luni, 25 decembrie 2023

Liliana Popa - „Tache, Ianke și Cadâr”

 



„Tache, Ianke și Cadâr”

Liliana Popa, Istoric de artă

24 Decembrie 2023

 

Cât vor exista românii și România, spectacolul cu piesa „Tache, Ianke și Cadâr” de Victor Ion Popa va fi urmărit cu aceeași bucurie și regăsire de către toți cei care respiră sub petecul de cer de aici.... „Tache, Ianke și Cadâr” e  o poveste despre prietenie, camaraderie, iubire şi bun simţ, valori, ce par a fi uitate de contemporanii care aleargă ambiţioşi în numele unor idealuri mai puţin cavalereşti, sunt aduse în scenă nu demonstrativ, relaţiile dintr-un timp şi spaţiu pe care le credeam uitate se conturează cu răbdare. Parcă şi respiraţia se încetineşte, parcă şi atenţia nu mai face eforturi pentru a rămâne concentrată - în sala „Liviu Ciulei” a Teatrului Bulandra se deschide un portal şi viaţa de mai demult, cu inocenţa ei, cu naivitatea ei, cu liniştea şi cumsecădenia unui trecut nu foarte îndepărtat, ne înduioşează pe noi cei care le ştim pe toate „la un click distanţă” şi ne dă răgazul unei întâlniri cu un colţ de nostalgie materializată pe scenă.

 

Câtă bucurie am văzut aseară în Sala Mare a Teatrului Național pe tot parcursul a celor trei ore... (era în 2021). Nimeni nu s-a foit, nu s-a plictisit, spectatorii urmăreau piesa „Tache, Ianke și Cadâr” de Victor Ion Popa de parcă trăiau și luau parte la tot ceea ce se petrecea pe scenă.

 

Am văzut români râzând aseară la Sala Mare a Teatrului Național ! „Tache, Ianke și Cadâr”de Victor Ion Popa este un spectacol independent găzduit de Teatrul Național din București, un spectacol al Teatrului Bulandra, în regia lui Horațiu Mălăiele.

 

Cei trei actori aleși pentru rolurile principale au fost foarte bunii, au realizat roluri de compoziție, a existat un echilibru....între cei trei, mă refer la interpretare iar publicul a simțit. În mod sigur fiecare generație va interpreta altfel ....

 

Îmi amintesc că la premiera de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București din 1995 în care protagoniștii erau Radu Beligan, Gheorghe Dinică și Marin Moraru nu am mai găsit locurile și am stat pe scară, dar mi-a plăcut atât de mult încât nici nu a mai avut importanță... După 90 de ani de la premiera piesei lui Victor Ion Popa spectacolul se dovedește a fi nemarcat de timp, o comedie savuroasă în trei acte, scrisă în 1932 şi pusă în scenă în acelaşi an la Teatrul Maria Ventura. Spectacolul a fost montat pentru prima dată la Bulandra în 1957 de regizorul N. Al. Toscani.

 

La peste şase decenii de la montarea lui Toscani, Horaţiu Mălăele readuce pe scena Teatrul Bulandra cele trei tipologii umane, întrupându-l pe evreul Ianke şi distribuindu-i în rolurile turcului Cadâr şi românului Tache pe Răzvan Vasilescu şi pe Mihai Constantin.

 

Alături de cei trei interpreţi principali, din distribuţie fac parte: Dana Dogaru, Adrian Ciobanu, Maria Veronica Vârlan şi Matei Constantin, fiul actorului Mihai Constantin. Scenografia spectacolului i-a fost încredinţată Mariei Miu.

 

Piesa aduce în prim plan povestea de viață a celor trei prieteni negustori, abordând cu subtilitate problematica rasei, credinţei și religiei, a statutului identitar individual şi de grup, reamintindu-ne astfel că diferențele nu sunt neapărat un motiv de disensiuni și că buna înţelegere poate funcţiona pe fondul acceptării și al asumării a ceea ce ne definește şi ne diferențiază de ceilalți.

 

Regia Horațiu Mălăiele; actori:  Horaţiu Mălăele, Răzvan Vasilescu, Mihai Constantin, Dana Dogaru, Adrian Ciobanu, Maria Veronica Vârlan

 

Scrisă în 1932, piesa „Tache, Ianke şi Cadâr” a trecut proba timpului şi a devenit unul dintre cele mai populare şi mai montate texte interbelice din literatura dramatică românească. Povestea celor trei mici negustori - un român, un evreu şi un turc - a căror tihnă monotonă e tulburată de o dilemă de ordin personal, redefineşte relaţiile interetnice şi, în profunzime, cele interumane.  „Tache, Ianke şi Cadâr” formulează întrebări şi propune răspunsuri actuale într-o manieră plină de umor, în care slăbiciunile umane sunt tratate cu o ironică indulgenţă, iar posibilităţile de negociere prin înţelegere reciprocă sunt evidenţiate cu o inteligenţă fină.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu