Catinca Agache - Poetul George Filip (In memoriam)

 

Poetul George Filip din Montreal și marea iubire pentru lirica eminescianã (In memoriam)

Ieri a apãrut vestea tristã a plecãrii (pe 12 ianuarie a.c.) spre cealaltã lume a poetului, jurnalistului, animatorului cultural, vârf al exilul românesc canadian George Filip, poate nu întâmplãtor plecat înaintea aniversãrii Zilei de naștere a lui Mihai Eminescu pe care l-a iubit profund și cãruia i-a dedicat mare parte din creația sa literarã și din activitatea atât de vie desfãșuratã în cadrul comunitãții românești din Canada. Este unul dintre cei mai importanți poeți români ai exilului din acest colt de lume, autor al 36 de volume de versuri, stabilit în Canada în 1982, din 1984 în Montréal. Nãscut în comuna Tuzla ( Constanta) la 22 martie, în anul 1939, descendent (dinspre mamã) al lui Octavian Goga, emigrat în 1979, ajuns în Canada în 1982 (dupã peregrinãri prin Austria, Germania si Franta), inima i-a rãmas în țara de obârșie, declarând deseori cã „Marea a fost a doua mamã a mea…Marea mea cea Neagrã.”, așa cum nu și-a pãrãsit limba și nici credința mãrturisind cã „Am gândit și scris mereu în limba mea cea maternalã”, ,,ajuns pe malul celãlalt al speranțelor mele…n-am uitat niciodatã cã Dumnezeu este cu noi!...”
Stabilit din 1984 la Montréal, înființeaza Centrul de Culturã Românã, fiind unul dintre membrii fondatori ai Asociatiei Scriitorilor Romani din Canada, redactor la emisiunea de radio localã in limba românã, la revista ,,Luceafãrul” și revista multietnicã ,,Humanitas”, director la Centrul Cultural Român, fondator și director cultural al primei televiziuni în limba românã din exil ,,Teleromânia” (întemeiatã în 1982) pânã la dispariția acesteia, colaborator la prestigiosul ziar ,,Observatorul” din Toronto (al cãrui conducere l-a declarat pe Mihai Eminescu mentorul lor spiritual), la ,,Candela de Montréal”/ ,,Chandelle de Montréal”, nelipsit de la întalnirile culturale organizate în Montréal, Toronto, la cele desfãșurate la celebrul Camp Romanesc de la Hamilton, cunoscut de românii canadieni cu apelativul ,,Poetul”. Recunoscut și apreciat ca cel mai important poet al românilor canadieni, George Filip privește totuși cu amãrãciune spre neunirea confraților sãi calificându-i ca ,,un trib pestriț de dezrãdãcinați, debusolați, divizați”(vezi volumul omagial ,,George Filip din Pontul Euxin”, 2009), deși se poate afirma cã cea mai activã comunitate pe teren cultural și spiritual este tocmai cea din Canada, dovadã cele cinci monumente dedicate lui Eminescu, Câmpul Românesc de la Hamilton, revistele, intensa activitate scriitoriceascã, publicisticã etc.
Opera sa literarã cuprinde numeroase volume de versuri (și eseisticã), între care: „Matematica pe degete” (1974), „Anotimpul legendelor” (1975), „Desant satiric” (1976), „Drumuri de balada” (1977), Poeme pribege (1982), O fugã din hazard (1989); Era confuziilor (1993), Poeme rãzleþe (1994); Zei fãrã „Zei fara armuri” (1996), „Poemes sur feuilles d'erable” (1998), „Era confuziilor” (1993), „Din taine” (1999), „Diana” (2002), „'89 Poeme indoliate” (2002), „Vad lumina” (2003), „La planet plate – Poemes” (2004), „Singur impotriva destinului” (2004), „Aezii privesc” (2005), „Zilele saptamanii” (2005), „Din oglinda” (2005), Metafore risipite (2006), „Tara din lacrima” (2006) Eliptica (2007), George Filip din Pontus Euxin (2009), Om de povarã ( 2010), ªi toamna vine (2010), ,,L’ere de poetes –Era poeþilor” (2011), ,,POEME” (2012), ,,REGALA” (2012), ,,Fantana dorurilor” (2012), ,,Top Secret (2013, satire), Axiome (2013) ș.a.
,, Poezia este chintesenta chintesentelor unor stari si trairi ale poetului …Eu sunt convins ca poezia pluteste in aer si poetul n-are decat s-o culeaga si s-o puna pe hartie... totul ne este daruit de Dumnezeu, Omul trebuie sa fie doar receptiv… scriu mereu si inspiratia mea este DIVINITATEA”, mãrturisea George Filip într-un interviu realizat de Octavian Curpaș , cu ocazia aniversãrii a șapte decenii de viațã.
Iubirea lui pentru Eminescu, pe care-l numește ,, fratele meu MIHAI”, mãrturisitã de-a lungul existenței sale scriitoricești, se traduce în zeci de poezii dedicate, recitate, în articole, conferințe ținute, dacã ar fi sã amintim doar ,,Eminescu – Comentarii” (Montréal, Ed. Personalã), ,,EMINESCU – Poetul national”(Montréal, . Ed. Personalã,1989) și , mai ales, volumul ,,Scrisori spre cer. 39 de elegii pentru Mihai Eminescu”.
A rãmas notoriu momentul cand a recitat, descult, o poezie creație proprie în fata statuii lui Eminescu - Monumentul în bronz al lui Mihai Eminescu, sculptat de artistul basarabean Vasile Gorduz, amplasat în Place de la Roumanie (Piața României) din Montréal.
Dezvelirea acestui monument, petrecut pe 19 sept. 2004, în cadrul unor festivitãți de marcare a ,,100 de ani de prezențã româneascã în Canada și 25 de ani de relații diplomatice”, a centenarului comunitãții românești din Nord America, a fost un eveniment care a adunat sute de români canadieni, fiind prezenți primarul Montréalului, înalți demnitari ai diplomației statului român, Pe plãcuța de pe piedestalul statuii sunt inscripționate douã versuri de ,,o frumuseþe statuarã” din capodopera eminescianã ,,Odã (în metru antic)” ( publicatã în 1883 în unicul volum antum Poesii) -,,Eternellement jeune,/ envelopée dans ma cape…” traduse în francezã și în englezã (de Adrian G Sahlean). La inaugurarea statuii în 2004, poetul George Filip s-a dus desculț, cu pâine caldã și vin, s-a înãlțat pânã sub fruntea lui Mihai, numindu-se ,,fratele“ acestuia, declamând versurile: ,,Doamne - Mihai, sã mã ierți c-am venit;/ dulcele târg are toamnele bete./ Ți-am adus un ulcior și-un colac rumenit; /Poate ți-e foame, poate ți-e sete...” (,,La teiul domnului Mihai”).
În revista „Candela de Montréal”/ ,,Chandelle de Montréal”(înființatã în 1997 pe lângã Biserica Ortodoxã Românã ,,Buna Vestire” din Montréal), George Filip a publicat grupaje de versuri închinate lui Eminescu, alãturi de alți poeți importanți din Montréal: ,,a cãzut o stea din cer / - un semn divin,/ c-a plecat poetul/ -înger spre Amin./ /sus – la poarta ceriului, /Domnul MIHAI,/ a dus doinele strãbune/ de pe plai.// Dormi în pace EMINESCU,/ lerui...ler/ te jelim cu flori albastre/ la rever./ te iubim ºi-n cerul bun / nu ne uita;/ fie binecuvântatã steaua Ta!”- ,,A plecat Mihai”...).
Poetul George Filip, cel care care declara ,,eu sunt un locotenent al românismului”, este autorul volumului ,Scrisori spre cer: 39 de elegii pentru Mihai Eminescu ”(Râmnicu Vâlcea, Ed Antim Ivireanul, 2016), în prefața cãreia scriitorul Ioan Barbu afirmã cã ,,Aceste „Scrisori spre cer” alcãtuiesc o carte unicã în literatura românã… ”, tocmai pentru cã cuprind câte una pentru fiecare an ars de ,,Poetul Nepereche”, pe ,,planeta aceasta tristã și rece”.

,,Doamne Mihai, te naști-renaști mereu, /Mileniul nostru este trist și greu, /Efervescența e un act anost/ Și legea lumii nu-și mai are rost./ Nu mai doinesc fecioare la izvor,/ S-a ofilit în grai cuvântul DOR,/ Potecile prin codri s-au uscat,/ Românii-n pribegie au plecat...// Bine-ai venit Mihai-luceafãr clar./ Din nou vom vinde panglici la ziar,/ Dar slava ta se suie-n zãri albastre, /Țâșnind etern-din inimile noastre!” (,,Mihai Printre Români - la Montreal”); ,,Mihai al nostru nici nu are vârstã./ Prin versul meu ce astãzi vi-l aºtern/ Vã spun sã spuneþi la urmaºii voºtri/ Cã EMINESCU e un sfânt etern.”- ,,Mihai Eternul”. Este autorul grupajului ,,Poezii pentru Eminescu” (2014), al poeziei ,,Orație, Mortua Est…” (,, din an în an,/ ca un colind/ Mihai – te plâng / femei…jelind./ sã fii ºi-n cer,/ ca pe pãmânt,/ un om frumos,/ un înger sfânt./ sã fii prin cer/ înger frumos,/de-a dreapta lui Iisus Hristos.”) din volumul de poeme ,,ªi toamna vine” ( Ed. Destine).
Apreciat unanim drept „poetul comunitãþii”, George Filip este cel care a descris liric condiția dureroasã a exilatului în volumul ,,Tara din Lacrimã” (,,Ploua din timpul vulnerabil/ Potop nãuc din Ararat;/ Noi suntem emigranți, noi suntem/ Trãdarea care ne-a salvat…/ Ploua din timpul vulnerabil/ Și nu mai știm sã ne iubim/ Migrând spre tainele speranței/ Și pribegim… și pribegim), în versuri de mare sensibilitate (,,Departe, în Carpați ne este casa,/ Intre albastrul Mãrii și -ntre nori;/ De ce ne-ai blestemat cu doruri, Doamne/ Și ne-ai fãcut pribegi - colindãtori?” - ,,Colinda pribeagã”)
Într-un ,,Interviu Postum” despre Eminescu cu sculptorul Nicã Petre, autorul acelei capodopere ,,Rotonda Scriitorilor români din Exil" în centrul cãreia stã un Bust monumental Mihai Eminescu, realizat lângã statuia cioplitã de la Câmpul Românesc din Hamilton (alãturat ca valoare și importanțã de Arhiescopia ,,Vatra”, USA și Biblioteca de la Freiburg, Germania), poetul George Filip scria: ,,- Prietene. hãt...de departe vin la tine,/ La Hamilton - pe românescul plai,/ Sã-mi spui ce știi mai bine și mai bine /Despre poetul nostru drag - Mihai?/ ...Și Nicã se dã jos din nemurire./ Sfântul Mihai ne-ascultã dintre stele./ -Poetule, las vouã moștenire/ Cel mai frumos copil al dãlții mele.” Celor care se strãduie încã sã dãrâme statuia de Poet national, poet iubit, li se adreseazã din înaltul superioritãții creatorulului ,,Luceafãrului” :,,Frate Mihai, fii blând și-ascultã-mi iota:/ tiranii tâmpi te urcã pe Golgota,/ și dacã e așa…o! ce frumos: / vei sta pe veci de-a dreapta lui Hristos”(,,Mihai spre Golgota”)

Volum cu iubire” este un volum omagial 80, apãrut în 2019, o inițiativã lãudabilã de cuprindere a operei acestui creator român și canadian totodatã.
A pleacat la întâlnirea cu idolul sãu, Mihai Eminescu, aproape de aniversãrii nașterii lui, declaratã Ziua Culturii Naționale, parcã șoptind versurile scrise din marea iubire pentru creația lui:

„Glas de ursitoare”,

Ai coborât, MIHAI, pe-acest pãmânt
din cerul tãu cu aºtri ºi cu stele,
te-am aºteptat - cu graiul tãu cel sfânt,
sã ne scrii limba-n blânde menestrele.

Doine aveam, balade, strigãturi
ºi lãutari, cu cobze ºi cu naiuri.
Bãrbaþii hâtri, cu cimilituri,
ºtiau sã cânte ale noastre plaiuri,

dar nu aveam un astru, te-am dorit
sã dai grãirii noastre formã clarã,
poetul nostru drag - ºi ai venit
pe Þarã, cea mai sfântã primãvarã.

Prin staulul tãu cald din Ipoteºti
în scutec te-nfãºarã muze bune,
care-au citit în aºtri cã tu eºti
rapsodul nou al pildelor strãbune.

Pãdurea verde te-aºtepta ºi ea
ºi munþii falnici te chemau din zare,
Tu, prunc frumos, aveai pe frunte-o stea
ce te-a sortit sã nu ai alinare.

Ai pus, Mihai, în graiul nostru rost
dar oameni hâzi te prigoneau prin soartã.
Maica-naturã þi-a fost adãpost
ºi-n veci - destinul þi-a deschis o poartã.

Și ne-a fost dat ca pruncul cel bãlai,
din acest Om de seminþie - teafãr,
s-aducã-n limba noastrã un MIHAI
ºi-n poezia lumii - un LUCEAFÃR

A plecat adresându-se din drumul spre stele iubitorilor literaturii și culturii române: ,,Cititorilor nostril (…) le urez tinerețe fãrã bãtrânețe. Și dacã nu sunt cuminâi, le voi spune fluvii de versuri, sã vadã și ei ce-nseamnã sã-ți zicã lumea POETUL. LA REVEDERE !”



pentru Observatorul,
Catinca Agache