Omul
e precum copacul...,
-
tragedie prin istorii! -
(Reversul
monedei Cezarului)
~*~
Câți
din neamul ăsta mare,
Iubit
neam de frați de veacuri,
Au
crescut precum copacul,
Fruntea-ncinsă
în lumină:
-
Să nu li se reteze capul?
Vede
Dumnezeu cel mare,
S-a
făcut Pământul mic?
Când
sunt vremi de-nfometare
Patriarhii
nu mai au de zis nimic?
Iubit
Neam și frați români,
Suntem
a deveni umbră,
Și
de slugi pe la stăpâni?
Nu.
Niciodată. Suntem prinși în tricolor!
Dar
pe fruntea-i de granite,
Stau
cu inime golite
Cei
ce strașnic îi dau zor
Să
ne-aducă-nvălmășeală,
Să
ne-nvârtă pe smintite,
Făr-a
da vieții vre-un spor!
”Omul
de-azi - precum copacul,
De
crești mare te așteaptă
Ferestrăul
și tocatul!”
~*~
I.M.Gepianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu