αἐ
diftong venit feniciană
~*~
în
ziua aceea de doliu
chaplin
a condamnat-o pe annie ernoux
pe
holurile tribunalului artelor
spiritul
justițiar al poeziei
începuse
să picure sânge
strecurându-mi-se-n
suflet
oasele
albe ale irevocabilului
avusesem
mai multe convorbiri cu chaplin
din
prea multă dragoste
expulzat
din america
alte
cauze
gloria
peste
fbi
vorbirea
peste
hoover
depășirea
pe sens interzis a comunismului
ce
rămâne din a șaptea artă nu totul
până
la sfârșitul care stă să vină și nu fără vină
pe
străzi umanoide
nu
ne mai putem auzi
annie
ernoux deschisese mai multe bistrouri
cum
o învățase tatăl ei să pregătească o cafea amară
din
bunăcuviință și perfectul cod al manierelor
DUPĂ
NAPOLEON NU MAI URMEAZĂ NIMIC
așteaptă
dintr-un foarte
târziu
așteaptă
o
rugasem pe annie ernoux să-mi citească sentința
am
fotografiat pe celuloid și m-am mutat în real
între
par și impar am ales imparul
dar
nu
din
ideea de perfecțiune pitagoreică
vieți
sute și mii de chipuri surâzând
I
remember
au
murit în sepia în alb negru
nu
cunosc pe nimeni care să fi murit în culori
nu
există oameni simpli există doar crime
și
eu sunt vinovată
de
toate acestea și de multe altele
destul
e timpul
martin of littlebury
îl
condamnase pe victoriosul henric
viața
mea
nu
e numitor comun
loc
de fumat
parc
de distracții
răcnet de
fiara fiarelor
nu
mi-a fost dat să rezist prea mult în jungla umană
mister
chaplin
viața
mea e locul în care nu se întâmplă nimic
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu