare,

Când nebuna și trudita viața omului dispare!

Apoi, de la Nistru mare pân-la Tisa cea română,

Neamul nostru să se țină strășnicește mână-n mână!

Iar ceasornicul urmându-și lung a timpului cărare,

Tu, cu gene ostenite sufla-i seara-n lumânare,

Și dormeai la sânu-mi dulce ca-n câmpii la Ipotești,

Visând versul, ochi albaștrii ca și stelele cerești.

In poem dăltuiai boiul cel mlădiu ca de fecioară,

De-am rămas și azi întocmai cum eram odinioară!

”Hai, șoptește-mi, că mi-e sete și de dorul tău mă pierd,

Tu să-mi spui povești cu zâne și eu fruntea să-ți dezmierd!”

 

Duhul lui Mihai Eminescu raspunde:

 

“O, dulce înger blând,

Cu ochi uimiți de mari,

La ce mai reapari,

Să-ngreui al meu gând?

Că no-i mai auzi,

Că-mi amintești v’o zi,

Din viața mea de sat!

 

Mai poți să-ți amintești,

Cum noi îmblam desculți

Și tu stăteai s-asculți,

Duioasele povești?

Spuneam cum au umblat,

Frumos fecior de crai,

În lume noua ai,

Iubita de-au aflat.

V

Dar azi, când se părea,

Că-n veci eu te-am uitat,

Tu iar te-ai arătat,

Ca-n tinerețea mea,

Suflarea ta ușor,

Zburat-au răcorind,

Si reântinerind,

Întaiul meu amor”.

*

In argintul dimineții auroase raze scapăr,

Tremurând de dor se urcă înspre cer blândul Luceafăr,

El privind cu nostalgie cum străluce valul Mării,

Reâncepe melancolic, genial versul Cântării:

 

“A fost odată ca-n povești,

A fost ca niciodată,

Din rude mari împărătești,

O prea frumoasă fată;

 

Și era una la părinți,

Și mândră-n toate cele,

Cum e Fecioara între sfinți,

Și luna între stele.

 

Din umbra falnicelor bolți,

Ea pasul și-l îndreaptă,

Lângă fereasta, unde-n colț,

Luceafărul așteaptă.

 

Privea in zare cum pe mări,

Răsare si străluce,

Pe mișcătoarele cărări,

Corăbii negre duce.

 

Îl vede azi, îl vede mâni,

Astfel dorința-i gata,

El iar, privind de săptămâni,

Ii cade dragă fata.

 

Cum ea pe coate-și răzima,

Visând ale ei tâmple,

De dorul lui și inima,

Și sufletu-i se umple!”

 

Pentru cititor:

Toate versurile cu care “Duhul lui Mihai Eminescu raspunde, sunt versuri reale ale Poetului Mihai Eminescu.

 

Dedicație specială -

Ioan Miclău-Gepianu

Australia

 

Distinsei Scriitoare Melania Rusu Caragioiu Doamna Melania, Cu mult respect și prețuire VĂ trimit de ziua de Naștere a lui Mihai Eminescu acest poem omagial care știu că Vă va îmbucura. LA MULȚI ANI FRUMOȘI ȘI SĂNĂTOȘI! Ioan Miclău-Gepianu

- Mult Stimate Poet, Dl. Ioan Miclăû Gepianu, Adevăr grăiește cel credincios în cele sfinte,: ,,Totul este din voia lui Dumnezeu”. Vă felicit pentru mulța inspirație a acestui poem dramatic, dialog între Mihai Eminescu și propriile sale creații, dar alături de aceste se găsește artistul poet care face măiestrit legătura între Poetul Mihai Eminescu și personajele sate devenite deodată însuflețite  și vocale. Acele multe versuri de legătură scrise din bogata inspirație a Poetului Ioan Miclău  completează cu sensibilitate și măiestrie toate versurile de suspans, ivite intenționat. Acele versuri de fermecătoare țesătură ajută cititorului de a  avea un summum de informații și de poezie, încât te întrebi, cui aparțin versurile care alipeau conversația între poetul Mihai Eminescu-Duhul și codrul, pădurea, izvorul cu multele lor elemente care în graiul lui Eminescu deveniseră fermecate. Spre norocul nostru, care dormim la căpătâi cu un volum de poezii scrise de Mihai Eminescu, reușim să diferențiem stilul ,,Luceafărului” românesc  de versurile însuflețite adăugate, De altfel Poetul Ioan Miclău a avut grija de a ne atenționa prin simulare de acte, de scene, de dialog asupra  desfășurării acestei mini piese de teatru- dialog. Felicităm pe autorul, scriitorul Ioan Miclău -Gepianu pentru tinerețea și prospețimea gândirii, tema originală a poemului dramatic și totodată pentru dragostea pe care o  arată literaturii române eminesciene. Acest gen de creație artistică rar întâlnită și valoroasă naște în sufletul nostru sentimentul de  adulare a geniului eminescian și a finei legături sufletești și prin grai a românului care în ciuda umbrei care ar voi să se interpună între român și Mihai Eminescu, devine cu atât mai incitantă vorbind de la suflet la suflet prin elemente specifice dragei noastre glii, în fața cărora românul devine receptiv imediat când coboară din leagăn. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Ca un zeu-Dumnezeu- Eminescu e Miclău plin de dragoste și poveste, din viitor bună veste ca scriitor, încântător și de viitor, pur și simplu, un exemplu ca Brâncuș, în templu cugetului și soarelui ca un sfânt Mesia iubirii, a lui a fi, îndrept Dumnezeu, pâine a spiritului și învierii lui deșteaptă-te române, că din noi esența și proverbul rămâne, în limba ca tezaur al limbii române. Gepianu, din Bihor e un cuminte a pământului, o pâine a soarelui fierbinte, drept Dumnezeu a lui a fi pâine de o ființă a exprimării neaoșe și frumoase.

- Iubit Prieten Pavel Rătundeanu Pavel, mulțumiri pân-la Dumnezeu pentru creștinele tale cuvinte adresate modestei mele personalități. Te apreciez foarte mult, convins de verticalitatea ta și a caracterului tău de sincer și iubitor scriitor al Plaiului Mioriței: Cu drag și multă prețuire, Ioan

- Încântător izvor, a codrului, altar de cultură. Ea, Vica, copiii, nu i-a avut, cu sfântul Duh, că ea n-a tras pe nimeni pe sfoară, cu sfara maj multă ca jumara, la ea, în cazul, ei, cinstea și onorea n-au murit. Ea nu doar, în mintea ei, însă era sănătoasă, că ea real, era sănătoasă și frumoasă. Chestiunea e cum permanent, cum să fim oameni pentru oameni. E unic, special, unic, cum să-ți explic? național, fără egal, monumental, universal specific, genial-pragmatic, dar ce zic, enigmatic etalând, în detalii, trăgând, păstor blând și profund, concluzii/în iluzii-bolunzii? Un frumos a gàndului luminos, cu larg și drag, luminos în făinoșag, îmbârlig și încovrig, cu anul nou care a sosit, în care am sosit, intrat, curat și luminat, curat, cu aură și nimb, ca mireasa trecută peste prag pentru ca muiere să devină, lapte și miere, fericire, neamule, neam, în raiul care-l am! UN URIAS SCANDAL ICR New York! Luceafarul tatuat! S.O.S Romania! EMINESCU DECLARAT POET  “ TOTEMIC “! Se pregateste batjocorirea si tatuarea poetului national Mihai Eminescu la ICR, NY!

- In America pana si romanii se tzacanesc.

- Pentru noi și pentru cei din Israel Eminescu este un geniu, un zeu, un luceafăr. Dacă se purta un naționalism excentric într-o anumită perioadă din timpul său în România și a fost luat de val, nu înseamnă că trebuie să procedăm precum comuniștii. Mă refer la icr NY. Americanii au viziunea lor proprie și ei și noi știm cauza, dar românii care trăiesc în America trebuie să înțeleagă să curme această zizanie în sânul comunității române și sa-i lase pe americani cu ideea și plăcerea lor, nesubliniind și mai mult motivul de discordie, Eminescu rămâne veșnic Eminescu indiferent cum îl tratează defăimătorii. Eu sunt colaborator la Revista ,,Saga”-Israel, și citesc și alte publicații, mi se publică grupajul de poezii dedicate lui Eminescu și Eminescu este și pentru cei de acolo poetul național/ Iată un argument care arată faptul că această zizanie între români este o agitație fără sens. Nu este atât de important cum se numește icr NY cât de important este să nu fie întinat numele lui Eminescu. De fapt numele lui va străluci mereu neîntinat indiferent cum va fi sculptat sau tatuat. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Un distinct, drept Dumnezeu! S-aveți parte de bine și de bună parte! În noi la un aport grăitor raportul de lichide dominând apa. Sărim peste cal, din banal, eficient. Mereu facem un raport, declarație de dragoste a ceea ce-s eu ca noțiune definiție a ceea ce suntem noi înșine dragoste ca declarație socio-scuație... și la urma urmelor o ostentație a lui pește, din noi ce a mai rămas, ce rămâne ca limba română a limbii române fără a fi egoism/altruism asociat, cu socialism/comunism, că uns cu toate alifiile, filozofiile-s sunt uns, în sens de univers. Răsare din noi sori/saore, gândești același și totuși un altul. Datorită lui Vica era îndeajuns să rezolv, era îndeajuns să trăiesc ca mare măgar, în grozava și marea grădină a lui Dumnezeu, în care cu Vica trăiam. Eram, în desfășurare, în desăvârșire pre supremă fericire prevăzându-ne-o, cu acel generos: Doamne ajută! determinați. Îngrijorare, că mai există pentru unii mumă și, pentru alții ciumă,că există viroze, stări gripale.

- Iată-mă lecturând mai departe. Viața mea, îi ruptă și, în Mere pădurețe, e ruptă, din viață, ruptă, din Dumnezeu, drept Dumnezeu, rupt rațional, din rațional real, tradițional natural, din național smulsă, monumental special și excepțional existențional, natural.

Eu, excelez,

când scriu, când lucrez,

când prin timp pedalez/schiez

*

Pentru nine omida Ludovica a devenit fluturele Vica, i-a crescut aripi, magie și energie, în zbor și e o scaldă, în omenie, cu soare și, cu binecuvântare, pentru a fi profund și ca bătrânul păstor blând și mare. Cu Vica am ajuns pe culmea fericirii, cu culmea iubirii, dând vieții mele sens, demers spre univers. Voi n-ai văzut, cum fiecare științific, tinde spre valorile sale, lui, culmi, în lumini, pomini și minuni. Inima mi-a furat pentru a pluti val pe val aman ca să-mi alin alean. Un spiritual al omenirii, în acest înșiră-te mărgăritar al omenirii. Aici e aici, noi, amândoi, ne unim efortul, sufletul și, cugetul, căutând să gândim, cât mai bine. Nu crezi, că fiecare ne-am născut undeba petru ceva, mai bozumflați, drmboieți și mai trei iezi cucuieți și mai la oile noastre ca să scoatem din noi ce-i mai, frumos, în noi, om, de caracter ori nu-i chiar așa? Repetiție mater studio room. Isoscel e, cu echilateral, că nu-i boxul de noi, în teoria fetei, cu chibrituri, în teoria chibritului, cu capul pe umeri, negăsind care-i soluția de a sări peste propria-ți umbră. Cum și, ce, cu ce să mă dâscălesc? Important e să trecemi corect și curați, prin viață, cu adevăr, în desăvărșire, cu fericire și cu iubire (parcă, în Liceinii dasem de așa ceva, de așa vorbe). Acuma, în zăpăceala mea, nu-mi amintesc dacă și, în școală, n-am trăit cumva și eu așa ceva). Știu, că, tu, nu te-ai țicănit, doar, că calibru ți mai... cu gabaritul mai mărit, depășit ca de școlar, la început de drum, cu speranțe, că ai sensul dezlegat, că, tu, ești, în gona după aur și șovăii tranburind și, cum zicea și Nichita Stănescu, în verde albastru, nici iubirea nemurind/agonind.

