joi, 17 octombrie 2024
Adrian Munteanu - Țipăt în pustiu
Țipăt
în pustiu
~*~
v-ați
așteptat să scot din gușă triluri
torent
de șoapte armonii celeste
dar
din gâtlej când mă-nălțam pe creste
ieșeau
văpăi pentru aprins trotiluri
am
răgușit de-atâtea flori oneste
sădite-n
colb slinos lângă aziluri
și
de-nghițit necrotice fitiluri
rămase-n
plex și splină indigeste
nu
mai sunt mierla gângurind spre astre
cu
sunet cald în trup de-a pururi viu
iar
susurul cu unduiri albastre
s-a
prefăcut într-un stupit sălciu
ademenind
în jurul lui dezastre
prea
ostenit de-un țipăt în pustiu
~*~
Adrian
Munteanu
(din
volumul Paingul Orb, Arania, 2020)
miercuri, 16 octombrie 2024
Alianta Familiilor - CANDIDATII LA PREZIDENTIALE
CANDIDATII LA PREZIDENTIALE SI AVORTUL
Octombrie 17, 2024
Alianta
Familiilor din Romania, fiind o mișcare autentic conservatoare, este interesata
sa cunoasca si sa informeze miscarea pro-familie si pro-viata din Romania
referitor la pozițiile candidaților la prezidentiale privind valorile si, in
cazul de fata, avortul. Grație eforturilor Alexandrei Nadane, unul dintre
liderii mișcării pro-viață din România, suntem în măsură să vă informam privind
pozițiile pe tema avortului ale fiecărui candidat. Alexandra
a urmărit afirmațiile despre avort al candidaților facute cu citeva luni în
urmă.
Dl Mircea Geoana e corigent
În privința avortului, dl Geoană este corigent. Aflăm,
astfel, că dl Geoană a confirmat, în emisiunea „În fața ta”, Digi24, pe 14
septembrie următoarele: „Eu cred că dreptul femeii de a decide ce face cu viața
ei… noi suntem în România, nu suntem în America. Noi am trăit în anii… eu sunt
decrețel și eu. (…) Nu sunt confortabil deloc să spun unei femei că cineva, din
orice motiv, poate dispune de corpul său și decizia sa suverană de a face ceea
ce dorește acolo. Sunt foarte progresist aici”.
Acesta este candidatul Geoană, cel care vrea să ne fie
președinte, dar nu are curajul ori convingerea să afirme valoarea inestimabilă
a copiilor nenăscuți, dreptul lor la viață. El este, așa cum afirma pe 14
septembrie, „foarte progresist”. Și nu e de mirare. Învârtindu-se de mulți ani
în cercurile „progresiste” ale NATO, dl Geoană a fost inevitabil infectat de
„progresism”. In dreptul nostru, noi spunem “fără progresistul Geoană la Cotroceni»! Este de
nepermis ca un creștin să-l voteze pe dl Geoană sau oricare alt candidat care
susține avortul și refuză să recunoască dreptul la viață al copiilor nenăscuți!
A celor creați, „țesuți în chip atât de fermecător și misterios” de Creatorul,
de cel care i-a dat și dlui Geoană viață! Iată un globalist care se contrazice!
Dl Geoană crede în „suveranitatea” femeii de a decide ce face cu fetusul, dar
nu crede în „suveranitatea” României.
Fără progresista
Lasconi la Cotroceni!
Pro-elgibitista și
pro-avortista Lasconi nu trebuie să fie votată de niciunul dintre creștinii
României. Privind avortul, pe 3 septembrie dânsa remarca: https://www.youtube.com/watch?v=ZvBpX3LRm2s
„Femeia este
responsabilă de corpul ei. Eu nu sunt pentru avort ca și contracepție, adică
avem nevoie și de educație, dar femeia poate să decidă că e vorba de corpul ei.
Suntem în 2024, nu în comuna primitivă.” De înțeles este că dna Lasconi nu
respinge avortul în sine, ci doar «avortul ca formă de contracepție». Așa era
pe vremea lui Ceaușescu și încă și astăzi în multe țări din lume. Avortul este
o formă de prevenire a nașterii copiilor, o formulă desemnată să camufleze
cruzimea și imoralitatea avortului în sine. Lasconi promovează un drept la
avort ca parte din dreptul mai larg – promovat de progresiști și neo-marxiști,
ca ființele umane (în acest caz femeia) să dispună ce vor să facă cu corpul
lor. Adică autonomia personală. Trupul îmi aparține – spune acest mod de
gândire, și am dreptul să fac ce vreau cu el. Asta include nu doar avortul, ci
și mutilarea genitală, mutilarea trupului (masectomie pentru tranziția
sexuală), tatuare, eutanasie, schimbarea sexului. Și
asta pe banii publici.
Domnule Ciolacu, sunteți pentru ori
împotriva dreptului la viață al copiilor nenăscuți”?
La fel ca dl Geoană, privind avortul, dl Ciolacu este
corigent. Grație eforturilor Alexandrei Nadane aflăm că dl Ciolacu, în
emisiunea „În Opoziție cu Denise Rifai”, Gândul Live, din 27 august 2024, https://www.youtube.com/watch?v=CKUDTs7mIl8, a răspuns
următoarei întrebări: „Pentru sau împotriva dreptului la avort în România?”
Marcel Ciolacu: „100% pentru. Fără discuție”.
Alexandra comenta, pe pagina ei de Facebook,
următoarele: „Răspunsul [dlui Ciolacu] a fost așa de ferm, de parcă ar fi
întrebat dacă este de acord cu faptul că un covrig are o gaură în mijloc. Greu
să îți dai seama dacă a înțeles sau nu subtilitatea întrebării. În ambele
cazuri, nu sună bine viitorul”.
Acesta este candidatul Ciolacu, cel care vrea să ne
fie președinte, dar nu are curajul ori convingerea să afirme valoarea
inestimabilă a copiilor nenăscuți, dreptul lor la viață. El este, așa cum
scriam mai sus, „supra-progresist” privind avortul. Dacă dl Ciolacu ar fi
agreat să avem o discuție privind copiii nenăscuți, întrebarea prima ar fi fost
„Sunteți pentru ori împotriva dreptului la viață al copiilor nenăscuți în
România?”
O întrebare mai
fundamentală ca asta nu există. O problemă de mai mare actualitate pentru
România nu există. Un deziderat național mai important ca
acesta nu poate exista. Că dl Ciolacu e 100% pentru avort nu e de mirare. Învârtindu-se de mulți ani în cercurile „progresiste”
ale socialiștilor europeni, si el, la fel ca socialistul Geoana, a fost si el
infectat de „progresism”.
Fără progresistul
Ciolacu la Cotroceni!
George Simion: „Nu sunt de acord cu
dreptul la avort”
Grație, la fel ca si în cazurile celelalte,
eforturilor Alexandrei Nadane, aflăm următoarele despre George Simion și avort.
George Simion a afirmat, pe 29 august 2024, ca răspuns la întrebarea unei
jurnaliste, următoarele: https://www.youtube.com/watch?v=V8twf5BdUQU
„Eu nu sunt de acord cu adăugarea printre drepturile
fundamentale a dreptului la avort. Altfel, eu consider că este opțiunea
fiecărei persoane de a decide. Las la latitudinea fiecăruia. Sigur că este o
traumă prin care femeile trec și mi-aș dori să li se ofere consiliere
psihologică și sprijin material, în caz că doresc să păstreze acel copil și să
nu fie sub presiunea unui bărbat care să fie agresor sau a unei familii care le
dă afară din casă dacă află că sunt însărcinate”.
Reacția Alexandrei la adresa lui Simion a fost
următoarea: „Răspunsul arată că [Simion] a înțeles exact întrebarea și a
răspuns clar. Tradus juridic înseamnă așa: sunt de acord cu legalitatea
avortului, nu sunt de acord cu crearea „dreptului la avort”. Este singurul
[dintre candidați] care vorbește despre unele dintre cauzele avortului și
despre ideea de sprijin în situații de criză”.
Poziția candidatului Simion este cea mai apropiata de
a miscarii conservatoare si pro-familie din Romania. El are dreptate ca România
nu a decretat niciodată existența unui „drept” la avort. În decembrie 1989,
„revoluționarii” au decretat că făptuirea avortului nu va mai fi penalizată,
fără însă a decreta un „drept” la avort. Iar răspunsul lui Simion dă de înțeles
că, personal, el este pro-viață și că, ajuns președinte, nu va crea un „drept”
la avort în România.
Intradevar, România trebuie să fie împânzită nu de
clinici unde se fac avorturi, ci de centre de consiliere a femeilor însărcinate
care să le convingă să nu facă avort și, în caz că nu doresc copilul, să îl
ofere societății pentru adopție. Poziția lui Simion este compatibilă și cu
deciziile emise de CEDO până în prezent. Nici CEDO nu a decretat existența unui
drept la avort în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceva ce dl Macron
vrea să adauge.
În privința avortului, deci, dl Simion se poziționează
clar diferit și la polul opus de ceilalți candidați cu șanse de a fi aleși.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A
DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea
sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia
constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la
ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere
drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom
continua sa le pledam. Sunt
cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
Alianta Familiilor din Romania
www.alianta-familiilor.ro
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - VÂNĂTOARE REGALĂ
VÂNĂTOARE REGALĂ
~*~
Tu,
dela Dumnezeu ești marele-mi Premium,
un
adevărat Dumnezeu,
drept
Dumnezeu- călăuzul meu.
O
zi destinsă ! În ultimele zile, pe suta de metri, ce mai faci ?
-
Cred ca romanii
De
azi se vor adapta la mana ce ii hraneste.
Vor
trai doar prezentul si,
Se
Vor
Numi
Dupa
loc.
Noi
trebuie tot timpul,
cum
va fi complicat aur cenușiu strecurat,
ca
apa ne-ncepută,
pentru
descântat,
în
chestia de dragoste,
când
e propice,
în
luptă, cu luptă dreaptă,
cu
sfaturile, care ți le dă bunu și,
buni,
Virel și Nastasia (aici e vorba de Sâmpetru și, Dragu, ambele
sate din Sălaj),
ele
stele de rai
pe
plai)
Care-i
haștagul,
în
nebunia, cu stres ?
Că
stres e-n sus, stres în jos,
e
stres
e
târziu, stres e devreme și,
tot
timpul stres și-ți,
pui
pofta,
în,
cu
energie pură,
pentru
neam și țară; ultimul vânător de vrăjitoare,
vânătoare
regală,
PAVELE,
Pavel
Ratundeanu
Vânătoare
Dor
de țară,
Pentru,
Ben, grea povară,
Iarna
cu promoroacă și fulguială,
brumă
pe matcă.
stea
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
marți, 15 octombrie 2024
Ben Todică - teoria îmbârligării
teoria îmbârligării
Cum circulă
RUGĂCIUNEA științific, tot așa și răzbunarea
E o vorbă
veche din bătrâni. Multora nu le vine să creadă că e adevărată. Cum ar fi
posibil să ți se întâmple? Adică dai în cap, omori, produci supărări și crezi
că dacă mortul nu mișcă, nu poate da înapoi? Nu se poate răzbuna? Că Dumnezeu
nu există și dacă nu există atunci nu ne-a văzut nimeni. Tare îmbârligată
gândire are naivul. La fel și îngâmfatul, arogantul, necruțătorul, violentul,
lacomul și masochistul șef de bandă sau atotștiutorul și stăpânul de trib. Şi
de aici, s-a născut vorba: Ce ție nu-ti place altuia nu-i face!
Până când
experimentul fotonilor gemeni sau al singurului foton tăiat in două și separat,
a demonstrat că tot universul e conectat energetic, omul a crezut că proverbul
e doar o poveste. Şi a mai demonstrat că atunci când luptăm împotriva cuiva sau
violăm pe cineva reacția va fi universală, nu doar de la victimă. Răul făcut se
va întoarce împotriva ta înzecit!
Aparent, inima
comunică cu universul și prin acest câmp energetic, în ciuda faptului că ni se
tot bate capul cu: nimic nu bate viteza luminii, chiar și gândul folosește
același câmp dacă e transmis prin inimă.
Fizicienii de
la Centrul European de Cercetări Nucleare, CERN, între Munții Alpi și Munții
Jura, lângă Geneva, în 1997, au luat un singur foton, l-au despicat în două și
fiecare jumătate a fost trimisă prin fibră de sticlă la 14 mile una de alta ca
să vadă dacă ele vor intenționa să se reîntregească undeva la mijlocul
distanței. Nu s-a întâmplat nimic. Jumătățile au rămas acolo unde au fost
trimise. S-au dus atunci la una din jumătăți și au început să intre în dialog
cu ea prin tot felul de câmpuri magnetice și electrice. O împingeau dintr-un
loc în altul al spațiului în care era staționată. Ceva ciudat au descoperit pe
ecranele videocamerelor în care erau vizionate cele două jumătăți. Deși la 14
mile una de alta, ele reacționau sincron la dialogul aplicat doar uneia din
jumătăți. O împingeau spre perete pe cea din stânga și în același timp și cea
din dreapta se ducea spre perete. A apărut întrebarea:
Cum de această jumătate îi spune
celeilalte ce se întâmplă? Prin ce forme/căi comunică sau sunt legate?
La întrebarea
generată de fenomen, au cronometrat cu un ceas atomic să vadă dacă există vreun
decalaj din cauza distanței dintre cele două. Niciuna. Totul se întâmplă
instantaneu. Aceasta a confirmat teoria îmbârligării (Teoria intricării
cuantice) sau teoria încurcării forțelor energetice. Așadar, energia din care e
construit atomul are influență asupra mediului înconjurător. Experiența
manifestării simultane a dovedit teoria intricată cuantică. Asta ne
demonstrează că informația era deja acolo în amândouă și trebuia doar activată.
Așa se explică
cum rugăciunea pentru binele aproapelui meu ajunge să-l ajute chiar fiind la
capătul pământului – pentru că ea, rugăciunea, este în noi toți și trebuie doar
activată. Dacă, în același timp, aproapele pentru care te rogi are unul sau mai
mulți dușmani, care îi doresc opusul, rugăciunea este blocată.
Aborigenii din
Australia nu au noțiunea de timp. La ei totul se întâmplă simultan. Atât morții
cât și nenăscuții sunt prezenți cu ei in jurul focului și împărtășesc totul,
mâncare și gânduri. Când vorbești cu strămoșii, ei te aud prin această
comunicare a teoriei îmbârligate generate de inimă, iar ei îți răspund la fel
și tu îi înțelegi și împărtășești cu cei din jur. Te poți ruga atât celor dragi
plecați de lângă tine cât și celor care posibil vor veni. De asemenea, te poți
ruga Creatorului și lucrurile se vor împlini. Dacă ai dușmani atunci trebuie să
apelezi la mai mulți să se roage cu tine ca să răzbești. Nu uitați că vorbim de
teoria îmbârligată. Dorința ta există deja în univers, tu trebuie doar să ceri
să ți se împlinească.
Dacă vrei o
mașină frumoasă cadou și te rogi trebuie să te gândești că și vânzătorul se
roagă să obțină cât mai mulți bani pe ea. Dar dacă insiști, îl poți doborî pe
vânzător și acesta ți-o face cadou.
Răufăcătorii
trebuie să realizeze că totul se va întoarce brusc și violent împotriva lor din
univers. Dacă nu imediat, sigur o vor primi urmașii. Aceasta e legea universală
a teoriei îmbârligării energiei divine.
Ben Todică
Alexandru Bochiş-Borşanu - Române, dacă vrei binele Neamului, alege să te conducă un ROMÂN!
Române,
dacă vrei binele Neamului, alege să te conducă un ROMÂN!
Col.
(r) Alexandru Bochiş-Borşanu
13
Octombrie 2024
Sper că nu aveți nimic împotrivă că îmi monitorizez
Președintele - nu-l urmăresc ca Securitatea pe timpuri - pe care deși nu l-am
votat a doua oară a devenit „și al meu”.
Recunosc, l-am votat la primul mandat, am votat „neamțul”, influențat de
caracteristicile genei ariene descrisă de geneticieni, psihologi și de
impresiile românilor despre șvabii sau sașii ce mi-au colonizat țara. Gândeam
atunci la debutul său în politica mare: „Măi frate, auzi cum vorbește apăsat,
ăsta judecă fiecare silabă și apoi o scoate pe gură!” - confundând eronat
greutatea de pronunție a cuvintelor, cu determinarea și seriozitatea
discursului. Altă dată, prin 2016 încă motivam votarea lui Johannis ca
oportună, vorba ardeleanului: „neamțu´ e neamț, se ține de cuvânt”, „Ein Mann,
ein Wort!” sau „românii au de toate, dar nu au nemți”, era o zicere prin
Ardeal, inducând crezul în rândul românilor că vom beneficia de rigurozitatea
germană. De aceea l-am votat pe Klaus Werner Johannis pentru a deveni
„președintele meu” ! Eram într-o totală eroare. Mă căiesc. Am greșit grav! Cer
scuze tuturor! Și încă mulți, măcar atât ar putea să facă, să-și ceară scuze că
au votat un alogen, un neromân, cu o mentalitate străină de interesul națiunii
române și să jure că nu vor mai face așa ceva niciodată! Am votat un surogat de
care nici să râzi nu îți mai vine. Dezolant!
La al doilea mandat nu l-am votat. M-a dezamăgit
profund încă din primul. Simulația în poziția de „părinte al românilor” era
penibilă, nu era pe locul său. Tot ce făcea era inadecvat sau fals dar sigur în
interes propriu. Așa că m-a supărat rău și l-am monitorizat - cum vă ziceam -
și aproape un sfert din cartea mea „Geopolitică și Terorism” - Editura
Concordia, 2019 - îl are ca subiect pe
președintele alogen al României - nu al românilor! Am evidențiat ineficacitatea
sa în politica externă, atributul său principal, sau a acceptării unor clauze
nefavorabile României impuse de Uniunea Europeană sau de „partenerii
strategici”. Președintele se erija în Führer, nu da socoteală nimănui;
Parlamentul era ignorat total iar angajarea țării în acțiuni externe defavorabile
țării erau fie promovate fără respectatrea Constituției României, fie ascunse
presei și poporului român.
Greșeala inițială poate fi ușor decelată în ignoranța
mea. Credeam atunci că gena ariana pretinsă superioară va influența pozitiv
dezvoltarea României. Poate sedus de unele lecturi din curentul revoluționar
german „Strum un Drang”, de Goethe sau Schiller, de faptul că am studiat limba
germană. Dar nici asta nu e scuzabil! E drept nu știam ce știu acum, de ce un
alogen este incompatibil neuronal a fi conducătorul, liderul, mă rog,
președintele unei alte națiuni; zestrea sa genetică diferită îl face incompatibil
neural față de altă națiune, dar și alte incompatibilități subiective îl fac
inadmisibil a fi liderul loial a unei națiuni, alta decât na sa. În deosebi
zestrea genetică!
Credeți dumneavoastră că dacă un lider nu provine
dintr-o familie tradițională românească cu ascendenți, colaterali și
descendenți poate să înțeleagă specificul unic, moștenirea ereditară
sedimentată în memoria colectivă a acesteia timkp de milenii și să-i satisfacă
necesitățile viețuirii, a habitatului familial ? Nu! E imposibil! Vă deconspir
motivul: este incompatibil genetic! Incompatibil neural! Zestrea sa genetică
istorică este diferită.
Să ne gândim la formarea popoarelor: familie, trib,
gintă, uniune, popor. Aceste forme de comunități umane în evoluție dobândesc
valori specifice care se stochează în ariile corticale individuale și se
transmit genetic urmașilor; acumulările genetice de neam, de la părinți la
copii, respectiv asemănări fizice, de personalitate, abilități de comportament,
obiceiuri, trăsături caracteriale, credințe etc. ce sunt prezente în genele
purtătoare a eredității, în nucleotide, ce stochează informațiile moștenite. Structurile
neurale devin compatibile, având același izvor, astfel că evolutiv ajung la
întreaga etnie în care indivizii dobândesc o structură neurală similară ce e
diferită de a altor etnii. Este certă aserțiunea, dovedită de neuroștiințe, că
un individ aparținând unei etnii cu altă structură genetică neuronală este
sigur incompatibil cu alte structuri genetice ale altor etnii existente pe
Terra.
Incompatibilitatea neurală generează consecințe
obiective multiple: indiferență, apatie, delăsare, indolență, insensibilitate,
nepăsare, pasivitate, dezinteres față de altă etnie. Nu neapărat sentimente
malefice, ură, invidie sau ostilitate, care totuși nu sunt excluse. Condițiile
sociale le activează sau estompează. În acesta situație se găsește alogenul
Klaus Werner Johannis! Poate fi decelată chiar o aversiune dobândită istoric,
având în vedere relațiile anterioare români-sași. Erijarea nemților în „rasă
superioară” ariană, îi declasează pe românii în rasă inferioară și nu numai în
istoria recentă. Amintiți-vă de Unio trium nationum din 1438 – după răscoala de
la Bobâlna - în care o parte contractantă aliată cu nobili unguri și securi era
comunitatea săsească, a cărui descendent este și sasul „nostru” Johannis!
Această înţelegere a condus la excludea populaţiei româneşti din viaţa politică
a Transilvaniei, deși românii formau majoritatea locuitorilor, fiind privați de
cele mai elementare drepturi. O dovadă istorică mai recentă, după 1990, vine
să-mi confirme teza. Klaus Johannis a fost ales președintele Forumului Democrat
German din România iar acesta ulterior printr-un proces în revendicare la
instanța de judecată Forumul se declară succesor de drept al organizației
naziste „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (Grupul Etnic German din România)
organizație subordonată direct Berlinului, interzisă prin Convenția de
Armistițiu din 12 septembrie 1944 și care, la terminarea războiului a fost
declarat de Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg organizație
nazistă, afiliată unor crime de război cunoscute comise de naziști. Să
înțelegem că Johannis se consideră urmașul naziștilor? Că structura sa genetică
ariană moștenită este incompatibilă cu cea a bunului român trăitor în patria
sa? Din precedente comportamentale răspunsul e pozitiv.
Numai astfel poate fi explicată conduita sa pasivă,
indiferentă, lipsită de empatie față de români, chiar sfidătoare (dacă nu
agresivă), deseori având un comportament de Führer într-o Românie „nazificată”.
Desigur, mai sunt și alte incompatibilități genetice:
nepăsarea, neglijarea indiferența față
de familie și alte motive structurale, cum ar fi, situația civică a liderului,
care are consecințe vitale. Dacă familia sa este stearpă, nu contribuie la
perpetuarea neamului său, nu procreează,
nu are copii, memoria sa cognitivă este vidă, inexistentă în aria neurală și de
aici indiferența, uneori chiar repulsia față de copii se manifestă vizibil; în
memoria sa nu sunt sedimentate condițiile necesare creșterii și educării
copiilor, a obligațiile părintești. Dovada: după statistici U.E. și O.N.U. în
„România educată” a eșuat instrucția și educația copiilor, a tineretului;
statisticile relevă că 25% dintre copii români au abandonat școala, 45% sunt
analfabeți funcționali și ce este deosebit de grav, trei sute de mii de copii
români se culcă flămânzi.
Susținerea mea privind indiferență culpabilă față de
copiii români este dovedită și de implicarea certă a președintelui în vânzarea
de copii români străinilor. Repet: vânzarea de copii români străinilor! O fi
ostilitate față de copii români? Întreb doar! Altfel, care este explicația
acestei activități reprobabile? Infracționale! Trafic de copii! Ar mai fi o
întrebare delicată: de ce soția sa româncă nu l-a urmat în capitală? O fi și ea
incompatibilă neural? Întreb și eu.
In aceeași memorie cognitivă este depozitat spiritul
de familie: bunici, părinți, frați surori, nepoți, nepoate... Existențial
familia lărgită, neamul meu, rudele mele dobândesc genetic valori spirituale
asemănătoare, comportamentale, obiceiuri, datini, credințe etc. depozitate în
codul lor genetic și care devin compatibile cu alte uniuni familiale din aceeași etnie. Ele sunt compatibile neural,
relaționează cuantic, se influențează reciproc, au comportament asemănător,
astfel că dobândesc un cod genetic specific, de generalitate a neamului său;
prin extensie, specific întregii națiuni. Nu ai familie, nu ai neamuri! Ești un
cuc ce cântă de unul singur în pădure și nu-l ascultă nimeni. Nu știi ce e întrajutorarea fratelui, ce e
iubirea de părinți, veselia de sărbători din familie dar nici ce-i durerea
pentru rudele care s-au dus la cer.
O altă calitate necesară a unui lider politic sau
național este coeficientul ridicat al inteligenței duale: intelectuală și
emoțională. Cum le codifică specialiștii în psihologie: I.Q. - inteligența
intelectuală și E,Q. - inteligența emoțională. Cum o descrie cercetătorul
american de la Harvard Daniel Goleman în cartea sa celebră „Emotional
Intelligence” în care aceste spune că adevărata măsură a inteligenţei practice
nu este I.Q.-ul, ci E.Q.-ul, coeficientul emoţional. Așa o fi. Eu îl cred. Dar
ce este E.Q. - ul?
E.Q. - după D. Goleman: Inteligența emoțională
reprezintă abilitatea unui individ de a opera și a recunoaște propriile emoții,
dar și ale celorlalți, utilizând informațiile emoționale cu scopul de a
gestiona relațiile interpersonale într-un mod empatic și eficient; E.Q.-ul este
parțial determinată și de factori genetici. Cercetătorul încercând să acorde
E.Q.-ului primordialitate I.Q-ului dă un exemplu: Doi copii se plimbau printr-o
pădure. Unul din ei era premiant, foarte apreciat de adulţi (cu IQ ridicat).
Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa.
Le iese un urs în faţă. Primul face repede calcule şi ajunge dezamăgit la
concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt Impasibil îşi
verifică pantofii şi îşi strânge mai bine şireturile. Primul, trist, îi spune
că a făcut calcule şi nu au nici o şansă de scăpare de urs dacă o iau la fugă.
Cel de-al doilea îi răspunde cu calm: „Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să
fiu cu un pas înaintea ta!”. Ai E.Q. ridicat, scapi de pericol!
Un om considerat inteligent emoțional poate, mai bine
decât alții, să perceapă emoțiile, să le înțeleagă, să le gestioneze adecvat
situației create. Cercetătorii au elaborat o metodă de măsurare a E.Q. umane;
pe bază de teste, se poate stabili, pe o scară valorică inteligența emoțională.
De aici, funcție de interes se decide gradul de admisibilitate sau de
respingere a unei persoane la o funcție, într-o misiune. Dacă E.Q. are valoare ridicată, atunci și
leadership-ul acelei persoane va avea abilitatea de a influența și conduce
membrii unei structuri umane, fie ea un partid politic sau chiar o țară, prin
luarea unor decizii pertinente și dezvoltarea unor viziuni compatibile, clare
în stabilirea obiectivelor, oferind membrilor acelei comunități și instrumentele
adecvate pentru a atinge acele obiective. În evaluarea posibililor lideri
politici, obligatoriu trebuie să posede anumite calități personale precum:
onestitatea, compasiunea, integritatea, încrederea și flexibilitatea. Desigur
nu sunt singurele.
Dar cine caută o personalitate care să întrunească
calitățile necesare pentru a deveni „președintele meu”? Știu că în fotbal
persoanele care caută viitoarele valori fotbalistice se numesc scouteri
(cercetași). Este chiar și o organizație internațională: International
„Professional Scouting Organisation”, cu sediul în Marea Britanie. Dar în
politică avem scouteri, care să caute și să promoveze persoane cu calități
reale pentru a deveni premier performant sau președinte de țară preocupat de
bunăstarea celor care l-au ales? Nu am auzit. Și atunci rămâi mirat că un sas
oarecare precum Johannis a devenit Președintele României, un inadecvat, care a
dus țara pe drumul eșecului și al dezastrului! Cine l-a găsit, cine l-a
promovat, cine l-a propus și l-a protejat nu ni se va spune oficial curând.
Ignoranții, manipulați de influențeri l-au votat!? Unii chiar de două ori! Mi-e
cam rușine și pentru că la primul mandat și eu l-am votat. Scuze tardive!
Nu mă voi referi la necesitatea imperioasă a
pregătirii liderului în domniile politico-juridice, economice, financiare,
drept internațional și abilități diplomatice, limbi străine folosite în
organizațiile internaționale, etc. Subiectul a fost compatibilitatea
neurală. Aparent această expunere,
polologhie dacă vreți, pare a avea ca obiect critica mandatelor președintelui
Klaus Johannis. Eroare! Nu ! Nici vorbă! Această narațiune, prin exemplele date
ilustrează și te îndeamnă: Așa ceva să nu mai faci române!
Române, dacă îți dorești un președinte competent cu
dragoste de glia străbună și poporul român alege să te conducă un ROMÂN! Un
român cu gena ereditară moștenită de la bunii și străbunii săi dintr-o familie
românească, care se bucură la sărbătorile religioase și naționale, se însoară
cu cununie la popa și la primar și face ospăț, care are copii ce umblă la
școala românească, care are casa în rând cu toți, să-l cinstească tot satul sau
orașul, să se țină de Neam, cu frați, veri, mătuși și unchi, să sară în ajutor
dacă o rudă are necazuri, să plângă sincer dacă un apropiat a plecat spre
ceruri, dar niciodată să nu uite că e român și să aibă ca prioritate binele
României. În viitor acesta va fi Președintele meu sau nu va fi de loc!
Aranjament grafic – I.M.
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - Părintele PIMEN Vlad – Învățături de la Muntele Athos
Părintele PIMEN Vlad – Învățături de la Muntele Athos
(partea I-a)
„MAICA DOMNULUI ESTE CRINUL NEAMULUI OMENESC!”
(Părintele ARSENIE Boca)
Călugărul ortodox trebuie să fie pururea
Mirele alb întru slujirea și slăvirea Mântuitorului Hristos! Întreaga Obște
monahală a istoriei Bisericii Ortodoxe Universale de la începuturi și până la
Viața de Apoi, călugări și monahii, cler superior și inferior sunt închinați și
ocrotiți de Maica Domnului, astfel încât ei devin Fiii/ Fiicele după har ale
Fecioarei Maria – Împărăteasa Cerului și a Pământului.
Aceasta trebuie să fie marea CHEMARE
hristică și sublima ALEGERE divină, prin cele 3 voturi monahale: sărăcia de bună voie, ascultarea
necondiționată, castitatea feciorelnică. Chiar dacă se urcă în ierarhie prin
voința și puterea Duhului Sfânt (astăzi această alegere lipsește aproape cu
desăvârșire, fiindcă Duhul Sfânt este substituit de Ocultă, de Securitate, de
partid, de mari corporații etc., n.a.) de la monah la arhiereu, de la monahie
la stareță, cele 3 voturi trebuie să rămână Regula de Aur a monahismului
ortodox, a fiecărui călugăr și-a oricărei monahii.
Unii Ierarhi moderni din Dacoromânia de Ieri
și de Azi, care au altă chemare și
altă alegere decât cea teoforică,
hristoforică, duhoforică, marioforică, au uzurpat slujirea divină întru
Dumnezeu, întronizând doar slujirea de sine mai presus de orice, păstrând însă
din Tradiție cele 3 voturi pe care le
impun ca literă de lege doar pentru restul de credincioși.
Desigur, că alegerea îl face responsabil pe
cel care o urmează sieși: vrea unul să stea pe stâlp - să stea, vrea altul să
stea în peșteră- să stea, altul vrea să stea în pustie- să stea, un altul vrea
să stea în bordei- e liber să stea, dar ea – alegerea trebuie să aibă reperul
Domnului Iisus Hristos: CALEA-ADEVĂRUL-VIAȚA!
Eppur si muove! - Și totuși se mișcă! Sau
mai corect situația a evoluat !
De la târâșul pe burtă al părintelui Pimen
Vlad, cca. 200 de m pe munte în sus, până la vrerea monahului devenit ierarh de
a avea propriul PALAT, fiindcă cel al înaintașului nu mai corespunde normelor noului vlădică (am avut cel
puțin 10 colegi de facultate la Sibiu și la București, atunci ca monahi-studenți
în aparență smeriți dar siguri de sine, de relație, astăzi episcopi,
arhiepiscopi, starețe, în aroganță despotică și siguri tot timpul de noi,
restul de credincioși săraci cu duhul)
rămâne totuși o imagine duplicitară dar clară,
reală, color, deloc truncheată, dar strigătoare la cer...
„Mi-au
dat mănăstirea, dar nu aveam niciun leu, nimic de mâncare, totul era acolo o
grămadă de bolovani, o ruină la care ajungeai mergând prin pădure, pe burtă...
era ruină peste tot. Doar într-o singură casă mai erau adunați șapte părinți,
toți grămadă. Ne-am mai dus și noi doi acolo, astfel că s-au făcut nouă. Era
sfârșitul lui octombrie când am ajuns, ploua, era întuneric... Aveam casa
neacoperită, doar carton asfaltat, prins de noi cu niște cuie... erau vreo 300
de găuri prin toată casa.” (Părintele Pimen Vlad, Învățături de la Muntele Athos, Bookzone-București, 2024, p. 105,
92, 120)
Dar, dacă așa rânduise Maica Domnului,
părintele așa trebuia să facă: ascultare necondiționată și iubire nemărginită,
fiindcă, „Maica Domnului pentru mine a
fost și este totul, dintotdeauna mi-a oferit tot ce am avut nevoie!”, ne
spune cu bucurie Părintele Pimen Vlad.
Monahismul
negru (de obște, de sine stătător și monahismul alb (călugării mireni) netejesc Calea creștinului mărturisitor, uneori/
deseori plină de obstacole ale încercării, ale răbdării, ale întăririi întru
credință-nădejde-dragoste în căutarea sensului vieții răsfrânt întru mântuire.
Muntele Athos – Grădina Maicii Domnului
Muntele Athos este, în fapt, o peninsulă mică din Marea Egee, având o
suprafață de 339, 5 kmp, care împreună cu peninsulele Sitonia și Casandra, este
legată prin câte o fâșie de pământ de peninsula Calcidică. Teritorial, Muntele
Athos aparține Greciei de Nord cu capitala la Tesalonic. Muntele Athos s-a
învăluit de legendă și mister din vremuri imemoriabile, străjuit de cele 5
cetăți sub pavăza zeului soare – Apolon.
„După
înălțarea Domnului la cer și pogorârea Sfântului Duh, spune tradiția că a ajuns
până aici Maica Domnului cu corabia, împreună cu Sfântul Apostol Ioan, să
vestească Evanghelia mântuirii. Atunci zeul Apolon a strigat: „Nu pot răbda apropierea Maicii Domnului
celui adevărat”, și îndată s-a prăbușit în mare. Poporul, ieșind înaintea
Preasfintei Fecioare, a crezut în Hristos și s-a botezat.” (Arhimandrit
Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Muntele
Athos, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, 19-21)
„Sfântul
Munte este ales de Maica Domnului de pe când trăia ea pe pământ. Așa a rânduit
Dumnezeu, să ajungă corabia ei aici, plecând spre Cipru, ca să-l întâlnească pe
Sfântul Lazăr, cel a patra zi înviat, care era episcop în Cipru. Ei erau
prieteni de familie. Sfântul a chemat-o pe Maica Domnului să vină acolo, dar
s-a ridicat furtună pe mare. Așa se face că a ajuns Maica Domnului la Sfântul
Munte, din rânduiala lui Dumnezeu.
Când a văzut cât
de frumos era, ieșind din mare, s-a rugat și a spus: „Dumnezeul meu și Fiul meu, Te rog, dăruiește-mi mie muntele acesta,
să-l am eu ca moștenire, să fie în grija mea!” A venit răspuns din Cer:
„Fie ție după dorința ta, Maica mea, iar muntele acesta să fie loc de liniștire
pentru cei ce vor să se retragă aici!”
(Părintele Pimen Vlad, op. cit., p. 131)
Pe vremea aceea în vârful muntelui se afla un
templu idolatru vegheat de statuia de marmură a zeului Apollon, înaltă de 30 de
m, prevăzută cu un far în frunte, la care se închina o sumedenie de greci. Când
Maica Domnului a pășit pe uscat, demonii din idol s-au cutremurat țipând: „Ieșiți în întâmpinarea Maicii Domnului, la
limanul lui Clement, că împărăția noastră s-a terminat!” În momentul acela,
idolul a exploadat în mii de bucăți, iar toți oamenii s-au temut groaznic, din
cauza cutremurului.
Au fugit la
limanul lui Clement să vadă ce s-a întâmplat, însă au găsit o femeie smerită,
alături de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și, se zice, și de Sfântul
Marcu. Au întrebat-o: „Cine ești tu?”
Atunci le-a povestit toată istoria Mântuirii și a Întrupării. Toți au început
să se încreștineze, să ceară botezul, iar Sfântul Ioan îi boteza. Astfel, Maica
Domnului a creștinat la timpul acela Athosul, care nu mai era loc de închinare
la idoli. Iar pe locul unde era înainte limanul lui Clement se află acum
mănăstirea Iviru, cu icoana Maicii Domului Portărița.” (ibid., p. 132)
După ce marele Împărat geto-dac, Constantin
cel Mare, a legiferat creștinismul, au început să apară sihaștrii pe Muntele
Athos. Împăratul Constantin cel Mare, binefăcătorul creștinilor a ctitorit în
Kareia, biserica Protaton, iar fiul acestuia Constanțiu a construit mănăstirea Constamonitu. Consta – Constanțiu, moni – mănăstire,
tou-tu – a lui. Ulterior Împăratul
Teodosie cel Mare a ctitorit pe la anul 420, mănăstirea Vatopedu, când s-a
petrecut minunea.
Maica Domnului i-a vorbit fiicei împăratului
Teodosie prin icoana Sa, interzicând din acea zi, accesul femeilor pe muntele
Athos. Poruncă ce s-a/ se respectă cu desăvârșire. După căderea
Constantinopolului, pe la anul 1500, fiica regelui Serbiei s-a căsătorit cu
sultanul Turciei, ajungând împărăteasa Maro, dar a rămas creștină și în taină
proteja icoanele și sfintele moaște de la profanare. Știind că obștea de la
Sfântul Munte este jumătate greacă, jumătate sârbă și intrând în posesia
darurilor celor Trei Magi: aur, smirnă și tămâie a plecat cu ele la Sfântul
Munte să le ofere personal la Mănăstirea Sfântul Pavel.
„A
coborât în port, de unde mai era un kilometru până la mănăstire, pe cărare. La
jumătatea cărării, i-a apărut în față Maica Domnului și i-a zis: „Femeie, de ce-ai venit aici să-i smintești
pe fiii mei? Nu știi că n-ai voie în Sfântul Munte? Lasă darurile tale și
întoarce-te, ca să nu pătimești ceva pentru asta!” Atunci și-a cerut ea iertare
de la Maica Domnului, a dăruit darurile părinților și s-a întors.”
(Părintele Pimen Vlad, op. cit., p 133)
Acolo s-a construit mai târziu un paraclis pentru a se
consemna acea întâmplare deosebită. Începuturile
vieții monahale în Muntele Athos, au prins rădăcini pe vremea marelui Împărat
creștin Constantin cel Mare (330-337) și a mamei sale, evlavioasa împărăteasă
Elena, înflorind mai cu seamă sub Teodosie cel Mare, ambii monarhi din stirpe
geto-dacă. Timp de 5 veacuri, monahismul atonit a odrăslit sub formă de mici
sihăstrii cu viață anahoretică, strălucind prin mănăstirile Vatopedu și
Xeropotamu.
Cuviosul Atanasie Atonitul este fondatorul
Marii Lavre de pe Muntele Athos în veacul al X-lea. El s-a născut în jurul
anului 920, în cetatea Trebizond, fiind botezat Avraam, tatăl său fiind
originar din Antiohia. Rămas orfan, a fost ocrotit de o prietenă a mamei sale,
care l-a trimis la studii la Constantinopol, unde i-a cunoscut pe părintele Mihail
Maleinos, ctitorul mănăstirii Xerolimna de pe muntele Kyminas și pe nepotul
acestuia Nichifor Phocas, viitorul împărat. Avraam l-a urmat pe părintele Maleinos
la mănăstirea lui Xerolimna unde s-a călugărit.
Ispita de a fi pus egumen l-a determinat să
fugă pe Muntele Athos, schimbându-și numele în Barnaba spre a nu fi recunoscut.
În jurul anului 958, împăratul Nichifor Phocas l-a descoperit și l-a luat cu el
în campania contra sarazinilor din Creta, pentru a implora ajutorul Domnului.
Ieșind victorios împăratul l-a răsplătit cu o sumă mare de bani pentru a
construi o mănăstire închinată Maicii
Domnului. Lucrările încep în anul 961, se întrerup în 963, când Atanasie fuge
în Cipru de teama de a nu fi chemat la curte de împăratul Mihail Phocas.
Revine după moartea împăratului Mihail
Phocas continuând lucrările de construcție la Marea Lavră și sporind numărul
obștii. Eremiții l-au acuzat de tulburare a vieții de sihăstrie încercând de
două ori să-l elimine. Grație hrisovului dat de Nichifor Phocas, mănăstirea
trebuie să rămână independentă față de stat și față de ierarhia eclesială. După
donația împăratului Ioan Tzimisces (969-976), obștea a crescut de la 80 la 120
de viețuitori. Marele Atanasie a murit accidentat în vremea construcțiilor
sale. Destinul l-a împlinit în datorie și în jertfă. Rânduielile lui Atanasie au preluat normele și canoanele lui Teodor
Studitul. (Remus Rus, Dicționar
enciclopedic de Literatură Creștină din Primul Mileniu.Ed. Lidia,
București-2003)
Contemporan cu Cuviosul Atanasie a fost Cuviosul
Pavel Atonitul, care a pus bazele Mănăstirii Sfântul Pavel, tot cu viață de obște. Celelalte mănăstiri s-au
ridicat între anii 963-1453, sub directa donație a împăraților bizantini. Sub
ocrotirea Maicii Domnului, Muntele Ei cel sfânt a dat Bisericii Cerului o mare Cunună
de cuvioși, sfinți, ierarhi și mucenici, mai ales în vremea ocupației latine
(1204-1261). După căderea Constantinopolului, Muntele Athos a stat sub turci
vreme de 5 veacuri, dar prin convenția dintre conducerea Athosului și sultani,
fiecare mănăstire plătea tribut Porții, iar turcii le păzeau mănăstirile de
alte invazii.
În vremea post-bizantină, Bizanț după Bizanț, cum a numit-o marele
istoric Nicolae Iorga, respectiv secolele XV-XIX, aproape în întregime Muntele
Athos a fost ajutat și ocrotit de Voievozii români ai Moldovei și ai Țării
Românești, care și-au întins darurile și înspre Constantinopol, Muntele Sinai,
Ierusalim, Antiohia, Aleandria, Meteora și altele. În 1912, Muntele Athos a intrat sub tutela și
administrația Greciei. În anul 1924 s-a întocmit Charta Muntelui Athos, iar în
septembrie 1926, Sfântul Munte s-a declarat Republică Monahală Ortodoxă cu
regim autonom, jurisdicțional și spiritual. (Arhim. Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Muntele Athos, op. cit.)
Căutarea și aflarea sensului spiritual al
vieții implică o chemare și o alegere care vin prin împreuna lucrare a
creștinului cu harul lui Dumnezeu, adică o comuniune de credință și iubire.
Aici pe pământ, grăiește părintele Pimen, „suntem
într-o trecere care are etape de maturizare. Nu este vorba numai despre o
maturizare a trupului, ci și de una duhovnicească. Dumnezeu ne-a pus aici ca să
ne pregătim pentru plecarea spre dincolo.”(Învățături de la Muntele Athos..., p.19)
Sunt două Drumuri creștine care merg spre
Cerul lui Dumnezeu-CALEA-ADEVĂRUL-VIAȚA. Unul e mirean și altul monahal.
Amândouă pot fi scurte sau lungi, line sau cu povârnișuri, netede ori cu
suișuri abrupte, montane cu luminișuri ori cu prăpăstii, cu încercări și cu
izbânzi, dar ambele trebuie sa fie cu credință de foc, cu nădejde arzândă, cu
iubire eroică și jertfă mucenicească.
Sfântul Ardealului și-al Daciei noastre,
Părintele Arsenie Boca ne-a spus franc: „De
vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!” (Părintele Arsenie Boca, Mare Îndrumător de Suflete din Secolul XX,
Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 59)
Adică, să arzi permanent în dragostea de
Dumnezeu și de Maica Domnului întru iubirea de Neam și Patrie, fiindcă și
Neamul și Patria ni le-a dăruit Dumnezeu, iar la rându-le, aceste entități ni-L
dăruiesc permanent pe Dumnezeu.
„Strămoșii
noștri au luptat să păstreze ce ne-a dat Dumnezeu, nu pentru măriri sau
cuceriri!... Încă avem țărișoara aceasta, de care trebuie să ținem cu dinții,
s-o păstrăm independentă, neutră față de tot ce se întâmplă în jur, nu să ne
asimileze alții, să ne pierdem! Au încercat atâtea popoare să ne cucerească,
dar ne-am păstrat și limba, și poporul pentru că am ținut cu dinții de ea, am
luptat pentru ea. Fiecare a muncit aici, există câte o picătură de
transpirație, de sânge, câte o lacrimă prin care fiecare din noi am fost
alături de strămoși. În felul acesta nu s-a pierdut niciodată legătura cu
Dumnezeu!” (Părintele Pimen Vlad, op. cit., p. 74
„Pe
această cale, monahală grăiește
același sfânt Arsenie Boca, nu poți
călători fără primejdie decât condus de mâna nevăzută a lui Dumnezeu, prin
conștiința unei călăuze.” (op. cit., p. 61)
Chemarea părintelui Pimen i-a îndrumat
primii pași spre Dumnezeu după bucuria copilăriei, pe tărâmul adolescenței,
când împletea muncile gospodăriei părinților cu mersul pe jos ori cu bicicleta
la diferitele mănăstiri moldave. Nu exista muncă fără rugăciune. Nu exista masă
fără semnul crucii. „Am crescut în felul acesta,
pe lângă maicile de la mănăstire.” ( op. cit., p. 27)
Odată, pe la vârsta de 16 ani, alături de
alți 4 băieți și fete, se afla la Mănăstirea Sihăstria – Suceava, când le-a
venit chemarea de Sus, prin părintele Cleopa s-a oprit asupra lor și le-a zis: Tu, mănăstirea! Tu, mănăstirea! Tu,
mănăstirea!” La distanță de câte un an fiecare, cei trei s-au călugărit,
după rânduiala lui Dumnezeu și voința
Maicii Domnului.
Părinții părintelui erau creștini așezați în rânduiala
firii ortodoxe, cu greul pământului și cu râvna cerului, mersul în fiecare
sărbătoare la Biserică fiind obișnuință. Vasile-tatăl a mers la 83 de ani, 2
ani în cârje la Sfânta Liturghie, până a plecat la ceruri. „Liturghia este cea mai mare taină a noastră, a creștinătății, care se
întâmplă pe pământ, este legătura noastră cu Cerul.” (ibid., p. 41)
Familie evlavioasă, cu rodul binecuvântat al
celor nouă copii,avea bucuria, ruga și mulțumirea de fiecare zi față de Maica
Domnului. Bunicul din partea tatălui a fost erou-martir de război, iar bunica,
tânără văduvă, jertfelnică toată viața cu 3 copii.
Copilăria în mijlocul naturii este o
vibrantă și fascinantă sărbătoare, o simfonie celestă în care simți în toate
fibrele trupului și undele sufletului acordurile diafane ale Creației divine. „Creatura toată, într-o inefabilă simfonie,
ridică acorduri de preamărire Creatorului.” (Preot Ilie I. Imbrescu, V-am scris vouă, tinerilor! – gândurile și
încercările unui preot mărturisitor – București-2011, p. 207)
„Noi călcam desculți pe pământ. Mergi pe
pământ, pe iarbă, să vezi cum simți că trăiești. Noi suntem pământ! Contactul
cu pământul din care ne-a făcut Dumnezeu parcă te hrănește, simți masajul în
tălpi...Este legătura cu creația lui Dumnezeu.” (Ava Pimen, op. cit., p.
61)
Dacă, „Istoria
reprezintă pașii lui Dumnezeu pe pământ,” cum agrăia imperios marele
înțelept Petre Țuțea, Dacia reprezintă evlavia sacră a Maicii
Domnului pentru Grădina iubirii Sale. Nu întâmplător Dacia se mai numea și
Sciția – Patria schiturilor și nu întâmplător, ci cu binecuvântare Marianică,
Dacia este Patria lăcașurilor de cult ortodox, în care predomină hramurile
supravenerării Fecioarei Maria – Vlaherna – Carpatina.
Cel mai mare DAR pe care Dumnezeu l-a făcut
Omului este VIAȚA!, dar cel mai frumos DAR este cel la care participă
jertfelnic Omul și iubitor Mântuitorul Iisus Hristos – MÂNTUIREA!
Așadar, cel mai frumos DAR pe care Omul,
respectiv creștinul ortodox român, îl poate face lui Dumnezeu este să-și
dăruiască viața Domnului, având pururea evlavie la Maica Domnului, fiindcă, „Maica Domnului reprezintă neamul omenesc”.
(Ava Arsenie Papacioc, Despre Viața de
Familie și diverse probleme ale lumii contemporane, Constanța 2011, p. 61)
Prima etapă a ÎNVĂȚĂTURILOR..., s-a ivit într-un sat din apropierea orașului de
baștină al lui Eugen Lovinescu - Fălticeni. A doua s-a născut în Grecia, în
Sfântul Munte Athos, la chilia Intrarea
în biserică a Maicii Domnului, din Schitul Lacu, cum consemnează Alexandru
Panait.
Deseori mireanul ortodox merge prin viață
spre moarte. Numai Călugărul – Rug aprins, merge spre moarte întru Viață!
Creștinul
ortodox valah trebuie să conștientizeze că în existența sa este și o altă
dimensiune – cea monahală.
„Ha, ha, ai
grijă, să nu fugi la Athos!”
GHEORGHE
CONSTANTIN NISTOROIU
14 OCTOMBRIE 2024 +
Sf. Cuv. Parascheva de la Iași
Abonați-vă la:
Postări (Atom)