Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 4

 

MERE PADURETE TARZII 4

(necorectat / necenzurat)

CU PUMNII STRÂNȘI de Ben Todica, versuri MIRCEA DORIN ISTRATE. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: CU PUMNII  STRÂNȘI ~*~ JERTFELNICE,  prin veacuri trecător / Cu pumnii strânși de ură și mânie, / Din calde rugi și plâns lecuitor / Făcutu-ți-ai speranță, să mângăie.

- Frate Benule, Excepționale Versuri, excepțională recitarea frăției tale! Tot respectul poetului  Mircea Dorn Istrate, pentru  aceste versuri și recunoștințe dăruite harnicului român, și imaginile puse de tine Benule, imaginea românului modest și smerit pe glia sa trudindu-și pâinea cea de toate zilele. La fel și frăția ta cu harul, darul și smerenia specifică părinților și bunilor  tăi,, ești marca adevăratului Artist de talent adevărat. TE IUBESC ȘI TE VOI IUBI INTOTDEAUNA, Cu drag și smerenie, căci a avea frumusețe în grai este totuși un semn valoros unui adevărat artist. Doamne ai grijă de acest frumos și modest Neam Românesc, Ioan Miclău-Gepianu

- Pentru că nu pot să dorm din cauza căldurii, am vizionat clipul tău de astăzi. Foarte rar se scriu versuri pentru oamenii simpli cărora le datorăm ființa neamului nostru. Fără acești oameni ”cu pumnii strânși” nu am fi avut acest suflet ales care caută izbăvirea. Picturile alese sunt potrivite, dar, cele cu domnii îmbrăcați la costum, care se pleacă în fața lui Iisus, parcă sunt lipite, demonstrativ. Salutări răcoroase, Lidia

- Aia sunt bancherii falimentati, nu se mai sinucid.

- Cu pumnii strânși vom rămâne până la sfârșit. Adrian Munteanu

- Suntem cu SOS-sul binelui, că răul ne dă peste cap. De ce prin rău ne denaturăm natura? Pavel

- Mulțumesc din suflet, Ben. O zi binecuvântată! Te îmbrățișez, Dorina

- Bine gândești, bine primești. Faci furori, în culori, cu umane valori și incolori pro-simțitori. Crăciunul e un dar de dar, e un sfânt har, un duh sânt cu har, care dr revarsă rar pe pământ că se naște an de an fiul, copilul, fânt și e bucurie și, entuziasm iar și omenie, iar, că-i multă bucurie-vesie, cu belșug, în farfurie și, în întreaga Românie, un rar balsam a nemurii, cu Mesia iubirii, a ungerii alesului lui Mesia iubirii și a mântuirii, în drept Dumnezeu a trăirii aristice, propace- liturghie, în spice. Azi e o zi cam fierbinte. La Orbeți ști ce Dumnezeu ce s-a întâmplat că s-a băgat cu mașina în tren. N-a fost atent, nu este disciplinat, în nici un caz. Cine știe cum să te ajute? Ming, o scumpă și o dragă cumsecade proverde ca să nu zic, cu bunacuvință ca România sare în bucate și undă verde, că Daniela Zeica Buzura la mic Dejun cu un campion magnific mișcă lucrurile, dar și scrie ca Marta Bibescu această doamnă a scrisului descoprită de Criticul, istoricul și scriitorul Alex. Ștefanescu.

- Daniela face treaba. E descurcareata. Presa.

- Oamenii de nădejde ne dau speranță și credință.

- DESCHIDERE SPRE NEMARGINIT de Ben Todica, versuri LIDIA LAZU. Un clip recitare la versurile poetului intitulat: Deschidere spre nemărginit ~*~ Dimineața devreme / marea de la voi este / ca lacul de la marginea / satului meu / însă cu mult mai mare / desigur / apa este foarte rece /

- Lu' Daria, o atăcat ursu' o venit până la ei acasă și ursu' le-o ucis, le-o mâncat o capră.

- Draga frate Ben, Am inceput sa vad/aud video clipurile tale. Felicitari din toata inima pentru realizarea acestui clip! Ai fost extrem de inspirat sa folosesti ca fond muzical si imagine doar fragmentul de balet din Lacul Lebedelor si nu zeci de imagini care sigur ca sunt foarte greu de potrivit cu textul. Inca o data BRAVO! Acum plec in oras sa mai prind din atmosfera ultimei zile a Winter Art Deco. Ieri am fost cu Robert la un spectacol de varietati care a durat 3 ore. A fost minunat, ne-am incarcat mental, dar mai ales emotional cu frumusetea muzicii si dansului. Sa ai o zi minunata. Ma voi uita la alte clipuri azi si maine. Imbratisari pentru tine si Ming. Valentina

- Lidia Lazu e neobosită. Adrian Munteanu

- În stilul meu. Cu calm am scris psalmi, gen:

CU VIAȚA COMPATIBIL

 

Ce-ți luminează casa și starea de spirit,

în formula ta specială,

că ești, din școala specială pro-pace pe verticală-Ceaușescu,

Ben drăguțule, cu nădejde Phonex,

un cool din festival Cântarea României, cu înfloriți tei pe eminesciene alei

în altfel de Cântare a cântărilor lui Solomon și,

cu psalmi biblici ca David

poetul psalmilor bibilici,

un mare, universal pooet,

un genial ca scrisorile din CORINT/SCRISORILE  Eminescu nost, un național

fără egal,

monumental fără precedent de inteligent și,

savant-universal, drept Dumnezeu ca acel Marin Preda un însingurat,

marele singuratic, dialectic și fizic pragmatic, cu talent, mit, îmulțit dar

și cel mai iubit dintre pământeni,

chiar și, din pretutindeni, în limba română cea română imnică și,

de biserică și cu îndemână și cu îndemână și,

mi limba natal-maternă, că e română unică

mi stăpână eternă, specifică și  specifică pe Arcă,

în biserică,

că-s copilul stelor,

chiar pe  cer o stea ca Pavel de România,

cu știință: astologia de România, că eu nu bag Ziua,

în noapte,

că n-am mașină,

n-am cric

ca să fac din mine circ,

că-s impecabil util și durabil,

cu viața competibil?

*

Tu, însuți, îți luminezi casa și spiritul și deabia apoi strălucește, în culori-curcubeu drept Dumnezeu, de mulțumire, liniște, și de fericire ca națiunea să lucească-n bine, simțindu-se națiunea deplină de fericire, așa cum pădurea purifică aerul, așa și rinichii dezintoxică organismul, cu Dumnezeul-Cuvântul dând din sine tot ce-i bun, tot ce se poate ca să dea care pe care, să te dea pe spate. Vremea rea și ea a făcut prăpăd, general, amiral, Limba română. Ești de clasă și cu stil. Ai noștri, când au părăsit peșterile, bordeiele,românii se transformau,se schimbau mental, național, că un ceva se întâmpla super, istoric. Marin Teci a trimis-o pe Caratista, pe Daria, afară și ea și ea avăzut ursu' și ochii lui albastri, a ieșit și a văzut mogâldeața ursului asupra iadei, îmbucând din ea lacom. Daria cu toată teama care o înfiora, Daria strălucea ca o stea,pe crugul cerului senin, luminat de aștri. Dibăcia și istețimea lui Daria era cea a lui mamă-sa Vica, o tradițională folclorică. Însinguratul aiesta, ursu, de unde o mai fi apărut și el, tocmai, în Ciubăncuța și, nu c-ar fi singur pe lume, prin alte părți, fiind pozat,cum dă iama pe la tomberone,că-și caută și, el, de-ale guri ca de-ale carnavalui, după cum ne încâlci/ descâlci, marele fortuna, Caragiale care ne impresionă cu de-ale lui Ion Luca ca fiu-su Craii de curtea veche, Mateiu Caragiale fără a fi excesiv, ci cu mult talent și, inteligent.

- Frate Benule, Mulțumesc, e o poezie intradevăr de ”deschidere spre nemărginit”, talent adevărat al doamnei Lidia Lazu, precum și recitarea frăției tale, Cu multă prețuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Multumesc frate Ionica! Cu drag, Ben

- Sânteți ceea ce sunteți ca iubiți fiii a națiunii feticite conform testamentul tri bunului, un Romeo al Abrudului ca român a românilor, cu adevărat trăind progund ca cel de la Verona. Acuma cuDumnezeu înainte, cu drept Dumnezeu, de fapt:

 "- Servus și, Sărut-mâna !"

- Avem grijă de noi, cu nevoi, dar, vai cum avem grijă de cei de pe lângă, de pe lângă, noi? E vorba de Avram Iancu, un tribun și un îndrăgostit, în trecerea lui Abrud, de unguroica care paremi-se, că l-o salvat și el ca recunoștință, că ce-i drept, cu dragostea, cu sentimentul ei, nu te joci, că iei foc și devii rug aprins, în necuprinsul univers, că rămâi o pildă, un talisman uman. Aveam simtomele de îndrăgostit, că Vica, îmi căzu cu tronc.

- Vă propunem o informatie care probabil interesează. Dr. Francisc Ion Dworschak din Ottawa s-a născut la Râmnicu-Vâlcea, tatăl său fost medic militar în armată de ocupatie austriacă în primul război mondial, indrăgostit si căsătorit cu o  frumoasă româncă din Vâlcea. Tatăl a  lucrat ca doctor de plasă si de spital. Tânărul Francisc Ion a copilărit la Horezu, la Novaci si Sinesti. Termină medicină la Viena iar după 1950 trece oceanul stabilindu se la Ottawa. Publică in limba română , pe cont propiu, cărtile ; „In apărărea lui Mircea Eliade” si versiunea in engleză „Defending Mircea Eliade “, apoi un volum despre „Epoca Monarhiei în România”, cu intentia de a restabili adevărul istoric despre regii nostri. Urmează cărtile „Descoperirea insulinei si Nicolae C Paulescu” cu editia a doua, "N.C. Paulescu si insulina, triumf si agonie". Cărtile au fost prezentate de Dr. Francisc Ion Dworschak la intâlnirile grupului de la Observatorul. O vară frumoasă in liniste si sănătate vă dorim!

- MULȚUMIRI ȘI PLECĂCIUNI UNUI PRIETEN AL PRIETENULUI NOSTRU BEN, SĂ DEA DOMNUL SĂ AVEM PUTERE SĂ CONTINUĂM LUPTA NOASTRĂ CU ÎNTUNERICUL! DOAMNE AJUTĂ!

- Dumnezeu, îți ajute ca să stăpânești, binele! Aveam momente intense cu Vica, tu cu Ming, nu? E un frumos de la noi si pànă la voi tot mațe de unguroi. Omule-om și om-omule ești, un alduit de pe la noi cu vorbe alese și distincte, cu clei de prun, lipici ca la picii lui ALINA, LUI Galina, că tu, sfintitule ești ca sfințit, un dulce, un de lumină de grădină, din minunata limbă română! Eu zburd ca mielul în a largului zurliu și zglobiu, cu frumusețea și gingășia ce ai parcă snoabă și hazosă de Rozalba, Alba ca zăpada ori Scufița Roșie, în drum voios, cu cozonac, spre bunicuța ei, că tu, te rog, nu te defăima, iar și să pozezi exagerat de modest, nu-i artist, dragule Miclău, om cumsecade, om scump de Bihor, de românime! Ciubăncuța, e Ciubăncuța iubirii mele.

- Eu te iubesc Pavele, Nu mă supăr fiindcă felul în care mă iubești e partea ființei tale.

- Nici eu, maistre n-am pentru ce să te desprețuiesc, amice, cu liturghia pâinii și de pace, din spice, un sacru a lucrului bun. Descoperă frumosul și pitorescul, în România. Din noi dăm ce e mai bun, mai as.

- Să ne păstrăm verticalitatea.

- Noi doi amândoi și, lada de gunoi? De ce am zice, având decizii importante, că suntem, no? suntem oameni de soi, că noi transformăm, schimbăm o țară, din iarnă facem, primăvară ca pe Arcă la toți și, lui, Dumnezeu, să ne placă că lucrurile să fim sănătoși, prin lucrare, ne ține sănștoși în formă, cu perfermomanță ne țin, oameni de seamă, cu minte ascuțită, ageră.

- Bună Dimineața! Numai bucurie, Fericire și Prietenie, Ioan

- Punem capăt răului și, deficitului, că răul, nu e plăcut, incredibil, dar adevărat, că voi poetic sunteți preciși și deciși, că provocarea vă dă perfecțiune, înțelepciune, Ioane, că voi meritați aprecieri, ca fiii al României mari, cu îmbunătățiri și, al României prifunde, geniale și, naționale, si ideal ambiant universal dodoloță, în deplin, în ajustări, în binefaceri, cu luminări, că facem ce trebuie să facem milimetric, plăcut cu stil, cu precizie, cu înaltă calitate și, cu greutate, de realitate, imbatabil, ajustabil, impecabil, incredibil, dar aur cenușiu stecurat, luminat și curat! Am pus capăt răului din noi. Miha dusă la Cluj, se rentoarce la Ciubăncuța (alaltăieri a fost Marius cu Dorina și n-o fost rău, sunt supravegheat, privegat). Daria îmi spune telefonic, că Mihaela e pe microbuz deja, vine spre casă și mă întreabă, sa-mi aducă cartofi și un ochi, că tot vine acasă și ea, că Miha a chemat, că-i aduce din Cluj din geometrii abstracte? Totul e de admirat pe la noi, mai ales bunătatea copiilor.

- Nu știu, de ce alții ne pun la zid?

- Timpul petrecut, cu cei dragi e plăcut. O capră de a lui Daria speriată, că se speriase de urs, fugise de acasă, nu mai știu, că n-am mai întrebat dacă Daria și Marian Teci, au căutat-o și pe unde au aflat-o, dacă au aflat-o? Culmea, ursul era peste iadă și rodea osul ca înebuniți și lacomii de corupți parlamentari și senatori, unii amestecați, în nebuneala cu Azile-cămine, alții, specializați cu alfel de tâlhărie, beteșug al minții lor, parcă din aceeși tagmă a jefuirii țării, că cei care-s nărăviți ca ei nu mai scapă de nărav, că și lupul, își schimbă parul, dar năravul ba, ca vulpea  care se dedă la struguri și dacă ztrigurii-s cruzi, verzi și, acri și strepezesc dinții. În timp ce ursul mânca iada Marin se băgă să deslege capra și o dezleegă, cu toată frica care-l stăpânea terorist, la care deabia apoi se gândi la prostia lui, se frământă apoi la ce i se putea întâmpla, ursul putând să-l nenorocească, dar Marin Teci scăpă teafăr, în adevăr.

- LUDOVICA, versuri PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE. Un clip audio foto recitare la versurile poetului intitulat: LUDOVICA ~*~ O pâine a iubirii, doar cu Dumnezeu. / Și, cântă altfel Vica-n hotar, că are ea habar / și mă încântă artist, cu artă, cu propria-i cominție, omologată, stând, / în antre să cânte și să mă încânte, cu zărzărică zărzărea ca Zavaidoc, / cu Ionel Fain-Făinel pe la Poartă, /

- Caprele, cele două scăpate de urs, una, că s-o hățât ea slobonozându-se și cumva scăpă, din legătoare, iar celală o salvă bolundul de Marian care mai mai să îngrămădească ursul peste iedul mozolit, fără să se gândească ce face, făcând ce făcea, în neștire și teamă, că trebuia neliniștita și tremurânda, via și obraznica capră neapărat de, legată și salvată, că ursul care călărea și mozolea din iadă, beatent la ce face Marian Teci preocupat s-o dezlege pemama idei, că nu era, nu se întâmpla nimic ca, în narațiunea, cu înțelepciunea lui Ioan Creangă, realitatea fiind ca realitatea și Marian Teci necăjindu-se se desmotroșească din încurcătura lanțului, fără a gândi doar pe urmă ce i s-a putut, dacă sărea ursul flămând la el, dar deabia apooi își dă seama, când capra o luă pe uliță la vale, doar la vre-o 3 zile capra, una din ele dând de turma oilor și caprelor, turma lui Găvruș Pavel a lui Mămăliga, Petruș/dea Dihorului ca Piciu, Florin de a lu'Lexandru-Găvruș de a Dihorului, că-dihoreștii o îmbârligătură de neamuri, în Ciubăncuța lui Dumnezeu. Elena ce mai faceți?

- ... deodată simți că nu mai ești / un om pe o plajă frumoasă / în plin soare / ci un suflet pregătit / să zboare / oriîncotro - 19.07.2023 Lidia Lazu

- Stau adeseori și privesc florile cum înfloresc și gâmdedc, Vica cât de mult te iubesc, în România unde trăiesc ca pe amândouă să dovedesc, cât de mult, Vicuța, vă iubesc! S-auzim de bine! Multă sănătate și bucurie, cu veselie prin ce aveți pe plac, în farfurie, că-i iepure/urs, în farcurie! Sănătate cu sila în natură cu aventură literară, comoără rară literară și de succes, cu artă a succesului în vogă, la modă și, O.K. dragilor! Vica era atentă, competentă, grijulie și de femeie, de omenie și de Sfântă Românie ce mi mie, mai dragă, ca ochii din cap ca a vieții mele scop ideal și natural național și, tradițional-monumental. Careva zice la proteve, că lui Vica eu i'aș fi dat și luna de pe cer, dar culmea adaugă, însă acolo nu prea sunt magazine, nu sunt nici case de vacanțe ca-n Maramureș (nimic nu e ca-n România la asemenea grad, cu atmosfera încărcată de festevitate, cu respiro de relaxare, punând viața, în pericol, în ordine, cu oarecare lucruri, că la noi e o continuitate, că se mărșăluiește și, prin Israelul tulburat de același nemulțumire și indisciplină, turbulență care nici aici nu e ceva normal, nu-i moral la poporul lui Dumnezeu care războindu-se, n-au nimic sfânt, în ei, că-s egoiști și acest popor slăvit și impresionant, că nu cedează, că și, ei, evreii, și-au câștigat, cananul, țara făgăduinței, prin cruzime, prim om-ucidere prin egoism și lăcomie, dând buzna, în casa celuilat, nefericindu-l (asta  ce fericire mai e că nici un război, nu e sfânt, nu-i natural/nu-i moral). Voi ce mai faceți rezonând. Cine ce așteaptă de la voi? Nu-i ușor să fii plăcut ochilor ca Vica aieasta sfioasă  ca o frumoasă căpriară sprintenă pe spânceană. Vica era ca o frumoasă preuteasă geto-dacă, zeiță frumoasă, cinașă. N-o mințeam, așa de  ce să regret ca om-poet, ca om-poet, om care sincer cu cerul, avându-l ca reper, o pată de albastru cer; de ce să regret și să mă supăr de adevăr ca oricare poet, suspicios și nefrumos și, necuvincios?

TU, DIN PRIN PUIEȘTI

 

Tot e potrivit, chiar și filmarea,

un destin prin care, tu te depășești

provita pe sine prin ce e bine, prin ce se cuvine, cu desăvârșire de supremă,

prin Vica și propria-ți fericre care darnic ne-o dăruiești

dar din dar, Doamne,

Doamne, închinându-ne la icoane, dezinterestrat maistre,

bre Ben aur cenușie, materie cenușie-apă neâncepută,

vie, bună pentru deocheat,

aur cenușiu strecurat, om, în raze luminat, soare luminat curat,

cum Dumnezo pe Vica alduită ne-a dat-o, din cer

teleportată, cu mare artă,

cu a succesului artă, pe altarul soarelui,

pe imensă tablă de șah al pământului (tu,

de prin  Puiești, bine ca prin Sâmpetru pe la nunți, duminica,

bine le piuiești, bine le chiuiești ca fițingău sub grumazul, gâiciu, ceterii/

Mesie a iubirii,

Mesie-n călduri și orânduieli de orânduială sub grumazul ceterii de mesie armonie

și iubire,

în fericire sinfonie, osmoză, în biochimie-omenie de Românie,

cu perspective ecleziale de evanghelii, principii de  biblii și de cazanii

care le cântau pe la vatra lor țăranii

care nu-s cu stângăcie ci frumoși, sănătoși, încăpățânați în bine

ca feți-frumoși hristoși cinași și luminoși

ca ingerași.

*

Iubiri vinovate e un serial la Protve, o Hrababura, un film românesc.

- Cu toata dragostea pentru fratele meu roman de la tara care sufera intens pentru fericirea neamului si a familiei sale pamantesti si divine.

- Țară cine ești că unde-i lege se înțelege, că- i pur sânge și la inimă-ți merge, se înțelege, că-s de o lege, la sânge.

PROFERICIRE CA O ADIERE DE VÂNT/DE CUVÂNT

 

Fața ei, ii Dumnezeu, în care eu, Pavel, da eu, mă oglindesc eu românesc și, firesc mă oglindesc, în pitoresc/de Românesc, pitoresc firesc ca chipul ei, pe chipul ei, de înfloriții tei de a lungul și de a latul pe alei, pas cu pas, cu lucru bun și, în  ce trebuie, de Românie, cu omenie,

cu bine, în orice apariție, sau, în socio-ecuație, o aspirație, în inspirație, că Vica e facinație, o femeie ca talisman, zee-vie,

ca stare de bine, de ce se cuvine,

în ținută, în desăvârșire de artă, de bine,

de povita-profericire.

*

Sunt și era împreună, să luăm împreună totul, în  calcul că nu ne bătem joc unul de altul, că de ce să punem la spate unul pe celălalt că noi n-aveam de ne reproșa, c-așa era viața noastră, cu ce eram amândoi împreună, în atașament. Lângă Vica aveam bunădispoziția și bunăcuvința, cu ei 7 ani de acasă de bunăcreștere. Poveste ca orice poveste, dar amară, o pofeste, cu tristețea ei, cu o emoție, cu socio-umană ecuație, mai cosmică și de biserică, o poveste, cu Dumnezeu, drept Dumnezeu, altfel ca narațiunea, cu înțelepciune, pasiune și atitudine, mai dezlânată: MERE PĂDUREȚE/ COROBEȚE SAU MERE PENTRU OȚET CARE SE FACE MAI BINE, MAI BUN, CUM ZICE, BEN TODICĂ. SERVUS ȘI, SĂRUT-MÂNA!

Vica e o țărancă semeață, femie de seamă ca supremă, spumă, crema elitei ca zori be zeamă, ca și cum ai spune cum te strigă: mămăligă și cum ocuș, nealcoș, te   cheamă, zori de zeamă!

- "Pimblă urusu," se grăiește, în acea reclamă teve. Metehnele noastre au devenit, din tradiție, că nărăvirea e o albire, negru se transforma, schimba, în alb ca un călător, în țara echiplsei, dacă-i vorba de politică, e de acceași factură prostească despre care s-a scris reting, că e un acredit și, în România, cu vedere mai largă de creuzet cultural, o moștenire care se păstrează magna cum laude, ladă, laudă de zestre, că suntem multi-cultural, cu oruzonturi culturale și etnic dialectic (e un progam cu rod mai bogat, multi comunist-dezvoltat, dar ce vorbesc?)

- La gradul de dementa ce a pus stapanire pe Lume era cazul sa renuntam la a mai folosi roata clasica, circulara si sa trecem la roata patrata, sa mai stopam naibii libertatea de miscare de pana acum!!!

- Acuma cine-i zice, replică: "Plimbă ursu!"

- Ursul de Asociația vânătorilor n-a dus, n-a mutat ursul, în altă zonă/în alt habitat.

- Noi am rămas, în piov.

- Pe ce ne pliem ca să fim culmea, minunea. Ce vrei, de la mine, Google?

- Multă lume știe, că noi doi români, noi amândoi suntem prieteni, unul, adică eu locuind, în România, iar celalat, tu, tocmai, în Australia, ca și cum, un muncitor, ortac de mină ar locui mai departe și ar face mă rog naveta (și personal am făcut-o peste deal din pădure de la Leghia, din cariera de piatră de ghips, de la Foidoș, din pădure, că erau acolo doauă case din piatră, una servea ca dormitor pentru muncitorii din Zutor, de la Porta-Sălaj, Sâmoetru, de prin Sâtămărie și o altă casă mai în fundul văgăunii unde locuiam eu și tata și Pișta bacii care îngrujea de caii de la vagoneți, unde erau și mai mulți nuci, nu știam de cine sunt puși, plantați (nuci, în care, că erau mari ca cei doi care erau, în Sâmpetru, prin sat și, chiar, în grădina Ursului doi nuci urieși, în care se ascundea de jabdarmi haiducul Duliș, Jeler Simion, într-un fel era doar Robin Hood ca Dulișul meu (cineva, îi făcuse o poznă, furase scândură, grinzi și le ascunsese la el pe podul cotețului grozăvia vinei, vinovăția căzuse pe capul lui Duliș, care nevinovat ca Iliescu, el însă a fost nevoit să fugă pe păduri ca partizanii lui Tito, în Bulgaria) mne dar fără ceată, că era singur proscris, că vremea războiului, undeva pe păduri, făcea pe undeva, în imensitatea păduri, mi-au spus, chiar cei care făcuseră, cu Duliș, că tineretul era dornic, să învețe, să puș făcea cu ei, cu fițingăii satului, un fel de premilitărie, dar cu puști și o pușcă mitralieră de adevăratelea, că erau pe toate drumurile abandonate și mai ales glonțe, muniție, în palma lui Dragomir explodând unul din gloanțe pușcate pe butucul carului, la lelea Veronica Surda unde cu feciare și alți feciori se adunau, în habă, în șezătoare. În Aghireș sat pe clasa cincea, am venit, în anul acela și după ce ne-am mutat, în bloc, în Gara-Mare, în blocul din curtea Rapidului, în apartamentul 7, la început blocul avea numărul 77. Atunci Vica intervenea se oferea ea să rezolve Vica ca să depășim impasul apărut tam nesam cu nedumerirea, că de ce clipa, firescul zilnic, mi suspendat pentru o clipă ceva fiind incert devenind un zadar, chiar și spiritual ca-n prima lineie a războiului, când Petru din Sâmpetru era în prima linie și timpul n-avea răbdare, cum nici cu Marin Preda, timpul n-avea rabdare, cu Petru Ferghete timpul primului război mondial, prin 1915 n-a avut răbdare, cu feciorul Elvirarul învățătorului, cu învățătorul care nu va avea ocazia ca să vadă marea unire și, să-vadă, cunoască fiica, pe Elvirea care se naște după moartea lui, în același an și va deveni, în Cluj mătușa, va deveni educatoare.

...../

-  Cu mine Poezie scumpă,

Întotdeauna vreau să stai,

Să pot să-ți dărui flori din al nost plai,

Și versuri în prea sfântul, românescul grai.

*

27.07.2023

Distinsei POETE Melania Rusu Caragioiu,

Poeta Poeziei noastre românești

Cu prețuire - Ioan Miclău-Gepianu

 

- Cântarea poeziei este exact ceeace stă în inima unui poet fie că el reușește să o consemneze în versuri, fie că o păstrează mereu în gând precum o rugăciune ascunsă tainic. Stimate poet prin excelență, Ioan Miclău -Gepianu, Domnul v-a dat multe daruri care bucură precum un har binefăcător pe cei din jur și de aceea vă stimăm și vă tubim mult. Vă dorim sănătate și mereu inspirația care ne aduce și nouă, indirect, bucuria de a vă citi, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Vă mulțumim din inimă, pentru adevărul care ni l-ați scris cu suflet, cu cuget românesc, firesc și, ceresc. Din cauza ursului, eu zic lui Daria, Veverița, coborând dealul, eu avertizând-o: să aibă grijă, că nu se ști, din ce tufă sare iepurele. Oamenii au evoluat să fie smart (adică cum?) Memoria, îmi joacă feste, (nu cu Bilomag). Cea mai bună țară pentru mine și pentru Vica, în aventura noastră cu arătura și semănătura e aici, cu țara, cu România, inima mea. Uneori noi viața ne complicăm. Ce ești, cât valorezi, calitatea lucrului contează și tu, ca om, cât valorezi, în carate umane, că e o brânză ce facem noi ca valoare, în poezie/în non poezie (apropo vorbele grele ucid și, n-ar fi vorba de poezie). Ca tot ce ai, în cap, cu competență, nu ai nevoie de facultate, ci de diplomație, de diplomă, că nu diploma e de vină, când nu e competență finalizată, opera omnia, ca roman-fluviu care se intitulează pe mâini bune, MERE PĂDUREȚE, cu grație/ gargație ca prin Aghireș- Fabrici care a devenit Centru muncitoresc, dar ce tot ciripesc, cirip, cirip după atâta amar de zile acuma, dar nu cred, că nici acuma nu-i orașul jinduit, nu-i oraș, Vasile Sotelecan, învățător și, Titi, Danciu Emil coleg însămânțător artificial, taur pe bicicletă, cu sula pe bicicletă, coleg ca Puiu Sotelecan, dar acesta învățător, însurat, cu o unguroaică, coleg, în/din Generală, că acuma și oamenii sunt smart ca domn pe tron/Doja pe rugul aprins, un rug istoric personalizat. E poezia poeziei veșniciei și vredniciei Ioan Miclău-Gepianu. În Gepiu, în Las Fierbinți, ollimp sătesc, până și teii indiferent de anotimp, până și teii-s înfloriți, că rodesc parodic albi porumbei, pe alei. Ne-am integrat, în societate, că societatea ne-a integrat, în inima societății, cetățene Ben Todică. Tu, în privința asta ce comentezi, că ai realizat un lucru mare, în privința asta ce zici, ca un născut liminos, profitând de ceea ce iubire împreunată, cu fericire prin iubirea ta foarte, profitabilă,valabilă, că-i verticală și virală. Tu, parcă ai avea un bisnis, dar, tu ce câștig ai, cum te desfați intelectulă, spiritual sănătos, cu drept Dumnezeu de a fi trăinăindu-ți viața cu proiecte frumoase, în care dragule Ponex, cu nădejde ești implicat, în visul nostru: Mere pădurețe schimbându-ți viața, mentalitatea și ca amedament și adaus bonus inteligen, în cuvinte mai presus și Iisus, chiar de moarte mai presus, de moarte mai presus mai departe, că tu ești efectiv, departe la antipozi, ești departe de depresie și, departe de stres, că ești de 5 stele ca pălinca, din Ciubăncuța unde i se zice pur și horincă, adică zamă de creangă de prun, ca cea din Sâmpetru, deși, în horincie, se face din fructul, din pruna prunului, cu pruna lui Vica eu făcând după un joc al dragostei, cu și sub teii înfloriți emeniscian făcând dragoste ca someșan, relaxându-mă total, ușor cu dor greu și, și ușor, cu plăcere, patentat și, penetrat, într-un mod de a fi propriu, pe cont propriu, cu discreție și cu o grație de gazelă, de Vica cu/fără școală, doar la urmă Ceaușescu obligând-o având serviciu de îngrijitiare, femeie de serviciu, să absolvescă la fără frecvență 8 clase generale, nemaivorbind de emoția plăcerii, din dragostea fără egal național și, a iubirii ca monumental, simțită prin toți porii mesii iubirii, cu rânduială de școală spontană și tradițională și instictuală, cu undă verde magna cum laude, cu meritrocrație meritorie, devenită de rutină ca de regină, împreunată, cu trântorul, în stupină, în lumina de grădină, lumină de doină și de pomină. Aș dori, Ben ca Domnul, mândru și fără modru domn profesor, un Domn Savaot de la Dobreta Turnu-Severin ca un făt-frumos Hristos, cel luminos, aș fi dorit, să-mi finiseze de corectat și aranjat cărțile cu Mere pădurețe pentru editat și pentru publicat, dar de atâta timp, că-i de mult timp ce mult te-am iubit, dar nu știu ce și de ce scârție, nu știu ce Dumnezeu, drept Dumnezeu se mocoșește, migălește și de ce se screme atât de mult ca la constipație, și, nu mai gată de spălat și de gătit, că a treia zi aici pe la noi se îngroapă și mortul. Face lucru bun, așa că n-am ce-i reproșa bunului domn, prof.Dan Salapa un impecabil și un mare om de cultură, critic și poet genial național-universal, monumental, om cu lucru bun, chiar dar de dar, din dar de rai și, cu grai de plai-rai. Cu bine, omule!

- "Nu, te deranjează, cum îți stă pulovărul pe dumneata, ticule," mă întrabă inervantă de atitudinea mea dezordonată, că până și hainele pe mine stă ca paiele/ fânul, pe boade puse ca cu furca, răscoiat și, ca și cum nu și-ar avea locul și ar fi doar claie/fârcitură-o grămadă, fără noimă.

- Sunt, no, dezordonat și neatent la ținuta mea halandala! și pe Miha o deranja, ba, chiar se enerva pe mine, ea fiind o fercheșă, opusă la punct și o scuturată ca mamă-sa Vica, că-și aprindea cu mine paeiele-n cap, deși mai bine și-ar vedea de lucru, treburile sale, că eu îs de a baba oarbă (mă vroia cum și Dumnezeu mă știa chip și asemănare, cu asemănarea sa. Miha mă vroia mai îngrijit, mai atent ca ea cu ținuta, pentru aiasta m-a și barberit și tuns, m-a pus la punct, la tri ace, tras la dungă, dar eu cum îmi zicea tata eram o baligă moale și, aiasta era muie, gen..., parcă am uitat, dar cine ce uită, că iată omul, homo sapiens spiritual?

- Tu te reântorci când nu-ți iese pasența?

- Eu, cu Vica, putem vedea cerul senin, că noi, cu sufletul suntem aproape, în sufletul amenilor, chiar la antipozi, pretutindeni cu drept Dumnezeu de a fi, cu inima altminteni, talismane vii, omenești și de veste bună-poveste. Dacă ești prost, dar totu-i, în ordine, e bine, e cum se cuvine, cu memorie  bună în colțul tău de natură, cu nebună spirituală aventură. Un lucru bun/iubirea revărsându-și, fericirea, pe cine nu încântă, pe însetat adăpându-l, pe trist, înveselindu-l și, pe flămând, săturându-l, chiar și fudul și, nu deștept destul, chiar de anume, cu dimensiune de renume, cum nu mai este un altul pe lume, să însenine, îndestulându-l (cum ar veni: mulțumindu-l și, satisfăcându-l.

- În om e loialitate, fidelitate cum doar omul o poate stăpâni.

- Doar bulingul e un rău, în școli, e un abuz (e un fenomen bulingul, un fenomen nedorit, în eu și în lume, în școală, cu ce se resimte doar de cel rănit, sunt niște etape, prin care afli ce s-a întâmplat cu copilul, în fețete, se întâmplă (cum definim bulingul, alarmă, SOS, în salvați copiii, că copiii sunt chiar și loviți, că sunt pruncii, în trend). Totul e la pachet, o extremă a comportamentului, când devine elevul un fel de victimă, nu-i o maturitate, ci exista un fel de normalitate, un semnal de alarmă, e sirena lui Vasile Roaita, de la Grivița? Noi avem nevoe de cei dragi, dar și cei dragi au nevoe de noi și, chiar din rai, ne vor mulțumi (ei ne poartă protecție, că ia atitudine, cu înțelepciune, prin orce gest, artist și altruist). Ben continuă și rămăi autentică valoare pe a Salvatorului Hristos, în luminos și în frumoasa pe Arcă, din biserică cu pitoresc omenesc, în firesc, că la început a fost o poruncă pe Arcă, dar acuma cu trimnon sunt un milion de porunci și atunci ce să mai zici perspectiv istoric (atunci ce zici ca să te contrazici? Cu ce tratezi omenirea care tot spre sfârșitul lui înaintează și, în același timp, se golește acest olimp pământesc, îndoindu-te existența și de esența olimpului ceresc, că ce există e palpabil pământesc, nemuritorule, Ben) Tu, ești un câștigător, formidabile! Că, tu, se știe, că ai super talent. Tu, ești, din public, că ești cel mai bun.

- Chestia-i cu ce și, cum, îți tratezi prietenii.

- Tu ești culmea, Potlogaru, că te-ai autoinvitat la o pălincă/ horincă, dar n-ai dat curs, că nici eu n-am zis nimic, însă hai nu-n cea care vine, ci-n cealaltă, în a doua săptămână, din luna august, dragă ilie Marian. Doar cu sufletul care e cuvântu, cu care ajungi, poți ajunge departe. Nici omul, nu ști ce rău zace cuibărât, în el, nu ști nici de câtă răbdare, nici câtă bunătate și nici câtă dragoste, câtă pasiune și câtă înțelepciune îl face ager, cu mintea brici. Mulțumesc, totuși și sper, că promisiunea, să nu sune doar ca versurile lui Eminescu, din poezia Criticilor mei, că promite, mereu, că nici cel care-ți cere promisinea, nu crede, în realizarea ei ori despre ce-i vorba, în Împărat și proletari, Epigonii eccetera, eccetera

(care-i chestia cu cetera/cu fluiera lui Iancu și unguroica de care după ce-l salvase, el se îndrăgostise de unguroaică ca Romeo de Julieta.

- -"O terminat ticu baia, după ce s-a barberit și l-am tuns (m-o aranjat) și mi-a fiert pireul și niște cărnaț ca să mâncăm și noi amândoi ceva, zice Miha ca un adevărat copil, nu biologic, ci crescut, cu Vica, cu pe ceilalți frați, copiii de a lui Celemen Teodorel, un frumușel, fain-Făinel din suburbia Dejului, din Urișor, de pe la Coșteie ca un ulei de șnapen care ține durerea reumatică, imflamația o ține deoparte, experență însemnată și de neuitat ca vântul care bate, prin toată România ca o perlă descoperită una la un milion, mai vin și averse locale plouând, în mai multe reprize, vorba lui Busu, înainte de Lecții de viață și de istorie, cu Mere pădurețe.

- Multe mulțumiri pentru activitățile de formare a unui  mediu select și informat, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Într'o viață de om doar răul strică socotelile și iese, un scandal monstru ca în parlament o zi aparte (Cum să mai fii calm și blajin ca întors, din croazieră). Eu nu m-am certat cu Vica ori e întrbare care, ce întrbare și ce încâlceală, cu stres care nu te lasă în anxeitate, nu te lasă, nici să dormi, nici să te alinți, nu te lasă ca să savorez ceea ce este, cu adevărat bun, Rafaelo! Inima ce-ți spune cu înțelepciune și cu pasiune, în experențe unice de natură, cu aventură, cu cei dragi, mai ales, în mod expres ca-n Las Ferbinți sau undeva, pe ce arătură? Vica e femeia care mi-a adus atâta, multă fericire, atât de multă iubire, drept Dumnezeu, cu care am ținut-o, împreună, cu Vica, în căsătorie. E superb, e un proverb, e aură și nimb (e tot ce poate fi mai frumos, pe lumea aiasta, că trăiesc, cu liniște, cu Vica mea).

- Vica nu era ciufută.

- Avea ea multă iubire pentru mine și nu-i greu de crezut, că Vica nu era o parașută și timpul cel mai frumos, vorba lui Pavel Bartoș; cel mai frumos timp e timpul petrecut și perceput, cu cei dragi, dragule!

- Stârnit răul e greu de oprit.

- Frumoasa curtezană Jini Yi, un film serial corean, din Coreea de sud. Cei din nord, sunt mai rebeli, mai vulgari, că nu le cunosc cultura zic și eu imfamia despre acesti oameni, nu mai puțin greșiți ca alții/abis viceversa mai depărtați de divin, dar să poate ca și ei să dea din sufletul lor cei mai bun, ce-i lucru mai bun.

- Să trăiești cu Vica era să te bucuri, să zâmbești în orice clipă.

- Vica era plăcerea privirilor, plăcerea ochilor mei ca doi porumbei care urcă dealul, în munte. Avea cu ce se da mare și tare, că era tare pe piață, după cum ieșea, în față. Eram fericit cu Vica și pentru Vica și nu de aiurea sunt fericit și nu, că demențial aș fi bolund, nebun, om bun ca și cum am mere buieci la băi, la stațiune ca să ne simțim confirtabili, mereu atent la Mere pădurețe, aflate pe mâini bune, justițiare. Mă nasc la 1 octombrie 1949, în Sâmpetru-Almașului, comuna Sâmpetru-Almașului doar din 1968 trecând ca comună la Hida-Almașului, raionul Jibou și regiunea Cluj, actualmente județul Sălaj, cu municipiu Zalău ca reședință de județ. Primii ani de școală-i urmez în satul natal, apoi un an pe la Leghia, un alt an în Aghireș sat și deabia restul absolvind, cu examen de absolvire, în Aghireș-Fabrici, absolvind în 1965 a clasa a 8-a, privit de toată lumea, deși ciudat mai întâi, după puiu, am intrat în utece (uniunea tineretului cominist) și deabea apoi spre ciuda/bunăvoința de a-mi vrea binele profesoara Magda Kis, de pe la Târgu-Mureș- România, profesoră și comandantă de detașament, cordonatoare deabia apoi am fost făcut pioner. doar pe clasa cincea având rolul de pioner-cireșar și în tabără la Arcalia, Bistrița, fiind pozat cu cravată de pioner, de parcă pe atunci, îmi mai păsa sau nu că nu-s piner, nu eram eu conștient, dar nici așa deștept, eu un foe verde, dar undă verde la năzbâtâii, Mesie a iubirii, în călătoria vieții.

- Servus!

- Mi cam dor de o altă carte, volum nou, din Mere pădurețe, (se cam trage mâța de coadă, că s-o cam pensionat/ s-obosit de cartea mea? dar, că dumnealui nu-i de ăla de la apelul de seară ca să fie nevoe de: Deșteaptă-te române!) mi dor până-s, în viață să-mi public opera omnia alt stil și gen, în poem boem, de România și știi chestia, cu omenia, armonia, în sinfonia cu România Pitorească/ Dacia- Felix românească și omenească... natural firească.

- Eu sunt foarte bolnav acum, voi vedea cum ies din boala peste 7 zile.

- Cu Mihaela, dar și cu Daria de România, am ce mă mândri de chiar zic fără să mă calc pe inimă, că-s ca Sadoveanu un mare boer. Deie-ți dumnezeu sănătate și bine, că, Dumnezeule drag, cu divin și făinoșag, dă-i, că acestui prieten i se cuvine, dându-i dacă se poate, din sănătatea mea ca să-l mai cârpești, ameliorezi, pe el, un mare El literar, divin, în har și în habar literar, că el e omul, e exemplar, drept Dumnezeu, îmulțit în har-Doamne ajută-i!

- Amin!

- Continuă să ai grijă de binele tău! Totuși ce zic doctorii, medicii care te-au consultat și de fapt, ce știi ca să știm totul despre tot, chiar și despre Dom Savaot, donnul Dumnezeu, că noi ca oameni suntem inspirați a lui Dumnezeu, din origine niște inediți și niște oameni ca niște țăranu a lui Dinu Săraru la Cornul-Caprei pe la vânătoare de vulpi ca un Contele de Monte Cristo, pe bune, că nu ne bântuie fantome/nici Dracula cel ponenit, până și în America, un renumit prin nălucirile noastre, că noi dăm ce avem mai bun în noi, deși alcolul ne face din noi, face strigoi, goțoi deși românii sunt și bărbați adevărați, nu-i așa, tu ce zici, deși nu totu-i de ce-i atât de complicat (eu de-ar fi să mă căsătoresc cu o femeie, eu tot cu Vica m-aș căsători omule dragule, picantule Ben, un plin de viață, interesant și inteligent, plin de viață, că eu sunt cel care tu mă bucuri mult, că nu știi nici tu ce mult te iubesc Vica, diferit. Ce știi tu? Vica e o superbă, ca un proverb, isteață ca Țichidel, că e înțelegătoare, știind ce posibilități, prin care tu, ai pus mâna și pe carte ca așa aparte ai parte;) (de ce?) Tu, însuți te scăi ca un constructor perfect, cu fericire, în desăvârșire?

PROVITA PROFERICIRE

 

Unui om, îi e totul, CUVÂNTUL, DUMNEZEUL, ii viața indiferentă ori din contră, îi e artă, că nu se dă morții, având iubire, că-i pasă de ce-i viața îndestulătoare,

cu omul binecuvântare,

prin ce am nevoe, că oricum oricând fiind ca bunul profundul și blândul păstor,

cu viitor temerar, cutezător, cu har, exemplar și legendar,

extraordinar pur și simplu cutezător,

prin templu eliberării, durerii, al vieții, călător straniu a tinereții,

cu apa vie ca elexir,

parfum de tradafir, de România,

într-un veac grandios, cu tine însuși, pribeg spre viață și adevăr, cu leac, de fapt cu leac pe calea cunoșterii ca Mesie a iubirii provita, profericire.

*

Ben, ce-ai pățit, ce poate fi, chiar atât de grav, că doar în Ciubăncuța, Daria prin ocolul, curtea ei, plimbă ursu. Ce-i atât de simplu? Viața-i incomodă, Ben, dar tu ai ambiția de a trăii, cu drag și, cu făinoșag. Vica avea pretenția, de a se îngriji ca de un copil de a mă îngriji pe mine, cum o sfătuise muierea, doamna din Escu, croitoreasa, săteanca Pintea Nastasia sora lui lentu, leatu din Escu, a unuia Căprar (și mai cum și a mai cui soră, doamna din Escu?) Îmi dau seama, că știam, dar am uitat (cred, că am dreptul și să uit, dintre atâtea mizerii, dintre câte se nasc, dar și mor, că nu doar iubirea trăiește pe lume frumos, armonios, sinfonic, pragmatic și, luminos-Hristos). Nu, știu cine poate iubi o femeie, o zeie ca Vica, o muiere/ nevastă ca o preoteasă, frumoasă geto-dacă de la noi de pe Arcă. Sunt singur acasă, dar să știi, că punând înregistarea, cu recitarea ta, te simt lângă mine eco ca un alint, ca ceva inteligent te simt, în moment potrivit, să-mi ții de urât, că prin sat umblă, de vine, chiar și smurdul cu pompierii și, cu salvarea, minunea de la doi pași care vine la noi ca să salveze pe bravi și pe ași.

- Argumentația ta e convingătoare, e ca o binecuvântare, cu bunăcuvință, voință și conștiință.

- Vica nu mi-o fost prietenă din copilărie, însă ave lipici, chiar și în cap avea suficienți pitici, dar de la prims vedere ,să spun că a pus ochii pe mine și știi, spune-mi de ce, nu era urât ca dracu și se chema, că-s și eu un zăpăcit, suflet zdrobit de bărbat și dacă lui Dumnezeu, îi eram pe plac, lui Vica n-aveam cum nu fi drag și chiar cu fain, cu făinoșag, cu drag de drag. Nu oricine ar fi putut trăii, cu Vica, având și ea neajunsurile și pricazurile, pârlezăle de trcut peste supărările ei, nu puține având deja 3 cireșari diverși, cu diferențe, nu doar de vârstă, cu pretenții și, cu mofturi erau celemenii lui Vica. Sufletul ei avea căldura ei, că aveai sentimentul că ea cu parfumul secretat de trupul ei mai persistă, că ea are o evidență, o prezență vie. Nici eu nu-s prea grozav ca și cum, eu aș avea toate păcatele lumii, parcă tot răul ar fi năvălit asupra nea, parcă a năvălit asupra mea tot întunericul lumii asta (apocalipsa, tu o cunoști, chestia, când și, catepetasma, când, în chivot, se rupe, se rupe, se frânge și inima lumii...plânge, cu lacrimi de crocodil/ de copil, că se îndoie se încovrigă și se îmbârligă; cum viața, la ce mă obligă, spre ce mă burligă? spre ce mă burică viața și adevărul, pe Arcă și eu de ce am parte? de gaura de la covrig, când pe ger, de frig, iarna mă strâng covrig și ca un inger tulai mă vaiet și strig?) Iubirea ei mi-a fost scut, sub și pe scut, iubirea mi-a fost nădejde, furtună și adăpost artist mi-a fost, că iubirea e minunea, că aiasta a fost, în iubirea ei, Vica mea.

- MULȚUMIRI ȘI PLECĂCIUNI UNUI PRIETEN AL PRIETENULUI NOSTRU BEN, SĂ DEA DOMNUL SĂ AVEM PUTERE SĂ CONTINUĂM LUPTA NOASTRĂ CU ÎNTUNERICUL!

- Mult Iubită Doamnă Lidia Lazu, Este o fericire faptul că sunt la înălțime actorii români, că își concurează ideile și inventivitatea și continuă tradiția actoricească și valorificarea dramaturgiei românești, luând în considerare și piese valoroase din multe puncte de vedere din repertoriul internațional. Între acești minunați reprezentanți ai scenei  se găsesc  unicate generoase care, cazul Domniei voastre, care prin mari sacrificii dau la lumină adevăruri care erau bine ascunse în sufletul timid și sensibil al artiștilor și uneori modestie nejustificată, învinsă atunci când sunt pe scenă. Ne încântă aceae emisiuni care prezintă și poeți, oameni de litere care au dăruit scenei din sentimentele lor. Vă mulțumim mult și vă îmbrățișăm cu multă prețuire, Melania Rusu Caragioiu,

- Adresa unde puteti intra in a curata atasamente. Si se deschide pagina de mai jos care va directioneaza dupa dorinta.

- Mulțumesc frumos, Ben. O s-o pun bine. Deocamdată, am șters mesajul, l-am copiat în alt mesaj și am repus attachment-ul. Multă sănătate! John

- Simnți nevoia de a fi iubit, în anevoia ta de a fi. Cu noi nu e de joacă cu dragoste, de dragoste, că prin glume areți, cine ești, de anume, cine eșt, tu, însuți. Ești un bărbat lavabil. Tu, stai cuminte, în banca ta și, nu mai dovedești nimic, la mimeni, chiar dacă n-ar fi vorba, că n-ai fi un nineni, însă toate le vezi superb, proverb și, verb. Cum s-alegi bărbații legați la ochi? Tu, în Peninsula/ Isula comorii stai blând și profund, în banca ta, în vremea provita. Lejer stai sincer, cu curu pe cer ca o ploaie ușoară de vară, că eu stau la mine la țară ca Duliu Zanfirescu, spunând ce fac, cu gacile, în țărăncuță, țărăncuță, cine naiba te-a făcut desculță?

- Veni, iată, iarăși tura mea

Să  va omenesc cu o cafea

Un marghiloman, marcă mai rară

De la Cafeneaua literară

Sunt mărinimos, cum știți, și deci

Vă invit la masa 30

                                           .......  Marian I.

*

 

- DUPĂ DIALELECTIC, DUPĂ CUM DAU CLIC

 

Vica e femeie, în rândul femeilor, cu ordine, cu rânduială, răsfăț sănătos,

în frumosul pitoresc și, firesc luminos,

că e o pricepere și, chiar mai mult, ce mult Vica, un cult, în echipa importantă, însemnată, în care ea m-a educat, însoțindu-mă, cu artă permanent,

cu sufletul și, unde aveam de mers pe sate, cu sens, pătrunzând la nevoie, mai anevoie ca doftor, doctor, de animale domestice, că eu veneam ca-n mâncare cu anghinare,

un fel de codimentare de ațâțare,

în veșnica veșniciei de alinare și alintare,

în legănare, cu nanii, nanii, puiul mamii, însă fără bruscare, că România era educată, în un fel de socio-intregare ca ceva Ludovica specific special, din partea casei, cu national, deși, la noi câte bordeie, tot atâtea obiceie, expunându-și căldura omenească, omenia, masca ponne, Alcapone divino, cu abis vicevera, divin, men Ben cu mare gust,

explozie de sentimente și, de gust artist de România carfur, cu cahos, în calte pe gustul lui Eminescu partener și spirit pioneresc, de pioner, în reper de cer ceresc, bogat, în mană cerească și, cu sufletul bătrân, dar onenesc, că Vica care cu perseverență,

plin de conștiință,

cu cunoștință, cu știință te apasă asemeni

ca câinii fără stăpâni, c-așa ești, tu, între străini, pretutindeni,

cu prieteni doar onlaine, că între aborigeni, întotdeauna n-ai rădăcini și plus-Iisus ești străin între străini,

că tu ai altundeva rădăcini și origini, dar ai inedit oricât ai fi de iubit,

orcât de antrepenor ai fi gata reial, artist, săritor,

gata să sari sustenabil, să mă ajuți financiar formal și moral, dar totu-i complicat, deși fericitule, nici ție nu ți sustenabil, nu ți ușor, în dor greu impecabil, nu ți ușor, chiar dacă nu ești exagerat elegant,

însă intuitiv și inteligent ești creativ și, perspectiv,

că tu, faci fericiți, pe ceilalți și numa, tu singur știi de de faci pe ceilalți fericiți, pe ceilați din România-din Las Ferbinți, rug creștin aprins, în sens socio-cosmic, dialectic,

după cum dau clic.

*

Aici, la noi, împreună e țara cea mai bună, dar cu reguli stricte! I-a pus mintea pe bidughiuri, dar să nu te pui cu mintea, cu prostul să nu te pui, că are mintea oduhnită. Alinuța-i cu antenuța. Să mor mi dor de oameni, de oameni mi dor să-i văd... La ce ar renuța, în experența cea mai bună, la ce ar renunța la cel mai bun câine, din lume? În străni, în Iubiri vinovate, tu, printre străini, tot ca un câine ești, dar Ming ce zice, ce face, dar dacă bei apă, că-n apă fac dragoste peștii. ...primul soț a fost maseor și doar mă mângâia, al doilea soț, dar cu limba, iar polițistul mă trage de limbă, în poziția Galileo, Galilei (Ce-i face un sadic, unui masochist?). Un blestem cu Dan Helciuc, mă rupe, în dragoste, cu ce-i dragostea lui Ioan, cu pământul și iubirea lui omenească, pământească, plină de frângeri, intromisiuni finalizat, cu erecție. Davai a închis ușa la rai și, ai încătro, că pleacă și ultimul tren din Gunhil, da pleacă și ultimul tranvai, tulai, vai, davau, davai, s-a închis ulița, granița la rai (dar, tu Vica tocmai, în rai, ce făceai, cu Andrei Dubai, că parcă eram, în România, nu-n Dubai și de două ori care-i diferența, prevenția? și protecția?, când toarce pisica delicat și delicios, luminos și frumos, pălăria jos! Că oricum cea mai bună țară e aici la noi. Care-i iubirea și fericirea ta, după ce tu, știi care-i Vica nea?

- Cei 26 de ani traiti in Romania sunt cei mai frumosi ani ai vietii mele.

- Pe mine m-a cucerit Grigore Pintea haiducul care, în sufletul meu a poposit, a venit, ostenit, de drum obosit, dar ca om potrivit, la locul lui dorit, jinduit, numa cum a trebuit (la noi și bărbatul și muierea lucră, la țară, în sat, băsălmat, că de lucru și de sărbătorit s-a apucat tânăr și neliniștit, ca om de om îndrăgostit, necanonit și de nepăcătuit, nepângărit (Vica era o femeie foarte deschisă, da-u-ar dragostea drragostea da-a-ur dragoste nemăsurată și nevunovată dragostea, da-u-ar dragostea, în tine cu bine, cu ce se cuvine!) Trăiam, emoția dragostei, în același locație, cu Vica. Tu, ai grijă, cum iubești, că poți să înebunești și, poți să rănești, chiar ce tu, tare pe piață, te dai tare și, tare tare să iubești, să fii o pată pe cerul dragostei cu teii înfloriți rodind albii porumbei. Că-i să mă doară conștiința ca pe actorul...  Pe mine ce mă doare și tot ce m-a durut, mi-a plăcut și-mi place, în liturghia din zurlie, zglobie zbatere pentru pace, din lanuri de spice-pâine, chiar și, din mâine.

- Că viața noastră ce-ați făcut cu ea?

- Viața mea, viața mea, ce-ați făcut, cu ea, cu viața mea? Dorina Lazăr e prezență scenecă, că uneori omul e fără moarte, că ce-a ieșit din mână de om, mintea de om poate să-l cuprindă ca o vie legendă. Nu poți trăi cu vise, cu idealuri, cu scopuri..., că n-au cum te sătura cu fomea, cu scrijeli unse cu foame, cu glume nesărate, scrijeli, felii, unse cu foame, dar halal e cu spital, că halal de hal e cu sughițul, cu tusa și cu jughiul. Ai haz, în chestia, cu cucul care-ș lasă cucul ouălele, în cuib străin, că poporul, mă Sărsăilă, e cuminte, cumințenia pământului aiestuia numit Eminescu și, România, cu mama ei scumpă de viață, că fiecare își duce grija zilei de mâine!

- Binele cu bine, face bine, că dacă semeni vânt, aduni furtună, om bun-zână bună!

- Unii doar se spală pe mâni, se spală de spurcăciuni, de sângele nespălat, că nu se spală de pe sufletul lui Ion Iliescu, un om mânjit și, un om murcit, Sucă-om Sucit, murluit-mânjit, fără scrupule, lepădați de bunul simț (dacă nu ești ce a trebuit: om cinstit, om înțelept, de fapt drept Dumnezeu, că Dumnezeu ne simte curgându-mi sângele prin vene, cum zicea și I.C.Frimu, Vasile Roita de a fi pușcat legat de sirena de la Grivița, că ziua noastră de mâine e în mâinile lui Dumnezeu. Ștefan Ghiorghiu sincer vroia să schimbe lumea și eu, bunul Aristotel Bunescu, știa, că eu vroiam să urmez cursurile Academiei Ștefan Gheorghiu și, Bunescu, îmi căută aprobarea pentru această școală, dar Vica crezând, că-i voi trăda odată ajuns la București la doamnele de la București, eu mișel și laș am s-o trădez pe Vica, că n-aș fi mai avut pâine și demnitate, în mine, pâine și pace, că mi-aș fi trădat caracterul, mi-aș fi dat naibii, dracului, mi-aș fi dat sufletul. Nu era așa dar geloasă Vica așa mă credea, un nimeni, deși, nu era tocmai așa, că nici eu nu eram sigur de ce mi se putea întâmpla, chiar dacă eu nu puteam fi o târfă umană. Bolunzise și geloasă, îi scrise lui Bunescu și mă făcuse de minune, de baftă, că-mi tăiase cranga de sub picioare. Unele lucruri i se încurcă lucrurile, în mintea lui Vica.

- Cu nădejdea-n sat, te culci nemâncat (în Jianu Zapciul).

- Noi suntem/nu suntem, organizați, dând totul din casă? Cum consderi, noi avem lumea, omenirea, de partea noastră, tu, ce zici?

- NU SĂRI AZI PESTE ACEASTĂ RUGĂCIUNE ȘI DUMNEZEU TE VA RĂSPLĂTI CU O MARE MINUNE

Dau nas, în nas, cu art pass,

că pas cu pas sunt, cu lucru maistru,

cu lucru bun, om bun!

*

- Minuni reale săvârșite de Sfinți după rugăciuni, Parintele Calistrat. N-am cunoscut pe nimeni atât de bună dispusă ca Vica, așa plină de vervă și, de viață, mereu pe fază.

- Pe ce altceva să contăm? Nelu Preda - A FOST ODATĂ!!!...

- Poezie scrisă cu cuget și suflet, scrisă cu noblețe și frumusețe, cu divin, viață și adevăr. Noi suntem cu idees și suntem fericiți, când suntem inspirați, în poziția de drepți, la apelul de seară și e grozav, cât timp suntem lucizi ca cei trei iezi, concreți și, de valoate ca regizoarea Elisabeta Bostan conservând emoții și energia, un plus de viață Iisus și vedem multe lucruri fiind departe de griji, departe de rău, a fost pe la mine Vlaicu Teofii, compatibil cu viață și plin de divin și de viață, a fost, în Ciubăncuța mergând la un prieten, cu ocazia aiasta mergând spre Sighet/ Bistrița la pescuit, că tare mult îi pasionat și-i place (la asta n-are rival, are treaba lui, cum eu nu am și Ioan Dan, din Dăbuceni mai aproape de Someș, Ileanda, e într-o lume mai liniștit, dar nu ca Sadoveanu, în locul unde nu s-a întàmplat nimic și, totuși a trăit imporant, în descrieri diverse și bogate ca Liviu Rebreanu, cu ambiții mari, în Ciuleandra, nu mi departe nici cu Răscola/Ion ...un infern, blestem, din plin presărat cu icoana vie a satului, cu tradiții și folclorul care colorează atitudinea, cu valoare, cu atmosfera, cum rar, mai vezi pe la noi, fără a te dezamăgi, fiind și avantaj ca și, când pe teren se remarcă, frate, se remarcă și gol ca-n futbal, pe teren, pe arenă, că știe fotbalistul, ce face, știe să șuteze, și e la mijloc o bucurie, o energie e, că fiind iubire și, Dumnezeu e, chiar dacă nu te vede și, nu te aude nimeni. Căsnicia mea cu Vica presupunea iubire, dar și fericire.

- Asta era un amuzament, pe femeie să n-o lovești, să n-o atingi mai presus Iisus de cuvinte, să n-o alini, nici cu o floare, că-i ca cerul de pământ bărbatul de femeie/ sau e divin și abis ori viceversa ca-n două lozuri. Din Cluj:

- "Mă scuzați eu trebuie să merg acasă, că nicăieri nu-i ca acasă."

- "Vrei să zici, că mergi, te deplasezi, la domiciliu, în Ciubăncuța, că aici, da lângă Vica, ai și locul de veci, în țințirim."

- Marius, deja a ajuns, în Ciubăncuța și aștept momentul e important, când vom porni spre Cluj ca mâine să fiu la Centru de Diabet.

- Dragă Pavel, tu ești de neegalat în cele ale voinței și supraviețuirii artistice. Te admir cu sinceritate. I.M.Gepianu

- Tu tot un frumos al vorbelor frumoase rămài ca Făt-Frumos din lacrimi rămâii, un fără egal național, Ioane din Gepiu.

- Nu se lasa pana nu i se ridica statuie in Ciubancuta.

- Dar cine se necăjește pentru așa fleac auzi, tu, statuie, dar apropo din statuie ce se gătește ceva special, cu două/tri feluri, de mâncare, dar nu mai îs gurmand, de multe- ghistuit, sătul, că de multe nu mai am poftă.

Momentele împreună îs țais,

fără stres, că tu mă înseninezi zi de zi, mă faci cu acces,

cu drept de a fi spre succes,

cu drept Dumnezeu a fi

și, în a rezolva

și, a mă salva!

*

Tu ești un om cu picioarele pe pământ, un Făt-frumos, laborios,

omenos

și luminos, un sfânt, Eminescu, a limbii române,

că asta ești, în demnitate, bătrâne-române,

asta ești pe bune, de anume!

**

*

O poveste, cu petale de flori, cu, în dragoste, cu bună veste și poveste, o poveste cu mine și, cu mine, Pavel de Rmânia, cu teii înfloriți, prinCopou, pe Alei cu inimi și lumini, culmi (era pe când simțeam cum emoția, în mâini, cu lumini, îmi frângi și, nătâng, plângi, că naiv, stângaci, ce poți să înțelegi?) Când iubești nimic, nu contează nimic, nu contează că-s mic și nu știu nimic. Vica era selectă pentru mine, era un roz, rozmarin ca cu-n senin de cer, că ea și-a găsit sincer, dragostea devărată? (eu,Pavel, am fost bărbatul ei adevărat, am fost un botezat?)

- Noi suntem pe cai mari, suntem al României profunde și al României mari, cu potențial tradițional-național.

- O femeie de marca, italia lui și cruzis cu experimentul de țărancă sănătos încăpățânată, în bine și, cu exigența lui Vica, nu era ușor dusă de nas, c-avea vedere normală, de om moral, normal neavând musca pusă pe năframă, pe basmauă. Vica mă făcea fericit și aiasta era tot conta.

- Va multumesc, frumos, Iubite Domn Tidica, este minunat ce faceti! Unele dintre materiale sunt marturii istorice de necontestat, fie ca e vorba de proza sau poezie. Important e sa stim sa le Citim…! Va iubim cu totii! Dumnezeu sa va Apere, Indrume, Lumineze! Doamne Ajuta! CMM

- Va multumesc. Foarte interesante materialele, ca de obicei. Anusca

- Aiasta era tot ce conta, în fața a tot exista ca esența existențială, pe lumea aiasta.

SĂ FACI PORTREUL UNEI PĂSĂRI, că ea făcea portretul unei păsări...

-Lui Tora Vasilescu-

 

Tora Vasilescu a zis, cu voia domnului Eminescu, că Meșterul Manole, Manolescu, încă din epoca Ceaușescu, era maestru poezescu, în buling ajuns la psihog, ca Nichita Stănescu, că analfabetic, nu citești dialectic, dar pragmatic:

- "fugi/luptă, că viața curioasă, e frumoasă, e o războinică luptă să te înconjuri, cu frumos și să fii, cât mai luminos, c-ai găsit, în doinit a găsit, pe cel mai iubit, pe Hristos, un frumos și un luminos armonios ca Manole, c-ai descoperit acel miraculos: înlocuitori și-ai făcut economie mai presus de moarte și, ca la carte, încă de atunci, ai știut, că există plăcut și nenăscut,

că de pe atunci exista, esența, în loc de politichie, exista destine ca-n filme și, erau zări senine, laudă de zestre, ca să spun un lucru, era multă măiestrie, cu omenie, multă șmecherie-diplomație și socio-ecuație, cu rezoluție, la revoluție, cu năstrușnica soluție și, în loc de risipă, era și artistică-mi clipă artistică și era multă economie, pe Arcă, în și, cu talanții, îmulțiți, cu har mostruos, luminos și frumos-Făt-Frumos și, Hristos, pălria jos! genial și național. că asta-i culmea, în biserică, cu monumental, că oamenilor, nu ne place să ni se zică, bătrân, dumneaei îi o femeie bătrână, e o hoșcă bonomă cu alură de sfântă, că doamna e pătimașă și, scoasă pe ușă intră, Tora Vasilescu, intră cu scuzele de rigoare, că n-o ducea capul alfel fain-făinel, ea însă cu soț, un francez, ea  berbec, e voinicel, că ea dată afară pe ușă și, intră pe fereastră, dar normală îți juca o festă mentală, pe  verticală și, monumentală. E frustră, că a făcut mare artă ca actriță. Că ea imposibil facea portretul unei păsări, știi... tu, știi, cum...necum.

*

Tu, Vica eu te iubesc și, sunt fericit, cu adevărat împreună, cu tine ca un june prim, dacă nu-i posibil ca mire. Analizele, la centru de diabet le-am făcut și urmează un munte de așteptare, cam pe la 12 să fiu chemat dadoamna doctor Melania, cabinetul 18, dar până atunci mai e o hore de plictiseală.

- La centru de diabet, la cabinet 18, sunt medic Flore Marinela.

- Ai tupeu să te descurci și, totul e ceva.

- Antiromanismul, caruia i-au cazut victime multi patrioti, intre care si Paunescu si Vadim, e o boala veche pe malurile Dambovitei, Bahluiului, Somesului, Begai etc. "Mai bine Vestului pălmaș decât în Țara ta fruntaș" pare a fi o vorba, cu acoperire in fapte...

- OMULE! E drept, că eu de dragul ei, îi cântam în strună, dar bătrânețea nu vine la nimeni cu ceterași/cu muzicați și, cu cerdaș lângă poprIcaș! (dar câte n-avem de  învățat, unii de la alții !) Avem multe de auzit și avem multe de văzut!

 

PR-F&BT.