- La Ferestre Luminate, versuri Jianu Liviu Florian. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: La Ferestre Luminate ~*~ La Ferestre Luminate, / Anul Nou la poartă, bate / Cu belșug și sănătate! (https://youtu.be/yVFFKqu1Flo)

- Mulțumesc din suflet, Ben! Aici este o zi minunată și datorită mesajului tău. Te îmbrățișez, Dorina

- Pot să-l lași și pe autor, în cazl nostru Jianu Liviu Florin, să-și recite singur poezia. Știu că face acest lucru câteodată. Adrian Munteanu

- Eu recit pentru mine. Credința e piscul cel mai înalt pisc pe care te poți cățăra, escalada, dar tu, ce aiureli mai știi?

- Ceva dă apă la moră/bârfa, ceva ce ațuță focul bârfei. Important e, că poți permanent, să înveți, învenți și să înveți, maistre, cum tu, mă povățuiai, să scriiu, să scriu, și să scriu, că trebuie, Pavel să scrii ca o necesitate pentru a te face pe tine fericit și națiunea așiderea fericită. Imposibila iubire, e/nu bettsler scris de Marin Preda, din palmaresul cărților scrise și publicate /Ștefan Dumitrescu: Delirul, vol. 2. Tu, porți clop, în casa ta/te ia gura pe dinainte, pe semne.

- Nu inteleg aluzia.

- Hei, drăcia dracului, dar bine le potrivești, mă, căpiatule!

- Stii bancul cu dialogul dintre cap si cur?

- E mare sufletul numa că nu se vede ca pești, în mare. Nu, știu, dacă mi-am cerut, în rugăciune, să o am pe Vica, cu cununie. Am deznădăjduit la mila lui Dumnezeu. În mănăstire, în filmul După dealuri, o orore omenească ilustrează, cum și-n mănăstire se îmfăptuiește o crimă, un omor, voindu-se salvarea prin citirea molitvelor și a rugăciunilor, dar pacientul fiind legat, se greșește (am ca exemplu contenționarea unui taur, pentru a-l castra, însă la un moment dat, Mureșan Ambrosie, Dembronschi pădurar comunal, prezent și el ca ajutor la contenționare, zice:

- "Uită, ce blând e acuma, cât de blând, îmblânzit, de liniștit stă, dar era astâmpărat, că taurul castrat de Dr.Dascal Alexandru din Recea-Cristur murise ca vită a C.A.P. Ciubanca. Noi, nu scriem, după legi și restricții impuse de oameni, că noi scriem, cum ne vine nouă, după restricțiile noastre. Că stelele pe cer vor străluci, că lui Vica de mine i-a fi dor. Nu m-am plâns lui Vica, că: " nu știu prea multe despre dragoste," dar nici ea n-a spus:

- "Știu eu suficient pentru amàndoi". Amàndoi eram, ce eram.

- Dulce, cald, mângâietor. P.S. PăsărEle (accentul pe E), nu pĂsările (cu accent pe primul Ă).

- Multumesc Maestre insa odata urcate nu le mai pot modifica. E bun sfatul pentru viitor.

- Nici de curaj nu era vorba la Vica, că la ce să afume pe unde ea a văruit, s-a trudit și a mânjit, cu var, mirosul său de var, să-l simți ca ceva pur, pur și simplu, cum a fost la început, din în început, cu rost și rânduilă, cu rostuială, în folos a lui am fost, cu rost, în iubire pe verticală, cu rânduială. Tu, respiri aerul vremii? (Bietul Ioanide?) De noi drpinde viitorul țării?) Cu toții aveam viață personală, cu discaunt inteligent și normal natural moral, cu un suficient de probleme, că avem un sistem imunitar și chestia era, că eram, cu fertilitate, cu sentimentul bun personală, că nu dormeam toată noaptea ca trântorii eliminați din stup, că și-a terminat misiunea convenabilă, în iubire și-n iubire fără extenuare, ci un fel de binecuvântare, cu acea trăire, cu inspirație și eficiență ca ieșirea din comunism, însă scăpându-ne dracul ști cum și de capitalismul naibii, fir-ar să fie, că-i înteresantă viața la țară ca Moromeții/ Delirul celui ajuns la Pedagogic/ școala normală de pe Moților, un fel de strada Mântuleasa lui Mircea Eliade, un alfel de Heliade, mai organizat și mai disciplinat, mai ales după ce a venit acasă pe capul lui Vica, că era, în casa lui Vica pe poale, cum era o vorbă, cu duh, pe aici, pe la noi, pe la Ciubăncuța aiasta, cu colectivul, din Ciubăncuța "DRUM NOU", cu multe ce ne privea, în culori, tricolori de neliniște și, griji, că țăranii aieștea ca cei"niște... a lui Dinu Săraru plecați la vânat de vulpi, cu dragoste și revoluție precarăși îndărătnică, măi țică, din Dorna venit și el ca mine pe poale la Vica, dar el la mătușa Ludovica luând-o ca văduv și tractorist pe Țica, Maria mătușii, deși neamul țărănesc, nu se duc pe râpă deși cu noua conducere a statului și, cu criză și facturi combustibil, lemne de foc, energie electrică, gaz, dar ce gaz, că gaz de unde, că nu-l avem nici de sămânță, în Ciubăncuța (apă aveam, dar ne mai băga și o altta de dincolo de Cluj, de pe la Gilău și culmea de vreo 2 ani nu ne mai vine ca să ne puțulim, inegenizăm, cum aveam mai înainte și de una și de alta, pe răspunderea noastră)!

- E bine la locul tău și la casa ta, c-aici ți locul și, aici ești omul potrivit, omul doar acasă, își sfințește hăizașul, că și pe hăizaș, se piuește la nuntă, mere mâțu, cu puța, păsărica, de la nănaș.

- Legea-i lege și, nu te joci, cu ea, nu-i tocmeală, cu legea, deși aleșii poporului se cam joacă de a țâța, mâța...se falsifică, se batjocorește dreptatea, se încâlcesc, după cum e înteresul fiecăruia aparte. Un om necăjit are, în loc de înterese ponoasă și bate apa-n piuă, c-afară-i cântece păsăretului, îi chipurile și culorile florilor și sapa căpălește, sapă buruienile care înăbușă cucuruzii, mălaiul...

- În politică e astronomic și astral, globalizator că totu-i plictisitor ca la maraton.

- Vica nu m-a îmbrobodit.

- Noi știm de ce trăim, de ce suferim?

- Calmul e bunul ispravnic și bun praznic, a omului harnic și, când evenimentele sunt nefericite, cu plagi apocaliptice.

- Multă tevatură e și pe vreme de pace, dar și, pe vreme de război, cotropire.

- Jocul cu moarte e o provocare, dar nu și un expwriment interesant (nu fac pe ipocritul, însă om de onore sunt, între atâtea mizerii și între trivialități ca duce de coate-goale. La noi scrisul dă vieții sens, demers. Un firesc are în poveste filmul românesc. E un film istoric epopeic. Trebuie să amintesc aflându-ne trecutul istoricul, cu chipul de efigie, istorico-icoană Emanoil Petruț, în Tudor, În Mihai Viteazu, desăvârșitul Amnza Pelea, un creer, cum e, în Dacii, Burebista și, în alte personaje marcate de Sergiu Nicolaescu, un nemuritor ca actor, regizor și scenarist și, nu, uităm pe Titus Popovici, Francisc Munteanu, Sălcudeanu...

- Multe povești trăim, dar fiecare parte trăita, si cu toții: trăim multe. Ultima noapte a singurătății, Pactul cu Diavolul, Magnatul, Carmen... un adevăr, în povești emoționante, un fel de legende, în imagini grăitoare, viu ilustrate în filme, pe pelicula de celoloid, greu de păstrat, dar, cu grijă totuși păstrste, tezaurizate, chiar și pe card, sau CD/uri (se scrie mult despre filme, dar Se va mai scrie, că-i timpul să le revedem ca să ne cunoaștem istoria.

- Dacă nu te implici, în politică, te predomină și manipulează cei care sunt slabi de ingeri, cei lași și cioflingari, nișye ciulii-bulii, niște bulendre bolșevice și mișele ca Putin.

- Frate Benulee, Bună Dimineața - veste bună, am rezolvat problema cu  audierea Clipurilor frăției tale. Simplu, problema era la ”difuzoarw” am descoperit-o. Acum de dimineață, cum am deschis televizorul și am auzit la pian melodia aia frumoasă pe care o cântam și noi la școală : Ana Lugojana, am început să cânt - Uite-așa se joacă fata, și pe stânga și pe dreapta - mi s-a umplut inima de bucurie. Vasile Bogan vorbește foarte frumos de Lugoj, centrul Europei. Apoi Ferestre deschise, versuri de Jianu Liviu Florian, excepționale, Frăția dumitale îmi întinerești zilele și viașa Benule, Cu drag și frăție din Cringila N.S.W. (Acum mă duc prin grădină să curăț căci iar a plouat mult azi noapte) LA MULȚI AN !

- Dragi Prieteni Ben&Pavel, UN AN NOU FERICIT-2023. Mă bucur de Capit. 68 - Mere Pădurețe, primit acu de dimineață. l-am citit bucuros, căci ați pășit cu dreptul pragul Noului An. Succese în continuare, asigurându-vă de tot respectul și iubirea mea. Ioan Miclău-GepianuI!

- La Mulți Ani,

Mulți ANI CU  BINE!

ȘI ÎN ANUL CARE VINE!

IATĂ-L, BINE A VENIT!

PLIN DE FORȚĂ, FERICIT!

NE BUCURĂM SĂ DESCOPERIM ȘI DE AICI ÎNAINTE EPOPEEA

,,MERE PĂDUREȚE”.

Felicitări, memoriei literare prodigioase și inspirației prolifice și binecuvântată a scriitorilor Pavel Rătundeanu Ferghete și Ben Todică. Suntem mândri de a trece datorită strădaniei dânșilor, în revistă, comori de imaginație și de evocări literare din comorile Literaturii române. Cu stimă și admirație, Melania Rusu Caragioiu

- S-auzim doar de bine și, de belșug, cu bogată brazdă sub plug! An nou cu bine, ca și, cu pâine și, cu sănătate, cu bucate și la mulți ani ca banii și fericirea, să nu să vi se gate, nici vouă!

- Gânduri bune și, cu noul an se revarsă spre promorocă care mă provocă cu bucurii și ca să mă provoce, cu dulce care mult aduce, că vorba dulce, mult aduce. Despre Declarație de dragoste, de cel mai mare măgar, e cel mai bun și, iubit, sfințit și actual film, incredibil, dar adevărat ca Extemporal la diriginție, Liceienii, cu elevii eroi care dispare ca măgaru-n ceață, dar de ce a plecat și s-a pierdut, împălițatule și, împănatulule, că toate-s vechi și, nouă toate, dar nu cine le ști, cine le pricepe/înțelege toate? Eminescu era o excepție, un național unic și special excepțional, că se știe, ce se știe despre acst excelent artist, poet, publicist, publicist, prozator: geniu pe cont propriu, de prestigiu și fără egal monumental (ce cuprinzătoare caiete, manuscrise!) E un spectacol, în care se cuprinde un tot, atom de Dumnezeu, în care-s Eminescu însuși, judecată de valoare, un autentic, un tot care e tot/nimic, că fără eu nimic nu e, nu e timpul, însă ce e românul fără eu/eu ce-s fărără români și fără Eminescu! Unde nu-i răspuns ce-ți închipui, că-i? Și el vorbește de certuri între între academicieni, intre fariseii-orgolii, interese, fese... după cum și unde ne ajunge capul. În caietele Eminescu e un miracol, spectacol. Spiritul universului e Eminescu. În eminescu să-mi caut însumi, conștiința de a fi. E un fapt, un drept Dumnezeu. Se referea permanent la un tot Savaot al românilor și, la istoria românilor se referea Eminescu, în caietele sale.

- Nu pune la inima totul. eu inteleg, sunt ca tine - OM. Cu drag, Ben

 

PR-F&BT.

MORAL-NATURAL ȘI TRADIȚIONAL

~*~

În jocul din butoi sunt Anțe-Panțe,

Doctor, în butoi

Care scoate un cuțitoi, la tocilă pe petroi, să ascut, vorba lui Ciocloflender,

Florin Persic, Anghel Haiduc a 7 cai-om sincer,

ca pom-dom, pe rod, cu caracter,

având deasupra capului însoritul cer ca reper

și pe drept Dumnezeu, în, drept Dumnezeu, cu dreptul învierii

ca Mesie a durerii și Mesie a iubirii,

cu dor la marginea mării,

că el ca clujean, umblă-n țară,

plimbă ca Eminescu,

plimbă ursu năzdrăvan, că șuhan trăiește artistic;

