Adrian
Munteanu – VIDEOSONET 66 – Poveri de prigonit
Tensiunea din tine, condiția întregului, nu se pot
mărturisi plenar printr-o simplă urmărire a vibrațiilor personale. Ele trebuie
raportate la starea cosmică. Când această cuprindere pornește de la absolut
spre particular, sesizând tonurile în nuanțe diferite care orientează și
modifică propriul profil, în funcție de echilibrele și dezechilibrele pe care
creatorul le poate intui, este posibil ca poetul să găsească liniile de forță
și expresivitate care să tulbure.
Adrian Munteanu – VIDEOSONET 66 – Poveri de prigonit
*
m-am rătacit pe uliți insipide
stafii de blocuri m-au strivit cu ură
mi-au pus poveri de prigonit pe gură
zvâcnesc sălbatic pleoapele-mi livide
pe trup portaluri pulsul slab mi-l fură
betoane-nfig în plex scursori acide
topindu-se în găuri și aspide
ce nu mai pot scăpa de colb și zgură
n-am aer coșul pieptului îngheață
în uruit de roți ca-ntr-un mormânt
iar ochiul rece-a căpătat albeață
pierdut deplin sub nefertil cuvânt
în timp ce cuie mi-au străpuns pe viață
un gând căzut nevolnic pe pământ
~*~
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu