Caracatița
e încă vie
Grid
Modorcea, Dr. în arte
09
Iulie 2025
De câteva luni, postul „Nostalgia TV” a reluat
celebrul serial „La Piovra” (Caracatița
- 1984), care ne-a umplut de admirație în anii de până în '89, prin lansarea
unui personaj de tip supererou, Corrado Cattani, prin regia lui Damiano Damiani
și prin muzica celebrului Ennio Morricone, dar care acum, reluat, ne face să ne
întrebăm dacă ceea ce el demască, Mafia italiană și mondială, a sucombat sau
continuă să existe în forme mult mai perfide, să conducă lumea o putere
invizibilă, imposibil de depistat, cum spune un capo mafioso, Espinosa.
Serialul trăiește prin câțiva mari actori, în primul rând prin jocul lui
Michele Placido, în rolul lui Cattrani. Dar și Patricia Millardet, în rolul
procuroarei Silvia Conti, face un rol memorabil. Încă nu am văzut episoadele
ultime, realizate în anii 2000, dar după filmele cu Mafia ale lui Coppola și
Scorsese, „La Piovra” pare pe alocuri tezist, de o falsitate greu de suportat.
Suspansul e foarte lungit, peste 8 episoade, și toată
povestea cu „despărțirea” de soția sa este falsă, iar răpirea fetiței lui este
total previzibilă. Ca și momentul uciderii soției lui, care se sacrifică, sare
să-l protejeze. Cattani rămâne singur, într-un cimitir de cadavre, rămâne să se
judece cu mafioții rămași la vedere (doar 3). Dar unde sunt ceilalți, marea
rețea mafiotă a Italiei, care este doar pomenită?! Rămâne să ne-o imaginăm noi,
să ne gândim la filmele lui Scorsese. Finalul este tezist, iar jocul unora
dintre actori fals. Primele 6 episoade
sunt realizate de Damiano Damiani și au un specific italian mafiot, dar apoi se
pulsează mult pe ideea „Cattani victimă” fără ieșire, fără soluții, pentru a ne
revela cum își va face singur dreptate, așa cum i-a promis fiicei sale la
mormânt. În arta filmului, are și falsitatea calitățile ei, pe care le admitem
drept convenționale, dar exagerarea lor duce la kitsch.
Serialul are 10 sezoane și 48 de episoade. Dar după
sezonul 2, tot 6 episoade, realizate de Florestano Vancini, urmează sezoanele
3-10, semnate de Luigi Perelli, doar 8 și 9 de Giacomo Battiato, care devin
altceva, sunt mult mai interesante, fiindcă personajul Cattani, liniar și
schematic până atunci, începe să prindă carne, contur, substanță de personaj
credibil. Privirea lui de victimă, cu ochii în fundul capului, aproape închiși,
cu fața tumefiată, prinde culoare, iar lupta se reia, întâi cu unul dintre mafioți,
Laudeo, șeful crimei organizate, care conduce din închisoare traficul
internațional cu arme. Ura împotriva Mafiei crește, Cattani e tot mai înrăit
fiindcă vede că mafioții demascați de el au primit pedepse ușoare, iar unii
nici una și sunt liberi. Salvarea unei fetițe răpite, act comandat de Laudeo,
îi aduce noi prieteni, dar și noi dușmani.
În sezoanele următoare însă, Cattani nu mai are statut
de comisar și devine figurant, el ajunge, printr-o nouă iubită, frumoasa Julia
Antinari (Juliana De Sio), să fie martor la luptele interne ale familiei ei,
proprietari de bănci și de afaceri cu armament. Crimele se țin lanț și un nou
mafiot, Tano Cariddi (Remo Girone, excelent), mult mai periculos, apare din
umbră, care elimină capul familiei Antinari și devine el adevăratul capo
mafioso. Casa Nostra are mai mulți capo mafioso. E ca un balaur cu mai multe
capete.
Din acest punct, în prim-plan apare Tano,
supermafiotul, Bestia, care îi elimină pe toți. Cea care îi găsește
slăbiciunea, este Esther (Simona Cavallari), fiica unui adversar pe care Tano
îl anihilează, îl determină să se sinucidă, iar ea jură să se răzbune,
dăruindu-i-se! Ea îi dă informații prețioase lui Cattani, care declară însă că
e învins, că nu mai are putere să lupte cu mafia. El va fi urmărit de poliție,
fiindcă i-a dat pistolul lui Esther, care l-a împușcat pe șoferul lui Tano.
Cattani se ascunde la o mănăstire, pictează alături de copii, jocul lui
imprevizibil, ce pare lipsit de logică, capătă valențe hilare. Șansa lui stă în
echipa pe care a avut-o când era comisar, care nu-l trădează, îi este aproape,
fiindcă știe că el este un om cinstit și drept. Monstruoasă este scena când un
capo mafioso, Il Puparo, își ucide fratele, un dement, de o mare cruzime, care
a maltratat-o și violat-o pe Silvia Conti, procuroarea, iubita lui Corrado. Ea
se angajează să-l demaște pe senatorul Salimbeni, omul mafiei din parlament.
Documentele incriminatorii îi sunt date de soțul ei, parlamentar, care însă
este ucis de mafie. Vedem tot felul de crime. Se ucid pe capete. Tano își ucide
marea slăbiciune, pe Esther. Crimele sunt la ordinea zilei și moartea este o
prezență firească. Sigur, până la urmă și Cattani este ciuruit de gloanțele
monștrilor, când se înfruntă cu șeful mafiei, Espinosa. Îmbrățișând cadavrul
lui Corrado, Silvia Conti jură răzbunare. Serialul rezistă azi datorită
fenomenalei actrițe care o interpretează, Patricia Millardet. Ea evoluează de
la judecătoarea timidă, de o mare feminitate, la o luptătoare dură împotriva
mafiei, preluând toate atuurile lui Cattani, devenind un fel de Cattani 2, în
admirația totală a lui Cattani 1, care tot timpul i-a criticat slăbiciunile
față de ticăloși și criminali.
„La Piovra” este un portret acuzator făcut mafiei
italiene, care se întinde ca o caracatiță asupra lumii, a Europei în principal,
simbolizată de trenul cu substanțe radioactive care traversează Italia și se
devarsă pe o insulă pustie, cumpărată de Tano, care este arestat după uciderea
lui Esther, care îi dă lovitura de grație, spunându-i că l-a trădat tot timpul,
că toate datele furate de la el i le-a predat lui Cattani. În acest moment,
când el tocmai dobândise victoria deplină, câștigase acțiunile tuturor băncilor
concurente, când află că va fi demascat, Tano își pierde mințile și o
ștrangulează. Poate de aceea Cattani este eliminat atât de brutal, a fost
ciuruit de 70 de gloanțe, după ce-l anunță pe Espinosa de victoria sa pe toate
planurile. Espinosa îi spune însă că trăiește o mare iluzie, fiindcă puterea
adevărată este invizibilă, și dacă a oprit un tren cu materiale radioactive,
vor urma și altele, și altele. Și îl anunță că drumul lui s-a sfârșit, fiindcă
știe prea multe. Însă Cattani nu ar fi reușit să demaște și slăbească mafia
dacă nu exista capo mafioso Il Puparo (Păpușarul), Marcello Tusco, care se
decide să vorbească. El este creat după modelul unui mafiot real, șeful mafiei
siciliene. Mărturisirile lui despre 30 de ani de mafie italiană sunt cele mai
puternice informații acuzatoare. Există deci și această supremă formă de
autodenunț mafiot. Ceea ce înseamnă că și mafioții pot fi oameni, și ei au
remușcări cumplite. Remarcabil însă e faptul că multe momente și personaje din
film sunt realizate după modele reale. Deci în mod real cineaștii trăiau ceea
ce reflectau, ei erau și pe rol de ținte în această dezvăluire sui-generis a
mafiei. Ba ficțiunea pune și mai pregnant în evidență faptele reale. Se poate
spune că acest serial s-a făcut cu riscul vieții cineaștilor. Și totodată ne
face să ne întrebăm dacă nu cumva viața în stil mafiot este cea normală, sucul
în care le place oamenilor să se scalde?
Moartea tragică a lui Cattani este un simbol care
condamnă mafia italiană și mondială. Din păcate, caracatița e încă vie, brațele
ei sunt lungi și multe, puterea invizibilă conduce lumea. Este o imagine
cumplită să vezi cum răul triumfă și oamenii care fac bine sunt ciuruiți și
omorâți. Ceaușescu a difuzat acest serial și spunea: „Iată cum arată
capitalismul! Aici vreți să ajungeți?”. Semnificativ este și faptul că toate
femeile frumoase și înțelepte din film, sunt ucise. Frumusețea nu e pe placul
Mafiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu