Cum
i s-a arătat Maica Domnului lui Valeriu Gafencu, în noaptea de Crăciun
Răbdător
în boală
Sensibil și recunoscător pentru grija confraților săi
de a-i ușura durerile, Valeriu în noblețea lui sufletească răsplătea fiecare
gest de dăruire printr-un zâmbet sau o vorbă caldă.
Operat pe viu de apendicită acută pentru că nu i-a
prins anestezia, va răbda ca un vrednic mucenic fără să cârtească vreodată
toate chinurile bolilor, zidind prin cuvânt sufletele descurajate ale
deținuților care nu se puteau împăca cu moartea.
Ultimul
Crăciun
În noaptea ultimului Crăciun trăit de el, spre ziuă, i
se arată Maica Domnului aievea, spunându-i: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te
temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul
acesta acum pentru cele viitoare.
Puterile întunericului cresc şi încă vor mai
înspăimânta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se
întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii
luminii.
Chiar de vi se va părea că nu mai e credinţă pe
pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol.
Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credinţă şi am venit să vă
îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!”[1].
Ioan Ianolide, Întoarcerea la
Hristos, p. 134, Ed. Christiana, București, 2006
REVARSAREA
DARURILOR
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca geamul, pe lânga faptul ca primeste lumina în
sine, o lasa pe aceasta sa intre si în odaie; sau soba se încalzeste nu doar
pentru ea însasi, ci si pentru a te odihni pe tine. Acelasi lucru e cuprins si
în alcatuirea trupului: ochii vad nu doar pentru ei, ci si pentru trupul
întreg; urechile aud nu doar pentru ele însele, ci pentru tot trupul; narile nu
doar pentru ele simt mirosul, ci pentru trupul întreg; stomacul nu primeste
hrana doar pentru el, ci pentru tot trupul; mâinile lucreaza nu doar pentru
sine, ci pentru trupul întreg; picioarele nu merg doar pentru ele, ci si pentru
celelalte madulare. Acelasi lucru îl bagam de seama si la celelalte fapturi:
soarele de pe cer nu straluceste numai siesi, ci pentru toata zidirea; norii nu
tin apa întru ei, ci o revarsa pe pamânt; pamântul nu tine roadele în sine, ci
le creste pentru toti. Asa sa cugeti si despre toate celelalte. Din acestea
învatam ca din darurile pe care ni le da Dumnezeu noi trebuie sa împartim câte
ceva si pentru folosinta aproapelui nostru, caci darurile Domnului sunt facute
pentru toti îndeobste. Cel chibzuit trebuie sa-si foloseasca priceperea nu doar
pentru sine, ci si spre trebuinta aproapelui sau, iar avutia trebuie sa-i
slujeasca nu doar celui bogat, ci si altora. Asa sa facem si cu celelalte:
acestea toate sunt talantii Domnului nostru, pentru care vom da raspuns
înaintea Lui în ziua venirii Sale (Matei 25, 14-30). Caci toate pe care le avem
nu sunt bunurile noastre, ci ale Domnului si ne sunt date de la Dumnezeu nu
doar pentru noi însine, ci si pentru aproapele nostru. Iar daca cineva nu
împarte celorlalti din bunatatile Domnului care i-au fost date lui, acela
pacatuieste împotriva lui Dumnezeu, Care l-a umplut cu daruirile Sale, si
pentru aceasta va fi chinuit în ziua Judecatii lui Hristos.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 108
Bogatul
cel rău poate fi și săracul ce are dorința de a stăpâni.
Clement
Alexandrinul
Pentru ce dar mai era nevoie să scoată Dumnezeu din
pământ bogăție, dacă bogăția aduce și pricinuiește moarte?
Dar dacă cineva este în stare să îngenuncheze în
adâncul sufletului său dorința de stăpânire a averilor, dacă judecă echilibrat,
dacă este înțelept, dacă Îl caută numai pe Dumnezeu, omul acela este liber,
nu-i biruit de bogăție, nu-i bolnav din pricina bogăției și nici rănit de ea.
Dar dacă nu, mai iute va intra cămila prin urechile acului decât un bogat ca
acesta în împărăția lui Dumnezeu.
O bogăție mai grea
… Mândria care, mai cu seamă, ar trebui îndepărtată și
tăiată ca pe o boală grea și aducătoare de moarte. Se știe doar că pentru cel
mândru și lăudăros întoarcerea spre smerenie este cu neputință, iar căderea
sigură, după cum învață dumnezeiescul cuvânt (Mt. 23:12).
Luxul nu iubește frumosul
Luxul care se risipește în plăceri este groaznic
naufragiu pentru om. Viața plăcută și fără slavă pe care o duc cei mai mulți
este străină de adevărata iubire de frumos și de plăcerile curate.
Prin fire, omul este o ființă superioară, maiestuoasă
și doritoare de frumos, pentru că este creatura Singurului Care este frumos;
dar viața dedicată pântecelui este nedemnă, rușinoasă, urâtă și vrednică de
râs. Cu totul străin de firea dumnezeiască este gustul de plăcere, când gustul
de plăcere este de nesăturat, cum este pofta de mâncare a vrăbiilor sau dorința
de împerechere a porcilor și a taurilor.
A socoti plăcerea un bine este desăvârșită lipsă de
gust…
După cum voința lui Dumnezeu este lucrare, iar această
lucrare se numește lume, tot așa și voia Lui este mântuirea oamenilor; iar
mântuirea oamenilor se cheamă Biserică. Dumnezeu știe pe cei pe care i-a
chemat; și pe cei pe care i-a chemat, i-a și mântuit”.
Nici ochilor nu le este de folos să rămână totdeauna
nepedepsiți, ci câteodată și ei lăcrimează și suferă, pentru ca să fie mai
sănătoși. Tot așa și pentru suflet: nimic nu e mai primejdios ca o necontenită
desfătare.
(Extras din cartea „Despre adevărata
bogăție, Clement Alexandrinul”, Editura „Cuvântul vieții”
INDEMNUL
PRIMAVERII
-
Sfantul Inochentie al Odessei -
Vazând frumusetea naturii în timpul primaverii, vazând
bucuria si multumirea tuturor fapturilor si auzind corul cel minunat al
înaripatelor care fac sa tremure vazduhul si sa rasune dumbravile si câmpiile
de cântare, cine nu va fi gata sa repete din tot sufletul si din toata inima
ceea ce a grait Facatorul, îndata dupa ce a zidit lumea: „iata toate sunt bune
foarte!” (Facere 1, 31). Fiecare din noi – si poate nu o singura data – si-a
aratat dorinta ca primavara sa fie cât mai lunga. Dar cu toate acestea ea este
foarte scurta, mai scurta decât toate anotimpurile anului, ca si cum ar vrea sa
ne arate prin aceasta ca si petrecerea noastra în Rai, la început, a fost
pentru putina vreme.
Pentru ce atotputernicia dumnezeiasca ne înfatiseaza
în fiecare an, în timpul primaverii, o astfel de icoana a facerii lumii si a
starii noastre celei dintâi? Au nu pentru ca vazând lucrarile atotputerniciei
lui Dumnezeu sa ne învatam a fi plini de recunostinta catre Acela „Care atunci
când trimite duhul Sau toate se întaresc si se umplu de bunatati, iar când Îsi
întoarce fata Sa, toate se vestejesc si sunt gata a se preface în tarâna”? (v.
Psalm 103, 28-31) Schimbându-se în vremea primaverii întreaga înfatisare a
pamântului, putem spune ca toata lumea ce ne înconjoara îmbracându-se în câteva
zile cu frumusete si podoaba, întelepciunea dumnezeiasca pare a ne zice
fiecaruia dintre noi: Uitati-va ce pot Eu sa fac pentru voi, daca veti fi
vrednici de aceasta! Luati aminte de ce v-ati lipsit voi prin pacat si ce
puteti dobândi daca veti cauta sa va lepadati de el si de stapânirea lui cea
pierzatoare!
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 32-34
UN
MIC DAR DE CRĂCIUN TUTUROR CITITORILOR MEI! lA MULȚI ANI!
Fantastic cite carti si ce comoara!!!!!
Plus ca poti sa si asculti unele, nu numai sa citesti.
Pastarati acest e-mail, fiindca are o valoare
nemaipomenita !!
Carti pe internet
• www.literature.org - Aici puteti citi o multime de
cãrti din literatura universalã, în limba englezã.
• www.gutenberg.org - Pe acest site aveti ocazia sã
alegeti, din sute de optiuni, cãrtile în limba englezã care vã intereseazã.
• www.free-ebooks.net - Aveti de ales dintr-o
multitudine de oferte, în englezã, împãrtite pe categorii.
• www.bibliomania.com - Accesând sectiunea
"Read", puteti citi sute de cãrti în englezã, împãrtite în mai multe
categorii.
• www.books.google.com - Cel mai cunoscut motor de
cãutare pe internetare si o sectiune cu opere în limba englezã, din diverse
categorii,de la grãdinãrit si retete de bucãtãrie pânã la literaturã.
Pagini
în limba românã
• www.romaniaeuropa.com - Puteti citi în sectiunea
“Cãrti online” opere si lucrãri din domenii diverse.
• www.carti.x6.ro - Pe acest site aveti de ales din
peste 10.000 de cãrti.
• www.e-scoala.ro/biblioteca/index.html - Aici gãsiti
câteva dintre cãrtile necesare elevilor.
• www.editura.liternet.ro - Puteti citi opere ale unor
autori români, atât prozã, cât si poezie.
• www.biblioteca-online.ro - Gãsiti câteva lucrãri ale
unor scriitori români.
• www.polirom.ro - În sectiunea “Bibliotecã online” de
pe acest site puteti descãrca zeci de cãrti.
• www.bmb-on-line.ro - La aceastã paginã puteti
lectura operele câtorva autori clasici români.
• www.e-librarie.ro - Pe acest site puteti gãsi cãrti
scrise în românã si în englezã din multe domenii.
• www.biblior.net - Bibliotecã virtualã cu opere
românesti.
• ro.wikisource.org - Gãsiti documente istorice,
poezii si cãrti românesti.
• www.cartiaz.ro - Pe aceastã paginã de internet aveti
ocazia sã cititi cãrti din domenii diferite.
• www.scribd.com - Pentru a citi cãrti în românã,
accesati sectiunea “Explore” (în partea de sus a ecranului) si apoi tineti
cursorul mouse-ului pe “English” (în centrul ecranului) si alegeti “român”.
Carti
in format audio
• www.cartiaudio.eu - Puteti asculta câteva opere
strãine celebre si le puteti descãrca în calculator.
• www.audiocarti.eu - Si pe acest site aveti ocazia sã
ascultati opere românesti si strãine
Comorile
romanesti de la Viena ...trebuiesc vazute !
Comorile
romanesti de la Viena
Comori
romanesti la Viena Catedrala Sfantul Stefan
Multe comori romanesti sunt risipite in lume, despre
care nu stim aproape nimic. In vreme ce egiptenii isi revendica cu vehementa
valorile imprastiate in marile muzee ale strainatatii, afirmand ca ele sunt
proprietatea pamantului din care provin, noi nici macar nu stim pe unde ni s-au
risipit tezaurele, nu avem nici macar reproduceri dupa aceste valori,
informatiile lipsesc, iar fotografiile sunt greu de obtinut. Cu atatea
obstacole in fata, am pornit, totusi, in cautarea acestor vestigii, iar primul
popas l-am facut la Viena, unde se afla cateva tezaure fabuloase, descoperite
in Transilvania, in timpul Imperiului Habsburgic si apoi Austro-Ungar
Martie
la Viena
In martie, la Viena miroase a frezii. E inceput de
primavara, iar in fata palatului primariei rasuna un vals de Strauss, sub
sclipirile feerice ale unui patinoar ce serpuieste pe aleile parcului. In
mintea oricarui turist, Viena inseamna cladiri impunatoare, catedrale ce
strapung cerul, palate somptuoase. Inseamna muzica, echilibru si arta la tot
pasul. Pe scurt, maretia si eleganta somptuoasa a unei capitale imperiale. In
mintea mea, insa, dincolo de acestea, Viena inseamna istorie: drumurile grele,
pline de ploi si praf ale ardelenilor plecati pe jos, cu "jalba", la
"Imparatul", spe
rantele iobagilor intr-o justitie augusta care sa le
usureze jugul pus de nobilimea maghiara, Horea, Badea Cartan, Avram Iancu si
durerile pamantului lor. Viena si figura aproape mitica a Imparatului si a
curtii sale au dainuit in imaginatia ardelenilor timp de doua secole, in timpul
Imperiului Habsburgic, si apoi al celui Austro-Ungar. Dar, ca orice capitala
imperiala, si Viena si-a cladit splendorile pe sudoarea si bogatiile celor
asupriti. Iar pamantul romanesc a fost intotdeauna printre cele mai bogate, nu
doar in roade, ci si in comori. Asa se face ca in colectiile imperiale ale
Vienei au ajuns tezaure de o inestimabila valoare, descoperite in acea perioada
in Transilvania. Si acolo au ramas! Despre aceste incredibile tezaure
romanesti, pe care le-ar ravni orice muzeu din lume, ce au apartinut unor
capetenii dace si unor printi barbari de mai tarziu, au auzit foarte putini
romani. Acesta este motivul pentru care ma aflu la Viena la acest inceput de
martie.
Comori
romanesti la VienaTezaurul de la Sannicolau Mare
Si, desi sunt pentru prima oara aici, aman
traditionalul "pelerinaj" turistic de la biserica Sfantul Stefan la
Prater si de la Hoffburg la Schonbrunn si alerg, din prima zi, in cautarea
muzeului de istorie. Numai ca Viena nu are asa ceva. Pentru austrieci, epocile
vechi, de la paleolitic pana la celti, sunt puse laolalta cu dinozaurii, la
Muzeul de Istorie Naturala, iar productiile de lux ale Antichitatii si Evului
Mediu sunt incluse in colectiile de la Muzeul de Istoria Artei. Cele doua muzee
se afla fata in fata, in doua cladiri gemene. Deci, intr-acolo ma indrept.
Cu toate ca e sambata dimineata si un soare incantator
pe cer, la ora deschiderii, in fata la Kunsthistorisches Museum nu sunt nici
zece oameni. Mai multi par sa fie vizavi, la stiintele naturii. Dupa ce intram,
aproape toti turistii se reped la etaj, unde se afla o valoroasa pinacoteca, cu
lucrari de Rafael, Rubens, Breugel, si multi altii. La parter se afla colectia
greco-romana si etrusca, destul de modesta, cea egipteana, ceva mai
spectaculoasa, si sala tezaurelor. Aici ma opresc, singura, in stralucirea
aurului vechi de secole. Si aici am sa raman vreme lunga, sub privirile din ce
in ce mai ingrijorate ale custozilor salii, care probabil nu au mai avut de
mult un vizitator atat de fascinat.
Comorile
printilor barbari
Multa istorie si multe destine de neamuri intregi s-au
ridicat ori s-au prabusit sub lucirile aurului. Dar in vremurile de demult,
aurul nu era doar o ispita materiala.
Comori
romanesti la Viena
Metalul galben era un metal al zeilor, care ii dadea
putere celui care il detinea. Un tezaur mare conferea putere mare. De la
fabuloasele comori ale lui Mithridate si Decebal, capturate de romani, la
pierdutul tezaur al lui Montezuma ori la aurul nibelungilor scufundat in Rin,
puterea unei capetenii si a neamului sau a pierit odata cu tezaurul. Biograful
lui Carol cel Mare spunea, chiar, ca avarii au pierit pentru ca si-au pierdut
tezaurul. Gloria si puterea erau garantate de aceste comori de aur care, ingropate
la vreme de restriste, puteau asigura renasterea unei comunitati dupa ce trecea
primejdia. Tezaurul era un fel de "banca nationala", un soi de
depozit obligatoriu. Insa istoria are caile ei nestiute si, de multe ori, poate
de cele mai multe ori - aceste tezaure au ramas ingropate, impreuna cu
sperantele celor ce le-au ingropat in pamant. Au trecut ani, secole, uneori
milenii, iar sapa ori plugul vreunui taran a ajuns sa dezgroape din uitare cate
o comoara. Sperantele ingropate impreuna cu ea, odata iesite la lumina, s-au
transformat adesea in blesteme, iar tezaurele nu si-au gasit linistea decat in
vitrinele cate unui muzeu.
Comori
romanesti la Viena
In vremea migratiilor, la noi, in Carpati, s-au ascuns
multe tezaure, probabil mai multe decat in orice parte a Europei. Insa comorile
printilor barbari sunt mai putin cunoscute decat cele ale egiptenilor sau ale
scitilor: ele au ramas in umbra, la fel ca epocile din care provin. Tezaurul de
la Pietroasa, descoperit in Muntenia si ajuns la Bucuresti, dupa nenumarate
peripetii, este cel mai faimos tezaur ce provine din acele vremuri. Este
atribuit vizigotilor din secolul al IV-lea, si nu are egal in Europa. De o
frumusete si un rafinament fara seaman sunt si tezaurele gepidice, descoperite
la noi in tara , mai cunoscut fiind cel de la Apahida. Cat de barbari erau, de
fapt, acesti barbari, capabili sa creeze si sa pretuiasca frumosul la cote din
cele mai inalte? Tot din vremea migratiilor dateaza alte doua tezaure,
descoperite in pamant romanesc, care au luat calea Vienei.
Tezaurul
de la Sannicolau Mare
Sala-tezaur a muzeului din Viena are cam un sfert din
marimea salii tezaurului de la Muzeul National de Istorie din Bucuresti.
Comori romanesti la VienaTezaurul cantareste 10 kg si
este din aur pur
Ingramadita, cu vitrine pe langa pereti si cu panouri
in mijloc, iti da o senzatie de sufocare, sustinuta si de lumina palida din
vitrine. In capatul salii se afla piesele cele mai valoroase. Prima reactie pe
care o am cand le vad este aceea de naucire. De fapt, nu e o reactie, ci o
inmarmurire, stupefactie, mirare, emotie, apoi exaltare, apoi iar uimire... Cel
mai fabulos tezaur, cel mai valoros, cel mai frumos, cel mai... este romanesc!
"Goldschatz von Nagyszentmikls" scrie mare, pe un perete. Explicatiile
din muzeele austriece sunt scrise doar in germana, nici urma de text in engleza
sau vreo alta limba de circulatie. Tezaurul cantareste aproape 10 kg si este
din aur pur. De 20-22 karate, transformat in incredibile opere de arta: 23 de
cupe, potire, cani, ulcioare, cu o lucratura dusa la perfectiune, cu decoruri
milimetrice, filigrane fantastice, figuri de oameni si animale, decoruri
ametitoare si ciudate inscriptii cu litere grecesti sau runiforme, unele
nedescifrate pana astazi. In fata mea se afla tezaurul de la Sannicolau Mare,
perla colectiei de la Kunsthistoriches Museum. Un tezaur fara egal, descoperit
in pamant romanesc, dar despre care noi, romanii, nu prea am auzit pana acum.
Era in vara anului 1799, intr-o zi de iulie, cand
taranul Nera Vuin, sarb de origine, sapa pe langa un zid ca sa planteze vie, in
curtea casei lui din satul Sannicolau Mare, astazi cea mai vestica localitate a
Romaniei. La un moment dat, sapa i s-a lovit de ceva metalic. Ceea ce a scos
apoi din pamant avea sa fie cel mai mare tezaur apartinand Evului Mediu
timpuriu. Nu se stie nici acum, si probabil nu se va sti niciodata, cate piese
faceau parte din tezaur. Multe dintre ele sunt perechi si e posibil ca toate sa
fi avut o pereche, dar nu au mai ajuns pana la noi. Povestea spune ca
descoperitorul le-a vandut pe nimica toata mai multor negustori, separat, sau
numai unui negustor grec ori armean, dupa alta varianta, care a incercat sa le
vanda la pret mult mai mare, la Pesta.
Comori
romanesti la Viena
Aici piesele au atras imediat atentia si au fost
confiscate si inventariate de catre magistratul municipal Ioan de Boraros. O
alta varianta spune ca, atunci cand taranul a incercat sa le vanda,
proprietarul terenului, un anume Nacu, a aflat si a alertat autoritatile. Era
in interesul lui, caci legea oferea o compensatie atat descoperitorului (daca
declara imediat comoara), cat si proprietarului pamantului, iar daca
descoperitorul nu declara, dar era denuntat, partea acestuia ii revenea
denuntatorului. Deci, Nacu ar fi primit ambele parti ale rasplatii. Indiferent
cum s-a intamplat, cert este ca cea mai mare parte a tezaurului a ajuns intr-un
final de la Pesta la Viena, unde se afla si astazi. Unele dintre piese fusesera
deteriorate, li s-au rupt tortile sau unele parti ornamentale. Sotia lui Nera
Vuin a declarat ulterior ca a pastrat si ea cateva piese mici, pe care le-a
topit. Despre soarta taranului care a facut colosala descoperire nu mai stim
mare lucru: doar ca nevasta sa a batut de doua ori pe jos drumul pana la Viena,
ca sa-i ceara imparatului partea sa de recompensa. Nu a primit nimic. Locul in
care s-a descoperit tezaurul se afla astazi pe strada Comorii. Descoperirea a
avut in epoca un mare rasunet, valoarea sa fiind estimata la trei milioane de
florini. Tezaurul de la Sannicolau Mare a fost expus si la Budapesta, de doua
ori, prima data in 1884, apoi in 2002, la aniversarea a doua sute de ani de la
fondarea Muzeului National al Ungariei. In Romania nu a fost expus niciodata.
Au existat cereri din partea Muzeului Banatului, pentru realizarea unor copii,
insa muzeul din Viena a refuzat, pe motiv ca se pot deteriora originalele. Au
existat doua serii de copii efectuate prin galvano-plastie, una la Muzeul
Banatului si una la Szeged . Cea de la noi a fost rechizitionata de o comisie
militara sarba, in anul 1919, si nu se mai stie nimic de ea. Cea de la Szeged
exista si azi. Despre o restituire a tezaurului nici nu poate fi vorba.
Ce s-o fi intamplat cu perechile lipsa? Foarte
probabil, au fost gasite impreuna cu celelalte piese, dar li s-a pierdut urma.
Sperand ca poate, totusi, au fost ingropate undeva aproape de locul
descoperirii tezaurului, in 2006, o echipa mixta de arheologi romano-maghiara,
condusa de Florin Drasovean, a investigat zona, cu aparatura performanta. Nu
s-a gasit nimic. Cautatorii de comori au rascolit si ei in zadar si continua sa
rascoleasca si astazi in preajma locului unde acum 211 ani a iesit la iveala comoara.
Tezaurul este alcatuit din sapte ulcioare, ornamentate
cu figuri florale, mitologice si geometrice, sapte vase joase - doua farfurii
mai mari, doua mici, doua patere si un platou oval -, un bol cu o lucratura
extrem de sofisticata, trei pocale, dintre care doua cu un cap de taur rasucit,
privind inapoi si sprijinite pe trei picioare, iar un al treilea, in forma de
scoica (nautilus), doua potire, doua cani si un corn in forma de palnie.
Majoritatea au inscriptii: in greaca, in limbi locale, dar cu alfabet grecesc,
inca nedescifrate satisfacator, in semne cu aspect de rune, de asemenea
nedescifrate satisfacator. In inscriptia de pe vasul nr. 21 apar
"jupanii" (scris zoapan) Boila (Boila sau Buila) si Butaul,
considerate de unii cercetatori nume romanesti.
Comori
romanesti la Viena
Descoperirea este unica, iar specialistii au reusit sa
faca prea putine paralele cu piese gasite in alte parti. Nu s-a ajuns nici
astazi la un acord asupra provenientei tezaurului. Datarea s-a facut intre
secolele al VI-lea si al IX-lea dupa Hristos. Bulgarii spun ca a apartinut unui
print bulgar, ungurii ca e hunic, apartinand poate lui Attila, sau chiar
timpuriu maghiar, impingand datarea pana in secolul X, cercetatorii nostri spun
ca a fost al ducelui Ahtum, un descendent al voievodului Glad. Unii considera
ca piesele au fost executate de mesteri aurari din Crimea , altii ca au fost
lucrate la Bizant, si nu au fost uitati nici pecenegii. Cele mai multe fire
trimit insa spre o origine avara a tezaurului. Desi la prima vedere ansamblul
pare unitar, piesele sunt de proveniente diferite si chiar din epoci diferite.
Ele au fost la un moment dat stranse laolalta si ascunse. E posibil sa fi fost
vorba de un tribut platit de Bizant vreunui print barbar de la Dunare, prin
care se cumparau linistea si securitatea in zona. Unele vase au inscriptii
grecesti cu mesaj crestin, altele au reprezentari de inspiratie persa-sasanida,
altele trimit spre zona central-asiatica, iar altele sunt greco-romane. Un
amestec ametitor, care insa nu stirbeste cu nimic din frumusetea intregului.
Ceea ce confera o mare valoare tezaurului este insa lucratura mesterilor aurari
care le-au faurit, o lucratura aproape de perfectiune. Studiile facute de catre
cercetatorii austrieci, care au efectuat o scanare microscopica asupra
pieselor, marind detaliile de 4000 de ori, au aratat ca exista ornamente de
doar un milimetru, pentru care s-a lucrat cu trei instrumente diferite.
Comori
romanesti la Viena Kunsthistorisches Museum din Viena
Reprezentarile figurative sunt destul de stranii. Pe
unul din vase vedem un luptator calare, cu trasaturi mongoloide, tarand un
prizonier si avand atarnat la saua calului capul decapitat al vreunui dusman
invins. Intr-o alta scena este infatisata o pasare uriasa, purtand in gheare o
femeie, care tine intr-o mana un vas cu apa indreptat spre ciocul pasarii, iar
in alta o ramura, ori, intr-o alta reprezentare, doua ramuri. Acest motiv a
fost pus in legatura cu pasari mitice din traditia central-asiatica, din India
, Siberia sau chiar China . Insa mult mai aproape de noi este fantastica pasare
a basmelor romanesti, zgripturoaica, cea care ii aduce pe muritori de pe
Taramul de Dincolo, inapoi, pe pamant. Zgripturoaica trebuie sa bea apa si sa
fie hranita in timpul zborului de catre cel pe care il transporta, la fel ca
pasarea ce apare pe doua dintre vasele de la Sannicolau Mare. Fabuloasa pasare
din mitologia romaneasca este paznica lumii de dincolo si a aurului aflat
acolo. Ea este strans inrudita (nu doar etimologic) cu grifonii din tinuturile
hiperboree, care si ei pazeau aurul din taramul lor. O alta scena infatiseaza
un arcas la vanatoare, calare pe un straniu mamifer inaripat si cu cap de om,
doborand o pantera. Iar o alta ne prezinta un grifon ucigand un cerb.
Desi tezaurul este cercetat cu asiduitate de aproape
doua sute de ani, inca mai este cale lunga de strabatut pana la dezlegarea
misterului care il inconjoara. Dimensiunile sale, caracterul de unicat,
ciudatenia imaginilor si a inscrisurilor, maiestria lucraturii, puritatea
aurului, frumusetea formelor, toate acestea au facut ca tezaurul de la
Sannicolau Mare sa fie plasat intre primele 10 cele mai spectaculoase tezaure
de aur descoperite vreodata, alaturi de cel de la Pietroasele si in compania
aleasa a tezaurului lui Tutankamon sau a celui tracic de la Panaghiuriste
(Bulgaria).
Tezaurul
de la Simleul Silvaniei
Mergand inapoi in timp, undeva in secolele IV-V, un
alt print, probabil gepid, ascundea un alt tezaur impresionant, intr-un loc
aflat astazi in Simleul Silvaniei. Cel ce a recurs la aceasta masura disperata
a impartit tezaurul in doua parti, ingropandu-le la o distanta de cativa pasi
una de cealalta.
Comori romanesti la VienaTezaurul de la Simleul
Silvaniei - Medalii
In anul 1797, doi copii ciobani, ce culegeau prune,
s-au impiedicat de piesele din primul tezaur, ce au ajuns si au ramas de atunci
la Viena. Dupa aproape o suta de ani, in 1889, niste zilieri care lucrau la
scos cartofi au descoperit cea de-a doua jumatate, ajunsa apoi la Budapesta. In
total, 73 de piese de aur si argint, cantarind cam opt kilograme. In anul 1999,
cele doua muzee au organizat o expozitie comuna, in care a fost expus intregul
tezaur.
Din primul tezaur fac parte 24 de inele de aur, cu un
diametru prea mare pentru a putea fi purtate pe deget. Inca nu se stie ce
intrebuintare aveau. Apoi, 17 medalioane de aur, cu figuri de imparati romani
din secolul al IV-lea (Maximinianus I Hercules, Constantin I, Constantin II,
Valentinian, Valens, Gratian), dintre care trei sunt pierdute, un fragment de
bratara, un inel (de data aceasta de purtat pe deget), un pandantiv in forma
umana si un altul rotund, incrustat cu pietre semipretioase. Dar obiectul cel
mai fantastic il reprezinta o salba cu 52 de pandantive-amulete, ce se purta
peste tot trunchiul, peste piept si peste spate, prinsa pe mijloc, de o parte
si de alta, cu doua inele. Podoaba principala, care cadea pe mijlocul
pieptului, consta dintr-o margea mare, de cristal fumuriu, strajuita de doi lei
de aur, asezati fata in fata.
Comori
romanesti la Viena
Cel mai important pandantiv e reprezentat de un barbat
intr-o barca, aflat chiar langa margeaua de cristal. Celelalte 50 de pandantive
infatiseaza unelte si arme miniaturale, separate la anumite intervale de frunze
de aur. Se crede ca acest minunat lant petrecut peste corp avea rol de amuleta,
protejandu-l pe purtator. In ultima vreme, s-a emis ipoteza ca era purtat de o
femeie.
In cel de-al doilea tezaur, aflat acum la Budapesta,
se aflau 10 perechi de fibule din aur si pietre semipretioase, trei vase
deosebit de frumoase, incrustate cu pietre scumpe, o fibula din onix si un inel
de logodna. Piesele sunt de factura germanica si romana: cele din primul tezaur
- mai mult de inspiratie romana, iar cele dintr-al doilea - mai mult germanice.
Fibulele au o lucratura magnifica, iar brosa cu onix este unicat pentru vremea
respectiva. In primul tezaur se gaseste cel mai mare medalion din cate s-au
pastrat din Antichitate. Lucratura pieselor este de cea mai inalta clasa, iar
tezaurul, in intregul lui, reprezinta unul dintre cele mai valoroase din epoca.
Specialistii spun ca piesele din tezaurul de la Simleul Silvaniei trebuie sa fi
fost stranse de-a lungul a 150 de ani si ingropate sub amenintarea unei
primejdii teribile.
Comori
romanesti la VienaPodoaba
In fata acestui delir al comorilor romanesti, pe care
le puteai intalni doar imaginate in basme, din cel mai pur aur, batute cu
pietre scumpe si lucrate cu cea mai mestesugita arta, restul exponatelor
palesc. Vitrinele de la Kunsthistorisches Museum care adapostesc piesele din
tezaurul de la Simleu sunt chiar langa cele sub care se afla comoara de la
Sannicolau Mare. Pentru turistul atent, trebuie sa fie izbitor faptul ca cele
mai impresionante exponate provin din pamantul romanesc. Celelalte sunt din Ucraina
, Serbia , Croatia , Cehia, Slovacia. Singurele piese remarcabile ce provin din
Austria sunt cele din tezaurul de la Untersibenbrunn, dar nici pe departe de
valoarea celor descoperite in Romania . Dupa un tur al incaperii, e usor de
constatat ca jumatate din sala tezaurelor din acest muzeu este ocupata de piese
de la noi. In vitrinele de langa cele doua mari tezaure se mai pot vedea
superbe fibule digitate din argint aurit, ornamentate cu spirale, descoperite
la Seica Mica si in alte locuri neidentificate din Ardeal, precum si catarame
maiestrit lucrate, de aceeasi provenienta, datate in a doua jumatate a
secolului al V-lea. Dar calatoria printre tezaurele romanesti nu e nici pe
departe incheiata.
Tezaurul
dacic
Coborand si mai mult in timp, ajungem si la epoca
dacilor, foarte bogat reprezentata in mica sala a tezaurelor, caci o vitrina
lunga, ce nu poate fi cuprinsa dintr-o singura privire, straluceste de odoare
ce au apartinut stramosilor nostri.
Comori romanesti la VienaPlacuta de la Cioara
E asezata chiar la intrarea in incapere si eticheta
din capatul ei spune: "Dakischer Silberschmuck". Adica podoabe dacice
de argint (si argint aurit), toate situate intre secolul al II-lea inainte de
Hristos si secolul I dupa.
Obiectele insirate de la stanga la dreapta, numerotate
si insotite de explicatii cuminti in germana, par a fi desprinse din inventarul
vreunei familii de neam ales, gata de plecare. Ele provin insa din mai multe
localitati: un colan frumos rasucit, de la Moroda (Arad), alte doua, mai mari,
descoperite la Marca (Salaj), un lant din inele duble, cu un pandativ rotund,
de care atarna noua piese ascutite de argint, descoperit la Somesu Cald
(Cluj)... In mijlocul vitrinei celei lungi troneaza o bratara dacica din argint
aurit, cu sapte spire, descoperita la Orastie, aidoma celor de aur recuperate
recent. Bratara de la Viena poarta patina celor doua milenii petrecute in
pamant, luciul sau este inegal, umbrit din loc in loc de pete si zgarieturi.
Comori
romanesti la VienaFibule descoperite in Transilvania
Acesta este primul obiect care iti atrage privirile,
in momentul in care intri in sala tezaurelor. Ciudatele capete de lupi-serpi ce
au fost infatisate de mana mesterului vegheaza in tacere vitrina cu podoabe
dacice. In cea de-a doua jumatate a vitrinei, dincolo de acest gardian
somptuos, este tezaurul de la Saliste (judetul Alba), cunoscut si sub numele de
"Tezaurul de la Cioara", caci asa se numea localitatea la vremea
descoperirii si pana tarziu, in anul 1965, cand i-a fost schimbat numele. Era
prin 1820, cand taranul Matei al lui Stefan Molodet a descoperit intamplator un
tezaur format din 64 de piese de argint. Descoperirea a fost raportata
autoritatilor, iar tezaurul a ajuns la Viena. Astazi, in vitrina cea lunga, se
afla 31 de piese din acest tezaur. Dar ce bogat in istorie este pamantul
Salistei! Caci satul Tartaria, care a dat la iveala cea mai veche scriere din
lume, apartine tot de Saliste, iar cuviosul Sofronie de la Cioara s-a aflat in
fruntea luptei ardelenilor pentru pastrarea legii stramosesti, in vremea
unitarianismului si a generalului Bukow.
In alcatuirea tezaurului de la Cioara intra o ciudata
piesa-unicat in forma de corn, prevazuta cu patru nituri, fara nici o alta
paralela in alta parte, a carei utilizare ne este cu totul necunoscuta. S-a
presupus ca ar putea fi toarta unui vas, element dintr-un coif sau chiar un tub
de scurgere. Urmeaza apoi trei inele spiralate, patru bratari simple, din bara
de argint, o pereche de fibule cu scut romboidal, doua colane subtiri, din fire
rasucite de argint si cu inchizatoare, un fragment dintr-un colan mestesugit
impletit din patru sarme de argint, mai multe pandantive de la un colier
pierdut si, elementul cel mai valoros, o placuta de argint aurit cu niste
figuri executate prin batere, in relief (au repuse).
Comori
romanesti la Viena
Cele doua personaje infatisate au fost considerate de
unii ca fiind preoti, de altii drept razboinici. Vasile Parvan considera ca
reprezentarea aceasta apartine unui tip strain de cel dacic, in vreme ce
arheologii de astazi sustin, din contra, ca este cea mai tipica manifestare a
artei dacice. Personajele nu au caracteristici dacice, fata lor este imberba si
ovala, alungita, imbracamintea nu are mai nimic in comun cu cea a dacilor de pe
Columna lui Traian sau Monumentul de la Adamclisi, nici incaltamintea. Cu toate
aceste controverse, placuta de la Cioara, care probabil impodobea o centura de
piele, apartine unui tezaur cu siguranta dacic din secolul I inainte sau dupa
Hristos.
Vitrina se opreste brusc in fata usii, curmandu-mi
intrebarile: ce printesa daca si-o fi strans laolalta brosele, inelele,
bratarile si colierele, si le-a ascuns la vreme de restriste? Si cine o fi
purtat bratara cea de sapte ori rasucita? Unde or fi disparut celelalte piese
din tezaur, mai mult de jumatate?
Basmul
de aur
Comori
romanesti la VienaCatarama
Nici mirosul de frezii, nici valsul de la Rathaus nu
ma mai pot seduce dupa ce ies de la muzeu. As vrea sa pot spune ca experimentul
trait in mica sala a tezaurelor a fost unul al rigorii stiintifice, al
documentarii severe si minutioase. Nu a fost asa decat in mica parte. Strania
lume a comorilor noastre de acum multe secole imi devenise, in timp ce o
priveam, brusc familiara. La un moment dat, mi-am dat seama ca tineam inutil in
mana carnetelul de notite cu foile albe, iar aparatul de fotografiat imi atarna
neputincios la gat: ma trezisem transportata in afara timpului, in lumea
basmelor copilariei.
Comori
romanesti la VienaColoane dacice
Toate acele tezaure erau aidoma comorilor imparatesti
din povesti, stralucitoare si batute cu nestemate, cu atat de mult aur si atata
filigran, cu imparati si printi, cu vrajitoare si jivine fermecate. Din cand in
cand, pe langa mine trecea in graba cate o profesoara cu glas ragusit,
explicand elevilor ei in aspra limba germana cate ceva despre tezaurele de
acolo. Copiii priveau uimiti pocalele de aur, apoi dispareau in salile
urmatoare. Ori vreun turist japonez se mai apropia de vitrine curios, sa vada
la ce ma uit de minute in sir, cu atata insistenta. Apoi reveneam in basmul
meu. La o masa statea Imparatul Verde, band vin din pocale de aur si mancand
bucate alese din farfurii de aur incrustate cu pietre rare. Mongolul nu poate
fi decat Spanul cel crud si viclean din poveste, cu mustata lui rasucita.
Comori
romanesti la Viena
Animale nemaivazute populau lumea de basm din acea
incapere, iar personajele principale erau negresit de fata: un Fat-Frumos
calare pe un cal inaripat cu cap de om, care cu siguranta vorbea pe limba
oamenilor si zbura ca vantul si ca gandul, si o Ileana Cosanzeana purtata in
zbor de o zgripturoaica, ce o aducea de pe Taramul de Dincolo, scapata de zmeu.
Undeva, poate pe un ulcior pierdut, cei doi s-au intalnit si au trait fericiti
pana la adanci batraneti.
A doua zi, am revenit la traseul turistului obisnuit,
dar am ramas cu gandul in lumea de poveste de la muzeu. In aeroport, la
intoarcere, turistii au sacose pline de cumparaturi cu pret redus de la
Pandorf, ciocolata cu chipul lui Mozart, cani si brelocuri cu imaginea
printesei Sissi. Bagajele mele de la Viena sunt insa pline de amintirile unui
basm romanesc de aur, prizonier la Kunsthistoriches Museum .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu