PR-FERGHETE - CA LA ALINA, CU PICI PLINI CUIPICI ȘI DULCI

 

CA LA ALINA, CU PICI PLINI CUIPICI ȘI DULCI

 

 

~*~

 

Nu mă cred,

la greu,

în ani de liceu ca Prometeu,

deschizând lauda de zestrei a Pandorei

Jucându-se, cu focul, cu cu cu cuvântul,

Dumnezeul omenirii, Mesie a iubiirii, un singur dor, cu armonie și omenie,

la marginea mării, cu sute de catarge care înfruntă,

cu inițiative și psiune și, cu înțelepciune înfruntă vânturile, valurile,

cu gândul și, cu avântul fain-făinel, că vor învinge vounicel ca Prometeu

care a dat de greu, în liceu ca Prometeu, în lanțuri, prin Caucazi,

după imaginația bogată a lui Alexandru Filipide,

în undă verde,

undă de care depinde dependent inteligent, magna cum laude,

în fente și fițe

care rup fire și îngurgă ițe,

că de tot înainte e ițit, izbit incorect, școlărește, în isprâvi

ca cele ale băieților deștepți-șmecherești,

cu facturi pipărate la electrica,

apă și gaze moară tărâța pârța, prin facturile lor falase, neadevărate

ca false și pipărate nedescoperite la ANAF,

că smecherii nu-s nebuni/ proști, pârliții

aieștea fac la mișto, în acte măzluite ca mămăligi explozive,

fără perspective puse la socoteala omui de rând,

cu ială pe sprânceană și la nimereală, cu ferbințeală, opăreală,

că pe la noi Ben

se întâmplă ceva necurat ca la ne ceva ca pe nicăieri și pe niciunde,

corupt și necistit ca la escroci escrocate, cu serenade greviste de nemulțumire

a lui Isoscel/Socrate,

scoși la tablă ca niște elevi, filozofi, cuminți și, cu liniaru, înroșiți,

la palmă de bună seamă "si cu seamă", vorbă smintită, de la index

de a Sucioii, Mureșan Gheorghe de la Osoiu, cu degetul pus pe rană,

leac la rană și, peste veac spunând și, tu adevărul și,

ca elev, ținându-te, Pavel,

ținându-te de cuvânt/ținându-te de brăcinar sau de șireturi,

că nu se punea punct prieteniei/că nu se pune punctul pe "i"

și,

la joculul de șah, chiar dacă nu cu o floare se face primăvară,

șah mat dându-se melcului lui Ion Barbu (cu o înfloare care înfloare, în și, pro rod, am învățat, că nu se face primăvară,

iar poezia, cu sărut

și spiritul, 

ca sărutat piciorul

care din acea clipă șchioapătă de o șchioapă peste groapă,

că voi  faceți pe deștepți și ne frigeți lucru, ce nu e de mine: literat,

cu Mere pădurețe la pridvor ca un CEC, cu esențe tari, în și puri pitici

(mici ca la Alina cu pici, plini cu lipici, dulci și senini, divini, ingeri ai profudei și României mari,

în care flori de tei cad rânduri rânduri

ca gânduri, în gânduri).

În viață

nu alergi pe mai multe culoaruri, valuri, valuri,

în culori,

cu capul pe umeri.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE