Ion Pribeagu - cum se termină rostul în viață

 

O trecere în revistă la cum se termină rostul în viață.

ION PRIBEAGU .

 

~*~

1) La 55 de ani:

Locul de muncă te elimină🤔

Indiferent cât de succes sau puternic ai fost de-a lungul carierei tale, te vei întoarce la persoana obișnuită😢

Așadar: Nu te agăța de mentalitatea și sentimentul de superioritate al fostului tău loc de muncă.

Nu te mai gândi!

Altfel s-ar putea să-ți pierzi sentimentul de confort🌹

 

2) La 65 de ani:

Societatea te elimină treptat🤔

Prietenii și colegii cu care obișnuiai să te întâlnești și să socializezi

devin mai puțini și aproape nimeni nu te mai cunoaște la fostul tău loc de muncă😱

„Nu spune: Am fost manager, șef, sau «Am fost un.....»,

” pentru că generația tânără nu te cunoaște și nu ar trebui să te simți rău pentru asta🌹

 

3) La 75:

Familia te elimină încetul cu încetul 😱

Chiar dacă ai mulți copii și nepoți,

Locuiești  singur de cele mai multe ori👍

Când copiii tăi vin în vizită ocazional,

este o expresie a afecțiunii, așa că nu-i învinovăți că nu vin mai des🙏

Pentru că sunt ocupați cu propriile lor vieți🌹

 

4) La 85 de ani:

Timpul încearcă să te ia🤔

Unii dintre oamenii pe care îi cunoșteai au dispărut pentru totdeauna😢

Nu fi trist în acest moment, pentru că asta este viața și toată lumea va merge în cele din urmă acolo👍

 

Așadar:

Cât timp mai ai puțină putere și abilitate:

Gestionează-ți viața în cel mai bun mod

Mănâncă ce vrei de pe proprietatea ta,

Mergi oriunde poți,

Ajută pe cine vrei,

Bea ce vrei,

Joacă-te și fă lucrurile pe care le îndrăgești!🥳

 

„Ține minte că singurul grup care nu te exclude:

Sunt vechii prieteni/camarazi și colegi👏

 

Așadar: Mai mult timp cu  prietenii tăi vechi și apropiați și nu-i uita niciodată🙏 Ion Pribeagu a fost textierul lui Constantin Tănase...

 

Nu m-ascund, nu jeluiesc

Că-ncepui să-mbătrânesc.

Eu vă spun în trei cuvinte:

Am un 7 înainte...

Nu mi-e frică, nici ruşine

Și vă jur că-mi este bine!

Spăl şi calc şi mai gătesc,

Fac curat și târguiesc.

Ba mai scriu, ba mai citesc,

La fetite mai privesc…

Cu prietenele mele,

Marți și vineri bem cafele.

Musafirii vin mereu,

Miercurea am şi-un turneu.

Vineri seara, ne-adunăm

Și un remi mai jucăm.

Dimineața merg pe jos,

Și mă-mbrac cât mai frumos.

La vară, de-i sănătate,

Voi zbura-n străinătate.

 

Dar, ce-i drept şi-adevărat,

Uneori mai stau și-n pat.

Nu mai sunt ca odinioară...

Am un junghi la inimioară.

Am și-o mică alergie

Că ce-i bun, îmi strică mie...

Tensiunea-i cam mărită,

Am arsuri, am și artrită,

Gastrită, colesterol,

Nu mai beau pic de alcool.

Mai scârțâie un genunchi,

Pe la șale am un junghi...

 

Dar încolo... mă simt bine!

Am făcut un pact cu mine:

Nu mă vaiet, nu sunt trist,

Eu sunt foarte optimist!

Pân-la o sută douăzeci,

Nu mai am decât... cincizeci!

Daca văd paharul plin,

Bătrânețea nu-i un chin.

Tre’ să știi să o trăiești!

Nu să mori, să-ntinerești!

Tot trecutul, lasă-l baltă!

Viitorul bate-n poartă

Cu'ale sale bucurii!

Deschide-i, nu te sfii!

Cât o fi să mai trăim

Hai să profităm din plin

De ce ne-a dat Dumnezeu,

Că-i mai bine, că-i mai rău...

S-o ținem cât o vrea Domnul,

Că o viață are omul !

 

Dedicată tuturor pensionarilor!

 

~*~

Ion Pribeagu