că niciodată nu trăiește neartistic,

nu trăiește în culori de neliniște,

nu tŕăiește, în van, că brav cetățeanul Florin Persic

e om isprav creeativ și perspectiv,

scriind chiar un ceaslov ca și marele Ion Creangă scrie nobil, impecabil și util,

scrie pentru întreagă lume,

scrie, cu mărime naturală, în dimensiune, cu înțelepciune și,

cu renume moral-național, istoric, dialectic și, monumental,

scrie cu omenie asemeni altui actor, Dorel Vișan

și totu-i motivat, cu meritocrație,

aur cenușiu luminat și aur strecurat,

purificat și, descântat.

*

La nou, nu-i nimic de fițe,

nici  chiar busuiocul,

în cărnaț e, în loc de usturoi (și la rang de virtute

e aici o invenție, o grozăvie, că mai apoi rămân oamenii împreună,

înfrățiți prin munca și, prin cugetarea lor românească

a lor ca triunghiul oaselor sănătoase,

dar cine spune că memoria nu ni bună,

că ni nebună?

~*~ 

COMENTARII:

Făceam aluzii, în Mere pădurețe la animale bolnave de Nicolae Breban și academicul scriitor fără a bate apa-n piuă sau după ce o scaldă-n pod urcat și ascuns de autorități belește o oaie, muieră-sa la vale sau fântână spală o lână pe care apoi o piaptănă pe prispă. PR-F

Mult Dragi Prieteni, Pavel Rătundeanu Ferghete, Ben Todică,  Ioan Miclău-Gepianu,

Asistăm la o lansare anticipată, fără protocol, la lansarea ,,Creșterii Limbii Române” și culturii române trăită și scrisă de Scriitorul Pavel Rătundeanu Ferghete și dată la lumină prin generozitatea activă a Maestrului Ben Todică.

Acest capitol din Cartea ,,Mere pădurețe” romanul fluviu al  scriitorului-poet Pavel din Ciubănțica, trecut prin filiera binevoitoare a Artistului Ben este un adevărat stindard al literaturii române izvorâtă din suflet și cultură română.

 Penelările referitoare la literatura universală îi dau dreptul de a se înscrie în viitor, prin difuzare-traducere, ca o filă grăitoare în patrimoniul universal.

Îmi place să cred că generația tânără prin cei care dovedesc înclinații spre literatură vor primi prin Cartea ,,Mere pădurețe ” un imbold spre a citi mult, de a scrie cu suflet și perseverență și de a avea un profund sentiment de patriotism. Spun acestea  pentru că scriitorul Pavel Rătundeanu Ferghete și Scriitorul Ben Todică l-au enunțat în limba română și engleză spontan, împreună cu arta lor de a scrie, dar cititorul atent și cu inima deschidă le-a observat, le-a sorbit și s-a îmbogățit din prea plinul lor.

Cine ar fi crezut că o poveste de iubire pentru soția Vica se va transforma într-o poveste amplă de iubire pentru tot ce este românesc, Vica păstrându-și locul de slăvita muză a inspirației, cu mii de valențe reflectate în cartea închinată merelor pădurețe.

Mă întreb cine încă nu a fost în pădurea românească și nu a gustat un măr pădureț, sau nu l-a găsit la piața populară ca să îl guste. Acel gust acru amărui, parfumat și astringent nu se poate uita niciodată așa cum frazele ticluite cursiv dintr-o suflare din Cartea ,,Mere pădurețe” te urmărește prin înaltă măreția ei inedită și spontană, profund românească și atunci când autorul divaghează în literaturile străine.

Este impresionantă această jertfire închinată realizării unei cărți care promite încă multe volume pe lângă cele două deja apărute, dar care au ajuns la marele public prin reviste sub formă de semnalare deocamdată.

 Dorim Echipei de bază Scriitorilor Pavel Rătundeanu Ferghete și Ben Todică  și implicit scriitorului Adrian Grauenfels, mult binevoitor, mult succes în alcătuirea și promovarea acestei capodopere care se înalță mereu spre lauda limbii și literaturii române sub forma inedită.

 Cu mulțumiri și stimă,

 Melania Rusu Caragioiu