Dorinţa
~*~
Vino-n
codru la izvorul
Care
tremură pe prund,
Unde
prispa cea de brazde
Crengi
plecate o ascund.
Şi
în braţele-mi întinse
Să
alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi
desprind din creştet vălul,
Să-l
ridic de pe obraz.
Pe
genunchii mei şedea-vei,
Vom
fi singuri-singurei,
Iar
în păr înfiorate
Or
să-ţi cadă flori de tei.
Fruntea
albă-n părul galben
Pe-al
meu braţ încet s-o culci,
Lăsând
pradă gurii mele
Ale
tale buze dulci…
Vom
visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor
c-un cânt
Singuratece
izvoare,
Blânda
batere de vânt;
Adormind
de armonia
Codrului
bătut de gânduri,
Flori
de tei deasupra noastră
Or
să cadă rânduri-rânduri.
~*~
MIHAI
EMINESCU
Sursa foto: PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu